404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contestatie la titlu.Stabilirea pe calea contestatiei la titlu a cuantumului despagubirilor reprezentand cval.bunurilor confiscate si valorificate in cazul inlaturarii masurii confiscarii

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.282/277/15.02.2008, contestatoarea S.C. ***** SRL , cu sediul în oraşul Pătârlagele, judeţul Buzău, prin reprezentantul său legal, a formulat în contradictoriu cu intimata debitoare **** Buzău, contestaţie la executare (contestaţie la titlu), solicitând instanţei să dispună lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu – sentinţa civilă nr.917/30.11.2006 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, în dosarul civil nr.666/2006, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.478/06.06.2007 pronunţată de Tribunalul Buzău. Solicită contestatoarea lămurirea întinderii şi înţelesului titlului executoriu menţionat mai sus, în privinţa dispoziţiei vizând înlăturarea măsurii confiscării, respectiv stabilirea cuantumului contravalorii produselor materie primă şi semipreparat confiscate de reprezentanţii intimatei debitoare, la momentul efectuării controlului ce s-a finalizat cu întocmirea procesului – verbal de constatare a contravenţiei încheiat la data de 28.03.2006.

În motivarea acţiunii, contestatoarea arată că prin procesul-verbal de contravenţie nr.0074751 din 28.03.2006 emis de **** Buzău, a fost sancţionată pentru săvârşirea a trei contravenţii prevăzute de trei acte normative distincte. Printre acestea, în sarcina societăţii SC ***** SRL s-a reţinut şi contravenţia prevăzută de art.1 lit.„e” din Legea nr.12/1990 şi s-a dispus ca măsură complementară confiscarea aşa – zisului surplus faţă de gestiunea societăţii, respectiv: prune macerate – 52.614 kg şi amestec fructe mere, pere – 206.970 kg precum şi produs finit 10.366 litri.

Împotriva procesului-verbal societatea contestatoare a formulat plângere în termen legal, iar prin sentinţa civilă nr.917/30.11.2006, pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr.666/2006, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie şi s-a înlăturat măsura confiscării dispusă de organul constatator.

Prin decizia civilă nr.478/06.06.2007, Tribunalul Buzău soluţionând recursul formulat de către intimată, l-a admis în parte şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis plângerea petentei în parte şi a anulat procesul-verbal de contravenţie nr.0074751 emis la data de 28.03.2006, în privinţa contravenţiei prevăzută de art.190 alin.1 lit.”h” din OG nr.92/2003 şi a contravenţiei prevăzută de art.1 lit.”e” din Legea nr.12/1990. A dispus exonerarea petentei de plata amenzilor prevăzute pentru aceste contravenţii şi a menţinut măsura înlăturării confiscării dispusă în baza art.6 alin.1 din Legea nr.12/1990. A menţinut procesul-verbal de contravenţie numai cu privire la contravenţia prevăzută de art.41 pct.2 lit.”b” din Legea nr.82/1991 republicată.

Dat fiind faptul că procesul-verbal a fost infirmat de instanţele judecătoreşti în privinţa măsurii confiscării, contestatoarea a promovat cerere de executare silită pentru a obţine restituirea bunurilor confiscate sau, respectiv, a contravalorii acestora, formându-se dosarul de executare nr.443/2007 aflat pe rolul B.E.J. ******.

Menţionează contestatoarea că materia primă şi semifabricatele confiscate nu mai există în fizic, deoarece, considerând că au caracter de perisabilitate, intimata le-a valorificat înainte de soluţionarea litigiului având ca obiect legalitatea procesului – verbal de confiscare.

Intimata refuză plata contravalorii reale a acestor materii prime si semifabricat oferindu-i un preţ modic, total necorespunzător valorii de circulaţie a acestor bunuri, cauzându-i evident un prejudiciu efectiv printr-o măsură de confiscare nelegală, astfel încât este necesară o lămurire a înţelesului şi întinderii titlului executoriu, respectiv a sentinţei civile ce a fost pusă în executare silită, pentru a se stabili care este contravaloarea acestor produse confiscate de intimată, ce trebuie restituită în cadrul executării silite.

În drept si-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art.399 şi următoarele din codul de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare la acţiunea formulată de către contestatoare.

Pe cale de excepţie se invocă inadmisibilitatea acţiunii, pe considerentul că nu-şi găsesc aplicabilitatea art.399 alin.1 din codul de procedură civilă, în speţă nefiind vorba de o lămurire a titlului executoriu, ci urmărindu-se ca instanţa să stabilească cuantumul contravalorii produselor confiscate, aspect care nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Pe fond, intimata arată că într-adevăr, prin sentinţa civilă nr.917/30.11.2006, instanţa de fond a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie nr.0074751 şi a înlăturat măsura confiscării dispusă prin actul de constatare menţionat.

Împotriva sentinţei civile intimata a formulat recurs, care a fost admis prin decizia nr.205/13.03.2007, modificându-se sentinţa în sensul respingerii plângerii formulată de petentă ca fiind neîntemeiată.

Petenta a formulat contestaţie în anulare, iar prin decizia nr.388/09.05.2007 această cale de atac extraordinară a fost admisă, s-a desfiinţat decizia atacată şi s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 06.06.2007.

Prin decizia nr.478/06.06.2007 Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis recursul, a modificat în parte sentinţa recurată în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului-verbal de contravenţie în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art.190 alin.1 lit.”h” din OG nr.92/2003 şi contravenţia prevăzută de art.1 lit.”e” din Legea nr.12/1990, dispunând exonerarea petentei de plata amenzilor şi înlăturarea măsurii confiscării dispusă în baza art.6 alin.1 din Legea nr.12/1990. A menţinut procesul – verbal în privinţa contravenţiei prevăzută de art.41 pct.2 lit.”b” din Legea nr.82/1991 republicată.

Contestatoarea a formulat cerere de executare silită pentru recuperarea în principal a sumelor de bani achitate cu titlu de amendă şi a contravalorii materiilor prime si semifabricatelor supuse confiscării, care datorită caracterului de perisabilitate nu mai există în fizic.

Se arată că susţinerile contestatoarei în sensul că intimata refuză plata contravalorii reale a bunurilor confiscate, nu corespund realităţii în condiţiile în care intimata a oferit contestatoarei în conformitate cu dispoziţiile art.40 alin.3 şi 6 din HG nr.731/2007, contravaloarea bunurilor confiscate la nivelul valorii recuperate în urma valorificării.

Referitor la acest aspect, intimata arată, în esenţă, că fiind vorba de produse perisabile bunurile confiscate de la contestatoare prin procesul-verbal menţionat mai sus, au fost valorificate deîndată prin procedura de vânzare directă, în conformitate cu dispoziţiile art.6 din OG nr.128/1998.

Comisia de evaluare constituită la nivelul **** Buzău a procedat la evaluarea cantităţii de 259584 kg borhot ţinând seama de preţurile similare existente la agenţii economici din Buzău, de perioada de valabilitate, sezonalitate, cantitatea existentă în stoc. În urma deliberărilor, comisia a stabilit valoarea bunurilor confiscate la 2595,85 lei din care s-au scăzut cheltuielile cu valorificarea care sunt în sumă de 519,18 lei rămânând suma de 2076,67 lei sumă ce s-a virat petentei cu O.P. nr.021137 din 28.09.2007. Petenta (contestatoarea) a restituit aceasta sumă intimatei cu O.P. nr.1/03.10.2007 apreciind că aceasta este necorespunzătoare valorii reale a cantităţii de borhot confiscate.

În temeiul art.242 alin.2 din codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata a depus la dosar în copie, procesul-verbal încheiat la data de 28.03.2006 privind rezultatele controlului efectuat la societatea contestatoare, sentinţa civilă nr.917/30.11.2006 a Judecătoriei Pătârlagele, decizia nr.478/06.06.2007 a Tribunalului Buzău, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.0074751 din 28.03.2006, O.P. nr.021137 emis de **** Buzău pentru suma de 2076,67 lei virată petentei, O.P. nr.1 din 03.10.2007 prin care contestatoarea restituie suma respectivă, referatul nr.35845 din 26.09.2007 privind restituirea contravalorii bunurilor confiscate, procesul-verbal de evaluare încheiat la data de 02.05.2006 de **** Buzău.

La termenul de judecata din data de 28.03.2008 contestatoarea a formulat o cerere de completare a acţiunii introductive cu un al doilea capăt de cerere subsecvent capătului de cerere iniţial, prin care a solicitat instanţei obligarea intimatei-pârâte la plata sumei ce va fi stabilită pe calea unei expertize judiciare, reprezentând contravaloarea cantităţii de 258654 kg semifabricat borhot fructe, supus confiscării de către pârâtă, confiscare care a fost desfiinţată prin efectele hotărârii judecătoreşti definitive si irevocabile, invocate in acţiunea principală.

În motivarea acestui capăt de cerere se arată că intimata a interpretat in mod eronat un text de lege in vigoare la momentul efectuării valorificării, respectiv art.5 alin.5 din Norma Metodologică aprobată prin HG nr.514/1999. Deşi bunurile confiscate puteau fi păstrate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului au fost considerate bunuri cu grad ridicat de perisabilitate, iar valorificarea acestora s-a făcut în mod evident sub preţul pieţei.

În atare situaţie, suma obţinută în urma valorificării este derizorie şi rezultatul unei evaluări unilaterale si criticabile, neprofesioniste si nelegale, iar restituirea acesteia produce un prejudiciu important patrimoniului contestatoarei.

Se arată că este evident că întreaga procedură de evaluare si valorificare este lovită de nulitate, motiv ce îndreptăţeşte contestatoarea reclamantă să solicite în subsidiar cererii principale, obligarea intimatei pârâte la restituirea contravalorii bunurilor confiscate, aşa cum va fi stabilită printr-o expertiză tehnică de specialitate, iar suma respectivă să fie actualizată în raport cu rata inflaţiei.

Referitor la acest capăt de cerere intimata pârâtă a formulat de asemenea întâmpinare, învederând instanţei că în primul rând completarea acţiunii nu poate fi primită, fiind făcută la al doilea termen de judecată.

Mai arată intimata pârâtă că în condiţiile primirii acestui capăt de cerere înţelege să invoce pe cale de excepţie inadmisibilitatea acestuia în condiţiile în care capătul de cerere iniţial este o contestaţie la titlu, iar cel subsecvent tinde la invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu.

La termenul de judecată din data de 18.04.2008, instanţa după ce a pus în discuţia părţilor problema regularităţii formulării cererii de completare a acţiunii. A apreciat că această completare este în termen procedural, chiar dacă s-a făcut la termenul din 28.03.2008, acest termen apreciindu-se a fi „prima zi de înfăţişare” în sensul prevăzut de art.134 din codul de procedură civilă, în condiţiile în care, la termenul precedent din data de 07.03.2008 (primul termen de judecată), cauza fusese amânată pentru a se studia întâmpinarea, ce nu fusese depusă la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termen.

S-a considerat prin încheierea din aceeaşi dată că cererea completatoare este admisibilă, aceasta fiind o acţiune în pretenţii, care are o strânsă legătură cu contestaţia la titlu ce formează capătul de cerere principal.

S-a încuviinţat pentru contestatoarea reclamantă administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate având ca obiectiv evaluarea cantităţii de materie primă confiscată şi valorificată de intimată.

La termenul de judecată din data de 30.05.2008, instanţa în temeiul art.1551 din codul de procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei pentru neîndeplinirea de către contestatoare a obligaţiei de achitare a onorariului stabilit pentru efectuarea expertizei.

Cauza a fost repusă pe rol la cererea contestatoarei la data de 17.04.2009 fixându-se termen la data de 15.05.2009.

Contestatoarea a achitat onorariul stabilit pentru expertiză, expertul fiind desemnat în şedinţa de judecata din data de 15.05.2009 prin tragere la sorţi în condiţiile prevăzute de art.202 din codul de procedură civilă.

Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit de către expert ****** şi stabileşte valoarea cantităţii de materie primă confiscată la data de 28.03.2006 de **** Buzău în baza procesului-verbal de contravenţie nr.0074751 respectiv, 52.614 kg borhot de prune şi 206970 kg borhot de mere şi pere, la suma de 63.076 lei, care actualizată cu rata inflaţiei se ridică la suma de 74.859 lei.

Împotriva raportului de expertiză s-au formulat obiecţiuni de către intimata pârâtă, obiecţiuni care au fost comunicare expertului, care pentru termenul din 11.09.2009 a răspuns la acestea printr-un înscris depus la dosar.

S-a comunicat intimatei răspunsul expertului la obiecţiunile formulate, iar la termenul de judecată din data de 23.10.2009 instanţa a apreciat faţă de răspunsurile pertinente ale expertului că obiecţiunile intimatei nu sunt întemeiate.

Din analiza actelor şi lucrărilor efectuate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie:

Prin procesul-verbal de contravenţie nr.0074751 încheiat la data de 28.03.2006 de **** Buzău, s-a dispus sancţionarea SC ***** SRL Pătârlagele pentru săvârşirea a trei contravenţii, respectiv: contravenţia prevăzută de art.190 alin.1 lit.”h” din OG nr.902/2003 republicată; contravenţia prevăzută de art.41 pct.2 lit.”b” din Legea nr.82/1991 republicată şi contravenţia prevăzută de art.1 lit.”e” din Legea nr.12/1990.

Raportat la contravenţia prevăzută de art.1 lit.”e” din Legea nr.12/1990, s-a aplicat contravenientei în temeiul art.6 alin.1 din acelaşi act normativ, măsura confiscării următoarelor bunuri: 52614 kg prune macerate, 206970 kg amestec fructe mere – pere (borhot), 10336 litri rachiu fructe semipreparat vrac, reţinându-se că societatea sancţionată nu a justificat in mod legal provenienţa acestora.

În data de 02.05.2006 s-a încheiat procesul-verbal înregistrat sub nr.632/02.05.2006 de către **** Buzău, prin care comisia constituită conform OG nr.128/1998 a evaluat bunurile confiscate la suma de 2595,84 lei şi a procedat la valorificarea acestor bunuri.

Împotriva procesului-verbal de contravenţie a formulat plângere contravenienta, iar prin sentinţa civilă nr.917/30.11.2006, pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, s-a anulat procesul-verbal de contravenţie şi s-a înlăturat măsura confiscării. Împotriva sentintei a formulat recurs intimata, recurs care iniţial a fost admis prin decizia civilă nr.205/13.03.2007 care a modificat sentinţa şi a respins plângerea formulată de petentă. Decizia menţionată mai sus a fost anulată în contestaţia în anulare formulată de către petentă şi s-a dispus rejudecarea recursului, iar prin decizia nr.478/06.06.2007, pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială si de Contencios Administrativ , s-a admis recursul intimatei şi s-a modificat sentinţa recurată în sensul admiterii în parte a plângerii, a anulării procesului-verbal de contravenţie în privinţa contravenţiilor prevăzute de art.190 alin.1 lit.”h” din OG nr.92/2003 şi respectiv a contravenţiei prevăzute de art.1 lit.”e” din Legea nr.12/1990, fiind menţinut doar cu privire la contravenţia prevăzută de art.41 pct.2 lit.”b” din Legea nr.82/1991 republicată.

S-a menţinut înlăturarea măsurii confiscării dispusă prin sentinţa instanţei de fond, în condiţiile în care cu privire la contravenţia prevăzută de art.1 lit.”e” din Legea nr.12/1990 atât instanţa de fond cât şi cea de recurs au stabilit că petenta a justificat provenienţa bunurilor confiscate şi în conformitate cu Decizia nr.1 din 18.02.2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, acest lucru atrage anularea procesului-verbal şi restituirea mărfii confiscate.

În speţă se reţine că bunurile confiscate de la petenta nu mai puteau fi restituite în natură întrucât acestea fuseseră valorificate fiind considerate bunuri perisabile.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, cantitatea totală de 259584 kg borhot a fost evaluată de comisia constituită în baza OG nr.128/1998 la suma de 2595,84 lei, conform procesului-verbal nr.632/02.05.2006 depus la fila 38 din dosar. Din această sumă, aşa cum reiese din întâmpinarea formulată de către intimată, s-au scăzut cheltuielile cu valorificarea în cuantum de 519,18 lei, rămânând suma de 2076,67 lei ce s-a virat petentei cu OP nr.021137 din 28.09.2007. Petenta a restituit această sumă intimatei cu OP nr.1/03.10.2007 apreciind că aceasta este total necorespunzătoare valorii reale a bunurilor confiscate.

În cauza de faţă, prin cererea principală, contestatoarea în temeiul art.399 alin.1 cod procedură civilă a solicitat lămurirea înţelesului întinderii si aplicării dispozitivului sentinţei civile nr.917/30.11.2006 astfel cum a fost modificată prin decizia nr.478/06.06.2007 în privinţa înlăturării măsurii confiscării, iar prin cererea completatoare formulată la primul termen de judecată a solicitat obligarea intimatei – pârâte la plata contravalorii reale a bunurilor confiscate, contravaloare ce va fi stabilită pe baza unei expertize judiciare.

Referitor la admisibilitatea acţiunii şi a cererii completatoare, instanţa reţine că excepţia ridicată de către intimată nu este întemeiată, aşa cum se va arăta în continuare:

Dispozitivul sentinţei civile nr.917/30.11.2006 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele cuprinde dispoziţia vizând înlăturarea măsurii confiscării, dispoziţie care a fost menţinută în căile de atac şi care este susceptibilă de executare silită, făcând obiectul unei asemenea executări în dosarul de executare nr.443/2007 aflat pe rolul B.E.J. ****, dosar ce a fost ataşat la cauza de faţă.

Faţă de apărarea intimatei în sensul că şi-a îndeplinit în mod voluntar obligaţia de restituire a contravalorii bunurilor confiscate, însă în condiţiile prevăzute de HG nr.731/2007, contestatoarea este îndreptăţită să ceară instanţei în temeiul art.399 alin.1 cod procedură civilă, lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării dispoziţiei din titlul executoriu, respectiv a modalităţii de realizare a înlăturării măsurii confiscării, ce presupune restituirea bunurilor sau a contravalorii acestora.

Mai mult, instanţa apreciază ca fiind admisibilă cererea completatoare subsecventă privind obligarea pârâtei la plata contravalorii bunurilor confiscate, contravaloare evaluată printr-o expertiză de specialitate.

Admisibilitatea în principiu a cererilor contestatoarei se întemeiază pe dispoziţiile art.21 din Constituţia României privind accesul liber la justiţie, pe dispoziţiile art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil şi pe art.1 din Protocolul nr.1 adiţional al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale privind apărarea proprietăţii, convenţie ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994.

În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei la titlu si respectiv a cererii completatoare ridicată de către intimata pârâtă.

Cu privire la textul de lege aplicabil contestaţiei la executare (la titlu) ce formează capătul de cerere principal, instanţa are în vedere disp.art.399 alin.1 teza a II-a din cod procedură civilă, conform cărora, „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art.2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu…”.

Pe fondul cauzei, faţă de pretenţia contestatoarei reclamante de a se stabili contravaloarea bunurilor confiscate şi de obligare a intimatei pârâte de a restitui această sumă stabilită prin expertiză şi actualizată conform indicelui de inflaţie, instanţa apreciază că o asemenea solicitare este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art.41 din OG nr.2/2001 republicată, „în caz de anulare sau de constatarea nulităţii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere s-au circulaţie este interzisă prin lege, se restituie deîndată celui în drept.

Dacă bunurile prevăzute la alin.2 au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept, o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor”.

Textul menţionat constituie legea cadru în materia contravenţiilor, alte acte normative neputând fi contrare acestor dispoziţii.

Cu toate acestea, aşa cum intimata pârâtă invocă prin întâmpinare , în speţă, s-au aplicat dispoziţiile OG nr.128/1998 şi respectiv ale Normelor Metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, aprobate prin HG nr.514/1999, dispoziţii aflate în vigoare la data de 02.mai 2006 când au fost evaluate bunurile confiscate. Având în considerare caracterul perisabil al bunurilor le-au evaluat şi valorificat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii din litigiul având ca obiect legalitatea procesului-verbal de confiscare.

Astfel, potrivit art.6 alin.3 din OG nr.128/1998, sunt exceptate de la prevederile alin.1 (n.n. – valorificarea de către organele de valorificare) bunurile de consum alimentar cu grad ridicat de perisabilitate… care se predau persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate pentru comercializarea acestor bunuri către populaţie. Valorificarea acestor bunuri se face la preţuri cu ridicata practicate în zonă fără efectuarea procedurilor de evaluare.

Alin.5 al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă se dispune restituirea bunurilor aflate la alin.3 şi 4, sumele obţinute din valorificarea acestora se achită persoanei de la care au fost preluate bunurile respective la nivelul actualizat al preţurilor.

Instanţa reţine că pe de o parte sau încălcat dispoziţiile legale menţionate mai sus, în sensul că bunurile au fost considerate cu grad ridicat de perisabilitate, fără o justificare temeinică şi pe cale de consecinţă au fost valorificate înainte de rămânerea definitivă a măsurii confiscării, iar pe de altă parte, Comisia a procedat la o evaluare netransparentă, fără a justifica în mod concret criteriile avute în vedere şi au procedat la valorificarea bunurilor confiscate altfel decât prin intermediul persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate şi fără luarea în considerare a preţurilor cu ridicata practicate în zonă pentru produse similare.

Pe de altă parte, dispoziţiile speciale menţionate mai sus vin în contradicţie cu norma generală, respectiv cu art.41 alin.3 din OG nr.2/2001 republicată, dar în mod deosebit contravin dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, convenţie la care România este parte şi care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile dreptului intern.

Potrivit acestui articol, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Scopul art.1 al Protocolului Adiţional este apărarea proprietăţii, aşa cum reiese clar din conţinutul primului alineat, rolul Convenţiei fiind acela de a veghea ca inerentele privări de proprietate, chiar într-o societate democratică, să se facă cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de legi si tratate pentru a se asigura o cât mai eficientă apărare a dreptului de proprietate.

Conform jurisprudenţei CEDO, noţiunea de „bun” are o accepţie vastă , Curtea Europeană apreciind în unele speţe (Cauza Vasilescu împotriva României), că anularea unei decizii administrative prin care s-a dispus confiscarea unor bunuri, a antrenat cu certitudine o lipsire de proprietate. Caracterul nelegal deja stabilit al confiscării bunurilor reprezintă un element decisiv în aprecierea încălcării dreptului la proprietate în speţă şi permite concluzia că titularul acestuia a suferit o confiscare în fapt incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale.

Respectarea dreptului de proprietate, în interpretarea art.1 al Protocolului Adiţional, în cazul în care s-a anulat măsura confiscării, însă bunul nu mai poate fi restituit în natură presupune despăgubirea echitabilă a proprietarului printr-o procedură de evaluare a bunului transparentă, iar nu unilaterală şi viciată aşa cum a procedat intimata în cauza de faţă.

Instanţa apreciază că evaluarea de către comisia constituită în cadrul **** Buzău a cantităţii de materie primă confiscată de la contestatoare, este afectată de o serie de vicii în procesul-verbal nefiind prevăzute in concret criteriile pe baza cărora s-a stabilit valoarea respectivă şi chiar la o primă vedere se constată că este o valoare derizorie avându-se în vedere cantitatea de 258,684 kg semifabricat borhot, evaluată la suma de 2595,84 lei. Mai mult decât atât se observă că la evaluare nu s-a făcut distincţie între cantitatea de 52614 kg amestec prune şi cantitatea de 206970 kg amestec fructe mere, pere, cele două produse fiind evaluate în bloc, deşi nu erau similare.

Acest lucru reiese si din raportul de expertiză întocmit în cauză care arată că evaluarea de către expert a materiilor prime utilizate la obţinerea produselor confiscate, s-a făcut în funcţie de abordarea prin comparaţii directe pe piaţă la acea dată şi astfel s-a stabilit că în perioada 2005 – 2006 preţul de vânzare pentru prune a fost de 0,7 lei/kg şi preţul de vânzare pentru mere şi pere a fost de 0,4 lei/kg. În baza acestor preţuri expertul a stabilit că valoarea materiilor prime utilizate la obţinerea celor 52614 kg borhot de prune şi 206970 kg borhot de mere şi pere este de 63.076 lei conform anexei 1 a raportului de expertiză.

Pentru actualizarea acestei sume la data de 01.06.2009 expertul a utilizat indicele preturilor de consum pentru produse alimentare (118,68%) sumă actualizată fiind de 74.859 lei.

În răspunsul la obiecţiunile formulate de intimată , expertul face o comparaţie între preţul cu ridicata practicat în zonă în perioada 2005 – 2006 pentru fructe, respectiv 0,7 lei/kg pentru prune şi 0,4 lei/kg pentru mere şi pere şi preţul de valorificare utilizat de **** Buzău pentru vânzarea cantităţii confiscate de borhot şi care a fost stabilit la 0,008 lei/kg fără a fi diferenţiat în funcţie de tipul amestecului şi fiind subevaluat faţă de preţul cu ridicata practicat în zonă pentru produse similare sau identice.

În raport de preţurile cu ridicata practicate în zonă pentru cumpărarea-vânzarea de fructe în perioada respectivă şi în funcţie de tipul fructului, concluzionează expertul că preţul de valorificare al bunurilor confiscate la data de 28,.03,.2006 trebuia să fie stabilit diferenţiat în funcţie de materia primă componentă şi anume: pentru amestec de prune 0,6668 lei/kg şi pentru amestec de mere şi pere 0,1353 lei/kg.

Pentru considerentele ce preced, instanţa apreciază că acţiunea aşa cum a fost completată este întemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi admisă.

În baza art.399 alin.1 teza a II-a din codul de procedură civilă, se va lămuri înţelesul, întinderea şi aplicarea dispoziţiei din sentinţa civilă nr.917/30.11.2006 a Judecătoriei Pătârlagele constând în înlăturarea măsurii confiscării, în sensul restituirii către contestatoarea petentă SC ***** SRL a contravalorii cantităţii de 259584 kg borhot (52614 kg amestec prune macerate şi 206970 kg amestec fructe mere, pere) care nu mai poate fi restituită în natură, contravaloare rezultată în urma expertizei efectuată în cauză şi actualizată cu rata inflaţiei, respectiv suma de 74859 lei.

În baza art.998-999 din codul civil va fi obligata intimata să plătească contestatoarei suma de 74859 lei, reprezentând contravaloarea produselor confiscate arătate mai sus, iar în baza art.274 cod procedură civilă să plătească suma de 430 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă de timbru şi onorariu pentru efectuarea expertizei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei la executare (la titlu) şi respectiv, a cererii completatoare, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind nefondată.

Admite contestaţia la executare (la titlu) şi cererea completatoare formulată la data de 28.03.2008 şi lămureşte înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu – sentinţa civilă nr.917/30.11.2006, pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr.666/2006, aşa cum a fost modificată prin Decizia nr.478 din 06.06.2007 a Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, după cum urmează:

– dispoziţia din dispozitivul sentinţei civile nr.917 din 30.11.2006 a Judecătoriei Pătârlagele, menţinută în urma recursului, constând în înlăturarea măsurii confiscării dispusă prin procesul-verbal de contravenţie nr.0074751 din 28.03.2006 emis de **** Buzău, se lămureşte în sensul restituirii către contestatoarea – petentă S.C. ***** SRL a contravalorii cantităţii de 259584 kg borhot (52614 kg – amestec prune macerate şi 206970 kg amestec fructe, mere – pere), care nu mai poate fi restituită în natură, contravaloare rezultată în urma expertizei efectuate în cauză şi actualizată cu rata inflaţiei, respectiv suma de 74859 lei.

Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 74859 lei, reprezentând contravaloarea produselor confiscate arătate mai sus şi suma de 430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro