404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Pretenţii civile. Restituire împrumut notarial. Întrerupere termen de prescripţie – dovadă. Justificare interes. Rol activ al judecătorului

Materie: pretenţii contractuale

Sent. civ. nr. 3087/18.06.2008

Autor: Judecătoria Focşani

Prin sent. civ. nr. 3087/18.06.2008 s-a admis cererea reclamantului, s-a obligat parata sa restituie reclamantului suma de 1.540 lei cu titlu de împrumut nerambursat, având termen scadent 18.08.2002, in baza contractului de împrumut autentificat, sumă care urmează a fi actualizata la data plătii efective şi s-a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin contractul autentificat sub nr. 787/18.02.2002 la BNP O. reclamantul a împrumutat-o pe parată cu suma de 15.400.000 lei vechi, cu obligaţia acesteia de a restitui împrumutul la data de 18.08.2002.

Din depoziţia martorului audiat in cauza reiese ca, nici pana in prezent, parata nu şi-a îndeplinit obligaţia asumata şi nu a restituit reclamantului suma împrumutata.

Este adevărat ca obligaţia de restituire a împrumutului este supusa termenului general de prescripţie reglementat prin art. 3 al. 1 din decretul 167/1958. Sub acest aspect, interpretat singular, abstracţie făcând de celelalte împrejurări care reies din materialul probator administrat in cauză, dreptul material la acţiune al reclamantului apare ca fiind prescris (termenul de prescripţie împlinindu-se la data de 18.08.2005).

Dar, potrivit depoziţiei martorului C. M., parata a recunoscut, cu mai mult timp in urma (posibil deci, in perioada in care termenul de prescripţie nu se împlinise încă), fata de reclamant, împrumutul acordat de acesta.

In acest context, in cauză devin incidente prevederile art. 16 al. 1 lit. a din decretul 167/1958, potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel in folosul căruia curge prescripţia.

Ca efect al întreruperii prescripţie prin recunoaşterea dreptului creditorului de către debitor, începe sa curgă un nou termen de prescripţie, de aceeaşi durata ( in speţă trei ani) de la data recunoaşterii.

Având in vedere ca din declaraţia martorului audiat reiese ca parata a recunoscut dreptul reclamantului in urma cu aproximativ doi ani, instanţa retine ca acţiunea reclamantului este promovata in termenul de prescripţie legal reglementat.

Întrucât executarea obligaţiei de către parată depindea de modul se interpretare şi aplicare a prevederilor decretului 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă, existând riscul ca un executor judecătoresc sa refuze, pentru acest motiv, punerea in executare a contractului de împrumut autentificat (şi care constituie titlu executoriu in temeiul art. 66 din legea nr. 36/1995), instanţa a apreciat ca exista interes din partea reclamantului pentru promovarea prezentei acţiuni.

In drept, se constata incidenta in cauza a prevederilor art. 1584 şi art. 1587 C.civ., referitore la obligaţia împrumutatului de a restitui suma împrumutata, sumă care va fi actualizata (in lipsa unei stipulări contractuale referitoare la dobândă) in faza de executare, la data plătii efective, potrivit prevederilor art. 371/2 al. 3 C.p.civ.

Este adevărat ca reclamantul şi-a întemeiat in drept cererea pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale (art. 998-999 C.civ.) şi instanţa, din oficiu, nu poate schimba calificarea cererii, având in vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil. Totuşi, date fiind circumstanţele personale ale reclamantului – care nu a beneficiat de serviciile unui aparator, neavând mijloace materiale suficiente nici pentru achitarea taxei judiciare de timbru – vârsta înaintata a acestuia şi lipsa de pregătire juridică, instanţa apreciază ca este vorba despre o simplă eroare faptul ca cererea de chemare in judecata a fost întemeiata in drept pe răspunderea civilă delictuala, in locul răspunderii civile contractuale; de altfel, aceasta din urmă reiese din motivarea in fapt a cererii.

Întrucât reclamantul nu a dovedit ca a efectuat vreo cheltuiala cu prezentul proces, in baza art. 1169 C.civ. şi art. 274 C.p.civ., instanţa va respinge ca neîntemeiată solicitarea acestuia de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro