404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Infractiuni.Art.181 C.P.Condamnare.Forta probanta a mijloacelor de proba indirecte. Principiul probei”dincolo de orice indoiala rezonabila”

Prin rechizitoriul întocmit la data de 23.02.2009, în dosarul nr.1158/P/2008, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, a fost trimis în judecată inculpatul N.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.”b” cod penal.

În motivarea în fapt a actului de sesizare s-au expus următoarele:

În noaptea de 13/14.10.2008, organele de poliţie au fost sesizate prin sistemul „S.U.A.U. 112” de numita D.F., sora părţii vătămate G.M., că în seara zilei de 13.10.2008, aceasta a fost lovită de inculpatul N.Gh., fiind ulterior transportată şi internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău. La data de 16.10.2008, partea vătămată G.M. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului N.Gh. pentru infracţiunea prevăzută de art.181 alin.1 cod penal.

S-a reţinut că, în fapt, între G.M. şi inculpat, care are stâna în apropierea locuinţei acesteia, au existat discuţii determinate de faptul că porcii de la stână au intrat în grădina părţii vătămate, context în care N.Gh. a ameninţat-o cu bătaia. În seara zilei de 13.10.2008, inculpatul a fost încunoştiinţat de soţia sa N.M. că lipsesc 6 porci. După ce au cinat împreună, iar martorul T.C., cioban la stână, a mers la culcare, inculpatul a plecat spre domiciliul părţii vătămate. Aceasta se afla în faţa locuinţei pentru a închide păsările. Văzându-l pe N.Gh. l-a întrebat ce caută, iar acesta a lovit-o cu pumnul în cap. Partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele. Dându-şi seama că a fost recunoscut de partea vătămată, N.Gh. a fugit.

Locuinţa părţii vătămate este situată într-o zonă izolată, la marginea satului Valea Banului, comuna Cozieni, având vecini pe partea de nord o casă nelocuită, iar pe celelalte 3 laturi fâneaţă. La circa 100-150 metri distanţă de casa părţii vătămate, pe latura sudică, peste un izvor, se află domiciliul martorei P.E.. Partea vătămată G.M. s-a târât până la locuinţa martorei P.E., pe care a rugat-o să o anunţe pe sora sa D.F., că a fost bătută de N.Gh..

După ce i-a acordat îngrijiri părţii vătămate, martora P.E. s-a deplasat la domiciliul numitei D.F., care a anunţat organele de poliţie, prin apelul de urgenţă 112. G.M. a fost transportată la Spitalul Judeţean Buzău, unde a rămas internată în perioada 14.10. – 31.10.2008, cu diagnosticul „Politraumatism prin agresiune; T.C.F. cu echimoze multiple faciale şi fractura gonion mandibular stâng”.

La data de 31.10.2008 i-a fost eliberat părţii vătămate certificatul medico-legal nr.1595/31. 10.2008, întocmit de SJML Buzău, în care se atestă că G.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi necesită 30-35 de zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii în cursul urmăririi penale, însă a fost de acord să fie examinat cu tehnica poligraf.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat nr.221566/ 12.01.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău – Serviciul Criminalistic, s-a concluzionat că pentru răspunsurile inculpatului N.Gh. la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.

În apărarea sa, inculpatul a propus-o ca martoră pe N.M., care a declarat că în seara zilei de 13.10.2008, soţul său N.Gh. s-a aflat permanent în prezenţa sa, astfel că nu ar fi putut să comită fapta de lovire.

În drept, se arată în actul de sesizare că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 cod penal, urmând ca în sarcina acestuia să se reţină starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.”b” cod penal, întrucât prin sentinţa penală nr.87/15.10.1996 a Tribunalului Buzău, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 cod penal, pedeapsa fiind considerată ca executată.

Pe latura civilă, se arată că partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă urmând să precizeze cuantumul pretenţiilor la cercetarea judecătorească, iar prin adresa nr.1204/23.01.2009 Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 2987,85 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate.

Cauza a fost înregistrată sub nr.345/277/27.02.2009 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.

S-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat, în condiţiile prevăzute de art.171 alin.3 cod procedură penală, însă la primul termen de judecată din 20.03.2009, inculpatul a arătat că are apărător ales, ulterior fiind asistat de acesta.

Fiind audiată, partea vătămată a arătat că îşi menţine plângerea formulată împotriva inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală şi declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând în esenţă că în seara zilei de 13.10.2008, în jurul orei 20,00, a auzit lătrând câinele şi s-a dus să-şi închidă păsările. Deşi se întunecase precizează partea vătămată că era o seară cu lună, situaţie în care a putut să-l vadă pe inculpat care a sărit gardul şi având faţa acoperită cu o haină a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în cap, doborând-o la pământ, după care a continuat să o lovească cu picioarele. Arată partea vătămată că l-a cunoscut pe inculpat după încălţăminte şi la un moment dat, în timp ce o lovea, inculpatului i-a căzut haina care îi acoperea faţa, astfel încât a putut să îl vadă pe acesta. Văzând că a fost recunoscut şi cum partea vătămată a strigat pe un nepot de-al său să-i vină în ajutor, inculpatul a încetat agresiunea şi a fugit.

Partea vătămată s-a deplasat până la locuinţa numitei P.E., unde a căpătat îngrijiri iar aceasta din urmă, la solicitarea părţii vătămate, s-a deplasat la locuinţa numitei D.F., sora părţii vătămate, care a anunţat salvarea şi organele de poliţie.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei despăgubiri materiale şi cu suma de 30.000 lei daune morale.

Fiind audiat în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. A negat că ar fi avut probleme cu partea vătămată, recunoscând totuşi că a avut o discuţie cu aceasta în luna august a anului 2008, ocazie cu care partea vătămată i-a reproşat că a lăsat porcii nesupravegheaţi şi au produs stricăciuni, iar inculpatul a promis că o să aibă grijă de aceştia.

Aşa cum a declarat şi pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că în seara zilei respective, după ce s-a întors cu animalele de la păşunat, unde fusese împreună cu T.C., au constatat că lipseau mai multe capre şi porcii de la stână, dar fiind întuneric nu a mai avut posibilitatea să plece să caute animalele respective. A arătat că a continuat treaba mulgând animalele până în jurul orei 19,00, după care a servit masa împreună cu soţia şi cu T.C., iar acesta din urmă s-a dus să se culce.

Susţinerile inculpatului sunt confirmate de martorii T.C. şi N.M., aceasta din urmă fiind soţia inculpatului şi relatând că după plecarea lui T.C. la culcare, inculpatul s-a aflat în permanenţă în prezenţa martorei până a doua zi.

Martora D.F. declară că în noaptea de 13/14.10.2008, în jurul orei 1,30, s-a dus la locuinţa sa numita P.I., vecina părţii vătămate şi i-a spus martorei că sora sa a fost bătută de N.Gh. şi i-a solicitat să anunţe salvarea şi poliţia. D.F. a sunat la numărul de urgenţă 112 şi împreună cu şeful Postului de poliţie din localitate şi un echipaj de salvare au mers la locuinţa numitei P.E., unde au găsit-o pe partea vătămată., arată martora că partea vătămată se afla într-o stare foarte gravă, fiind plină de sânge şi având urme de lovire şi că aceasta a susţinut tot timpul că l-a cunoscut pe agresor ca fiind N.Gh., cu care a avut neînţelegeri mai vechi. Mai arată martora că i-a spus partea vătămată că anterior incidentului a fost ameninţată de inculpat cu moartea, atunci când i-a zis acestuia că îl va reclama la poliţie.

În cauză a mai fost ascultat martorul N.Z. pe latura civilă, acesta arătând că a transportat-o pe partea vătămată la parchet şi Spitalul Judeţean cu autoturismul proprietatea sa.

Martora P.E., fiind ascultată în instanţă la termenul de judecată din data de 17.07.2009, a arătat că nu-şi aminteşte ce a declarat la organele de poliţie şi că declaraţia a fost scrisă de poliţişti şi nu ştie ce conţine, pentru că nu ştie carte. A relatat instanţei că nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat cu ocazia incidentului, dar că partea vătămată s-a dus la locuinţa sa într-o seară şi i-a spus că a fost bătută, fără să spună de cine anume, spunând apoi că vrea să-l bage la închisoare pe N.Gh. Martora a retractat cele arătate în declaraţia dată la urmărirea penală, arătând că nu s-a deplasat la locuinţa numitei D.F. pentru a-i relata cele întâmplate şi pentru a-i solicita să anunţe salvarea şi poliţia, ci după ce partea vătămată s-a dus la locuinţa sa, a rămas acolo şi martora a plecat la locuinţa numitului T.Gh., astfel încât nu mai ştie ce s-a întâmplat.

În apărare inculpatul a solicitat audierea a doi martori, T.I. şi C.M., aceştia relatând că o anumită persoană, M.Gh., ar fi bănuită că ar fi agresat-o pe partea vătămată.

Astfel, martorul T.I. arată că M.Gh. a spus că „a intrat într-o belea”, propunându-i să depună depoziţie de martor într-o cauză, dar nu i-a spus mai multe amănunte.

Martorul C.M. arată în declaraţia sa că „într-o zi de 13” (martorul neputând arăta nici măcar luna împrejurării respective), l-a văzut pe numitul M.Gh. într-un izvor, în apropierea locuinţei părţii vătămate şi întrebându-l ce caută acolo, acesta i-a replicat că nu-l interesează ce face acolo.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine că, în seara zilei de 13.10.2008, în jurul orei 20,00, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, în împrejurările reţinute în rechizitoriu, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

Vinovăţia inculpatului rezultă fără dubii, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv, a declaraţiei părţii vătămate (probă directă), care se coroborează cu declaraţia dată în faza de urmărire penală de martora P.E. şi cu declaraţiile numitei D.F..

Se reţine astfel că partea vătămată, imediat după agresiune, s-a deplasat la locuinţa numitei P.E. care se afla în apropiere şi i-a relatat acesteia că a fost lovită de N.Gh., pe care l-a recunoscut după încălţăminte, după faptul că mirosea a zer şi că era însoţit de un câine pe care partea vătămată l-a recunoscut a fi de la stână. Se apreciază ca relevantă declaraţia martorei P.E., dată în faţa organelor de urmărire penală, în perioada imediat următoare incidentului. În acea declaraţie martora a arătat că partea vătămată avea urme de sânge şi că s-a plâns că a fost lovită de N.Gh. cu pumnii şi cu picioarele. A mai arătat martora că partea vătămată i-a spus că motivul pentru care a bătut-o a fost acela că anterior îi reproşase că lasă porcii de la stână nesupravegheaţi şi îi produce stricăciuni. Martora a ajutat-o pe partea vătămată ducând-o în casă şi a şters-o de sânge, după care la rugămintea acesteia, s-a deplasat la locuinţa lui D.F. – sora părţii vătămate, căreia i-a spus ce s-a întâmplat şi care a anunţat salvarea şi poliţia.

Această situaţie este confirmată şi de martora D.F., care arată că a fost anunţat de cele întâmplate părţii vătămate, de P.I., care a ajuns la locuinţa sa în jurul orei 1,30.

Instanţa apreciază că declaraţia dată de martora P.I. în faţa instanţei de judecată, nu corespunde realităţii şi urmează a fi înlăturată, reţinându-se că martora a fost influenţată în a declara cu totul altceva decât în faza de urmărire penală. Influenţele au putut exercitate de către inculpat care, aşa cum a recunoscut martora cu ocazia audierii şi s-a reţinut în încheierea de şedinţă, a trecut în dimineaţa zilei de 17.07.2009 pe la locuinţa martorei şi a transportat-o pe aceasta la instanţă, cu autoturismul în care s-a aflat şi el. Susţinerea martorei P.I. în sensul că nu s-a deplasat în noaptea de 13/14.10.2008 la locuinţa surorii părţii vătămate, este contrazisă de celelalte mijloace de probă.

Urmează de asemenea a se aprecia ca fiind subiectivă declaraţia martorei N.M., în sensul că inculpatul s-a aflat tot timpul alături de ea în seara zilei de 13.10.2008 şi în noaptea care a urmat, martora fiind soţia inculpatului.

Inculpatul a avut pe parcursul procesului o atitudine nesinceră, atitudine evidenţiată în faza de urmărire penală şi de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, întocmit de I.P.J. Buzău – Serviciul Criminalistic, raport în care se concluzionează că, în urma examinării cu poligraful s-a stabilit că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante, 4, 7 şi 9, s-au evidenţiat reacţii specifice comportamentului simulat (filele 36 – 58 din dosarul de urmărire penală).

Pe parcursul procesului a încercat să acrediteze ideea că, în seara zilei respective şi îndeosebi în perioada în care se pretinde a fi fost comisă fapta (în jurul orei 20,00), inculpatul a fost angrenat în activităţile specifice de la stână şi anume, mulsul animalelor şi închegatul laptelui şi că T.C. ar fi fost împreună cu inculpatul şi soţia acestuia în intervalul de timp respectiv.

Referitor la această susţinere instanţa reţine din coroborarea declaraţiilor martorilor T.C. şi N.M. că, inculpatul şi T.C. au adus animalele de la păscut la stână, înainte de a se întuneca. Avându-se în vedere data incidentului (mijlocul lunii octombrie), se reţine că, în perioada respectivă se înserează în jurul orelor 17,30-18,00 iar mulsul animalelor s-a făcut la lumina naturală şi nu a durat mai mult de o jumătate de oră (declaraţia martorei N.M.).

Se mai reţine că, după ce au muls caprele cei trei au stat la masă după care T.C. a plecat să se culce la un adăpost al acestuia, aflat la distanţă de locul unde au rămas inculpatul şi soţia sa. Rezultă că inculpatul a avut suficient timp pentru a se deplasa de la stână până la locuinţa părţii vătămate aflată la circa 1 km distanţă de stână.

Inculpatul a încercat să creeze un dubiu în favoarea sa, acreditând ideea că partea vătămată ar fi putut fi agresată de o altă persoană – M.Gh., persoană cu care inculpatul se află în duşmănie, şi a influenţat pe martorii T.I. şi C.M. să declare anumite aspecte în acest sens, aspecte care nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză. Este greu de crezut că martorul C.M. îşi aminteşte perfect data de 13 a zilei în care susţine că l-a văzut pe M.Gh. în apropierea locuinţei părţii vătămate, însă nu-şi aminteşte alte amănunte precizând doar că acest lucru s-a întâmplat „la jumătatea toamnei anului trecut”.

Instanţa urmează să înlăture declaraţiile martorilor T.I. şi C.M. ca fiind nesincere şi de asemenea, să înlăture declaraţia martorei N.M. ca fiind subiectivă.

Pe lângă faptul că partea vătămată a arătat imediat cine este autorul agresiunii, nefiind în dubiu cu privire la acest aspect atunci când a relatat ce i s-a întâmplat martorei P.I., sorei sale D.F. şi echipajului de pe salvare şi şefului postului de poliţie (declaraţia martorei D.F. – fila 44 din dosar), acest aspect se coroborează şi cu existenţa unor relaţii tensionate între partea vătămată şi inculpat, determinate de conduita acestuia din urmă care a lăsat porcii nesupravegheaţi şi au produs stricăciuni părţii vătămate şi reproşându-i-se acest lucru, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată.

În cauză există suficiente probe indirecte, aşa cum s-a arătat mai sus, care coroborate cu declaraţia părţii vătămate ca probă directă, converg spre convingerea că inculpatul este autorul infracţiunii. În aprecierea evenimentelor şi stabilirea faptei, instanţa se conduce după principiul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu menţiunea că o asemenea dovadă poate să rezulte şi dintr-un ansamblu de indicii ori prezumţii suficient de precise, necontestate şi concordante.

Prezumţia de nevinovăţie a inculpatului s-a înlăturat prin administrarea probelor menţionate mai sus, probe pertinente şi concludente pentru aflarea adevărului în cazul infracţiunii comise într-un loc izolat şi la adăpostul întunericului, grefată pe rele raporturi preexistente între autor şi victimă.

Fapta inculpatului N.Gh. de a lovi pe partea vătămată în seara zilei de 13.10.2008 cu pumnii şi cu picioarele, producându-i leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal nr.1595/31.10.2008, care au necesitat 30-35 de zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 cod penal.

În sarcina inculpatului se va reţine starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.”b” din codul penal, întrucât, prin sentinţa penală nr.87/15.10.1996 a Tribunalului Buzău, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 cod penal, a fost liberat condiţionat la data de 03.12.1998 cu un rest de 1184 de zile, durata executării pedepsei împlinindu-se la data de 02.03.2002.

La stabilirea pedepsei instanţa va ţine cont de criteriile generale de individualizare, şi în special de gradul de pericol social al faptei săvârşite, care este deosebit de ridicat, victima fiind o persoană în vârstă şi bolnavă. De asemenea, va ţine seama de împrejurările comiterii faptei care-i conferă un caracter grav, prin aceea că s-a săvârşit la adăpostul întunericului şi într-un loc izolat, profitând de lipsa de apărare a părţii vătămate.

Instanţa va mai ţine seama de persoana inculpatului care, a mai săvârşit infracţiuni de violenţă, de conduita acestuia pe parcursul procesului, respectiv de atitudinea nesinceră şi de încercarea de a influenţa martorii.

În raport de toate aceste împrejurări instanţa se va orienta spre o pedeapsă către maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, respectiv, spre pedeapsa de 4 ani închisoare.

Urmează a se aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzută de art.64 alin.1 lit.”a” teza a II-a şi lit.”b” din codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.

În privinţa laturii civile, instanţa reţine că în cauză s-au constituit părţi civile atât Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău, cât şi partea vătămată.

Referitor la acţiunea civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău, instanţa urmează a o admite în temeiul art.346 cod procedură penală, combinat cu art.998-999 din codul civil şi urmează a obliga inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2987,85 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate, în perioada 14.10.2008 – 31.10.2008, aşa cum rezultă din documentele justificative (filele 13-14 din dosarul de urmărire penală).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli materiale (medicamente, îngrijiri medicale, indisponibilizare, deplasări la spital şi la parchet) şi cu suma de 30000 lei reprezentând daune morale.

În privinţa cheltuielilor materiale se reţine din declaraţia martorului N.Z. (fila 47 din dosar), că partea vătămată a fost transportată de 3 ori de la locuinţa surorii sale, din satul Trestia la Spitalul Buzău şi înapoi şi o dată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele şi pentru fiecare drum i s-a pretins de către martor suma de 100 lei.

În lipsa unor probe concludente instanţa va aprecia în echitate ca prejudiciu material pe lângă suma de 400 lei menţionată mai sus (cheltuielile de deplasare la spital şi la parchet) şi suma de 600 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor, a îngrijirilor medicale şi a cheltuielilor determinate de indisponibilizarea sa o anumită perioadă de timp.

În privinţa daunelor morale, este incontestabil că părţii vătămate i s-au cauzat suferinţe prin vătămările ce i-au fost aduse şi că se impune ca prejudiciul moral cauzat să fie reparat pe cale pecuniară de către inculpat.

Suma pe care urmează a o primi victima trebuie să fie de natură a asigura o compensaţie bănească judicioasă pentru suferinţa psihică suportată de către partea vătămată, ca urmare a leziunilor fizice şi a suportării mediului spitalicesc, precum şi a stării de tensiune şi de teamă consecutivă agresiunii în condiţiile în care partea vătămată încă locuieşte într-o zonă izolată.

Se apreciază astfel că suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri morale întruneşte caracteristicile arătate mai sus.

În consecinţă, urmează a admite în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată, în sensul de a obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 1000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Urmează ca în baza art.193 alin.1 cod procedură penală, să oblige inculpatul la 1100 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu de avocat (500 lei) şi cheltuieli de deplasare la instanţă (6 termene a câte 100 lei pentru fiecare drum, conform declaraţiei martorului N.Z.).

Urmează ca în baza art.191 alin.1 cod procedură penală, în raport de volumul lucrărilor dosarului să oblige inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art.181 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.”b” cod penal, condamnă pe inculpatul N.Gh. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.71 cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.”a” teza a II-a şi lit.”b” cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art.346 cod procedură penală, admite acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău şi obligă inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 2987,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate.

În baza art.346 cod procedură penală, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată G.M., în sensul că obligă inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 1000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.193 alin.1 cod procedură penală, obligă inculpatul la 1100 lei cheltuieli judiciare (de judecată) către partea vătămată.

În baza art.191 alin.1 cod procedură penală, obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro