404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL: Art.180 alin.2 Cod penal. Stabilirea pedepsei in cazul instituţiilor revocării suspendării executării pedepsei, recidivei mari postcondamnatorii şi concursului de infracţiuni. judecată desfăşurată in lipsa inculpatului. Conformitate cu jurisprudenţa

PENAL: Art.180 alin.2 Cod penal. Stabilirea pedepsei in cazul instituţiilor revocării suspendării executării pedepsei, recidivei mari postcondamnatorii şi concursului de infracţiuni. judecată desfăşurată in lipsa inculpatului. Conformitate cu jurisprudenţa CEDO. Apreciere cuantum despăgubiri morale. I N S T A N Ţ A Deliberând asupra cauzei penale de fata constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 4/P/2008 din data de 07.10.2008, înregistrat pe rol sub nr. 1719/277/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului D.C., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 83 alin. 1 şi art. 864 Cod penal. În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în dimineaţa zilei de 09.12.2007, în jurul orei 04:00, inculpatul se afla în barul aparţinând S.C. **** S.R.L., consumând băuturi alcoolice. În acelaşi local se afla şi partea vătămată M.C. împreună cu mai multe persoane. Pe fondul unor neînţelegeri dintre inculpat şi partea vătămată referitoare la muzica din respectivul local şi pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură de pumn în zona feţei şi două lovituri cu o bucată de lemn în zona capului. Ulterior, partea vătămată a căzut la pământ şi a fost transportată la Spitalul Orăşenesc Nehoiu, unde a fost şi internată. În dovedirea situaţiei de fapt reţinute s-au invocat următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate (fila 5-6 d.u.p.), certificat medico legal nr. 2352/12.12.2008 eliberat de Serviciul Medico Legal Buzău ( fila 7 d.u.p.); declaraţiile martorului A.D. (fila 14 d.u.p.); declaraţiile martorului P.I. (fila 16 d.u.p); declaraţiile martorului B.C.-F. (fila 19 d.u.p); set chitanţe ( fila 8 d.u.p.); declaraţie inculpat (fila 11 – 12 d.u.p.); declaraţie martor L.A.-R. ( fila 21 d.u.p.); fişă de cazier judiciar inculpat ( fila 25 d.u.p.); alte acte procedurale ( fila 27 – 44 ). În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 83 alin. 1 şi art. 864 Cod penal. Sub aspectul laturii civile s-a învederat că partea vătămată nu a precizat dacă se constituie parte civilă în cauză. Privitor la persoana inculpatului s-a reţinut că acesta are 30 de ani, este necăsătorit, fără ocupaţie, fără copii minori, neştiutor de carte, cunoscut cu antecedente penale. S-a arătat de asemenea că, fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei. Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, iar la data de 04.08.2008 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. În cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din 07.01.2009 a fost audiată partea vătămată ( fila 38 ), care a arătat că se constituie parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata unei sume de 100.000 euro, despăgubiri materiale şi morale. La acelaşi termen de judecată au fost audiaţi martorii L.A.-R., A.D. şi B.C.-F., declaraţiile acestora, luate sub prestare de jurământ, fiind de asemenea consemnate şi ataşate la dosar (fila 39 – 41). În baza rolului său activ, instanţa a dispus pe lângă citarea inculpatului prin procedura obişnuită prevăzută de art. 177 alin. 1 Cod procedură penală şi emiterea unor mandate de aducere pe numele inculpatului. Având în vedere că judecata s-a desfăşurat în lipsa inculpatului, deşi au fost luate toate măsurile legale pentru a se asigura prezenţa acestuia, instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în materia judecării în lipsă a unui inculpat, astfel cum sunt ele enumerate în jurisprudenţa din cauzele Stamoulakatos contra Greciei, din data de 26.10.1993 şi Godi contra Italia, din data de 09.04.1984, inculpatul fiind citat potrivit normelor procedurale, fiind depuse eforturi rezonabile pentru aducerea acestuia. Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: În dimineaţa zilei de 09.12.2007, în jurul orei 04:00, inculpatul se afla în barul aparţinând S.C. **** S.R.L., consumând băuturi alcoolice împreună cu o altă persoană. În acelaşi local se afla şi partea vătămată M.C. împreună cu mai multe persoane. La un moment dat partea vătămată l-a rugat pe cel care se ocupa de servirea la bar să schimbe muzica iar inculpatul i-a spus aceleiaşi persoane să lase melodia respectivă să se termine. În urma acestei situaţii, inculpatul l-a chemat pe partea vătămată şi au purtat o discuţie în contradictoriu. Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea, conform art. 75 Cod procedură penală declaraţiilor date de către partea vătămată cu declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, atât cele din faza de urmărire penală cât şi cele luate în faza de cercetare judecătorească, dar şi cu declaraţiile date de către inculpat. În urma discuţiei purtate între partea vătămată şi inculpat, acesta din urmă a contactat telefonic pe cineva, iar la ceva timp după ce inculpatul a efectuat acel telefon şi-au făcut apariţia mai multe persoane care îl cunoşteau pe inculpat şi care au venit în acel bar la solicitarea acestuia. Susţinerea inculpatului, în sensul că aceste persoane nu aveau legătură cu el şi că nu îi cunoştea pe aceştia, nu poate fi reţinută ca fiind veridică, ea nefiind coroborată, conform art. 69 Cod procedură penală., cu celelalte probe administrate în prezenta cauză. Din declaraţiile martorilor A.D. şi B.C.-F. coroborate, conform art. 75 Cod procedură penală., cu declaraţiile date de către partea vătămată rezultă că cel puţin una dintre persoanele care au venit în sprijinul inculpatului avea asupra ei o bucată de lemn asemănătoare unei cozi de topor. În momentul în care au intrat persoanele chemate de către inculpat, acesta a luat bucata de lemn asemănătoare unei cozi de topor, s-a deplasat la masa unde stătea partea vătămată şi în momentul în care acesta din urmă a încercat să se ridice, inculpatul i-a aplicat o lovitură de pumn în zona feţei şi două lovituri cu bucata de lemn în zona capului. Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea, conform art. 75 Cod procedură penală., declaraţiilor date de către partea vătămată cu declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, atât cele din faza de urmărire penală cât şi cele luate în faza de cercetare judecătorească. De altfel, inculpatul recunoaşte că l-a lovit pe partea vătămată o dată cu pumnul şi de două ori cu bucata de lemn în zona capului, precum şi că după ce partea vătămată a căzut la pământ l-a mai lovit pe acesta încă o dată cu piciorul. Susţinerea inculpatului, în sensul că cei aflaţi la masa părţii vătămate se uitau ameninţător la el şi că l-a atacat pe M.C. doar pentru că era convins că urma să fie el însuşi atacat de către partea vătămată precum şi că partea vătămată l-a lovit la rândul ei, nu poate fi reţinută ca fiind veridică, ea nefiind coroborată, conform art. 69 Cod procedură penală., cu celelalte probe administrate în prezenta cauză. Dimpotrivă, martorii A.D. şi B.C.-F. au arătat că între cei aflaţi la masa părţii vătămate şi inculpat nu a existat nici un conflict, nici verbal şi nici fizic. Din declaraţiile celor doi martori coroborate de cele ale părţii vătămate şi ale martorului L.A.-R. rezultă că partea vătămată nu l-a jignit sau ameninţat şi nici nu l-a lovit în nici un fel pe inculpat precum şi că inculpatul a reacţionat extrem de brusc şi de violent faţă de partea vătămată fără ca între cei doi să existe o altă discuţie decât cea referitoare la schimbarea muzicii din respectivul bar. Din declaraţiile martorilor rezultă că partea vătămată a căzut la pământ în urma loviturilor aplicate de către inculpat şi prezenta urme de sânge pe faţă. Ca urmare a loviturilor inculpatului partea vătămată a suferit leziuni traumatice, care puteau data din data de 09.12.2007, ce au necesitat 13-14 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunându-i viaţa în primejdie, aşa cum rezultă din certificatul medico legal nr. 2353/12.12.2007 eliberat de Serviciul Medico Legal Buzău. La determinarea situaţiei de fapt instanţa nu a avut în vedere susţinerile inculpatului, din declaraţiile date atât la urmărirea penală, conform cu care a fost provocat de partea vătămată, care i-ar fi adresat ameninţări şi l-ar fi lovit, aceste susţineri fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu fac vreo referire la aceste aspecte, neexistând nici un act medico-legal care să confirme versiunea lovirii inculpatului. În drept, fapta inculpatului, care în dimineaţa zilei de 09.12.2007, în jurul orei 04:00, l-a lovit pe partea vătămată M.C. cu o lovitură de pumn în zona feţei şi două lovituri cu bucata de lemn în zona capului, provocându-i leziuni traumatice, care puteau data din data de 09.12.2007, ce au necesitat 13 – 14 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp. Elementul material al infracţiunii este reprezentat de fapta inculpatului de a-l fi lovit pe partea vătămată. Urmarea imediata a acestei fapte a fost constituita de cauzarea unor vătămări corporale părţii vătămate, vătămări care au necesitat 13-14 de zile de îngrijiri medicale, precum si de atingerea adusa raporturilor sociale care protejează integritatea corporală a unei persoane. Legătura de cauzalitate este una directă şi reiese în mod evident din certificatul medico legal nr. 2353/12.12.2007 eliberat de Serviciul Medico Legal Buzău raportate la fapta săvârşită de către inculpat. Sub aspectul laturii subiective, fapta de lovire, care a cauzat vătămări ce au impus 13-14 zile de îngrijiri medicale, a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a) Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind acest rezultat, fapt ce rezultă din propriile susţineri ale inculpatului care a arătat că a dorit să-l lovească pe partea vătămată şi că a făcut acest lucru în mod repetat, coroborate cu declaraţiile martorilor şi cele ale părţii vătămate. Din aceste declaraţii rezultă că inculpatul a aşteptat ca cei pe care-i chemase în ajutor să sosească şi atunci când s-a simţit suficient de protejat a început să-l lovească pe partea vătămată. Din acest mod de săvârşire a faptei rezultă că inculpatul a premeditat fapta sa şi că a săvârşit această faptă cu scopul de îi provoca suferinţe fizice părţii vătămate. In ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa reţine că acesta are 30 de ani, este necăsătorit, fără ocupaţie, fără copii minori, neştiutor de carte, cunoscut cu antecedente penale, având o atitudine relativ sinceră, de recunoaştere a faptei. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului precum şi din menţiunile sentinţei penale nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti rezultă că inculpatul a fost condamnat definitiv anterior prin sentinţa sus menţionată la: o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 8 din Legea 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni; la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 291 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 290 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 288 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals în formă continuată; la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 293 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în baza art. 86 ind.5 alin. 1 Cod penal anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 Cod penal. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în baza art. 85 alin. 1 Cod penal anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1 ind.1 alin. 1 din Legea 61/1991 republicată. În temeiul art. 36 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor enumerate anterior stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 Cod penal. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II aşi lit. b) Cod penal pe perioada executării pedepsei. Instanţa constată că infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal. care face obiectul prezentului dosar a fost săvârşită la data de 09.12.2007, înainte de rămânerea definitivă a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti. De asemenea, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentinţa sus –menţionată au fost săvârşite de către acesta în perioada octombrie – decembrie 2005. Astfel, instanţa constată că fapta ce face obiectul prezentului dosar se află în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) Cod penal cu fiecare dintre faptele ce au dus la condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti, având in vedere împrejurarea ca toate au fost comise înainte ca inculpatul sa fie condamnat definitiv pentru una dintre ele. De asemenea, fapta ce face obiectul prezentului dosar se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal , faţă de fapta prevăzută de art. 1 ind.1 alin. 1 din Legea 61/1991 republicată, pentru care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 10 luni închisoare, fiind suspendată condiţionat executarea acestei pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău. Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal., faptă săvârşită cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, a fost săvârşită după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, în termenul de încercare al condamnării la o pedeapsă de 10 luni închisoare. Tot astfel, fapta ce face obiectul prezentului dosar se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal., faţă de fapta prevăzută de art. art. 329 C.pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti. Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal., faptă săvârşită cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, a fost săvârşită după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, în termenul de încercare al condamnării la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. Vinovăţia inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta ce a făcut obiectul cercetării judecătoreşti, instanţa va dispune condamnarea acestuia iar in ceea ce priveşte pedeapsa ce urmează a fi stabilită va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin.1 Cod penal . În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracţiunii, dat de urmarea destul de gravă produsă asupra integrităţii corporale a părţii vătămate, de împrejurarea că fapta a fost comisă de inculpat cu premeditare, pe fondul consumului de alcool (pe care nu l-a ingerat anume pentru a decide mai uşor să lovească pe partea vătămată), de circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu mai multe antecedente penale, precum şi de atitudinea procesuală a acestuia care, deşi a susţinut că a fost provocat de partea vătămată, a recunoscut fapta comisă. De asemenea, instanţa va lua în considerare şi faptul că fapta săvârşită de inculpat face parte din categoria infracţiunilor ce se săvârşesc regulat, într-un număr ce este deosebit de mare precum şi faptul că asemenea infracţiuni pot avea un potenţial vătămător foarte ridicat atât pentru persoanele vătămate cât şi pentru societate în ansamblul ei cât timp nu sunt sancţionate astfel încât să se asigure o reeducare corespunzătoare a celor ce le săvârşesc. In acelaşi sens, instanţa consideră că atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, denotă faptul că acesta nu înţelege gravitatea faptelor sale şi pericolul social pe care îl prezintă astfel de infracţiuni. Având în vedere fişa de cazier judiciar a inculpatului instanţa constată că acesta a mai fost condamnat anterior pentru alte fapte cu grad sporit de pericol social dovedind o extrem de ridicată persistenţă infracţională şi o reticenţă evidentă la reintegrarea sa în societate şi la reeducarea sa. Instanţa nu va face aplicarea art. 74 si art. 75 alin 2 Cod penal, ţinând cont de aceste dispoziţii legale la aplicarea dispoziţiilor art. 72 Cod penal. Faţă de aceste aspecte, instanţa va aplica o pedeapsă cu închisoarea orientată între medie şi maxim, cu executare în regim privativ de libertate, apreciind că în acest fel inculpatul va fi determinat să adopte o atitudine de respect faţă de valorile sociale şi să nu mai săvârşească infracţiuni pe viitor. De asemenea, instanţa consideră că executarea pedepsei în regim privativ de libertate este singura modalitate de asigurare a atingerii scopului pedepsei, astfel cum este acesta prezentat la art. 52 Cod penal. Astfel fiind, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal instanţa urmează să condamne pe inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe. In temeiul art. 71 Cod penal., instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) si b) Cod penal., cu excepţia dreptului de a alege in cadrul alegerilor legislative, (instanţa face aplicarea Art. 3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul de a vota in cadrul alegerilor legislative si a jurisprudenţei CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituţia României), pe perioada executării pedepsei. Având în vedere că fapta ce face obiectul prezentului dosar se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal., faţă de fiecare dintre faptele de au dus la condamnarea definitivă a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău şi la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţa va face aplicarea art. 39 alin. 1 Cod penal faţă de fiecare dintre cele două condamnări menţionate. Instanţa nu mai poate face aplicarea regimului sancţionator special prevăzut de art. 83 sau art. 864 Cod penală şi să dispună revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sau revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei urmată de cumularea aritmetică a pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre cu fiecare dintre cele două pedepse rezultate în urma revocării, având în vedere că cele două regimuri de executare a executării pedepsei au făcut obiectul anulării prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti, aceste dispoziţii de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei intrând în autoritatea de lucru judecat. Din moment ce suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti au fost anulate prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău, iar aceste anulări intră în autoritatea de lucru judecat a acelei hotărâri, instanţa constată că cele două pedepse privative de libertate sunt executabile şi constituie fiecare dintre ele un prim termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre. Instanţa constată că infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal. care face obiectul prezentului dosar a fost săvârşită la data de 09.12.2007, înainte de rămânerea definitivă a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti. De asemenea, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentinţa sus –menţionată au fost săvârşite de către acesta în perioada octombrie – decembrie 2005. Astfel, instanţa constată că fapta ce face obiectul prezentului dosar se află în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) Cod penal., cu fiecare dintre faptele ce au dus la condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti, având in vedere împrejurarea ca toate au fost comise înainte ca inculpatul sa fie condamnat definitiv pentru una dintre ele. Instanţa va face aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor recidivei mari postcondamnatorii faţă de cele ale concursului de infracţiuni, având în vedere regimul sancţionator special şi prioritar al recidivei, precum şi jurisprudenţa constantă a instanţelor române şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, instanţa consideră că aplicarea regulilor specifice concursului de infracţiuni, în cazul judecării ulterioare a unei alte infracţiuni concurente cu cele pentru care s-a stabilit deja definitiv o pedeapsă rezultantă, nu se poate realiza faţă de acea pedeapsă rezultantă ci doar faţă de fiecare pedeapsă stabilită pentru fiecare dintre faptele concurente. Astfel, modul de stabilire al pedepsei va fi aplicat prin analogie cu dispoziţiile luate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 42/2008, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii. Astfel, în temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal., instanţa urmează să contopească pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare. În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal., instanţa urmează să contopească pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare. În continuare, în temeiul art. 36 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal., instanţa va dispune descontopirea pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti în: o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 8 din Legea 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni; la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 290 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 288 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 291 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals în formă continuată; la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 293 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată. În temeiul art. 33 lit. a) Cod penal raportat la art. 34 lit. b) Cod penal. va contopi pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, rezultată prin contopirea pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, cu pedeapsa de 1 an închisoare, rezultată prin contopirea pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău şi cu fiecare dintre pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. In temeiul art. 71 Cod penal, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) si b) Cod penal., cu excepţia dreptului de a alege in cadrul alegerilor legislative, (instanţa face aplicarea Art. 3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care garantează dreptul de a vota in cadrul alegerilor legislative si a jurisprudenţei CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituţia României), pe perioada executării pedepsei. Aceasta sancţiune accesorie va fi dispusa de instanţa pe lângă fiecare dintre pedepsele stabilite anterior, precum si pe lângă pedeapsa rezultanta. Sub aspectul laturii civile, instanţa retine ca partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri materiale şi morale de 100.000 euro. Instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt necesare întrunirea in mod cumulativ a condiţiilor prevăzute de art. 998 – 999 C.Civ. In cauza de fata instanţa constată că aceste condiţii sunt îndeplinite. Astfel, fapta ilicita constant in lovirea de către inculpat a părţii civile, fapt ce a determinat cauzarea unor vătămări corporale ce au necesitat 13 – 14 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunându-i viaţa în primejdie, aşa cum rezultă din certificatul medico legal nr. 2353/12.12.2008 eliberat de Serviciul Medico Legal Buzău. Prejudiciul suferit de parte civilă este cert, partea civilă fiind nevoită să suporte cheltuielile pentru intervenţiile medicale, aşa cum rezultă din chitanţele depuse la dosar. Astfel, prejudiciul suferit de partea civilă este şi determinat, fiind reprezentat atât de damnum emergens cât si de lucruum cesans, cuantumul acestuia fiind dovedit, conform art. 1169 C.civ., prin chitanţele depuse la dosar. Legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs există in mod evident prin simpla obligare a parţii civile la suportarea acestor pierderi financiare, iar vinovata inculpatului a fost stabilita sub forma intenţiei directe. De asemenea, instanţa constată că potrivit art. 1169 C.civ., cel care face o afirmaţie în faţa instanţei judecătoreşti trebuie să o şi probeze. Astfel, instanţa constată că sarcina probei cuantumului prejudiciului suferit de către partea civilă, îi revenea acesteia din urmă. Instanţa constată că partea civilă a depus la dosar, atât în faza de cercetare judecătorească cât şi în faza de urmărire penală, mai multe chitanţe din care rezultă că a suportat cheltuieli în cuantum de 311 de lei. In consecinţă, instanţa reţine că partea civilă a probat existenţa unui prejudiciu material datorat faptei săvârşite de către inculpat în cuantum de 311 de lei şi că la dosar nu există nici o probă care să susţină afirmaţiile părţii civile, în sensul că a suferit o pagubă materială într-un cuantum superior acestuia. In ceea ce priveşte daunele morale, instanţa retine ca, deşi acestea sunt necesare, sumele solicitate de către partea civila sunt disproporţionate in raport cu fapta inculpatului si cu gradul de pericol social al acestei fapte. Astfel, deşi instanţa apreciază că sunt evidente suferinţele la care a fost expusă partea civilă în urma faptei vătămătoare fizic şi psihic a inculpatului, suferinţă care nu poate fi evaluata material, instanţa considera ca suma de 100.000 euro este mult prea mare, raportata fiind la fapta inculpatului, gravitatea acestei, urmările produse şi gradul de pericol social al faptei.. Pe cale de consecinţă, în baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. instanţa va admite în parte acţiunea formulată de partea civilă şi va obliga inculpatul să plătească acestuia din urmă 2311 de lei, dintre care despăgubiri materiale în cuantum de 311 lei, şi despăgubiri morale în cuantum de 2000 de lei. Faţă de soluţia de condamnare ce va fi pronunţată, în baza art. 191 alin. 1 C.p.p., instanţa va obliga inculpatul la plata sumei 100 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal., condamnă pe inculpatul D.C. la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe. În temeiul art. 71 Cod penal., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) Cod penal., cu excepţia dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. În temeiul art. 37 alin. 1 lit. a) raportat la art. 39 alin. 1 Cod penal., contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare. În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) Cod penal., cu excepţia dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. În temeiul art. 37 alin. 1 lit. a) raportat la art. 39 alin. 1 Cod penal., contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. În temeiul art. 36 Cod penal, dispune descontopirea pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti în: o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 8 din Legea 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni; la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 291 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 290 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals în formă continuată; la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată în temeiul art. 26 Cod penal. raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod penal., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată; la o pedeapsă de 3 luni închisoare, aplicată în temeiul art. 293 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată. În temeiul art. 33 lit. a) Cod penal raportat la art. 34 lit. b) Cod penal contopeşte pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, rezultată prin contopirea pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1054/23.05.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 234/15.03.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, cu pedeapsa de 1 an închisoare, rezultată prin contopirea pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2292/23.11.2006 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 39/15.02.2007 a Tribunalului Buzău şi cu fiecare dintre pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 123/12.02.2008 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/09.01.2009 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel cum acestea au rezultat în urma descontopirii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) Cod penal,cu excepţia dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. În baza art. 14 şi 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil admite în parte acţiunea formulată de partea civilă M.C. Obliga pe inculpat la plata sumei de 2311 lei către partea civila M.C., dintre care despăgubiri materiale în cuantum de 311 lei, reprezentând cheltuieli medicale şi despăgubiri morale în cuantum de 2000 de lei. In temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală, obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro