404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contravenţii. Prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale, nu constituie cauză de nulitate a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Prin sentinţa civilă nr.20/20.01.2005 pronunţată de Judecătoria Însurăţei, judeţul Brăila, s-a admis ca fondată plângerea formulată de petentul P.S., s-a dispus anularea procesului-verbal nr.3104/09.10.2003 întocmit de O.S. I. şi exonerarea petentului de plata amenzii de 20.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate că plângerea petentului este fondată pentru următoarele considerente:

În primul rând, agentul constatator l-a amendat pe Purcărea săndel, dar petentul se numeşte P.S.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei atacat de petent, agentul constatator consemnează faptul că acesta „refuză să semneze procesul-verbal şi nu posedă buletin de identitate”.

Cu toate acestea, procesul-verbal conţine datele actului de identitate, respectiv seria DG nr.068618.

Acest lucru înseamnă că agentul constatator a aflat ulterior seria şi nr. actului de identitate al petentului, însă în această situaţie, declaraţia martorului din acte, I.M., care la data de 11.01.2005 preciza că procesul-verbal a fost încheiat atunci când a fost găsit contravenientul şi atunci l-a semnat şi martorul.

Pe de altă parte, ţinând cont de faptul că martorul I.M. îşi desfăşoară din anul 2000 activitatea de zilier la O.S.I., instanţa a apreciat că indicarea sa ca martor în procesul-verbal de constatare a contravenţiei intră în contradicţie cu dispoziţia imperativă conţinută de art.19 pct.2 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor care statuează că „nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”.

Chiar dacă martorul I.M. nu are calitatea de agent constatator în sensul legii mai sus amintite, calitatea sa de angajat al O.S.I. aruncă o lumină de subiectivism asupra declaraţiilor sale.

În acelaşi timp, instanţa a apreciat că petentul P.S. a făcut dovada efectuării plângerii către O.S.I. cu recipisa anexată, (data poştei fiind 10.11.2003, plângerea fiind depusă în termenul legal, iar acest lucru se coroborează cu adresa prin care contravenientul P. S. (era dat în debit la Administraţia Financiară Însurăţei).

Deci, darea în debit a contravenientului a fost anterioară datei de 6.11.2003, când conform adresei aflată la dosar fond, a fost expediat contravenientului procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Din aceeaşi adresă, rezultă că procesul-verbal a fost predat destinatarului la 10.11.2003, iar această dată concordă cu data poştei ştampilă – aflată pe verso recipisei nr.158 ataşată la dosar fond.

Rezultă că prima grijă a agentului constatator a fost aceea de a-l da în debit pe contravenient şi nu aceea de a-i comunica procesul-verbal pentru ca acesta să aibă posibilitatea legală a-l contesta.

Deşi în culpă, agentul constatator încearcă să susţină în precizările sale de la dosar fond că la O.S.I. nu s-a primit nici o plângere a numitului P.S. şi susţine că procesul-verbal de contravenţie pus la poştă la 6.11.2003 abia la 18.10.2004 a ajuns la contravenient.

Conform logicii agentului constatator rezultă că în situaţia dată, în cauză a intervenit prescripţia executării amenzii contravenţionale. Astfel, potrivit art.14 pct.1 din OG nr.2/2001 „executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.

Ţinând cont că procesul-verbal a fost încheiat la data de 9.10.2003, iar petentului i-a fost comunicat abia la 18.10.2004, înseamnă că, trecând mai mult de 6 luni, în cauză a intervenit prescripţia dreptului de a executa sancţiunea amenzii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs agentul constatator RNP R. – D.S.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a arătat că agentul constatator a menţionat în procesul-verbal numele şi prenumele indicate de contravenient, care nu a prezentat la cerere buletinul de identitate.

Datele au fost solicitate ulterior de la organele de poliţie, conform dispoziţiilor art.18 din OG nr.2/2001.

Recurenta a menţionat că martorul I.M. nu are calitatea de agent constatator, instanţa reţinând în mod greşit dispoziţiile art.19 al.2 din OG nr.2/2001.

S-a susţinut că procesul-verbal de contravenţie a fost comunicat petentului la data de 6.11.2003, deci în termenul legal de o lună de la data încheierii, potrivit dispoziţiilor art.26 al.3 din OG nr.2/2001, astfel încât nu se poate reţine prescrierea executării amenzii contravenţionale.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul P.S., a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, apreciind ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, întrucât agentul constatator a completat ulterior datele contravenientului iar procesul-verbal a fost comunicat peste 1 an de la constatarea contravenţiei.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.16 al.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu datele personale din actul de identitate inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului.

Lipsa menţiunilor privind numele şi prenumele contravenientului atrage nulitatea procesului-verbal (art.17).

În cauză se constată că în procesul-verbal de contravenţie au fost înscrise numele şi prenumele contravenientului, P.S., aşa cum au fost indicate de acesta la momentul constatării contravenţiei, când a refuzat să semneze actul de soluţionare şi nu a prezentat buletinul de identitate.

În consecinţă, agentul constatator a apelat la organele de poliţie pentru aflarea datelor de identificare ale contravenientului, care au fost menţionate în procesul-verbal, în temeiul dispoziţiilor art.18 din OG nr.2/2001.

Neconcordanţa privind prenumele petentului, Săndică, nu reprezintă o cauză de nulitate a procesului-verbal de contravenţie, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

De asemenea, a fost făcută o interpretare eronată a dispoziţiilor art.19 al.1 din OG nr.2/2001, întrucât martorul care a semnat procesul-verbal, I.M., nu are calitatea de agent constatator în sensul prevederilor Legii nr.31/2000, astfel încât tribunalul a apreciat că procesul-verbal a fost legal întocmit.

Depoziţia martorului trebuie analizată în contextul probelor administrate, potrivit art.43 din OG nr.2/2001, fără a fi apreciată ca subiectivă numai prin prisma calităţii sale de angajat al Ocolului Silvic Ianca.

Procesul-verbal de contravenţie întocmit la data de 8.10.2003 a fost înaintat Oficiului Poştal Ianca la data de 6.11.2003 în vederea comunicării către contravenient, iar potrivit relaţiilor existente la dosarul de fond, rec.AR nr.210 a fost predată destinatarului la data de 10.11.2003.

A fost respectat astfel termenul de o lună pentru comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, conform art.26 al.3 din OG nr.2/2001.

Prima instanţă a reţinut însă în mod nelegal a intervenit prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale, aspect ce nu vizează fondul cauzei ci faza de executare, astfel încât nu poate fi analizat ca motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenţie.

Faţă de considerentele expuse, tribunalul a constatat că motivele de recurs invocate, sunt întemeiate, iar instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat plângerea contravenţională fără a intra în cercetarea fondului, deşi procesul-verbal a fost legal întocmit.

În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă tribunalul a admis ca fondat recursul declarat de recurenta D.S.B., a casat sentinţa civilă n r.20/12.01.2005 pronunţată de Judecătoria Însurăţei Judeţul Brăila şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea fondului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro