404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acordarea sporului de 10% din salariul de bază prevăzut de O.G. nr.8/2007, pentru personalul auxiliar de specialitate.

Prin sentinţa civilă nr. 837/18.04.2007 a Tribunalului Galaţi, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.L. ş.a. în contradictoriu cu pârâţii M.J.ş.a.

Au fost obligaţi pârâţii M.J.,C.A. Galaţi,T. Galaţi să plătească reclamanţilor drepturile salariale restante,reprezentând indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut pe perioada 23.03.2004-18.04.2007, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele.

Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizaţie lunara de 10% din salariul brut pe perioada 01.03.2004-01.03.2007, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, obligarea in solidar a pârâţilor sa includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget.

Motivându-şi în fapt cererea, au arătat că îndeplinesc funcţia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tecuci.

A mai susţinut că art.6 alin.2 din Codul muncii consacra principiul pentru munca si pregătire profesionala egala drepturi egale, principiu ce se regăseşte si in disp.art.23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

Au mai arătat ca O.G.nr.137/2000aprobata prin Legea nr.48/2002, statuează principiul egalităţii intre cetăţeni prin excluderea privilegiilor si discriminării, asigurând egalitate in garantarea si exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.

Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicata, cu modificările ulterioare respectiv O.G. nr.83/2000, „grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si executare civila, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizaţie lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat in aceste activităţi. De aceeaşi indemnizaţie beneficiază si conducătorii de carte funciara”.

Au susţinut ca personalul auxiliar de specialitate din componenta Judecătoriei Tecuci, in afara celor de la executări penale si executări civile, este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, discriminaţi fără un criteriu obiectiv si raţional, motiv pentru care, in vederea egalităţii de tratament se impune acordarea drepturilor salariale solicitate întrucât îndeplinesc in virtutea funcţiilor o munca egala cu primii si ar trebui sa beneficieze de toate sporurile acordate acestora, eliminând astfel discriminarea prin încălcarea principiului egalităţii intre salariaţi: salariu egal la munca egala.

In drept au invocat art.6 din Codul muncii, O.G. nr.137/2000, art.23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

Analizând si coroborând actele si lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii se prevede ca tuturor salariaţilor care prestează o munca le este recunoscut dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art.23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, iar O.G. nr.137/2000 prevede la art.1 alin.2 principiul egalităţii intre cetăţeni prin excluderea privilegiilor si discriminării, fiind garantata exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.

De asemenea, conform art.20 din Constituţia României dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertăţile cetăţenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.

Conform art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizaţie lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.

Reclamanţii din cauza îndeplinesc si ei funcţia de grefier în cadrul Judecătoriei Tecuci, si deşi îndeplinesc aceeaşi funcţie nu primesc sporul de 10% fiind astfel discriminaţi si prejudiciaţi.

Ne aflam astfel in situaţia unei discriminări din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încălca dispoziţiile legale in materie si anume art.23 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, O.G. nr.137/2000 si art.6 alin.2 din Codul muncii.

Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferenţiat care rezida intr-o inegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce priveşte drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare in cadrul aceleiaşi profesii.

Împrejurarea ca nu toţi reclamanţii au desfăşurat activităţi din cele prevăzute in art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 si nu sunt astfel îndreptăţiţi la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretenţiilor reclamanţilor, întrucât modalitatea de acordare a indemnizaţiei de 10% reprezintă prin ea însăşi o practica discriminatorie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.A. Galaţi, considerând că este dată cu încălcarea legii.

A susţinut că, nu sunt întrunite condiţiile art. 2 alin. 2 din OUG nr. 137/2000.

Atribuţiile personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute în regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi cuprinse în fişa posturilor, repartizarea acestui personal pe secţii şi compartimente de activitate făcându-se de către preşedintele instanţei prin ordin de serviciu.

Deci acest personal beneficiază de indemnizaţia de 10% în condiţiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 numai în condiţiile în care în fişa postului are prevăzute atribuţiile menţionate în dispoziţia legală mai sus citată.

Aceste activităţi prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 intră în competenţa unor instanţe de diferite grade iar indemnizaţia nu are caracter permanent.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs pârâta M.J. pentru următoarele considerente:

1. dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 şi art. 8 din O.G. nr. 8/2007 nu sunt discriminatorii.

Astfel, a susţinut că, în speţa de faţă, existenţa unei situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calităţii de personal auxiliar, ci şi din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidenţă în ceea ce priveşte conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilităţile funcţiei.

2. hotărârea primei instanţe este nelegală şi sub aspectul că, potrivit art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, indemnizaţia lunară de 10% se stabileşte în raport cu salariul de bază, iar nu în raport cu salariul brut aşa cum greşit a dispus prima instanţă. De asemenea, deşi reclamanţii au cerut plata drepturilor salariale pentru perioada 01.03.2004-01.03.2007, instanţa a încălcat principiul disponibilităţii dispunând obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale aferente perioadei 23.03.2004-18.04.2007, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C.p.civilă.

Prin decizia civilă nr.679/R/17 Iulie 2007 a C.A. Galaţi s-a admis recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 837/2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi pe care a modificat-o în parte în sensul că:

Au fost obligaţi pârâţii la plata indemnizaţiei lunare de 10 % din salariul brut pentru perioada 23.03.2004 – 01.02.2007 şi la plata indemnizaţiei lunare de 10 % din salariul de bază de la 01.02.2007 – 18.04.2007 actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de C.A. Galaţi.

Au fost avute în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte fondul problemei, respectiv dacă există o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar, apreciem corectă soluţia instanţei de fond.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului , referitor la art. 14 din Convenţie, a arătat că, diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

Pentru ca o asemenea încălcare să aibă loc, trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de n tratament preferenţial şi că această distincţie nu îşi găseşte nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

S-a mai statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a oferi justificări obiective şi rezonabile, dar şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite, necomparabile.

Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală şi pregătire profesională egală, toţi salariaţii trebuie să fie retribuiţi în mod egal.

De asemenea, art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 instituie principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării care sunt garantate prin exercitarea dreptului la muncă, la condiţii de muncă echitabile, la un salariu egal pentru munca egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare.

În speţa de faţă, constatăm că, este vorba de un tratament diferenţiat ce se aplică personalului auxiliar, respectiv se face realizează o deosebire între grefierii care participă la efectuarea anumitor acte de procedură din anumite compartimente, ce beneficiază de o indemnizaţie de 10% şi ceilalţi grefieri, care nu primesc această indemnizaţie, încălcându-se dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Această diferenţiere salarială de 10% o apreciem nejustificată, iar aplicarea criteriului complexităţii muncii nu îşi găseşte nici o justificare rezonabilă.

Fiecare compartiment din cadrul instanţelor implică desfăşurarea unei activităţi complexe din partea personalului, neputându-se stabili criterii concrete de dificultate.

Nu considerăm că activitatea desfăşurată de grefierii din cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, precum şi grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura insolvenţei desfăşoară o muncă cu grad ridicat de dificultate sau responsabilitate, comparativ cu orice alt grefier (ca de exemplu, un grefier de şedinţă, grefierul-arhivar sau registrator care au de asemenea, atribuţiile prevăzute de acelaşi Regulament de ordine interioară, a căror muncă este, la fel de complexă).

De asemenea, şi dacă privim din alt punct de vedere, respectiv prin prisma faptului că, potrivit Secţiunii a V-a din Regulament, în cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, sunt desemnaţi judecători cu atribuţii privind activitatea acestor compartimente sau sunt judecători cu atribuţii de judecători sindici care au aceleaşi drepturi salariale la fel ca şi ceilalţi judecători, apare cu atât mai evidentă discriminarea din cadrul personalului auxiliar şi ne întăreşte convingerea că, nu există nici o justificare rezonabilă şi obiectivă pentru a menţine această diferenţiere de tratament.

Faţă de toate aceste considerente, recursul promovat de pârâta C.A.Galaţi a fost apreciat ca nefondat şi, de asemenea, nu sunt întemeiate motivele de recurs ce vizează fondul problemei în discuţie indicate de pârâta M.J.

Însă, este întemeiat motivul de recurs referitor la faptul că, instanţa de fond trebuia să defalce cele două perioade în care s-au aplicat două acte normative diferite şi să acorde doar pentru perioada 23.03.2004-01.02.2007, indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut, urmând ca, în perioada 01.02.2007-18.04.2007, să acorde indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază, întrucât a intrat în vigoare O.G. nr. 8/2007, din acest punct de vedere, hotărârea fiind parţial nelegală.

Nu a fost considerată întemeiată critica adusă de pârâta M.J. referitoare la faptul că, instanţa a cordat mai mult decât s-a cerut.

Dimpotrivă, s-a acordat mai puţin decât s-a cerut deoarece, din petitul acţiunii, rezultă că, reclamanţii au solicitat acordarea, şi în continuare, a indemnizaţiei până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul de specialitate.

Faţă de motivele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1 C.p.civilă, s-a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.A. Galaţi.

În temeiul disp. art. 312 alin. 1, 2 şi 3 C.p.civilă s-a admis recursul declarat de M. J. şi s-a modifica sentinţa civilă recurată în sensul arătat

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro