404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Vatamare Corporala

Dosar nr.9858/233/2006
ROMANIA
TRIBUNALUL GALAŢI
SECŢIA PENALA
DECIZIA PENALA NR.22
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 15.01.2008
PREŞEDINTE: Liliana Mîndroiu
JUDECĂTOR: Aur Marian Mircea
JUDECĂTOR: Alexandru Cortojan
GREFIER: Florinela Burducea

Ministerul Public reprezentat de PROCUROR: Corina Iftode.

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea recursului declarat de inculpatul R.V.C. şi partea vătămată G. S., împotriva sentinţei penale nr. 916/27.04.2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 9858/233/2006.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 08.01.2008 când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare a amânat soluţionarea pe data de 15.01.2008.

T R I B U N A L U L

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr.2723/12.11.2004 a Judecătoriei Galaţi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului R. V. C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că declaraţiile părţii vătămate nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte cu certitudine că fapta a fost săvârşită de către inculpat.

În esenţă, au fost avute în vedere declaraţiile martorilor T. G. şi S. G., martori care au confirmat că între inculpat şi partea vătămată a existat o discuţie contradictorie dar nu au văzut că inculpatul să o fi lovit pe partea vătămată, declaraţiile martorilor R. L., R. C. C. şi F.F. care au afirmat că după incident partea vătămată se deplasa normal.

De asemenea au fost avute în vedere actele medico-legale din care rezultă că leziunile au fost produse prin lovire cu sau de corp dur şi că există posibilitatea ca, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile , partea vătămată să se fi lovit de un corp dur.

Împotriva sentinţei penale nr. 2723/12.11.2004 au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi partea vătămată civilă G.S., criticând-o pe motiv de nelegalitate.

În ambele apeluri s-a invocat că în mod greşit instanţa de fond a ajuns la concluzia că fapta dedusă judecăţii nu a fost săvârşită de inculpatul R. V. C., întrucât probele administrate în cauză dovedesc contrariul.

Partea vătămată G. S. a criticat hotărârea şi pe motiv că în mod greşit inculpatul nu a fost obligat la plata daunelor morale şi a daunelor materiale.

Prin decizia penală nr. 283/25.04.2005 a Tribunalului Galaţi apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi partea vătămată/civilă G. S. au fost admise şi sentinţa penală nr.2723/12.11.2004 a Judecătoriei Galaţi a fost desfiinţată.

În rejudecare, inculpatul R. V. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a şi art. 76 lit. c Cod penal.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 81 Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani şi 5 luni.

În temeiul art. 14 Cod pr.pen. şi art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G. S. suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă G. S. au fost respinse ca nefondate.

A fost obligat inculpatul R. V. să plătească părţii civile G. S. suma de 20.000.000 lei şi către stat suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă de bază unei greşite aprecieri dată probelor administrate în cauză a ajuns la concluzia că fapta dedusă judecăţii nu a fost săvârşită de inculpat.

S-a reţinut că din declaraţiile părţii vătămate G. S. coroborate cu concluziile certificatului medico – legal şi ale expertizei medico – legale şi din declaraţiile martorilor T. G. şi S. G. rezultă cu certitudine că inculpatul R. V. C. este cel care în ziua de 18.01.2004, a lovit-o pe partea vătămată,producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a reţinut că partea civilă nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu în valoare de 2.000.000 lei.

Având în vedere suferinţele cauzate părţii vătămate se justifică că acesteia să-i fie acordată suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva deciziei penale nr.283/25.04.2005 a Tribunalului Galaţi au declarat recurs, în termen legal, partea vătămată civilă G. S. şi inculpatul R.V .C.

Partea vătămată civilă a criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.

Pe latură penală a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mică şi că în mod greşit s-a reţinut că inculpatul poate beneficia de circumstanţe atenuante.

A susţinut că dacă s-ar fi admis şi s-ar fi efectuat noua expertiză medico – legală solicitată de inculpat s-ar fi dovedit că în realitate numărul de zile de îngrijiri medicale ar fi fost mai mare de 60, situaţie în care fapta săvârşită de inculpat ar fi constituit infracţiunea prev. de art. 182 Cod penal şi nu infracţiunea prev. de art. 181 Cod penal.

Pe latura civilă a susţinut că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mică. Sub acest aspect nu s-a avut în vedere că este profesor şi că din cauza bătălii primite a fost nevoit să meargă la cursuri în baston.

Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, susţinând că nu a lovit-o pe partea vătămată. A solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod penal.

A susţinut că în mod greşit i-au fost respinse cererile prin care a solicitat ca partea vătămată să depună filmul cu radiografia ce şi-au efectuat-o în ziua de 20.01.2004 şi să se efectueze o nouă expertiză medico-legală.

Prin decizia penală nr. 614/31.10.2005 a Curţii de Apel Galaţi au fost admise recursurile declarate de partea civilă G. S. şi inculpatul R. V. G., au fost casate atât decizia penală nr.283/2005 a Tribunalului Galaţi cât şi sentinţa penală nr. 2723/2004 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţa Judecătoria Galaţi.

S-au menţinut actele procedurale efectuate până la data de 19.11.2004.

Pentru a dispune astfel instanţa de recurs a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 65 al.1 în ref. la art. 62 C.pr.pen. în sensul că nu au fost administrate toate probele necesare lămurii cauzei.

Astfel, s-a arătat că în condiţiile în care inculpatul a negat săvârşirea faptei, se impunea ataşarea radiografiei efectuate de partea vătămată la data de 20.01.2004 şi efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere faptul că din prima comisie a făcut parte şi medicul că întocmise certificatul medico-legal.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr.916/27.04.2007 a Judecătoriei Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului R. V. G. la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a -76 lit. c C.pen.

În baza art. 71 al.2 C.pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c C.pen.

În baza art. 81 C.pen. şi art.71 al.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni, termen calculat conf. art. 82 C.pen.

În baza art. 14 C.pr.pen. şi art. 998 C.civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei, daune morale şi a sumei de 116,8 lei daune materiale , către partea civilă G. S..

S-a făcut aplicarea art. 991 şi art. 193 C.pr.pen.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut următoarele :

La data de 18.01.2004, în jurul orei 10,00 inculpatul se afla în holul blocului unde locuieşte mama sa, în str. Domnească nr. 4, bl. P.10. În hol inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată G. S. cu care a avut o altercaţie pe fondul unui conflict mai vechi. În altercaţie partea vătămată a fost lovită de inculpat. În urma loviturilor primite partea vătămată a simţit o puternică durere în genunchiul stâng.

Deşi inculpatul, în declaraţiile sale arată că nu a avut nicio altercaţie cu partea vătămată, totuşi din declaraţia acestuia, coroborată cu declaraţia martorului T. G.(fila 18 dosar instanţă) care declară că a auzit pe partea vătămată strigând după ajutor, iar acesta i s-a plâns că îl doare piciorul(fila 14 u.p.), precum şi din certificatul medico-legal nr. 97/19.01.2004(fila 10 u.p.), raportul de expertiză medico-legală(fila 59) efectuat în cauză rezultă, fără dubiu că în urma altercaţiei partea vătămată a suferit leziuni, fractură parcelară hemiplatou tibial lateral extern stâng (fila 79 dosar instanţă) în urma căruia a avut piciorul imobilizat în aparat gipsat şi necesită pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Nu pot fi reţinute apărările inculpatului cum că ulterior altercaţiei partea vătămată a condus autoturismul şi a căzut pe gheaţă deoarece susţinerile acestuia nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

În drept, fapta inculpatului R.V. C. care în ziua de 18.01.2004 cu intenţia a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată G. S., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs partea vătămată şi inculpatul.

Partea vătămată a invocat faptul că daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul sunt insuficiente pentru a-i acoperi prejudiciul suferit.

A mai solicitat şi obligarea inculpatului la plata tuturor cheltuielilor pe care le-a efectuat pe parcursul întregului proces penal.

Inculpatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii ,probele administrate în cauza demonstrând nevinovăţia sa, sens în care a solicitat să se dispună achitarea în conf. cu art. 10 lit. c C.pr.pen., respingerea acţiunii civile şi obligarea părţii civile la plata de cheltuieli judiciare.

A mai susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, în condiţiile în care pedeapsa principală ce i-a fost aplicată nu este mai mare de 2 ani închisoare.

Verificând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu , sub toate aspectele de fapt şi de drept, Tribunalul apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, ignorând şi nedând eficienţă principiului în dubio pro reo.

Atât doctrina cât şi practica judecătorească au argumentat în numeroase rânduri faptul că atunci când , urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, prezumţia de nevinovăţie nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.

Aplicarea principiului în dubio pro reo este strâns legată de prezumţia de nevinovăţie deoarece la pronunţarea unei condamnări instanţa nu se poate bizui pe probabilităţi ci pe convingerea că probele reţinute reflectă adevărul.

În speţa dedusă judecăţii, este fără echivoc că principiul dubiul profită inculpatului îşi găseşte pe deplin aplicarea , consecinţa directă a faptul că nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul R.V. C. i-a aplicat părţii vătămate loviturile ce au condus la producerea de leziuni vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Astfel din declaraţiile părţii vătămate ( filele 6 şi 7 dosar u.p.) rezultă că inculpatul R. V. C. văzându-l, şi-a lăsat bagajele în lift şi a început să-l lovească atât cu pumnii cât şi cu picioarele pe tot corpul, trântindu-l jos.

Că, fiind cuprins de disperare a strigat după ajutor, moment în care ar fi apărut martorul T. G..

A mai afirmat partea vătămată că după circa 25 de minute, întrucât avea dureri insuportabile la piciorul stâng (urmare loviturilor primite de la inculpat) s-a îndreptat spre faleză pentru a lua un taxi cu care să meargă la spital, dar că, pe drum s-a întâlnit iarăşi cu inculpatul, care i-a aplicat lovituri cu pumnii, l-a strâns de gât şi l-a trântit de un zid ( f. 16 dosar fond , f.6 şi 7 dosar u.p.).

Susţinerile părţii vătămate nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, ori potrivit art. 75 C.pr.pen., declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Astfel, martorul T. G., care se află la subsolul blocului, a declarat că a auzit strigăte, înjurături şi îmbrânceli , drept pentru care a urcat la parter unde a văzut pe partea vătămată care se afla în afara liftului, trăgând de uşa liftului pentru ca inculpatul, care se afla în lift să nu plece.

Prin urmare, dacă susţinerea părţii vătămate în sensul că a fost lovit de inculpat până ce l-a trântit jos, având în vedere distanţa mică pe care martorul a parcurs-o până la parter, acesta ar fi trebuit să o găsească pe partea vătămată pe jos şi nu în picioare, trăgând de uşa liftului.

De asemenea, abia după plecarea inculpatului, fără ca acesta să se mai poată apăra în vreun fel, partea vătămată i-a spus martorului că a fost lovit de către inculpat cu piciorul în piciorul său stâng.

Martorul S.G. care se afla şi el la subsolul blocului dar care nu a urcat scările să vadă ce se întâmpla, audiat fiind atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, a declarat că ulterior producerii incidentului nu a remorcat că partea vătămată să aibă probleme la mers.

Acest aspect a fost confirmat şi de martori R. L., F. F. şi R. C. C..

De asemenea în condiţiile în care actele medicale au constatat că partea vătămată a prezentat o fractură parcelară hemiplaton tibial lateral stâng, dacă această fractură ar fi fost urmarea loviturilor primite de la inculpat, se pune următoarea întrebare: mai era posibil ca partea vătămată să se deplaseze pe jos până pe faleza, de unde intenţiona să ia un taxi pentru a merge la spital?.

De asemenea, în condiţiile existenţei fracturi la acel moment, leziune ce presupune dureri foarte mari, nu ar fi fost firesc ca partea vătămată să cheme o ambulanţă şi nu să aştepte până a doua zi pentru a merge la medic ?

Pe de altă parte, din declaraţia părţii vătămate rezultă că în drumul său către un taxi a fost lovită cu pumnii, strânsă de gât şi lovită de un zid, ceea ce presupune existenţa mai multor leziuni în diferite zone ale corpului, ori, actele medicale depuse la dosar nu evidenţiază existenţa vreunei alte leziuni în afara celei anterior menţionate.

O altă probă administrată în cauză şi care nu conduce la înlăturarea dubiului cu privire la provenienţa facturii este expertiza medico-legală care a statuat că acest gen de leziuni se pot produce prin lovire directă ( în accidente de autoturism, ca pieton) sau prin cădere , cu torsionarea piciorului.

De ademenea, din adresa nr. 956/30.06.2005 a Spitalului de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei „ Galaţi rezultă că pacientul G. S. a fost diagnosticat la data de 29.01.2004 cu fractură hemiplaton tibial ext. genunchi stâng, veche de 48 ore, s-a imobilizat în aparat gipsat pentru 3-4 săptămâni.

Toate aceste inadvertenţe şi contradicţii sunt de natură a crea îndoială în ceea priveşte vinovăţia inculpatului ( în sensul exercitării de violenţe asupra părţii vătămate, violenţe care să fii condus la producerea fracturii ), nefiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Faţă de aceste considerente, urmează ca în conf. cu art. 38515 al.1 pct. 2 lit. b C.pr.pen. să dispună admiterea recursului declarat de inculpat, desfiinţarea sentinţei penale recurate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului R.V. C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 al.1 C.pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în ref. la art. 10 lit. c C.pr.pen.

Întrucât, potrivit art. 364 al.3 C.pr.pen. în cazul în care achitarea s-a pronunţat pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpat nu pot fi acordate despăgubiri civile, urmează a respinge acţiunea civilă formulată de partea vătămată G. S..

În conf. cu disp. art. 38515 al.1 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge recursul declarat de partea vătămată G. S., ca nefondat.

Făcând aplicarea art.192 al.1 pct.1 lit. a C.pr.pen. şi art. 192 al.2 C.pr.pen, va obliga pe partea vătămată la plata de cheltuieli judiciare către stat , la fond şi în recurs.

Făcând aplicarea art. 193 C.pr.pen. , va obliga pe partea vătămată la plata de cheltuieli judiciare către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul R. V. C. (fiul lui V. şi L., născut la ____ în _____, cetăţean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Galaţi) şi în consecinţă:

Casează sentinţa penală nr.916/27.04.2007 a Judecătoriei Galaţi şi în rejudecare:

În baza disp.art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., în ref. la art.10 lit.c C.pr.pen., achită pe inculpatul R. V. C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.181 alin.1 C.pen.

În baza disp.art.346 alin.3 C.pr.pen. respinge pretenţiile civile formulate de partea vătămată G. S. (domiciliat în Galaţi str…)

În baza disp.art.192 alin.1 pct.1 lit.a C.pr.pen. obligă partea vătămată G. S. la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond.

În baza disp.art.193 C.pr.pen., obligă partea vătămată G.S. la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către inculpatul R. V. C..

Respinge recursul declarat de partea vătămată G. S. împotriva sentinţei penale nr.916/27.04.2007 a Judecătoriei Galaţi.

În baza disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă partea vătămată-recurentă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 15.01.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Fond:

Red.L.M.

Tehnored.F.B.

3.03.2008/2 ex.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro