404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Competenta teritoriala in caz de divort a sotilor care locuiesc in strainatate

Domeniu: Competenta teritoriala

Tip: sentinta

Nr. 303/02.03.2010

Autor: Judecatoria Adjud

Competenta teritoriala in caz de divort a sotilor care locuiesc in strainatate

Prin sent.civ. nr. 303/02.03.2010, Judecatoria Adjud a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a declinat competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect divort, privind pe reclamantul M.D. si parata M.A. in favoarea Judecatoriei sect.1 Bucuresti.

In cauza, reclamantul a formulat actiunea prin mandatar si a aratat in motivarea actiunii ca s-a casatorit cu parata in anul 2002, ca din casatorie a rezultat un minor ca relatiile de casatorie s-au deteriorat din cauza paratei.

A solicitat desfacerea casatoriei din vina paratei, aceasta sa revina la numele avut anterior casatoriei si sa fie incredintata paratei spre crestere si educare copilul minor, cu obligarea sa la plata pensiei de intretinere.

Parata, cu resedinta in strainatate, prin mandatar a depus la dosar intampinare prin care a aratat ca este de acord cu desfacerea casatoriei si celelalte capete de cerere, solicitand insa ca desfacerea casatoriei sa se dispuna din culpa comuna.

La termenul din 23.02.2010 instanta din oficiu a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a cauzei.

Reclamantul, prin mandatar, atat in instanta, cat si prin concluziile scrise, a aratat ca ultimul domiciliu al partilor a fost in raza teritoriala a Judecatoriei Adjud, conform actelor, unde au si locuit si unde au in continuare locuinta proprie. A mai aratat ca in cauza nu este aplicabila Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, care reglementeaza, in materie procedurala, normele aplicabile raporturilor dintre un cetatean roman si un cetatean strain sau dintre cetatenii straini pe teritoriul Romaniei. In acest sens disp. art. 148 din legea mentionata sunt clare si nu lasa loc interpretarii, instantele romane fiind competente sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina sau numai dintre straini, persoane fizice sau persoane juridice, numai in aceste conditii competenta de solutionare a cererii de divort revenind Judecatoriei sect.1. Per a contrario, procesele dintre doua persoane romane nu sunt supuse normelor de procedura prevazute de legea generala Codul de procedura civila, sens in care s-a pronuntat si ICCJ prin decizia de speta 3295/2003.

A mai aratat ca parata a indicat ca are resedinta in Spania, insa codul de procedura civila face distinctie intre domiciliu si resedinta, stabilind prin art. 614 ca in situatia in care unul din soti are resedinta in strainatate se poate infatisa prin mandatar, nefiind astfel obligatoriu ca parata sa locuiasca efectiv in Romania la momentul judecarii actiunii de divort, ci sa aiba domiciliul legal in tara.

Cum partile au domiciliul in raza teritoriala a Judecatoriei Adjud, a concluzionat ca in cauza competenta apartine acestei instante.

In subsidiar a solicitat ca in cazul in care se va aprecia ca partile nu mai locuiesc in Romania, sa se aiba in vedere disp. regulamentului CE nr.2201/2003 din interperetarea carora rezulta ca daca partile sunt cetateni romani, competenta revine instantelor romane.

Parata, prin mandatar, atat in instanta, cat si prin concluziile scrise, a aratat ca potrivit disp. art. 607 si 614 C.pr.civ. competenta apartine Judecatoriei Adjud, intrucat atat reclamantul, cat si parata au avut acelasi domiciliu in mun. Adjud.

Pentru a pronunta solutia aratata, instanta a constatat ca potrivit actelor depuse de parti la dosar si sustinerilor din actiune si respectiv intampinare, partile au locuinta efectiva in Spania de mai mult timp, cel putin din anul cand s-a nascut copilul minor, acesta fiind nascut in Spania, dupa cum rezulta din chiar sustinerile reclamantului in actiune.

Astfel, rezulta clar ca in prezent nici una dintre parti nu mai locuieste efectiv pe raza teritoriala a Judecatoriei Adjud.

În conformitate cu disp.art. 607 C.p.civ, “cererea de divort este de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenta judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul”.

În conformitate cu dispozitiile art. 155 din Legea 105/1992 “în cazul în care instantele romane sunt competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.

În speta, instanta a constatat ca, potrivit art.150 pct.1 din Legea 105/1992, dar si potrivit dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, care a intrat în vigoare la 1 martie 2005 şi care se aplică hotărârilor de divorţ pronunţate după acea dată, instantele române sunt competente sa solutioneze cauza deoarece partile sunt cetateni romani.

Potrivit dispozitiilor din Legea nr.105/1992 care reglementeaza in materia raporturilor de drept international privat, si care este in concordanta cu normele de drept international si drept comunitar, stabilite in materie de divort potrivit Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, in cazul in care in raporturile dintre parti exista un element de extraneitate (in speta resedinta partilor si domiciliul actual al acestora), instantele competente in materie de divort sunt oricare dintre urmatoarele (cu mentiunea ca dacă o acţiune este intentată în instanţele mai multor state membre – ceea ce nu e cazul in speta), se consideră că au competenţă judiciară instanţele în care a fost intentată acţiunea pentru prima dată ; în statele membre în care soţii au domiciliul în mod obişnuit; în statele membre în care pârâtul are domiciliul în mod obişnuit; dacă soţii nu mai locuiesc în acelaşi stat membru, în statul membru în care au avut în mod obişnuit ultimul domiciliu, cu condiţia ca unul dintre ei să locuiască încă acolo; în cazul unei cereri comune, în statul membru în care are domiciliul unul dintre soţi; în unele situaţii, în statul membru în care solicitantul are domiciliul în mod obişnuit; în statul membru în care soţii deţin cetăţenia.

Astfel, această convenţie are scopul de a determina care state membre au competenţa de a judeca cererile de divorţ.

Astfel, rezulta fara dubiu fata de cetatenia romana a celor doua parti, potrivit ultimei teze mentionate anterior, instantele romane sunt competente sa solutioneze cererea de divort a partilor si capetele accesorii acesteia. Insa Regulamentul CE nu reglementeaza nimic mai mult in afara de aceasta competenta generala, stabilirea competentei teritoriale in favoarea uneia dintre instantele din cadrul statului roman de cetatenie a partilor, fiind reglementata de dispozitiile art. 607 C.pr civ., iar in cazul in care potrivit art. 155 din Legea nr. 105/1992 nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.

In cauza, nu se poate stabili competenta teritoriala a unei anumite instante în conformitate cu criteriile stabilite de art. 607 C.pr.civ. pentru ca in prezent partile locuiesc in Spania.

Chiar daca art. 607 C.pr.civ. stabileste competenta in favoarea judecatoriei in circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul sau daca pârâtul nu are domiciliu în tara, in favoarea judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul, instanta retine ca in aceasta situatie, notiunea de domiciliu trebuie interpretata in sens de loc in care locuiesc efectiv partile în chip statornic, in cauza locul in care partile locuiesc efectiv fiind in Spania.

Deoarece din coroborarea dispozitiilor art. 159 pct.3 cu art. 19 C. pr. civ, rezulta ca în materia divortului competenta teritoriala este reglementata de norme de ordine publica, instanta retine ca in cauza nu s-a facut dovada ca domiciliul actual comun al partilor sau locuinta efectiva a reclamantului sau a paratei se afla in circumscriptia teritoriala a Judecatoriei Adjud .

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro