CIVIL MINORI SI FAMILIE: Încuviinţare relaţii personale cu minorul. Stabilire program vizitare minor. Reclamant cu domiciliul in străinătate. Legea nr.272/2004.
MINORI ŞI FAMILIE.
Încuviinţare relaţii personale cu minorul. Stabilire program vizitare minor. Reclamant cu domiciliul in străinătate. Legea nr.272/2004.
Asupra acţiunii civile de faţă.
Reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să-i fie încuviinţate reclamantei a avea legături personale cu minorul E.M. în următoarea modalitate: trei săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă la rezidenţa reclamantei din Republica Italia .
În fapt, reclamanta a arătat că din relaţia de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul E.M. născut la data de 02.04.1993 .
Deşi la început relaţia dintre părţi a decurs în mod normal, de educaţia şi grija minorului ocupându-se ambii părinţi , ulterior relaţiile afectuoase s-au degradat, reclamanta fiind nevoită să plece la muncă în străinătate , iar minorul rămânând în grija pârâtului, dar cu susţinerea permanentă financiară, materială şi afectuoasă pentru copil din partea reclamantei. In aceste condiţii instanţa de judecată a dispus ca minorul să rămână în grija pârâtului, reclamanta fiind obligată la plata unei pensii de întreţinere deşi sumele de bani trimise pentru creşterea minorului depăşeau cu mult cuantumul stabilit de instanţă.
S-a mai arătat că a încercat să ţină legătura cel puţin telefonic pe perioada în care a lucrat în străinătate , iar când venea în ţară încerca să-şi vadă copilul ,să stea mai mult în preajma lui, însă legătura cu minorul devenea tot mai ascunsă şi întreruptă de intervenţia pârâtului care a încercat tot mai mult ruperea acestei legături fireşti. In Italia, ţara unde reclamanta îşi are rezidenţa , are condiţii foarte bune ,locative pentru ca minorul să-şi petreacă o parte din vacanţă , are un loc de muncă stabil, astfel că apreciază că nu există nici un impediment ca legăturile personale să se poată realiza la actuala rezidenţă , iar plecarea minorului din ţară, cu reclamanta să se poată realiza prin efectele hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
In drept,reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.17 din Legea nr. 272/2004 şi art. 65 cu referire la art.43 al.2 din Codul familiei.
La dosarul cauzei a fost depus în copie, sentinţa civilă nr.709/03.06.2008 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, certificatul de naştere al minorului, atestat de regularitate a şederii pentru cetăţenii din Uniunea Europeană, contract de închiriere pentru uz de locuit, în traducere autorizată.
Pârâtul ,prezent în instanţă la termenul din data de 30 oct.2008 a arătat că este de acord cu stabilirea programului de vizitare a minorului , dar în ţară şi nu este de acord ca reclamanta să ia minorul în Italia sau dacă îl ia să fie cu însoţitor.
La solicitarea instanţei în cauză s-au efectuat referate de anchete sociale atât la domiciliul reclamantei, cât şi la domiciliul pârâtului.
In dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat instanţei încuviinţarea probei testimoniale cu doi martori, în cauză fiind audiaţi sub prestare de jurământ , C.C. şi C.C., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Instanţa a procedat, in camera de consiliu,la ascultarea minorului E.M., care precizează că este în clasa a IX-a , ar vrea să meargă în Italia la mama sa . Mai arată că vorbeşte cu aceasta la telefon şi îi trimite bani şi haine însă ar dori să rămână tot la tatăl său unde este încredinţat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minorul E.M. născut la data de 02.04.1993. Iniţial minorul s-a aflat în creşterea şi îngrijirea părinţilor săi, ulterior reclamanta a plecat în Italia, iar minorul a rămas în grija tatălui .
După plecarea în străinătate a reclamantei , aceasta a ţinut legătura cu fiul său E.M. şi a trimis bani acestuia . De asemenea de câte ori venea în ţară reclamanta încerca să ia legătura cu fiul său însă pârâtul a refuzat . De altfel relaţia reclamantei cu minorul înainte de a pleca în străinătate era una bună .
La rezidenţa din Italia reclamanta are un apartament închiriat care este mobilat corespunzător , are un loc de muncă stabil , prezentând o situaţie socio-economică stabilă astfel încât să-i permită să îşi primească fiul E.M.
Faţă de cele reţinute instanţa, în conf.cu dispoz. art. 43 al.3 la care face trimitere art.65 din Codul familiei, apreciază că acţiunea este întemeiată.
Potrivit textelor de lege menţionate părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea,învăţătura şi educarea lui profesională.
Aşa cum s-a arătat în jurisprudenţă şi doctrină, dreptul în discuţie se poate realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul părintelui căruia nu i s-a încredinţat, fie prin lăsarea copilului la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat , pentru o anumită perioadă determinată de timp.
La alegerea modalităţii concrete de exercitare a acestui drept, în conf. cu dispoz.art.97 al.2 din Codul familiei, instanţa urmează să ţină cont doar de interesele copilului, respectiv de necesitatea ca părintele în discuţie să-l poată vedea pe minor şi să ţină personal legătura cu el, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creşterea şi sănătatea,dezvoltarea fizică şi morală,precum şi pentru a se putea realiza şi o apropiere sufletească, normală între copil şi părintele respectiv.
In speţă, având în vedere că la momentul în care reclamanta a dorit să viziteze pe minor la domiciliul pârâtului a fost refuzat sau deşi s-a permis acest lucru , vizita nu s-a desfăşurat în condiţii normale, singura modalitate de a avea legături personale cu minorul este aceea de a-l lua pe minor la rezidenţa sa din Italia timp de trei săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă.
Pentru aceste considerente urmează a admite acţiunea aşa cum a fost formulată
În temeiul art.274 cod procedură civilă, urmează să ia act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite acţiunea având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Încuviinţează ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul E.M., astfel:
Reclamanta va avea dreptul de a lua minorul la rezidenţa sa din Italia 3 săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă .
Ia act ca părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Etichete: CIVIL MINORI SI FAMILIE:
Publicat de: 
Categorie: 
