Top

Cerere formulată de notar public privind înregistrarea biroului notarial în Registrul Curţii de Apel şi eliberarea certificatului ce atestă aceasta.

Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum şi cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sunt supuse dispoziţiilor de procedură prevăzute de art. 332 – 339 Cod procedură civilă.

Decizia civilă nr. 1/R – C.C./31.01.2011 a Curţii de Apel Galaţi

Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din 25.10.2010, Curtea de Apel Galaţi a respins ca tardiv formulată cererea notarului public LD reţinând următoarele:

Potrivit art. 8 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, înregistrarea biroului notarial se face la cererea notarului public, într-un registru special ţinut, potrivit art. 18 din lege, de primul-grefier al Curţii de apel, pe numele notarului public sau, după caz, al notarilor publici asociaţi.

Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 zile de la numire, notarul public este obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public.

Petenta a fost numită notar public prin Ordinul nr. 212/C/20.01.2009 emis de Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, cu sediul biroului notarial în circumscripţia Judecătoriei Adjud, localitatea P şi, conform art. 2 din acest Ordin, avea obligaţia înregistrării biroului, în termen de 60 zile, la curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public, respectiv la Curtea de Apel Galaţi.

Potrivit art. 18 al. 2 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, prelungirea termenului de înregistrare se poate dispune de către Ministrul justiţiei, în cazuri temeinic justificate.

Deşi notarul public LD susţine că prin Ordinul nr. 1374/C/04.05.2009 termenul de înregistrare a biroului notarial i-a fost prelungit ca urmare a suspendării sale din exerciţiul funcţiei de notar public până la data de 11.12.2009, în realitate, Ordinul invocat nu conţine nicio dispoziţie în acest sens, din cuprinsul acestuia rezultând doar că doamna notar a fost suspendată din exerciţiul funcţiei, pentru incapacitate temporară de muncă. Nu se dispune, însă, nimic cu privire la prelungirea termenului de înregistrare a biroului notarial ceea ce înseamnă că dispoziţia din Ordinul iniţial, respectiv cel cu nr. 212/C/20.01.2009, referitoare la obligativitatea înregistrării biroului notarial în termen de 60 de zile la curtea de apel în circumscripţia căreia acesta îşi are sediul, a rămas valabilă, termenul de înregistrare expirând în martie 2009.

De altfel, Ordinul de suspendare a notarului din exerciţiul funcţiei este datat, aşa cum s-a arătat şi mai sus, cu 04.05.2009, o dată mult ulterioară celei la care termenul de 60 de zile stabilit pentru înregistrarea biroului notarial expirase.

Chiar dacă s-ar accepta ideea că prin Ordinul nr. 1374/C/04.05.2009 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a notarului până la data de 11.12.2009, în mod implicit s-ar fi dispus şi o prelungire a termenului de 60 de zile pentru înregistrarea biroului notarial până la aceeaşi dată, se constată că nici după data încetării suspendării doamna notar nu a făcut demersurile necesare, în termen de 60 de zile, pentru înregistrarea biroului la curtea de apel în circumscripţia căreia acesta îşi are sediul.

Mai mult decât atât, doamna notar obţine la data de 28.01.2010 Ordinul nr. 317/C prin care se statuează cu privire la încetarea suspendării din exerciţiul funcţiei ca urmare a încetării stării de incapacitate temporară de muncă, Ordin prin care, cum era şi firesc, de altfel, nu se dispune nimic cu privire la termenul de înregistrare a biroului notarial, termen care, în opinia doamnei notar ar fi fost prelungit anterior.

Nici după acest moment nu a procedat la înregistrarea biroului notarial într-un termen de 60 de zile calculat măcar de la această dată – 28.01.2010.

Având în vedere situaţia notarului public LD, aşa cum rezultă aceasta din actele depuse odată cu cererea de înregistrare în registrul Curţii de Apel Galaţi, s-a solicitat de la Ministerul Justiţiei, un punct de vedere oficial cu privire la cererea formulată de aceasta (procese-verbale de consemnare a notelor telefonice cu Ministerul Justiţiei, adresa nr. 4 din 02.06.2010).

Dat fiind faptul că demersurile făcute în acest sens au rămas fără rezultat, precum şi împrejurarea că doamna notar a revenit cu o solicitare ulterioară prin care insistă în soluţionarea cererii de înregistrare a sediului biroului notarial individual, întârzierea nejustificată a rezolvării acestei cereri fiind de natură a-i provoca grave prejudicii, aşa cum aceasta susţine, urmează ca, raportat la situaţia concretă care rezultă din actele depuse la dosar, s-a constatat că cererea de înregistrare a biroului notarial înregistrată la Curtea de Apel Galaţi abia la data de 27.05.2010, este tardivă, fiind formulată dincolo de termenul de 60 de zile de la emiterea Ordinului de numire în funcţie, prevăzut de Legea nr. 36/1995.

Împotriva acestei încheieri de respingere a înregistrării biroului notarial în registrul Curţii de Apel Galaţi, în termen legal a declarat recurs petenta LD, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma motivelor prevăzute de art. 304/1 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 1/R din 31.01.2011 – Cameră Consiliu, Curtea de Apel Galaţi, cu opinie majoritară, respinge ca nefondat recursul, reţinând în acest sens următoarele:

Potrivit art. 331 Cod procedură civilă cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum şi cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedură mai jos arătate, respectiv art. 332 – 339 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 330 cod procedură civilă, procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.

În aceste cazuri, preşedintele este ţinut să pronunţe încheierea în termen de cel mult trei zile de la primirea cererii.

Aşa fiind, critica încălcării competenţei generale este total nejustificată şi va fi respinsă ca atare. Chiar dacă cel care operează înregistrarea şi eliberarea certificatului constatator al acesteia este prim-grefierul Curţii de Apel (în speţă, din raza teritorială unde îşi are sediul notarul public), acesta nu face decât să aducă la îndeplinire rezoluţia Preşedintelui Curţii.

Cât priveşte neobligativitatea înregistrării la ambele Curţi, în ipoteza asocierii notarului din cadrul unor Camere diferite, petenta susţinând că deja este înregistrată la curtea de Apel Bucureşti, primirea unei asemenea critici ar conduce la ideea că, în speţă, nu s-ar mai justifica interesul în promovarea prezentului recurs, or, aceasta insistă în admiterea cererii aşa cum a fost formulată, argumentând în acest sens că nu a stat în pasivitate şi nu trebuie sancţionată prin respingerea cererii ca tardiv formulată.

Pe fondul cererii, Curtea constată că în mod justificat s-a dat eficienţă în speţă dispoziţiilor art. 18 din Legea 36/1995.

Astfel, chiar dacă petenta susţine că a solicitat prelungirea termenului de 60 zile în care avea obligaţia să se înregistreze, de la data numirii prin Ordinul M.J. nr. 212/C/20.01.2009, ca notar public cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Adjud, localitatea P, nu a făcut dovada obţinerii acestei prelungiri.

Teoria invocată, în sensul că instanţa nu trebuia să interpreteze ordinul nr. 1374/C/4.05.2009 doar ca o suspendare a sa din exerciţiul funcţiei de notar şi implicit ca o respingere a cererii de prelungire a termenului de 60 zile, este lipsită de logică juridică. Practic, recurenta invocă greşeala strecurată în respectivul ordin ea solicitând expres prelungirea, iar Ministerul Justiţiei s-ar fi pronunţat greşit pe o cerere inexistentă de suspendare.

Instanţa nu avea căderea de a verifica legalitatea şi oportunitatea respectivului ordin. Dar, atât timp cât prin acesta nu s-a dispus expres şi prelungirea termenului de 60 zile, conform art. 18 alin. 2 din Legea 36/1995, corect a apreciat instanţa că cele 60 zile expiraseră cu mult înainte de formularea cererii.

Nici aspectul că, ulterior încetării stării de incapacitate temporară de muncă, prin Ordinul M.J. nr. 317/C/28.01.2010, a formulat cerere de asociere cu un alt notar ce activează în cadrul Camerei Notarilor Publici Bucureşti, nu putea fi interpretat ca o repunere în termenul iniţial de 60 zile. Prin Ordinul M.J. nr. 1289/C/10.05.2010 s-a aprobat schimbarea temporară a sediului biroului notarial din localitatea Păuneşti în Bucureşti, în vederea asocierii, fără a se face vreo menţiune cu privire la îndeplinirea înregistrării iniţiale.

Curtea observă că deşi recurenta susţine că nu mai avea obligaţia de a se înregistra la Curtea de Apel Galaţi, conform ordinului nr. 212/C/20.01.2009, ca urmare a înregistrării la C.A. Bucureşti, insistă în admiterea cererii şi solicită înregistrarea retroactivă în baza ordinului iniţial. (Red. V.M.S.)

Etichete: