Înlocuire lichidator. Modalitate. Dispoziţii legale aplicabile.

Art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei modificată prin O.U.G. nr. 173/ 19 nov. 2008 publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792/26 nov. 2008; art. 22 alin. 2 din aceeaşi lege.

Decizia civilă nr. 793/R din 31.10.2008 a Curţii de Apel Galaţi

Conform art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia prin care a fost desemnat lichidatorul judiciar, în termen de 3 zile. Judecătorul sindic va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna pe lichidatorul judiciar propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt lichidator judiciar.

Textul art. 22 alin. 2 din aceeaşi lege reglementează înlocuirea administratorului judiciar, de către judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

Prin sentinţa comercială nr. 591/05 iunie 2008, Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea creditoarei D.G.F.P. Vrancea de înlocuire a lichidatorului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că lichidatorul judiciar C.I.P.I. „V.R.” a fost desemnat în condiţiile art. 34 din Legea nr. 85/2006, nu aleatoriu, ci în funcţie de oferta mai avantajoasă financiar. S-a mai reţinut că creditoarea D.G.F.P. Vrancea nu a făcut uz de procedura instituită de art. 19 alin. 2 din Legea menţionată mai sus, ca la prima adunare a creditorilor în condiţiile în care ar avea o creanţă de cel puţin 50% din valoarea creanţelor notificate la dosar să decidă numirea unui alt lichidator. Totodată, s-a mai reţinut că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora în orice stadiu al procedurii se poate înlocui lichidatorul dar numai pentru motive temeinice, motivele invocate de creditoare făcând referire la oferta mai avantajoasă din punct de vedere financiar.

Împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, creditoarea D.G.F.P. Vrancea a declarat recurs, invocând faptul că a depus cerere de înlocuire a practicianului de insolvenţă la primul termen fixat de judecătorul sindic pentru adunarea creditorilor, termen la care s-a şi judecat, însă legea permite creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor de la masa credală, şi ulterior, să negocieze condiţiile numirii lichidatorului.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei criticate şi admiterea cererii sale privind înlocuirea a lichidatorului provizoriu C.I.P.I. „V.R.” din Focşani cu C.I.P.I. „B.” din Focşani.

Recursul nu este fondat;

Verificând sentinţa criticată prin prisma motivului de recurs şi din oficiu, Curtea constată că judecătorul sindic a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 19 alin. 2 şi art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi că a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală care va fi menţinută.

Curtea constată că prin sentinţa comercială nr. 246/10 aprilie 2008, Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea creditoarei D.G.F.P. Vrancea şi a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă a debitorului S.C. „M. D. C.” S.R.L., judeţul Vrancea; a desemnat lichidator judiciar pe C.I.I. „V.R.”, cu o retribuţie de 800 lei net lunar; a constatat dizolvată societatea şi i-a ridicat administratorului dreptul de administrare.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că cererea creditoarei D.G.F.P. Vrancea, având ca obiect deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, este întemeiată şi că la numirea lichidatorului judiciar s-au avut în vedere dispoziţiile art. 107 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, precum şi faptul că C.I.I. „V.R.” a depus oferta cea mai avantajoasă.

Corect a reţinut prima instanţă că creditoarea D.G.F.P. Vrancea nu a formulat contestaţie împotriva sentinţei menţionate mai sus, termenul pentru contestarea măsurii de numire a lichidatorului judiciar fiind 3 zile (art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006) şi că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. 2.

Este adevărat că textul art. 22 alin. 2 din legea menţionată mai sus prevede că se poate cere înlocuirea lichidatorului judiciar în orice stadiu al procedurii, însă numai pentru motive temeinice, aspect reţinut corect de judecătorul sindic.

Curtea constată că judecătorul sindic a reţinut corect că nepromovarea contestaţiei în termen de trei zile aşa cum a arătat mai sus, nu o îndreptăţeşte pe creditoare să solicite înlocuirea lichidatorului, invocând textul art. 22 alin. 2 din legea menţionată mai sus.

Faţă de cele ce preced, recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Vrancea nefiind fondat, a fost respins în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ.

Etichete: Înlocuire lichidator