404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Drepturi salariale

Finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi alte venituri ale bugetelor locale, situaţie ce atrage întrunirea condiţiei calităţii procesuale pasive.

Decizia civilă nr. 395/R/08.04.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.144/26.01.2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.8016/121/2008, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii G.A. ş.a. prin reprezentant S. Î. P. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL B. şi ŞCOALA GIMNAZIALĂ B.

Au fost obligate pârâţii la plata către reclamanţi a diferenţelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii, reprezentând tranşele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 şi 40 de ani de activitate în învăţământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 8016/121/10.12.2008 reclamanţii G.A. ş.a reprezentaţi de S. Î. P. Galaţi, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL B. şi Şcoala Gimnazială B. obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate – reprezentând sporul pentru tranşele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 şi 2 din Legea 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflaţie.

Motivându-şi în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 şi 2 din Legea 128/1997 sunt reglementate tranşele suplimentare de vechime că reclamanţii îndeplinesc condiţiile de vechime pentru a beneficia de tranşele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.

În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat administrarea probei cu acte, depunând la dosar adeverinţe eliberate privind calitatea lor de cadre didactice şi vechimea în muncă.

În drept, au invocat art. 50 al 1,2 din Legea nr.128/1997.

Pârâţii, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă.

Pârâtul Consiliul Local B. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu pretenţiile deduse judecăţii, dar nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât nu are nici o atribuţie în ceea ce priveşte salarizarea cadrelor didactice.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 167 din Legea 128/1997, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce priveşte cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învăţământ.

Nu are relevanţă dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanţilor.

În acest fel se justifică şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local B. motiv pentru care excepţia invocată de acesta apare ca fiind nefondată.

Reclamanţii sunt salariaţi ai unităţii de învăţământ pârâte şi au o vechime de peste 30 de ani, aşa cum rezultă din tabelul aflat la fila 3 din dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997:

(1) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ.

(2) Pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.

Dispoziţiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învăţământ în care sunt încadraţi reclamanţii, având obligaţia ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani (în funcţie de situaţia concretă a fiecărui reclamant) să acorde acea creştere a coeficientului de ierarhizare.

Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat şi că reclamanţii au primit sumele corespunzătoare, şi nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea 128/1997.

Faţă de aceste considerente instanţa a admis acţiunea, a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranşelor suplimentare de vechime, începând cu data de 08.12.2005 la zi.

În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamanţii la data de 08.12.2005 şi, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creşterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată şi apoi creşterile ulterioare de la 35/ respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiţiei de vechime. Dacă la data de 08.12.2005 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula şi achita de la data împlinirii condiţiei de vechime. Pentru fiecare reclamant se va lua în calcul perioada efectiv lucrată.

În ceea ce priveşte actualizarea cu indicele de inflaţie a acestor drepturi băneşti până la data plăţii efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum şi a faptului că prin aceasta se realizează o corelaţie între salariul real şi salariul nominal de care reclamanţii ar fi beneficiat la momentul la care pârâţii le datorau drepturile băneşti în cauză şi momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.

Aceasta deoarece principala funcţie a indexării este aceea de a atenua efectele inflaţiei asupra nivelului de trai.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâtul Consiliul Local B. invocând faptul că nu cade în sarcina sa obligaţia stabilirii nivelului de salarizare şi al sporurilor pentru personalul din învăţământ, aceasta revenind Inspectoratului Şcolar al judeţului Galaţi.

În drept şi-a întemeiat recursul invocând dispoziţiile art.299-316 C. pr. civilă.

Reprezentantul intimaţilor-reclamanţi S. Î. P. Galaţi, a solicitat respingerea recursului faţă de atribuţiile ce revin consiliului local în procesul finanţării sumelor alocate unităţilor din învăţământul preuniversitar de stat.

Prin decizia civilă nr. 395/R/08.04.2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL B. împotriva sentinţei civile nr.144/26.01.2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.8016/121/2008.

Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica recurentului-pârât Consiliul Local B. pune în discuţie calitatea sa procesuală pasivă vizând modalitatea de finanţare a unităţii de învăţământ preuniversitar de stat aflată în raza sa teritorială administrativă.

Calitatea procesuală reprezintă îndreptăţirea unei persoane de a figura ca parte în proces şi presupune existenţa unei identităţi între titularii raportului juridic dedus judecăţii, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) şi a obligaţiei corelative (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se stabileşte funcţie de dreptul ce face obiectul judecăţii, a cărui existenţă sau inexistenţă urmează a se constata prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art.167 al.3 din Legea nr.84/1995 finanţarea pe bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. Finanţarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.

În cadrul finanţării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal şi care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ.

Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuţiilor ce revin pârâtului consiliul local, asigurarea sumelor necesare plăţii unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ.

De altfel şi prevederile art.13 din OUG nr. 32/2001, stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanţării instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea , cu excepţia unor cheltuieli care nu privesc cauza de faţă.

În aplicarea acestor prevederi au fost emise şi Norme metodologice prin H.G. nr.538/2001, H.G. nr.2192/2004, H.G. nr.174/2003 şi 2192/2004.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro