404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CIVIL CONTRAVENTII: Plângere contravenţională. Prezumţie de nevinovăţie. Prezumţie de temeinicie a procesului verbal de contravenţie. Individualizarea sancţiunii.

INSTANŢA Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.01.2009, sub nr. 198/277/2009, petentul B.A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 2138612/14.01.2009. În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu contestă situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal contestat dar că sancţiunea aplicată prin acest proces verbal este mai mare decât gradul de pericol social al faptei sale. Petentul a arătat că a circulat cu o viteză mai mare decât cea legală, dar nu suficient de mare încât să pună în pericol siguranţa traficului şi a celorlalţi şoferi. De asemenea, petentul a arătat că sancţiunea aplicată pentru lipsa documentelor sale este una disproporţionată, având în vedere că gradul de pericol social este redus. Solicită anularea procesului verbal contestat şi în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului sau reducerea cuantumului amenzii aplicate. Petentul nu a precizat temeiurile de drept in baza cărora a formulat plângerea. Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001. În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei copie după procesul verbal seria contestat, copie a dovezii poştale de comunicare a procesului verbal, copie după cartea sa de identitate. În termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că aparatul radar funcţiona în condiţii normale iar fapta petentului a existat şi a fost încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât şi legal întocmit. În dovedire, intimatul a depus la dosar copie după buletinul de verificare metrologică nr. 0163779/20.06.2008, planşă fotografică cu autoturismul cu nr. de înmatriculare *****; atestat nr. 51093/9, copie a raportului agentului constatator. În drept, intimata şi-a fundamentat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115 – 118 C.pr.civ. La termenul din data de 18.02.2009, instanţa, în temeiul art. 167 C.p.c. a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerând-o utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei. De asemenea, a respins proba testimonială solicitată de petent ca nefiind utilă cauzei şi neputând fi relevantă pentru stabilirea situaţiei de fapt. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 2138612/14.01.2009 încheiat de către intimată, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 480 lei, contravaloarea a 8 puncte amendă pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, respectiv art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. S-a reţinut în fapt că petentul a condus autoturismul cu n. de înmatriculare *****, pe DN 10, în localitatea Nehoiaşu, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 64 km/h, precum şi că petentul nu a prezentat documentele de identitate ale sale şi documentele autoturismului. Petentul nu a semnat procesul verbal atacat, arătând, la rubrica “obiecţiuni”, că se grăbea. Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Referitor la legalitatea procesului verbal instanţa va verifica îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum şi pe cele în raport cu fondul acestuia. În primul rând, instanţa, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenţie, reţine că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 şi art. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, instanţa constată că procesul verbal contestat cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 şi 17 din OG 2/2001. În al doilea rând, referitor la condiţiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei şi a legalităţii sancţiunii. Potrivit art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a I-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a aplicării a două puncte de penalizare săvârşirea de către conducătorul de autovehicul care a săvârşit fapta de a depăşi cu 10 – 20 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. Potrivit art. 98 alin. 4 lit a) din OUG 195/2002 republicată, clasa I de sancţiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a două sau trei puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia naţională. Obligaţia de a respecta viteza legală este cuprinsă şi în regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006 care, la art. 121 prevede: conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare. De asemenea, la dosar există copie după buletinul de verificare metrologică nr. 0163805/04.09.2008, din care rezultă că aparatul radar era omologat şi verificat metrologic. Potrivit 147 pct. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, una dintre regulile de circulaţie este aceea că şoferul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare. În caz de nerespectare a acestei reguli de circulaţie a vehiculelor constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni. Potrivit art. 98 alin. 4 lit c) din OUG 195/2002 republicată, clasa a – III a de sancţiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a şase până la opt puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia naţională Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că faptele, astfel cum au fost descrise în procesul verbal atacat, întrunesc elementele constitutive ale contravenţiilor prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat şi sub aspect obiectiv, sancţiunea fiind legal aplicată, existând şi menţiunea posibilităţii achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare, respective 240 de lei. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa imperativă a individualizării distincte a sancţiunii pentru fiecare dintre cele două fapte contravenţionale. Faţă de cele expuse, instanţa constatată că procesul verbal este legal întocmit. Referitor la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că petentul nu a semnat procesul verbal de contravenţie şi a declarat cu acea ocazie că se grăbea. În sistemul de drept român, contravenţia este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretenţiilor ridicate de cel care le afirmă. În sistemul european de protecţie a drepturilor omului, fapta este calificată şi ca fiind acuzaţie în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă. Spre exemplu, în hotărârea Anghel contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzaţie în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumţie de nevinovăţie. Însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul Anghel, fiind prevăzută inclusiv sancţiunea închisorii contravenţionale. În aceeaşi ordine de idei, în cauza Bendenoun contra Franţei, din data de 24.02.1994, Curtea a precizat că şi o sancţiune cu amenda poate duce la considerarea acuzaţiei agenţilor statului ca fiind suficient de importantă pentru a justifica considerarea ei ca o „acuzaţie în materie penală”. În cauză, instanţa constată că nivelul amenzii prevăzut de lege pentru fapta imputată petentului, este unul redus, situându-se sub nivelul salariului minim pe economie, astfel încât nu se justifică asimilarea contravenţiei săvârşite unei infracţiuni, legea penală prevăzând sancţiuni mai aspre, inclusiv atunci când acestea sunt amenzi. Sancţiunea aplicată nu implică conotaţii pe care individul le-ar suporta în aceeaşi măsură precum o pedeapsă penală. În cauză, instanţa constată că, în cauză, ne aflăm în prezenţa unei contestaţii civile, iar petentul are sarcina probei potrivit dreptului comun, respective art. 1169 C.civ raportat la art. 129 alin. 1 C.proc.civ. Instanţa reţine însă că procesul verbal întocmit de organul constatator nu se poate bucura de o prezumţie absolută de adevăr dar se bucură totuşi de o prezumţie simplă de veridicitate, prezumţie care trebuie să fie dublată de alte probe administrate în cursul judecăţii. În cauza de faţă, instanţa consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susţină menţiunile din cuprinsul procesului verbal atacat. Astfel, din buletinul de verificare metrologică nr. 0163779/20.06.2008, rezultă că aparatul radar era omologat şi verificat metrologic, funcţionând în mod corect. Din cuprinsul planşei fotografice cu autoturismul condus de petent rezultă că petentul a circulat cu viteza de 64 Km/h la data de 14.01.2009 la ora 15:56:16, pe raza localităţii Nehoiaşu. În ceea ce priveşte calitatea agentului constatator, instanţa reţine că din menţiunile atestatului nr. 51093/9 rezultă că acesta este autorizat să folosească instalaţiile de supraveghere video şi de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor. De asemenea, instanţa constată că petentul a recunoscut veridicitatea situaţiei de fapt reţinute prin procesul verbal, cu privire la ambele contravenţii reţinute prin acesta, atât prin plângerea formulată cât şi în faţa instanţei de judecată. Faţă de împrejurarea că petentul a recunoscut veridicitatea situaţiei de fapt reţinute prin procesul verbal, iar materialul probatoriu administrat în cauză coroborează menţiunile din procesul verbal atacat, instanţa dă curs constatărilor personale ale agentului constatator şi le reţine ca fiind reale. Pentru aceste considerente, instanţa conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic. Referitor la proporţionalitatea sancţiunii, instanţa apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate. În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Instanţa consideră că fapta petentului nu prezintă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea unei sancţiuni patrimoniale. Astfel, fapta nu a fost săvârşită în condiţii deosebite şi nici modul de executare al acesteia nu este unul care să prezinte un grad special de pericol social sau care să denote o atitudine periculoasă social a petentului. Astfel, viteza cu care circula petentul era una mai mare decât cea legală dar care însă nu dădea naştere unui pericol social suficient de ridicat şi nu afecta grav siguranţa traficului şi a celorlalţi şoferi. În ceea ce priveşte scopul urmărit de petent prin săvârşirea acestei fapte, instanţa nu poate prezuma că scopul săvârşirii faptei de către petent a fost unul ilicit iar nu o eroare de conduită determinată de neglijenţa acestuia din urmă. De asemenea, nu reiese din nici o probă administrată în cursul judecăţii că petentul ar mai fi fost sancţionat contravenţional anterior, sau că fapta petentului ar fi fost săvârşită în condiţii deosebite, argumente ce conduc la concluzia reţinerii unei gravităţi reduse a faptei. Instanţa consideră că sancţiunea avertismentului poate realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale, mai ales atunci când cel sancţionat îşi recunoaşte vinovăţia şi acţionează în scopul îndreptării neregulilor existente. Sancţiune avertismentului este una prevăzută de legiuitor şi este o sancţiune care denotă existenţa unei culpe contravenţionale din partea celui sancţionat, care are cu atât mai mult un rol educativ şi mai puţin un rol punitiv. Ori scopul sancţiunilor contravenţionale nu este unul esenţialmente punitiv ci este în primul rând unul preventiv şi educativ. Astfel, instanţa constată că petentul a avut, de la bun început, o atitudine de recunoaştere a faptei săvârşite şi de acceptare a răspunderii sale pentru fapta săvârşită. Astfel, instanţa consideră că petentul a dovedit că a înţeles gravitatea faptei sale şi că scopul educativ al obligării acestuia la plata unei sume de bani nu se mai justifică. Faţă de cele expuse instanţa constata ca sancţiunea aplicata de agentul constatator este disproporţionata in raport de fapta săvârşita si in baza art. 34 din OG nr. 2/2001, va individualiza sancţiunea luând in considerare criteriile stabilite de art. 21 alin. 3: gradul de pericol social minim al faptei, împrejurările de săvârşire, modul si mijloacele, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului. Faţă de aceste considerente, instanţa urmează sa înlocuiască amenda contravenţionala in cuantum de 480 lei aplicata petentului, cu sancţiunea avertismentului, considerând că este suficientă pentru a determina îndreptarea contravenientului si a-i remodela atitudinea faţă de ordinea socială şi va menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal contestat. De asemenea, instanţa va atrage atenţia contestatorului ca pe viitor sa respecte dispoziţiile legale. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite în parte plângerea. Dispune înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate contestatorului, cu sancţiunea avertismentului. Menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal seria CC nr. 2138612/14.01.2009. Atrage atenţia petentului ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale. Cu recurs.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro