404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Daune interese

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile privind acordare daune interese formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu piritul N.I. şi chemaţii în garanţie A.N., C.F.F.M., D.S., ADS şi AJBPAFF.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns creditorul, pentru debitor avocat T.M. lipsind chemaţii în garanţie.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, acţiunea a fost timbrată cu 1000 lei taxă timbru şi 6,5 lei timbru judiciar anulată la dosar, s-a acordat ultim termen de judecată faţă de lipsa apărătorului debitorului, după care :

Avocat G.L. nu are cereri de formulat,solicită cuvântul în fond.

Avocat T.M. invocă excepţia calităţii procesuale pasive a debitorului N.I. în calitate de persoană fizică. Prin sentinţă civila, într-un litigiu civil demarat înainte ca debitorul să fie instituit ca primar, se instituie obligaţia punerii în posesie de către Comisia Locală şi nu primarul, a creditorului, cu teren în punctul R şi obligarea primarului comunei la daune cominatorii în cuantum de 50 lei /zi întârziere începând cu data comunicării hotărârii până la punerea efectivă în posesie. Sensul interpretat al acestei sentinţe este că se instituie obligaţia la daune cominatorii nu în persoana primarului ca persoană fizică ci prin însăţi primăria ca instituţie juridică . Astfel că debitorul N.I. persoană fizică nu poate fi obligat la plata acestor daune cominatorii.

Avocat G.L. solicită respingerea excepţiei , prin acţiunea formulată,creditorul a chemat în judecată pe N.I. în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale şi Primăria ,aşa cum spune şi titlul executoriu . La data când între părţi s-a purtat litigiul numitul N.I. era primar.

Instanţa admite excepţia cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a numitului N.I. în calitate de persoană fizică . Calitate procesuală având Primarul comunei N.I. ce are şi calitate de Preşedinte al Comisiei Locale .

În baza art. 150 cod procedură civilă , constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Avocat G.L. solicită admiterea acţiunii şi obligarea primarului N.I. la plata sumei de 13.500 lei daune interese şi la 850 lei contravaloarea materialului lemnos pentru anul 2008. Prin sentinţă civilă debitoarea a fost obligată să pună în posesie creditorul cu teren în punctul R şi obligarea la daune interese pentru 254 zile socotit de la data de 1.12.2008 – 1.09.2009 . Totodată a fost obligat şi la contravaloarea materialului lemnos la care avea dreptul creditorul pentru anul 2008 ,iar în urma calcului de 113 mc. a 3 mc./1ha x 2,5 ha reiese o sumă de 850 lei. Cu privire la cererile de chemare în garanţie, solicită respingerea acestora ,acestea nu privesc interesele creditoarei , sunt apărările debitoarei.

Avocat T.M. cu privire la primul capăt de cerere , respectiv obligarea debitorului la plata a 13500 lei daune interese , solicită respingerea acestuia , instanţa a constatat că persoana fizică nu poate sta în judecată ca debitoare . Cu privire la al doilea capăt de cerere privind obligaţia de a face , este instituit în sarcina Comisiei Locale obligaţii de punere în posesie şi în subsidiar obligarea primăriei la 50 lei /zi daune cominatorii . La dosar există expertiza întocmită de expert care spune că nu mai există teren în punctul R.,astfel creditorul nu mai poate fi pus în posesie iar titlul de proprietate a fost emis. Astfel obligaţia de a face s-a stins într-un mod ce nu duce la realizarea creanţei creditorului . A făcut dovada prin cererile de chemare în garanţie a persoanele ce erau îndreptăţite în punerea în executare a sentinţei civile. A făcut demersuri la Direcţia Silvică administrativ teritorială în acel punct ce a precizat că nu are teren în acel punct şi că nu este nici o culpă a instituţiei sau a primarului pentru acest aspect. Cu privire la daunele interese solicitate din perioada 1 decembrie 2008 – 1 septembrie 2009 solicită a se avea în vedere că hotărârea a rămas definitivă la data de 18.02.2009 astfel că urmează a fi cenzurată perioada solicitată. Pentru contravaloarea materialului lemnos solicitat ,apreciază că , creditorul induce în eroare instanţa . A fost obligată Comisia Locală cu punerea în posesie a suprafeţei de 2,5 ha ce este tot terenul .

Având în vedere că din întreg terenul solicitat pentru 1,5 ha s-a făcut posesia , terenul fiind folosit de creditor, urmează a se face punerea în posesie numai pentru diferenţa de 1 ha teren. Cu privire la contravaloarea materialului lemnos solicitat, prin lege s-a statuat că cel ce face o afirmaţie trebuie şi dovedită. In speţă nu s-a făcut dovada ce cantitate de material lemnos s-ar putea exploata pe o suprafaţă de 1 ha având în vedere esenţele de arbori, şi nici a prejudiciului determinat sau determinabil ci previzibil ,fapt pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere . Cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar solicită a se avea în vedere cererile de chemare în garanţie ce trebuie admise . A arătat că în situaţia în care debitoarea ar cădea în pretenţii , instituţiile chemate în garanţie să răspundă în solidar cu debitoarea. Astfel în situaţia admiterii vreunui capăt de cerere solicită şi admiterea cererilor de chemare în garanţie . Dacă se respinge acţiunea urmează a se constata că cererile au rămas fără obiect.

Avocat G.L. în replică arată că nu s-a eliberat titlul de proprietate în punctul R .

La întrebarea instanţei adresată procuratorului creditorului „ dacă s-a făcut punerea în posesie pentru vreo suprafaţă de teren „ acesta arată că iniţial a avut 2,5 ha ,a făcut cerere pentru 1,5 ha ce i s-a oferit în două locaţii diferite , în primă fază a acceptat însă nu s-a putut face punerea în posesie . Nu se poate dovedi că există proprietari pentru cei 1,5 ha având în vedere că nu există proces verbal de punere în posesie.

Instanţa prezintă procuratorului creditorului procesul verbal aflat la dosar.

Procuratorul creditorului arată că procesul verbal de punere în posesie aflat la dosar este încheiat în anul 2007 iar tatăl său nu are nici o semnătură pe acesta .Apreciază că acest înscris este fals. Punerea în posesie s-a făcut în baza cererilor făcute , însă terenurile au fost date altor persoane . La data pronunţării sentinţei ce face obiectul acţiunii, numitul N.N. avea funcţia de viceprimar şi cunoştea că nu sunt emise titluri de proprietate.

JUDECATA ,

Examinând actele si lucrările de la dosar constată că reclamantul C.I. a chemat in judecata pe pârâtul N.I. în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligat la plata sumei de 13500 lei reprezentând daune interese si 850 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos pentru anul 2008.

În motivarea de fapt a acţiunii reclamantul arată ca prin sentinţa civilă, Comisia locala a fost obligată să-l pună în posesie cu suprafaţa de 2,5 ha pădure în punctul „R”, iar primarul a fost obligat in calitate de preşedinte al Comisiei locale la daune cominatorii in cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu data comunicării hotărârii şi pînă la punerea efectiva in posesie.

De asemenea arata reclamantul ca a pus in executare hotărârea prin intermediul executorului judecătoresc, însă pârâtul refuză punerea sa in posesie astfel ca a promovat acţiune pentru a transforma daunele cominatorii in daune interese in cuantum de 13500 lei, pe perioada 01.12.2008 – 01.09.2009 , rezultata ca urmare a înmulţirii numărului de 274 zile x 50 lei/zi = 13.500 lei.

Precizează ca suma de 850 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos la care avea dreptul in anul 2008 după următorul calcul 113 lei m.c. x 3 m.c. = 339 lei x 2,5 ha = 850 lei.

În sprijinul acţiunii reclamantul a depus la dosar in copii xerox sentinţa civilă, proces verbal a Primariei comunei, adresa Ocolului Silvic.

La primul termen de judecata Instituţia Primarului comunei prin primar N.I., a formulat întimpinare – cerere de chemare in garanţie prin care arata ca a depus toate diligentele pentru punerea in posesie a reclamantului conform sentinţei civile, însa la momentul soluţionării cauzei nu era primarul comunei pentru a i se imputa nerespectarea acestei hotărâri judecătoreşti.

Arata pârâtul că în acea perioada era primar numitul A.N. si solicită sa fie introdus in cauza , că înţelege totodată sa cheme în garanţie si pe Comisia locala de fond funciar deoarece la data la care a preluat mandatul de primar obligaţia ce trebuia executata din hotărâre nu mai putea fi îndeplinita întrucât nu mai exista teren neatribuit in punctul „R”, fuseseră emise titlurile de proprietate.

Se mai arata ca s-au făcut eforturi pentru soluţionarea cererii reclamantului , invocând imposibilitatea fortuita de executare, care constituie un mod de stingere a obligaţiilor care nu duce la realizarea creanţei creditului, situaţie în care nu poate fi imputata nici plata daunelor cominatorii , nici contravaloarea prejudiciului nerealizat, care de altfel este calculat eronat.

De asemenea se arata ca reclamantul are culpa întrucât nu a cerut anularea titlurilor de proprietate care se suprapuneau pe vechiul amplasament , despre care avea cunoştinţa de altfel.

La acelaşi termen de judecata pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a persoanei fizice N.I. pe motiv ca hotărârea judecătoreasca se refera la Instituţia Primarului si nu la persoana lui.

Prin aceiaşi cerere s-a solicitat introducerea in cauza in calitate de pârâţi dar si de chemate in garanţie a Ocolului Silvic si ADS.

La data de 04.12.2009 numitul A.N. a formulat întimpinare prin care solicita respingerea acţiunii motivând ca la fiecare punere in aplicare a Legii 18/1991 Ocolul Silvic a pus la dispoziţia Comisiei locale suprafeţele de teren rezultate din cererile validate de Comisia judeţeana, in mod cronologic, la Legea 247/2005 s-a pus la dispoziţie suprafaţa de 10,74 ha printre beneficiari fiind si reclamantul.

Se arată că reclamantul a refuzat de doua ori pădurea oferita de Comisia locala , fapt consemnat prin procese verbale, ca pretenţia acestuia de a fi pus in UA 68 si UA 69 nu se justifica întrucât au fost puşi în posesie la timpul respectiv beneficiarii Legii 18/1991 si pentru care s-au emis si titluri de proprietate .

În sprijinul întimpinării au fost depuse la dosar procesele verbale şi tabel nominal cu persoanele puse in posesie cu padure in punctul „R”.

La data de 08.12.2009 reclamantul a formulat răspuns la întimpine prin care solicita respingerea excepţiei , întrucât a chemat in judecata pe pârâtul N.I. ca preşedinte al Comisiei locale.

Arata ca nu i s-a asigurat punerea in posesie in punctul „R ” conform sentinţei civile, ca prin chemarea in garanţie a altor persoane nu se face altceva decât sa se tragă de timp în speranţa ca se va răzgândi si nicidecum sa i se clarifice situaţia.

La data de 09.12-2009 pirita Instituţia Primarului depune la dosar 21 acte emise de Comisia locala fond funciar şi titluri de proprietate emise in anul 2002.

La termenul din 10.12.2009 pârâtul Institutia Primarului a depus la dosarul cauzei un raport de expertiza tehnica extrajudiciara intocmit de expert si tabel nominal cu persoanele puse in posesie in punctul „R ” UA 68 si UA 69.

La data de 07.01.2010 numitul A.N. , fost primar, actualmente secretar la Primaria comunei , a depus un memoriu prin care arata ca a participat efectiv in luna decembrie 2009 la măsurarea pădurii „R” in unităţile amenajistice UA 68 si UA 69, care sunt ocupate de proprietarii de pădure conform Legii 18/1991, urmare căreia a rezultat din măsurători ca reclamantul nu mai poate fi pus in posesie in cele 2 UA-uri, ca punerea in posesie s-a făcut până in mandatul sau de primar (2004-2008) mai precis in 2002 când a fost primar numitul H.I..

A anexat in xerocopii aceleaşi document – raport de expertiza.

La data de 18.01.2010 Instituţia Primarului a depus la dosar o serie de alte înscrisuri – protocol, corespondenta cu reclamantul, ADS, Institutia Prefectului si titluri de proprietate,procese verbale de punere in posesie (fila 77-206 dosar).

La termenul din 20.01.2010 reclamantul si-a angajat apărător.

La termenul din 11.02.2010 s-au pus in discuţie cererile de chemare in garanţie , aparitorul pârâtului – Instituita Primarului precizând ca acestea s-au făcut in subsidiar, in caz de admitere a acţiunii să se poată îndrepta împotriva persoanelor vinovate.

La acelaşi termen reclamantul a precizat la întrebarea instanţei, ca temei juridic al acţiunii îl reprezintă transformarea daunelor cominatorii in daune interese pe răspunderea civila delictuala prevăzuta de art.998,999 cod civil.

La data de 29.03.2010 ADS a formulat întimpinare prin care solicita respingerea cererii de chemare in judecata arătând in esenţă că potrivit Legii 268/2001 exercita in numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricola aparţinând domeniului privat al statului.

De asemenea arata ca in baza atribuţiilor de punere in aplicare a legilor de fond funciar ADS preda pe baza de protocol comisiilor locale de fond funciar,la cererea comisiei judeţene, terenuri agricole aflate in domeniul privat al statului in vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite, că verifica existenta faptica a terenului in patrimoniul ADS si preda pe baza de protocol predare-preluare teren cu destinaţie agricolă, or comisia judeţeană nu a înaintat către ea nici o astfel de solicitare din partea Comisia locala pentru reclamant.

In sprijinul întimpinării s-au depus Normele privind încheierea protocoalelor de predare-preluare a terenului cu destinaţie agricolă intre ADS si Comisiile locale.

La data de 20.04.2010 Regia Naţionala a Pădurilor –Romsilva ,prin Direcţia Silvica – pentru Ocolul Silvic a formulat întimpinare faţă de cererea de chemare in garanţie solicitând sa fie respinsă invocând lipsa excepţiei calităţii procesuale pasive întrucât în calitate de administratori ai fondului forestier naţional public au obligaţia să pună la dispoziţia consiliilor locale a suprafeţelor cu vegetaţie forestiera validate de comisia judeţeana, obligaţie pe care si-a îndeplinit-o, punerea in posesie fiind atributul exclusiv al comisiei locale.

Pe fondul cauzei solicita respingerea acţiunii, Direcţia Silvica si-a îndeplinit obligaţia in ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamant, respectiv prin protocolul, a fost pus la dispoziţia Comisiei locale suprafaţa totala de 100,80 ha din care 1 ha pentru reclamant, validata la Legea 18/1991 anexa 15,iar prin protocol a pus la dispoziţie suprafaţa de 27,74 ha din care 1,50 ha pentru reclamant conform validării la Legea 274/2005 anexa 37, ambele protocoale vizând amplasamentul in punctul R, P, V.R. si V.S..

De asemenea se precizează ca la terenurile cu vegetaţie forestieră situate pe amplasamentul in punctul „R” nu mai administrează nici o suprafaţă de teren , toate fiind puse la dispoziţia comisiei locale si ulterior in posesie.

In sprijinul întimpinării s-au depus in copii : protocoale, harta amenajistica si amenajament silvic din care rezulta ca Direcţia Silvica prin Ocolul Silvic nu mai administrează nici o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestiera in punctul „R”.

La termenul din 21.04.2010 reclamantul a depus la dosar copie de pe raportul de expertiza tehnica întocmit de expert ce a fost întocmit in dosarul nr.1018/287/2008 in care s-a pronunţat sentinţa civila nr.1469/24.10.2008.

Din verificarea înscrisurilor depuse in apărare de către pârât si chematele in garanţie instanţa retine ca reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii 18/1991 pentru suprafaţa de 2,5 ha teren pădure prin sentinţa civila nr.1916/12.12.1991 1 ha si prin sentinta civila nr.48/2005 – 1,5 ha.

In dispozitivul acestor 2 hotărâri judecătoreşti nu se precizează amplasamentul terenului in cauza.

Prin sentinţa civila nr.1469/24.10.2008 în care se retine aceasta situaţie, s-a admis acţiunea reclamantului , s-a obligat Comisia locala la punerea in posesie a reclamantului pentru suprafaţa de 2,5 ha pădure in punctul „R”, teren identificat conform raportului de expertiza , expert in UA 68 si UA 69, s-a obligat Comisia Judeteana la emiterea titlului de proprietate pentru aceasta suprafaţa de teren in punctul „R” si a fost obligat Primarul comunei ca preşedinte al Comisiei locale la plata de daune cominatorii in cuantum de 50 lei/zi întârziere începând cu data comunicării hotărârii până la punerea efectiva in posesie.

Din procesul verbal încheiat la data de 18.06.2009 de la fila 6 dosar , ataşat in sprijinul acţiunii , instanţa retine ca din cele 2,5 ha teren pădure , cu 1 ha a fost pus in posesie in punctul „R” de fosta Comisie de aplicare a Legii 18/1991 , înscris ce se coroborează cu protocolul nr.746/14.03.1993 de la fila 275 dosar, si tabelul nominal de la fila 277 verso.

Instanţa retine ca atât Comisia locala cit si Primarul au depus diligente pentru a-l pune in posesie pe reclamant cu diferenţa de 1,5 ha , sens in care au apelat si la un expert tehnic , pentru a întocmi un raport de expertiza având ca obiectiv identificarea suprafeţei de pădure identificata in UA 68 si UA 69 din punctul „R” , conform sentinţei civile privind pe reclamant.

Din concluziile raportului de expertiza extrajudiciara rezulta ca in punctul „R” a fost atribuita toata suprafaţa primita de la Romsilva in baza Legii 18/1991 la 109 persoane , in acest amplasament nemaexistând nici o suprafaţa de teren , fiind imposibila punerea în posesie în acest punct a reclamantului pentru suprafaţa de 1,5 ha pădure.

Totodată se precizează că i s-a oferit suprafaţa de 1,5 ha in punctul „C” insa acesta a refuzat punerea in posesie.

In anul 1991 alături de reclamant le-a fost reconstituit dreptul de proprietate si altor beneficiari sens in care s-au eliberat si titluri de proprietate in punctul R si au fost puşi în posesie cu 135 ha conform tabelului de la fila 24-27 dosar.

Pentru diferenţa de 1,5 ha pădure reclamantul a fost chemat la Comisia locala pentru a fi pus in posesie in punctul „R” pentru suprafaţa de 1,5 ha pădure,parcela 104 C, a fost prezent fiul sau , care a refuzat sa fie pus in posesie cu aceasta suprafaţa de teren pe motiv ca nu are aceleaşi vecinătaţi ca in anul 1948 (fila 22 dosar).

La data de 27.04.2007 (fila 289 dosar) s-a constatat prin proces verbal ca reclamantul alături de alte persoane, a refuzat de asemenea sa fie pus in posesie pentru aceiaşi suprafaţa de pădure (1,5 ha in parcela 104 C ) pe motiv ca nu i se asigura vecinătăţile prevăzute prin hotărârea judecătoreasca si in cererea de retrocedare conform Legii 247/2005.

Cu privire la excepţie , instanţa retine ca reclamantul a chemat in judecata si a susţinut pe tot parcursul procesului ca înţelege sa se judece cu pârâtul N.I. ca presedinte al Comisiei locale.

Din conţinutul hotărârii judecătoreşti rezulta ca instanţa a obligat primarul ca instituţie – in calitate de Preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 la daune cominatorii, neivind relevanta cine este acesta ca persoana fizica, ca întâmplător este actualul primar numitului N.I. neputându-i fi opozabila aceasta hotărâre , aceasta trebuie sa fie adusa la îndeplinire de primar in calitate de preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 .

Faţă de aceasta situaţie instanţa urmează a admite excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a numitului N.I. ca persoana fizica.

Pe fondul cauzei instanţa are a vedea ca prin acţiunea promovată reclamantul a solicitat instanţei transformarea daunelor cominatorii in daune interese după un calcul artmetic efectuat rezultat din înmulţirea a 274 de zile de la data comunicării hotărârii cu 50 lei pe fiecare zi de întârziere – cuantumul daunelor cominatorii , ajungând astfel la suma de 13.500 lei pe care o solicita iar pentru suma de 850 lei – contravaloarea materialului lemnos – a făcut tot un calcul pentru cele 2,5 ha teren.

În conformitate cu dispoziţiile obligatorii ale Deciziei ICCJ XX/12.12.2005 s-a statuat ca daunele cominatorii au un caracter incert si nelichid neputând fi puse în executare , pentru aceasta fiind necesar ca in prealabil să se stabilească după regulile dreptului comun in materia răspunderii civile , suma ce reprezintă prejudiciu efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării , cu consecinţa transformării daunelor cominatorii in daune compensatorii.

Aceasta transformare nu se face insa automat aşa cum a făcut reclamantul prin înmulţirea zilelor cu suma stabilita de instanţa cu titlu de daune cominatorii .

Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului numai in limita daunelor interese, compensatorii, ocazie cu care trebuie dovedita întinderea prejudiciului suferit care trebuie sa cuprindă atât valoarea pierderii efective cit si a câştigului cu care partea lezată a fost lipsita ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligaţiilor sale, in faţa instanţei.

Cum reclamantul nu a produs nici un fel de dovezi in acest sens si faţă de considerentele mai sus arătate, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiata acţiunea de faţă.

Pentru aceste motive

In numele legii

Hotărăşte:

Admis excepţia cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a numitului N.I., ca persoana fizica.

Respinge acţiunea civilă privind acordare daune interese formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei in calitate de preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 şi chemaţii în garanţie A.N., Comisia locala pentru aplicarea legii fondului funciar , Direcţia Silvică, Administraţia Domeniului Statului şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea legii fondului funciar .

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro