Top

Recalculare pensie

Legea nr. 250/2007 nu modifică modul de calculare a pensiei, în sensul că singurele modificări pe care le aduce Legea nr. 250/2007 sunt în sensul că, începând cu data de 23.07.2009 (data intrării în vigoare a legii) salariaţii sunt obligaţi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale la întregul venit realizat, fără a mai exista plafonul de 5 ori salariul mediu brut, iar potrivit principiului contributivităţii, nici punctajul realizat de asigurat într-un an calendaristic nu mai este plafonat la 5 puncte, ci este în funcţie de sumele la care s-a achitat contribuţia.

Potrivit dispoziţiilor art. 294 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu e pot face alte cereri noi.

Decizia civilă nr. 748/R/19.08.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin Sentinţa civilă nr. 260/11.02.2009 T.G. a admis acţiunea şi a obligat pârâta C.J.P. să recalculeze pensia cuvenită reclamantului Z.D. cu luarea în calcul a veniturilor brute la care a cotizat în perioada în care a prestat activitate la SC U.E. SA G. (fostă ICPPAM SA).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T.G. reclamantul Z.D. a solicitat obligarea pârâtei C.J.P. G., la recalcularea cuantumului pensiei de asigurări sociale, cu luarea în calcul a veniturilor brute la care a cotizat în perioada în care a prestat muncă la SC U.E. SA Galaţi.

În expunerea motivelor de fapt reclamantul a arătat că după apariţia Legii 250/2007 care a modificat Legea 19/2000, s-a adresat cu cerere la CJP G., pentru a proceda la recalcularea pensiei care i se cuvine, cu luarea în calcul a veniturilor la care a cotizat în perioada 03.12.1965-01.09.1993. Pârâta i-a soluţionat nefavorabil cererea motivând că veniturile la care face trimitere reclamantul pentru recalcularea pensiei nu sunt incluse de legiuitor în baza de calcul pentru stabilirea punctajului mediu anual.

În condiţiile în care Legea pensiilor s-a modificat, potrivit pct. 6 din Legea 250/2007, reclamantul a considerat că este îndreptăţit să obţină o majorare a cuantumului pensiei pe care o încasează pentru munca prestată.

Probele invocate în dovedirea cererii de chemare în judecată: acte (adeverinţe eliberate de fostul angajator şi decizia de pensie în copie).

Pârâta a solicitat respingerea cererii cu motivarea că la calculul pensiei s-au luat în considerare sporurile cu caracter permanent. Veniturile la care face trimitere reclamantul nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual în baza OUG. 4/2005 şi ca urmare nu există motive pentru a se proceda la recalcularea pensiei. A precizat că în perioada la care face referire reclamantul toate unităţile angajatoare au contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% raportat la câştigul brut realizat. Potrivit anexei la OUG. 4/2005, şi a Legii 49/1992 nu toate drepturile acordate respectiv încasate şi pentru unitatea angajatoare a avut obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de asigurări sociale.

Probele invocate de pârâtă în apărare: acte.

Răspunsul reclamantului la întâmpinare:

Faţă de modificările aduse Legii 19/2000, a considerat că este echitabil ca pensia să fie calculată în raport de baza la care s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat.

Tribunalul, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a reţinut următoarele:

Reclamantul a dovedit cu cererea înregistrată sub nr. … din 08.09.2008 că a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a dispoziţiilor Legii 250/2007.

Deşi avea obligaţia să emită o decizie, pârâta a soluţionat cererea prin răspunsul cu nr. … din 17.11.2008.

Având în vedere caracterul jurisdicţional al acestui răspuns şi pentru a asigura reclamantului un real acces la instanţă, Tribunalul a procedat la soluţionarea cauzei pe fond, sens în care a constatat următoarele:

Până la apariţia Legii 250/2007, baza de calcul a pensiei de asigurări sociale nu includea întreg venitul brut la care s-a cotizat, fiind exceptate anumite categorii de sporuri şi beneficii cum ar fi: retribuirea în acord sau cu bucata, participarea la beneficii, premii şi alte asemenea.

Sesizând neconcordanţele şi inechităţile generate de o asemenea reglementare (deşi se cotiza la o anumit venit brut nu întreaga sumă cotizată se lua în seamă la calculul pensiei) legiuitorul a înţeles să modifice Legea 19/2000.

În acest sens prin Legea 250/2007, prin pct. 3 şi 6 s-a redefinit baza de calcul a pensiei sens în care trimite la venitul brut realizat şi la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Aceasta înseamnă că legiuitorul a înţeles să dea eficienţă totală criteriului contributivităţii şi să includă în baza de calcul a pensiei toate veniturile brute la care s-a cotizat fără a mai distinge între veniturile şi sporurile cu caracter permanent şi veniturile sau sporurile cu caracter special.

În raport de această reglementare s-a constatat că apărările pârâtei nu sunt întemeiate, iar reclamantul are dreptul să beneficieze de o recalculare a pensiei cu luarea în considerare a celor două elemente: venitul brut încasat şi contribuţiile la asigurările sociale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata C.J.P. G., solicitând modificarea ei şi respingerea acţiunii formulată de reclamant.

Prin decizia civilă nr. 748 din 19.08.2008 a Curţii de Apel G. a fost admis recursul, a fost modificată în tot sentinţa recurată, iar în rejudecare a fost respinsă acţiunea ca nefondată.

Au fost avute în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a ieşit la pensie în condiţiile Legii 3/1977, care nu avea principiul contributivităţii, aşa cum îl reglementează astăzi Legea 19/2000, iar recalcularea pensiei sale s-a făcut în temeiul OUG 4/2005, care conţine şi o anexă cu sporurile permanente, care intră în baza de calcul, precum şi cu cele care nu pot fi luate în considerare, respectiv formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale (câştigul brut realizat).

Potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, la care se adaugă şi sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Instanţa de fond a confundat baza de calcul a pensiei cu baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, întrucât Legea 250/2007 reglementează, în art. I pct. 3 baza de calcul a contribuţiei datorate în prezent, nu pentru perioadele anterioare şi îşi produce efectele pentru viitor, nu poate retroactiva.

Ca urmare, adeverinţa nr. 150/3602/05.09.2008 eliberată de SC U. E. SA Galaţi (fostă ICPPAM SA) nu poate fi luată în calcul la stabilirea pensiei.

Soluţia instanţei de fond s-a bazat pe interpretarea Legii 250/2007 în sensul că prin pct. 3 şi 6 s-a redefinit baza de calcul a pensiei, respectiv legiuitorul a înţeles să dea eficienţă totală criteriului contributivităţii şi să includă în baza de calcul a pensiei toate veniturile brute la care s-a cotizat fără a mai distinge între veniturile şi sporurile cu caracter permanent şi veniturile sau sporurile cu caracter special.

Analizând modificările introduse de această lege prin pct. 3 şi 6 s-a constatat că această interpretare nu este corectă, astfel:

Pct. 3: Anterior, art. 23 alineatul (3) din Legea 19/2000 avea următorul cuprins:

(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) ( baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.

Acest articol s-a modificat şi are următorul cuprins:

„(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) este venitul brut realizat lunar.”

Pct. 6: Anterior, art. 78 alineatul (4) din legea 19/2000 avea următorul cuprins:

(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic.

Acest articol s-a modificat şi are următorul cuprins:

„(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) şi (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.”

Ca urmare, singurele modificări pe care le aduce Legea 250/2007 sunt în sensul că, începând cu 23.07.2007 (data intrării în vigoare a legii) salariaţii sunt obligaţi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale la întregul venit realizat, fără a mai exista plafonul de 5 ori salariul mediu brut, iar potrivit principiului contributivităţii, nici punctajul realizat de asigurat într-un an calendaristic nu mai este plafonat la 5 puncte, ci este în funcţie de sumele la care s-a achitat contribuţia.

Legea 250/2007 nu modifică cu nimic art. 164 din Legea 19/2000, care arată modul în care se calculează punctajul anual până la intrarea în vigoare a legii 19/2000.

Astfel, aşa cum corect a evidenţiat C.J.P., potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Prin OUG 4/2005 s-au prevăzut sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, fiind enumerate în anexa.

Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.

Adeverinţele prin care se dovedesc aceste sporuri trebuie să cuprindă:

– denumirea unităţii;

– perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;

– funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;

– denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;

– perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat;

– adeverinţele vor purta număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii, cu menţiunea expresă că, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:

– formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; etc.

Adeverinţa … / … /05.09.2008 nu respectă cerinţele OUG 4/2005, în ceea ce priveşte denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată şi, de aceea nu a putut fi valorificată, cuprinzând doar venituri brute, care, în mod evident conţineau şi sporuri valorificate deja de C.J.P. (de exemplu, sporul de vechime). Mai mult, sporul pentru acord permanent nici nu putea fi luat în calcul de intimată, potrivit menţiunii exprese a legii (OUG 4/2005).

Referirea reclamantului la art. 1 din Decretul 389/1972 nu contribuie la schimbarea aspectelor cauzei: contribuţia de 15% era datorată de angajator (nu de salariat) la totalul salariilor brute realizate de salariaţi. Oricum, pentru drepturile solicitate de reclamant există menţiuni exprese în lege cu privire la modul în care trebuie să fie dovedite şi valorificate.

Etichete: