404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contestaţia la executare. Titlu executoriu – ordonanţa preşedinţială – desfiinţat după realizarea executării

J U D E C A T A

Asupra cererii de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.382/277/09.03.2010, contestatoarea SC ****** SRL, cu sediul în oraşul ****, judeţul Buzău, prin reprezentantul legal, a formulat în contradictoriu cu intimata SC ****** SRL ****, contestaţie la executare împotriva formelor de executare încheiate în dosarul nr.**/P/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian Mihail”.

În motivarea contestaţiei se arată că în dosarul de executare menţionat s-a procedat la punerea în executare a sentinţei civile nr.124/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, executarea făcându-se fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, iar actele de executare au fost consemnate în procesul-verbal încheiat în data de 17.02.2010 de către executorul judecătoresc. Susţine contestatoarea că titlul executoriu menţionat a fost dat fără citare, astfel încât nu a avut cunoştinţă de obligaţia instituită din respectivul titlu şi a aflat acest lucru doar în momentul în care s-a început executarea. Deşi a învederat executorului judecătoresc că a atacat cu recurs sentinţa civilă nr.124/26.01.2010, acesta a continuat executarea.

Arată de asemenea contestatoarea că dacă ar fi fost notificată de creditoare sau dacă ar fi fost legal citată în acţiunea de ordonanţă preşedinţială, ar fi fost de acord cu acţiunea astfel că nu s-ar mai fi impus intervenţia executorului judecătoresc şi implicit obligarea sa la cheltuielile de executare în sumă de 6296,45 lei.

A depus la dosar procesul-verbal încheiat la data de 17.02.2010 în dosarul de executare nr.**/P/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian Mihail”, procesul-verbal încheiat în data de 12.02.2010 prin care executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare în sarcina debitoarei.

Printr-o precizare făcută la acţiune pentru termenul de judecată din data de 23.04.2010, contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr.163/12.03.2010 Tribunalul Buzău a admis recursul formulat împotriva sentinţei civile nr.124/26.01.2010 a Judecătoriei Pătârlagele, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare situaţie în care, casarea titlului atrage după sine şi anularea formelor de executare întocmite în baza acestuia.

A depus la dosar copia deciziei nr.163/12.03.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia comercială si de contencios administrativ.

Contestaţia a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 din codul de procedură civilă prin încheierea din data de 04.06.2010 şi a fost repusă pe rol la cererea contestatoarei la data de 17.06.2010.

Intimata nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la instanţă.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea de verificări cu privire la soluţia pronunţată asupra ordonanţei preşedinţiale la rejudecare, fiind ataşată sentinţa civilă nr.796/17.06.2010 a Judecătoriei Pătârlagele pronunţată în dosarul nr.892/277/2010. S-a ataşat de asemenea dosarul având ca obiect ordonanţa preşedinţială, înregistrat la rejudecare sub nr.892/277/2010.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie:

Prin sentinţa civilă nr.124/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, a fost admisă cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamanta SC ***** SRL **** în contradictoriu cu pârâta SC ****** SRL **** si a fost obligată pârâta să permită reclamantei să ridice de pe platforma fostei autobaze a SC „Foresta” SA **** următoarele bunuri: 600 m.c. buşteni fag; 900 m.c. buşteni răşinoase; 2 autoplatforme; o autoutilitară; o cisternă şi 2 arcuri autoplatformă. Sentinţa a fost executorie, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Pe baza acestei sentinţe care constituie titlu executoriu, s-a declanşat procedura de executare silită a debitoarei, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian Mihail”, executarea silită fiind încuviinţată prin încheierea din data de 11.02.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele.

Executorul judecătoresc a stabilit în conformitate cu dispoziţiile art.3717 cod procedură civilă, cheltuielile de executare în sumă de 6296,45 lei încheind procesul verbal din data de 12.02.2010 în dosarul de executare nr.**/P/2010. Întrucât executarea a fost dispusă fără somaţie, la termenul stabilit pentru executare din data de 17.02.2010, s-a procedat la punerea în executare a dispoziţiilor din titlul executoriu in prezenţa reprezentantului debitoarei, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 17.02.2010.

Se mai reţine că ulterior executarea a continuat în datele de 18.02.2010, 22.02.2010, 24.02.2010, 25.02.2010, la acest ultim termen finalizându-se actele materiale de executare.

În data de 17.02.2010, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc, reprezentantul debitoarei a luat cunoştinţă de dispoziţiile titlului executoriu şi a declarat că nu este de acord cu aceste dispoziţii, refuzând să permită creditoarei să ridice bunurile depozitate şi să descuie lacătul cu care sunt încuiate porţile de acces, executarea înfăptuindu-se în mod silit prin deschiderea porţilor de către executor şi reprezentantul Poliţiei oraşului ****, în prezenţa a doi martori.

Contestatoarea a formulat recurs împotriva titlului executoriu, recurs care însă nu a suspendat executarea silită, aceasta continuând aşa cum s-a arătat mai sus.

Prin decizia civilă nr.163/12.03.2010 Tribunalul Buzău a admis recursul debitoarei şi a casat sentinţa nr.124/26.01.2010 a Judecătoriei Pătârlagele, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a apreciat că instanţa fondului a păşit la judecarea litigiului încălcând dreptul la apărare al pârâtei – debitoare, aceasta nefiind legal citată pentru termenul din 26.01.2010.

La rejudecare prin sentinţa civilă nr.796/17.06.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, a fost respinsă cererea principală şi acţiunea conexă ca fiind rămasă fără obiect, instanţa reţinând că s-a realizat executarea în sensul că societatea reclamantă şi-aluat de pe terenul proprietatea pârâtei bunurile menţionate în cererea de ordonanţă preşedinţială, situaţie ce rezultă din procesele – verbale întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc din dosarul de executare nr.**/P/2010.

Faţă de situaţia reţinută mai sus instanţa, deliberând asupra legalităţii actelor de executare întocmite în dosarul nr.**/P/2010, raportat la situaţia din momentul începerii si efectuării executării silite, apreciază că nu este întemeiată contestaţia de faţă, aşa cum se va arăta în continuare.

Executarea silită a fost începută în temeiul titlului executoriu – sentinţa civilă nr.124/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, într-o acţiune formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială şi având ca obiect obligaţia de a face a debitoarei (contestatoarea din cauza de faţă), constând în obligaţia de a-i permite creditoarei să îşi ridice de pe terenul debitoarei anumite bunuri mobile ce-i aparţineau. La momentul încuviinţării executării silite (încheierea din data de 11.02.2010) , a întocmirii procesului-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare (12.02.2010) şi al începerii executării (17.02.2010) şi apoi continuării acesteia până la data de 25.02.2010, sentinţa civilă nr.124/26.01.2010 era în vigoare şi producea efecte, fiind executorie de drept, cu menţiunea că executarea se face fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Chiar dacă reprezentantul debitoarei a înştiinţat executorul judecătoresc că a atacat sentinţa civilă nr.124/2010, în condiţiile în care aceasta era executorie şi debitoarea nu a obţinut suspendarea executării de la instanţa de recurs, în mod corect s-au continuat actele de executare până la finalizarea acestora.

Desfiinţarea ulterioară a sentinţei civile nr.124/26.01.2010 nu este de natură a atrage anularea actelor de executare întocmite în temeiul acesteia deoarece, casarea sentinţei s-a făcut pentru nerespectarea unor norme procedurale iar nu pentru netemeinicia pretenţiilor reclamantei, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Nici cu ocazia rejudecării instanţa judecătorească nu a constatat inexistenţa în sarcina debitoarei a obligaţiei ce a făcut obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, ci dimpotrivă, implicit a constatat existenţa acestei obligaţii însă, cum între timp se realizase executarea silită a acesteia, cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Instanţa nu poate primi ca fiind întemeiată critica contestatoarei cu privire la faptul că, fiind începută executarea silită fără somaţie nu a avut posibilitatea să îşi exprime acordul cu privire la ridicarea de către creditoare a bunurilor de pe terenul său, că dacă ar fi avut această posibilitate intervenţia executorului nu s-ar mai fi impus şi pe cale de consecinţă, nu ar mai fi fost cazul să fie obligată la cheltuieli de executare în conformitate cu disp.art.3717 alin.2 din codul de procedură civilă.

Din analiza lucrărilor dosarului având ca obiect cererea de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine că promovarea acestei cereri a fost necesară ca urmare a lipsei acordului debitoarei de a-i permite creditoarei să îşi ridice bunurile depozitate pe proprietatea sa.

Prin adresa nr.948/04.12.2009 SC ****** SRL **** a solicitat debitoarei să-i permită accesul pe proprietatea sa (incinta fostei Autobaze a SC „FORESTA” ****), pentru a-şi ridica bunurile depozitate anterior dobândirii de către debitoare a acestui teren într-o procedură de insolvenţă, însă cu răspunsul înregistrat sub nr.995/05.12.2009 debitoarea nu-şi exprimă acest acord, atenţionând-o pe creditoare să nu pătrundă în incinta respectivă fără acordul său. Din data de 05.12.2009 nu s-a exprimat acest acord, iar părţile nu au ajuns la o înţelegere pe cale amiabilă, creditoarea fiind nevoită să formuleze acţiune pe dreptul comun (dosar nr.72/277/2010) şi cerere de ordonanţă preşedinţială în data de 14.01.2010, deoarece exista riscul degradării materialului lemnos depozitat, necesitatea prelucrării acestei mase lemnoase pentru onorarea unor contracte comerciale şi necesitatea ridicării urgente a utilajelor care erau indispensabile derulării activităţii economice a creditoarei.

Poziţia debitoarei – contestatoare cu privire la solicitarea creditoarei – intimate rezultă şi din consemnările făcute de executorul judecătoresc în procesul – verbal din data de 17.02.2010, în sensul că, şi după ce a luat cunoştinţă de dispoziţiile titlului executoriu, reprezentantul debitoarei a refuzat să permită creditoarei să ridice bunurile depozitate şi să descuie lacătul cu care erau încuiate porţile de acces, fiind necesară intervenţia executorului judecătoresc şi a organelor de ordine.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.**/P/2010 s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale, că această executare a fost necesară întrucât debitoarea nu şi-a exprimat disponibilitatea de a se conforma cerinţelor creditoarei în mod voluntar şi în atare situaţie, cheltuielile de executare avansate de către creditoare în mod corect au fost puse în sarcina debitoarei.

În consecinţă, în temeiul art.399 cod procedură civilă instanţa va respinge contestaţia la executare ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Menţine actele de executare întocmite în dosarul execuţional nr.**/P/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian –Mihail”.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro