404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Tentativa la omor. Coautorat. Conflict petrecut într-o discotecă slab luminată. Lipsa de relevanţă a culorii bigmenului cu care era îmbrăcat unul dintre inculpaţi. Analiza declaraţiilor martorilor în perspectiva dinamismului conflictului.

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanţe sub nr.1483/44/2007, inculpaţii N.I. şi R.D. au formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 514/11.10.2007 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosar nr.781/121/2007.

Prin Sentinţa penală nr.514/11.10.2007 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului N.I. la o pedeapsă principală de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 Cod penal în referire la art.174 al.1 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (faptă din 10.12.2006).

A fost condamnat inculpatul N.I. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal. (faptă din 10.12.2006).

În baza disp. art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal, art.35 Cod penal au fost contopite pedeapsa de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare, inculpatul N.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare sporită la 8 (opt) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii.

A fost condamnat inculpatul R.D la o pedeapsă principală de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 Cod penal în referire la art.174 al.1 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (faptă din 10.12.2006).

În baza disp. art.71 al.2 Cod penal s-a aplicat inculpaţilor N.I. şi R.D pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.

În baza art.350 Cod procedură penală, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor N.I. şi R.D şi, conform art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 04.01.2007 la zi.

Au fost respinse pretenţiile civile solicitate de părţile civile R.G. I. şi B. N. A. ca fiind tardiv formulate.

În baza disp. art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul N.I la plata sumei de 412,13 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate B.N.A.

În baza disp. art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, au fost obligaţi în solidar inculpaţii N.I. şi R.D la plata sumei de 3.074,72 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate R.G.I.

În baza disp. art. 191 alin.1,2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpatul N.I. la plata sumei de 800 lei iar inculpatul R.D. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. art. 193 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul N.I. la plata sumei de 2000 lei către partea vătămată B.N. A. cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza disp. art. 193 alin.1,4 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii N.I. şi R.D la plata a câte 1000 lei, fiecare, către partea vătămată R. G. I. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere că, prin rechizitoriul nr.1969/P/2006 din 29.01.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor N.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.20 Cod penal în referire la art.174 al.1 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi de art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, şi R. D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 176 al.1 Cod penal în referire la art. 175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:

Inculpatul R. D., zis „Mutu”, şi martorul S. I. s-au deplasat în seara zilei de 10.12.2006 din localitatea Tecuci la discoteca „Monden” din comuna Matca judeţul Galaţi, cu autoturismul condus de martor, unde au ajuns în jurul orelor 20,00. Cei doi au intrat şi au ocupat o masă situată în capătul sălii, masă ce era prevăzută cu două canapele. Amândoi s-au aşezat pe canapeaua din stânga, inculpatul R.D. la perete iar martorul S. I. la celălalt capăt.

La aceeaşi masă au venit şi inculpatul N.I., zis „Mocanu”, împreună cu concubina sa, martora T.A. M., aceştia venind de la Tecuci la Matca cu un taxi. Martora s-a aşezat pe canapeaua din dreapta, faţă în faţă cu inculpatul R. D. şi martorul S. I. iar inculpatul N.I. a rămas în picioare sprijinit de canapeaua pe care stătea concubina sa.

În mod obişnuit, masa la care s-au aşezat inculpaţii şi martorii sus menţionaţi era rezervată de partea vătămată R.G.I., împrejurare ce era cunoscută de martorii P. A.M., D.S., P. T. M., R.D. M., R. M. M., G. D. şi alţii.

Martora R.D. M, sora părţii vătămate R.G.I. şi numita R.C. au intrat în discotecă şi s-au deplasat la masa respectivă. Văzând-o ocupată, martora R. D.M. le-a cerut inculpaţilor şi celorlalte persoane să elibereze masa, dar a fost refuzată.

În continuare, martorele R.D.M. şi R.C. au ieşit din discotecă şi afară s-au întâlnit cu partea vătămată R.G. I., care era împreună cu prietena sa, martora R. M. M., precum şi cu martora G. D.

Martora R.D.M i-a relatat fratelui său că masa pe care o ocupau de obicei era ocupată de un grup de persoane care refuză să o elibereze,

Atunci, partea vătămată R.G.I. a spus că se duce să rezolve problema şi a intrat în discotecă împreună cu prietena sa.

Ajungând la masa respectivă, partea vătămată R.G.I. le-a cerut inculpaţilor şi persoanelor care îl însoţeau să elibereze masa, explicându-le că era rezervată de el, însă aceştia au refuzat pe motiv că nu a găsit nici o dovadă în acest sens.

În acelaşi timp, văzând că partea vătămată R.G.I. intră în discotecă, martorul D.S., fiul patronului discotecii, s-a deplasat la masa respectivă şi le-a oferit inculpaţilor şi însoţitorilor acestora o altă masă.

În acest context, între partea vătămată R.G.I. şi inculpatul R. D. s-a iscat un conflict verbal, martorul S.I. încercând să-l aplaneze.

Conflictul a luat amploare iar inculpatul R. D. a luat o sticlă şi a aruncat către partea vătămată R.G.I. însă acesta s-a ferit şi l-a apucat de braţ pe acesta.

În acest timp, inculpatul N. I. a venit în spatele părţii vătămate R.G.I. şi i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona toracelui, partea stângă, moment în care partea vătămată a simţit o arsură specifică şi a avut senzaţia „că-i iese aerul”, astfel că i-a dat drumul inculpatului R. D., care a scos din buzunar un cuţit.

Partea vătămată R.G.I. a luat un scaun de la masa alăturată şi, în ideea de a se apăra, l-a ridicat deasupra capului înspre inculpatul R.D., însă a renunţat la aceasta, a lăsat scaunul jos şi a fugit către separeul discotecii unde se afla uşa care dădea în bucătăria discotecii, fiind urmărit de cei doi inculpaţi şi ajuns de aceştia la ultima masă de separeu.

Inculpatul R. D. s-a poziţionat în faţa părţii vătămate R.G.I. iar inculpatul N. I. în spatele acesteia.

În continuare, inculpatul R.D. a ridicat cuţitul de sus, făcând mişcarea specifică de a lovi, moment în care partea vătămată R.G.I. l-a prins de braţ. Nu a reuşit să-l blocheze prea mult timp întrucât a fost lovită de către inculpatul N. I. cu cuţitul în zona toracelui, iar inculpatul Raţă Daniel a reuşit s-o lovească pe partea vătămată R.G.I. cu cuţitul în abdomen în partea stângă.

Partea vătămată R.G.I. a fugit către ieşire din separeu, moment în care a fost locuit în cap cu o sticlă (de către o persoană rămasă neidentificată), după care s-a îndreptat către bar pentru a scăpa de inculpaţi.

Văzând că partea vătămată R.G.I. era tăiată şi că îi curgea sânge şi că era urmărită de cei doi inculpaţi, partea vătămată B.N.A. a intervenit pentru a aplana conflictul, însă a fost tăiată cu cuţitul de inculpatul N. I. în zona toracică stângă.

După aceea, inculpaţii au părăsit în fugă discoteca şi au plecat spre Tecuci, inculpatul N.I. lăsând-o singură pe concubina sa, iar părţile vătămate au fost transportate la spital.

Din raportul de constatare medico-legală, întocmit urmare examinării părţii vătămate R.G.I. , rezultă următoarele:

– partea vătămată a fost internată cu diagnosticul: plăgi toracice stânga prin armă albă penetrante (2 spaţiul IX intercostal, cu plagă pulmonară spaţiul X intercostal cu secţiunea arteră intercostală, plagă diafragmatică neperforantă, hemnopneumotorax stâng drenat, plăgi toracice stânga (3) nepenetrante regiunea scapulo humerală stângă, plagă înţepat tăiată fosa iliacă stângă penetrantă perforantă multiplu transfixiantă enterală şi mezenterică, secţiune de mare epiplon, plagă nepenetrantă hipocondru stânga, şoc hemoragic.

– partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active repetate cu corpuri înţepătoare-tăietoare;

– leziunile pot data din 10.12.2006;

– necesită 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicaţii;

– plăgile înţepat tăiate i-au pus în primejdie viaţa, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.

Din raportul de constatare medico-legală, întocmit ca urmare a examinării părţii vătămate B.N.A., rezultă următoarele:

– partea vătămată a fost internată cu diagnosticul : plagă toracică stângă, armă albă, spaţiul VIII intercostal, linia medico-scapulară nepenetrantă, nevralgie intercostală;

– partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire active cu corpuri înţepător tăietoare;

– leziunile pot data din 10.12.2006

– necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

– leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa.

Instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt expusă şi vinovăţia inculpaţilor pentru faptele comise sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză respectiv: declaraţiile părţilor vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor: P. A.M., D. S., P.T.M., R. D. M., R. M. M., G. D., S. I., T.A.M., U.C., B. I., B. M. procesele verbale de cercetare la faţa locului, de recunoaştere a inculpaţilor din grup de persoane şi după fotografii,planşele foto, rapoartele de constatare medico-legale privind pe părţile vătămate, actele aflate la dosarul de urmărire penală.

În drept, prima instanţă a apreciat că fapta inculpaţilor N.I. şi R. D. care, în seara de 10.12.2006, în loc public (în Discoteca Modern din com.Matca) au aplicat părţii vătămate R.G.I., în mod repetat, cu cuţitele, mai multe lovituri în zona toracelui şi abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 alin.1 Cod penal rap. la art.175 alin.1 lit.i Cod penal.

Fapta inculpatului N. I. care, în seara de 10.12.2006, în aceleaşi împrejurări, a aplicat părţii vătămate B.N.A. o lovitură cu cuţitul în zona toracelui, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal

S-a constatat că susţinerea inculpatului R. D. în sensul că nu a lovit partea vătămată R.G.I. cu cuţitul nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel că nu poate servi la aflarea adevărului.

Nici susţinerea inculpatului N. I. cum că ar fi găsit un cuţit pe jos, pe care l-a luat şi a început să lovească în stânga şi în dreapta, pentru a se apăra, în timp ce se îndrepta spre ieşire şi că nu ar fi văzut ce făcea inculpatul Raţă Dănuţ nu se coroborează cu alte probe şi nu poate servi la aflarea adevărului.

Din contra, din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză rezultă cu certitudine că atât inculpatul R.D. cât şi inculpatul N. I. au lovit partea vătămată R.G.I. cu cuţitele.

Astfel, martorul P. A. M. a arătat că masa la care s-au aşezat inculpaţii şi persoanele care îi însoţeau aveau pe ea un cartonaş cu înscrisurile „rezervat” a văzut când partea vătămată R.G.I. a fugit de la masă înspre separeu fiind urmărită de cei doi inculpaţi (pe inculpatul R.D. caracterizându-l ca fiind îmbrăcat cu o giacă sau hanorac de culoare roşie şi pe care l-a recunoscut ulterior după fotografie), că inculpatul R.D. s-a postat în faţa acesteia iar inculpatul N. I. în spate, că ambii inculpaţi aveau cuţite în mâini şi efectuat mişcări specifice de lovire.

Martorul P. T.M. a văzut când inculpatul N. I. (identificându-l ca fiind persoana cu geacă neagră şi mustaţă, care stătea în picioare lângă masa respectivă şi pe care a recunoscut-o după fotografie) a lovit partea vătămată R.G.I. cu cuţitul în spate (precum şi cu pumnul) în prima parte a incidentului (când se aflau la masă).

Martorul D. S. a văzut că partea vătămată R.G.I. se certa cu inculpatul R.D. (identificat ca fiind persoana cu geacă sau bigmen roşu), când partea vătămată a ridicat scaunul însă nu a lovit pe nimeni şi s-a retras în separeu fiind urmat de inculpatul R.D. care avea un cuţit în mâna pe care l-a ridicat şi îndreptat către partea vătămată.

Martora R. D.M. a văzut când partea vătămată R.G.I. îl ţinea de mâini pe inculpatul R.D., în separeu, acesta având în mâini un cuţit îndreptat spre capul părţii vătămate; martora a intervenit între ei dar cineva a tras-o de acolo, apoi a văzut că partea vătămată a scăpat mâna inculpatului R.D., care l-a înjunghiat întrucât fratele ei a dus mâna la burtă.

Martora R. M. M. a observat că o persoană îmbrăcată în roşu (identificată ulterior, din declaraţiile celorlalţi martori ca fiind inculpatul R. D.) avea un cuţit în mâini şi că s-a luat după partea vătămată R.G.I. în separeu (împreună şi cu alte persoane), că a ridicat cuţitul asupra acestuia şi că partea vătămată i-a apucat mâna.

Martora T.A. M., concubina inculpatului N.I., a arătat că în seara aceea inculpatul R. D. era îmbrăcat cu „o geacă mai de grabă hanorac mai gros de culoare roşie”.

Martorul B.M. a văzut când inculpatul R. D. a luat o sticlă de bere de pe masă şi că imediat partea vătămată R.G.I. a ridicat un scaun deasupra capului, însă scaunul a căzut fără să lovească pe cineva, că partea vătămată s-a retras în separeu, fiind urmărită de cei doi inculpaţi.

Martorul B. I. a văzut o persoană îmbrăcată în roşu (identificată în persoana inculpatului R. D.), care avea un cuţit în mână şi îl ţinea deasupra.

În consecinţă, Tribunalul Galaţi a apreciat că cererea inculpatului R. D. de achitare în baza art.10 lit.c Cod procedură penală este nefondată.

În cauză nu s-au putut reţine dispoziţiile art.73 lit. b Cod penal, aşa cum a cerut inculpatul N. I., prin apărător, întrucât fapta nu a fost comisă sub o puternică tulburare sau emoţie, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei ori prin altă acţiune ilicită gravă.

De asemenea, s-a reţinut că susţinerea inculpaţilor în sensul că partea vătămată R.G.I. a fost văzut la masă însoţit de mai mulţi băieţi nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor: R. M. M., D.S., P.A. M., S. I., U. C., O. D. rezultă că partea vătămată R.G.I. s-a dus la masa respectivă, însoţit de prietena sa, iar în acelaşi timp a ajuns şi D. S., fără a mai fi însoţit şi de alte persoane, cerându-le inculpaţilor să elibereze masa rezervată de partea vătămată şi să se ducă la o alta.

S-a reţinut că faptul că partea vătămată a adresat inculpaţilor apelativul „dispăreţi” nu constituie o atingere gravă adusă demnităţii.

Cu privire la faptul că partea vătămată R.G.I. a ridicat scaunul deasupra capului, s-a constatat că aceasta s-a petrecut după ce inculpatul N. I. îi aplicase prima lovitură de cuţit şi văzuse că şi inculpatul R. D. scosese un cuţit, ideea de a se apăra.

S-a constatat că susţinerea inculpaţilor în sensul că le-ar fi fost pusă viaţa în pericol nu este dovedită cu nici un mijloc de probă.

În consecinţă nu s-a putut reţine scuza provocării în cauză.

Împotriva Sentinţei penale nr.514/11.20.2007 a Tribunalului Galaţi în termen legal au formulat apel inculpaţii N. I. şi .R. D., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul formulat inculpatul R. D., prin apărător ales, a solicitat achitarea conform prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, arătând, în primul rând, că numai inculpatul N. I. a agresionat pe cele două părţi vătămate. Şi-a concentrat apărarea prin a susţine că la momentul săvârşirii faptelor era îmbrăcat cu un bigmen alb-gri şi nu cu un bigmen roşu, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care arată că o persoană cu un bigmen roşu a fost cea care l-a agresionat pe partea vătămată R.G.I.

Acea persoană, care făcea parte din grupul inculpaţilor, aflându-se la masa lor, a rămas neidentificată.

A invocat nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, care îi dovedesc nevinovăţia, în special cea privind recunoaşterea din grup, după fotografii.

În apelul formulat, inculpatul N.I. a solicitat achitarea sa, în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, arătând că el singur a fost cel care a agresionat pe ambele părţi vătămate, însă se afla în stare de legitimă apărare deoarece partea vătămată R.G.I. a încercat să o lovească pe concubina sa, T.A., cu un scaun în zona capului, concubina sa fiind la acel moment însărcinată.

Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit prevederilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

1. Apelul inculpatului R.D. este nefondat, având în vedere în primul rând declaraţiile acestuia. În declaraţiile sale, inculpatul arată că la momentul conflictului la masa sa se afla el, inculpatul N. I., martorul S. I., martora T. A. şi o femeie însărcinată, probabil martora R. C..

În contextul acestei declaraţii, inculpatul îşi axează apărarea pe culoarea bigmenului cu care era îmbrăcat, arătând că era îmbrăcat cu un bigmen alb-gri şi nu cu un bigmen roşu, aşa cum susţin martorii acuzării. Arată că este posibil ca partea vătămată R.G.I. să fi fost agresionată de o altă persoană de la masa sa, îmbrăcată cu un bigmen roşu, fără să arate cine ar putea fi acea persoană, în contextul în care singurul bărbat de la masa inculpaţilor era martorul S. I., audiat nemijlocit de Curte, şi din declaraţia căruia nu rezultă acest aspect.

Declaraţiile inculpatului Raţă Dănuţ sunt combătute cu declaraţiile părţii vătămate R.G.I. , ale părţii vătămate B.N.A., ale martorilor P. M., V.C., S. C., D. S., D. L., S.I., P.A.M., P. T.M., U. C., G.D., T. A.M., O. D., B. I., B. M., R.D.M., R. M.M., procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi planşa foto, rapoartele de constatare medico-legală, procese-verbale de recunoaştere din grup şi procese-verbale de recunoaştere din grup de fotografii.

Cu privire la aceste ultime mijloace de probă, criticate de inculpat, prin apărător ales, pentru motivul că fotografia sa ar fi fost mereu în acelaşi loc în planşa foto, Curtea apreciază că acest motiv nu reprezintă un motiv de invalidare a probei (nulitate absolută) şi că recunoaşterea din grup de fotografii s-a desfăşurat conform dispoziţiilor legale şi regulilor de cercetare criminalistică aplicabile în domeniu.

Din coroborarea tuturor acestor probe rezultă în mod indubitabil că inculpatul R.D. a aplicat părţii vătămate R.G.I. cel puţin o lovitură de cuţit în partea stângă a abdomenului.

La coroborarea acestor probe Curtea a avut în vedere următoarele aspecte, de natură a îngreuna stabilirea situaţiei de fapt:

– cercetarea locului faptei a fost defectuoasă, în sensul că, deşi la faţa locului au fost identificate urme de sânge şi cioburi de sticlă susceptibile a păstra impresiuni digitale, aceste mijloace de probă nu au fost ridicate conform procedurilor criminalistice şi nu au fost valorificate corespunzător;

– trebuie avut în vedere că faptele s-au petrecut intr-o discotecă, într-un loc slab iluminat, iar luminile colorate din discotecă pot altera percepţia martorilor asupra culorii obiectelor de îmbrăcăminte cu care erau îmbrăcaţi inculpaţii;

– faptele s-au petrecut pe timp de iarnă, când oamenii se îmbracă mai gros, şi este posibil ca la intrarea în discotecă inculpaţii să fi fost îmbrăcaţi într-un fel, apoi după ce au luat loc la masă şi s-au făcut comozi să se fi debarasat de anumite obiecte de îmbrăcăminte;

– faptele au avut un caracter foarte dinamic, o parte din conflict desfăşurându-se la masa din incinta discotecii, iar o parte în separeul acesteia, unde părţii vătămate R.G.I. i-au fost aplicate cele mai multe lovituri de cuţit. Ilustrativă în acest sens este declaraţia părţii vătămate, care arată că în separeu, deşi a primit mai multe lovituri de cuţit, nu îşi mai aminteşte, datorită încăierării, cine l-a lovit, cu excepţia inculpatului R. D., care i-a aplicat prima lovitură în separeu.

Din aceste motive, datorită dinamismului conflictului declaraţiile martorilor prezintă unele necorelări, nesemnificative, care nu afectează esenţa împrejurărilor în care s-a desfăşurat altercaţia sau identitate agresorilor.

Inculpatul R. D. a susţinut tot timpul că a fost îmbrăcat cu un bigmen alb-gri, şi a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice care să stabilească dacă sângele aflat pe acest bigmen îi aparţine şi data probabilă la care a fost depus, având în vedere data săvârşirii faptelor.

Curtea a respins cererea de administrare a acestei probe din următoarele considerente:

– din declaraţiile martorilor, în special a martorului V.C. rezultă că inculpatul a fost îmbrăcat cu un bigmen roşu, nu cu unul alb-gri;

– martorii şi părţile vătămate l-au recunoscut pe inculpat din grup după figură nu după obiectul de îmbrăcăminte;

– cu ocazia cercetării locului faptei nu au fost ridicate probe de sânge, deşi ele existau, pentru a se stabili probe-etalon, prelevate în condiţii legale;

– inculpatul nu a prezentat acest mijloc de probă, în apărarea sa, organelor de cercetare penală, imediat după săvârşirea faptei şi declanşării cercetărilor;

– nu există nicio dovadă că proba a fost păstrată în condiţii speciale, apte să conducă din punct de vedere biocriminalistic, la prelevarea sângelui din bigmen;

– nu există nicio dovadă că proba nu a fost preconstituită a doua zi, sau la un moment ulterior „pro causa”. Având în vedere data săvârşirii faptelor (10.12.2006) şi data la care se cerea administrarea probelor, o analiză biocriminalistică nu mai putea stabili cu exactitate data depunerii probelor de sânge, fără o marjă de siguranţă, ceea ce ar fi semnificativ în cazul de faţă.

Pentru aceste considerente, apelul inculpatului R. D. a fost respins ca nefondat.

2. Inculpatul N.I., deşi a solicitat în motivele scrise de apel reţinerea circumstanţei atenuante a provocării (art.73 lit.b Cod penal), în concluziile puse prin apărătorul său, a solicitat achitarea sa apreciind că se afla în stare de legitimă apărare.

Mai mult, mergând pe linia legitimei apărări, el a luat asupra sa toată fapta arătând că el singur a lovit pe partea vătămată R.G.I. , cu cuţitul acestuia, de 7 ori, iar inculpatul R.D. nu a lovit deloc.

Această apărare este o apărarea tipic inculpaţilor recidivişti. Inculpaţii sunt ambii recidivişti şi se cunosc de mai mult timp fiind şi prieteni. În acest context, este posibil ca, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpatul N. I. să ia asupra sa toate faptele, din dorinţa de a exonera pe inculpatul R. D. de răspundere penală.

Nereţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, a fost pe larg motivată de instanţa de fond, în mod legal şi temeinic, considerentele rămânând valabile.

Într-adevăr, din analiza probelor administrate la care se adaugă şi declaraţia martorului D.S., audiat nemijlocit de Curte, rezultă că nu ne aflăm în prezenţa unei legitime apărări sau a scuzei provocării.

Partea vătămată R.G.I. a discutat paşnic cu inculpaţii şi grupul acestora, cerându-le să se mute la altă masă, iar martorul D.S., administratorul discotecii, care însoţea pe partea vătămată, le-a oferit chiar o altă masă.

Inculpatul R.D. a aruncat înspre partea vătămată cu o sticlă de bere, împrejurare în care aceasta a ridicat un scaun pentru a se apăra, nu pentru a agresiona pe cineva din grupul inculpaţilor.

Ilustrativ este faptul că partea vătămată R.G.I. a fost singur în conflict, înarmat cu un scaun pentru apărare, în timp ce inculpaţii au fost doi, înarmaţi cu cuţite şi sticle de bere.

Partea vătămată, după ce a primit prima lovitură, pe la spate, în zona omoplatului stâng, din partea inculpatului N. I., a simţit că „îi iese aerul” şi a încercat să-şi asigure scăparea, în separeul discotecii, unde a fost însă ajuns de inculpaţi şi unde a primit cele mai multe lovituri de cuţit.

În această situaţie nu se poate vorbi de existenţa unei legitime apărări sau a unei scuze a provocării, nici la momentul iniţial al declanşării conflictului şi nici în momentul conflictului din separeul discotecii.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii R. D. şi N. I. împotriva Sentinţei penale nr.514/11.10.2007 a Tribunalului Galaţi.

Conform prevederilor ar.383 Cod procedură penală Curtea a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi a dedud din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 04.01.2007 la zi.

În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, ca urmare a respingerii apelurilor formulate.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro