404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Nelegalitatea deciziei de concediere emisă în baza disp. art. 65 din Codul muncii în cazul în care societatea face angajări imediat după reorganizare, indiferent pe ce post.

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr.8620/121/2007, pe rolul Tribunalului Galaţi, contestatoarea P.F. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC C. P. SRL Bucureşti anularea deciziei de concediere nr.2782/30.11.2007, reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, precum şi cheltuieli de judecată.

A arătat că a fost angajată la societatea intimată în funcţia de şef departament vânzări cu un salariu lunar de 1519 lei, potrivit copiei contractului individual de muncă.

A mai susţinut că prin decizia contestată i s-a comunicat încetarea contractului individual de muncă, în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, invocându-se că potrivit Hotărârii Consiliului de Administraţie din 3.08.2007 ca urmare a unei reorganizări, postul de şef departament vânzări ocupat de aceasta a fost desfiinţat.

A mai susţinut că decizia de concediere este nelegală, întrucât nu întruneşte condiţiile prevăzute de disp.art.65 alin.2 Codul muncii, în sensul că desfiinţarea postului nu este efectivă şi nu au o cauză reală şi serioasă.

Contestatoarea a mai menţionat că urmare a reorganizării postul deţinut de aceasta, respectiv şef departament vânzări ar fi desfiinţat conform hotărârii C.A.03.08.2007, însă la începutul lunii septembrie 2007, intimata angajează în aceeaşi funcţie de agent vânzări o persoană din afara societăţii.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, precum şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că, contestatoarea a fost angajata societăţii începând cu 1.07.2005 în funcţia de administrator vânzări, iar în data de 23.01.2007 aceasta a semnat un act adiţional la contractul individual de muncă, prin care, începând cu 15.01.2007, a ocupat funcţia de şef departament vânzări.

S-a susţinut că reorganizarea companiei a fost reală şi serioasă, având cauze obiective, în sensul că societatea a trecut printr-un proces de restructurare serios, determinat de rezultate slabe ale societăţii, aşa încât Consiliul de Administraţie, în şedinţa din 3.08.2007, a hotărât eficientizarea şi restructurarea activităţii prin desfiinţarea mai multor posturi, inclusiv cel ocupat de contestatoare.

A mai menţionat că s-a solicitat sprijinul A.J.O.F.M., după ce Consiliul de Administraţie a luat decizia de reorganizare al societăţii fiind nevoie de concedierea mai multor persoane, societatea sesizând Agenţia Teritorială pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tecuci despre situaţia ivită şi a solicitat sprijinul în relocarea forţei de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 631/15.05.2008 a Tribunalului Galaţi, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoare împotriva intimatei .

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatoarea a fost salariata intimatei în funcţia de administrator vânzări.

Prin Decizia nr.2782/30.11.2007, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, având în vedere Hotărârea Consiliului de Administraţie din 3.08.2007, privind reorganizarea activităţii societăţii, prin desfiinţarea postului de şef departament vânzări, din cadrul Punctului de Lucru Tecuci, post ocupat de salariata contestatoare.

Potrivit disp.art.65 alin.1 şi 2 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat dintr-unul sau mai multe motive ce care nu ţin de persoana acestuia, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În cauză, prin hotărârea nr.2 a Consiliului de Administraţie din data de 3.08.2007, s-a dispus modificarea organigramei societăţii prin desfiinţarea unor posturi ca măsură de eficientizare a activităţii societăţii.

Măsura reorganizării structurale a fost luată ca urmare a rezultatelor financiare negative înregistrate de societate, volumul productivităţii reducându-se cu peste 20 %.

Cu actele depuse la dosar, intimata a făcut dovada existenţei unei cauze reale şi serioase, desfiinţarea postului prezentând un caracter obiectiv, datorită dificultăţilor economice în care se află societatea.

Totodată, măsura contestată s-a impus pentru a se asigura flexibilitatea structurii organizatorice, eficientizarea şi optimizarea activităţii.

S-a constatat că postul ocupat de contestatoare, acela de şef departament vânzări, s-a desfiinţat în mod efectiv, acesta nemaifiind prevăzut în organigrama societăţii. În urma reorganizării s-a desfiinţat funcţia de director comercial, aceasta devenind director vânzări, având în subordine 2 persoane de execuţie. S-a considerat că menţinerea unei funcţii de şef departament vânzări nu mai apărea ca fiind oportună în acest condiţii.

Apărarea contestatoarei nu a fost primită întrucât din fişa postului numitului M. N. rezultă că acesta a fost angajat pe post de agent vânzări, funcţie de execuţie şi nu de conducere, cu alte atribuţii şi răspunderi.

Nici împrejurarea că în publicaţia locală din 4 – 10.12.2007 A.L.O.F.M. Tecuci a afişat lista locurilor de muncă nu îi este favorabilă contestatoarei în condiţiile în care postul disponibil este de agent vânzări şi nu de şef departament vânzări.

De asemenea, intimata a făcut dovada că a urmat procedura prevăzută de disp.art.64 (2) Codul muncii în sensul că s-a adresat Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă în vederea redistribuirii contestatoarei, nefiindu-i imputabil răspunsul nefavorabil al acesteia.

Aşadar faţă de considerentele expuse instanţa a apreciat că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă şi a avut o cauză serioasă şi reală, sens în care a fost respinsă contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatoarea solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate şi pe fond, admiterea contestaţiei.

Prin decizia civilă nr. 563 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinţei civile nr.631/15.05.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.8620/121/2007.

S-a modificat în tot sentinţa civilă nr.631/15.05.2008 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

S-a admis contestaţia formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata SC C.P. SRL Bucureşti.

S-a anulat decizia de concediere nr.2782/30.11.2007 emisă de intimată.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior şi obligă pe intimată la plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de concediere până la reintegrarea efectivă.

Au fost avute în vedere următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 65 alin. 2, desfiinţarea locului de muncă în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului prevăzută la alin. 1 al aceluiaşi articol, trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Cauza reală şi serioasă se referă la desfiinţarea locului de muncă şi concedierea salariatului ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Potrivit Hotărârii nr. 2/03.08.2007, Consiliul de Administraţie al societăţii intimate a luat măsuri de desfiinţare a unor posturi, printre care şi cel deţinut de către contestatoarea recurentă (şef departament vânzări), tocmai pe baza necesităţii unui număr redus de salariaţi impus de măsurile de eficientizare , aşa cum se precizează chiar în cuprinsul hotărârii.

Ca urmarea a acestei hotărâri, la data de 03.08.2007 se comunică recurentei durata preavizului de 20 de zile (06.08-31.08. 2007) care a fost prelungit până la data de 29.11.2007 pe durata concediului medical.

Potrivit deciziei nr. 2782/30.11.2007 contestată, începând cu această dată, s-a dispus concedierea recurentei în baza prev. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

Însă instanţa de recurs apreciază că societatea intimată nu a dispus concedierea contestatoarei în mod legal, nefiind respectate condiţiile impuse de concedierea individuală prevăzute de art. 65 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, în sensul că desfiinţarea locului de muncă nu a avut la bază o cauză reală şi serioasă, deşi a fost efectivă.

Astfel, deşi prin Hotărârea nr. 2/03.08.2007, s-a stabilit necesitatea unui număr redus de salariaţi, totuşi, societatea intimată a făcut angajarea domnului N. M. pe postul de agent vânzări (contract aflat la fila 66 dosar fond) la data de 30.08.2007, contrazicând propria hotărâre.

De remarcat este şi faptul că angajarea a avut loc imediat după comunicarea avizului către recurentă, situaţie ce denotă că restructurarea nu a avut la bază o cauză reală şi serioasă, întrucât, în fapt, societatea avea nevoie de personal şi a făcut chiar angajări, fiind lipsit de relevanţă aspectul că angajarea nu s-au făcut pe postul deţinut de contestatoare.

Mai mult, după data concedierii recurentei, într-un ziar local din perioada 04-10.12.2007, a apărut anunţ de angajare electrician, maşinist, agent vânzări.

Ori, reducerea activităţii nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat şi, în consecinţă, contrar susţinerilor intimatei şi a argumentelor instanţei de fond, desfacerea contractului de muncă a unui salariat urmat de încadrarea altuia din afara unităţii, indiferent pe ce post, este inadmisibilă şi, în aceste condiţii, reorganizarea nu este reală.

Faţă de argumentele arătate mai sus, recursul apare ca fiind fondat prin prisma art. 304 indice 1 C.pr. civilă iar cercetarea celorlalte motive de recurs nu mai este necesară întrucât situaţia în care societatea face angajări în timp ce afirmă că este în reorganizare este suficientă pentru a demonstra nelegalitatea măsurii concedierii prin prisma nerespectării condiţiilor impuse de art. 65 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro