404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Răspundere civilă delictuală. Art.998-999 Cod civ. Răspunderea pentru fapta proprie

J U D E C A T A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr.49/277/11.01.2010, reclamanta SC ****** SRL, cu sediul în satul ******, comuna ******, judeţul Buzău – prin reprezentantul său legal, a chemat în judecată pe pârâtul Ş.C., domiciliat în comuna *****, judeţul Buzău, solicitând instanţei ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să oblige pârâtul la plata sumei de 8009,9 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate autoturismului marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare BZ-**-*** si cheltuieli de deplasare, sumă reactualizată în raport de rata inflaţiei până la data plătii efective şi dobânda legală aferentă acestei sume.

A mai solicitat de asemenea şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că în urma unui accident rutier, autoturismul marca Dacia Logan proprietatea sa a fost avariat, culpa fiind evidentă a pârâtului, constatată de organele abilitate prin procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr.3439272 din 11.05.2009.

Reclamanta a achitat contravaloarea reparaţiilor efectuate autovehiculului menţionat, prejudiciul fiind în sumă de 7970,81 lei , aşa cum rezultă din factura fiscală nr.95QOF0G004 din data de 26.05.2009 emisă de SC ***** SRL dealer autorizat Dacia, cu sediul în localitatea Ghimbav, judeţul Braşov. La acest prejudiciu se adaugă suma de 39,99 lei reprezentând contravaloarea carburantului pentru deplasarea la locul reparaţiei, aşa cum rezultă din bonul fiscal din 28.05.2009.

Debitul datorat conform facturii menţionate a fost achitat prin ordinele de plată nr.05 si 06 din 28.05.2009 şi respectiv chitanţa nr.9192859 din 28.05.2009 .

În condiţiile în care creanţa este certă, lichidă si exigibilă iar societatea reclamantă a făcut demersuri în vederea recuperării acesteia de la debitor, dar s-a lovit de refuzul sistematic al acestuia, se arată că a fost îndreptăţită să promoveze cererea de faţă pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâtului.

S-a arătat că acţiunea este întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenţie seria PCA nr.3439272 din 11.05.2009 emis de Postul de Poliţie Unguriu; certificat de înregistrare al societăţii reclamante; fişa de înmatriculare a vehiculului; factura fiscală care atestă cumpărarea autovehiculului şi bonul fiscal privind suma de 39,99 lei carburant necesar deplasării la locul efectuării reparaţiei; chitanţa fiscală nr.9192859 din 28.05.2009 privind suma de 3470,81 lei achitată de societatea reclamantă pentru reparaţii; ordinul de plată 05 din 28.05.2009 privind suma de 3500 lei; ordinul de plată nr.06 din 28.05.2009 privind suma de 1000 lei reprezentând contravaloare reparaţii; autorizaţie de reparaţii seria ARA nr.1329539 emisă de Postul de Poliţie Unguriu; factura fiscală 95QOF0G004 din 26.05.2009 emisă de ***** (7970,81 lei); calcul reparaţie conţinând devizul atât în privinţa manoperei cât şi a pieselor înlocuite.

Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinare se arată că este adevărat că s-a produs acel accident si îşi recunoaşte culpa producerii evenimentului rutier, aşa cum s-a reţinut prin procesul-verbal de contravenţie pe care nu l-a contestat însă, apreciază că suma pretinsă de reclamantă este disproporţionată faţă de avariile menţionate în autorizaţia de reparaţie şi anume, oglindă stânga ruptă, portiere stânga faţă si spate înfundate, aripă stânga spate înfundată. Susţine pârâtul că în devizul reparaţiilor sunt înscrise şi elemente de manoperă care nu au nici o legătură cu avariile consemnate în autorizaţia mai sus menţionată, situaţie care duce la concluzia că nu există legătură de cauzalitate între fapta sa şi prejudiciul indicat de către reclamantă.

În urma analizării probelor administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr.291/01.03.2010, Judecătoria Pătârlagele a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată şi a obligat reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit întinderea prejudiciului, adică valoarea pagubelor produse exclusiv prin culpa pârâtului, situaţie în care nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale cu privire la sarcina probei în procesul civil şi o interpretare greşită a probelor administrate. Astfel s-a apreciat că reclamanta nu a dovedit întinderea prejudiciului, însă în cauză s-a dovedit îndeplinirea cerinţelor art.998 cod civil cu înscrisuri reprezentând cuantumul acestuia respectiv, deviz întocmit de Service Auto, factură si chitanţe în sumă de 8009,9 lei. În condiţiile în care pârâtul a contestat cuantumul, firesc era să iasă din pasivitate si să se apere urmând a administra probe în dovedirea susţinerilor sale, ceea ce nu a făcut.

Prin decizia civilă nr.421 din 26.05.2010 Tribunalul Buzău – Secţia Civilă a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru administrarea de noi probe privind întinderea prejudiciului, inclusiv cu expertiză de specialitate.

În considerentele deciziei se arată că este întemeiată critica recurentei sub aspectul că, atât timp cât prejudiciul invocat de ea a fost probat cu înscrisuri însă cuantumul acestuia a fost contestat de către pârât, se impunea ca acesta din urmă, în conformitate cu art.115 pct.3 din codul de procedură civilă să precizeze dovezile cu care se apără şi să iasă din starea de pasivitate producând probe în dovedirea susţinerilor sale.

La rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr.1223/277/2010 iar în urma admiterii declaraţiei de abţinere a judecătorului cauzei, aceasta a fost reînregistrată sub nr.1441/277/2010.

Conform dispozitivului deciziei instanţei de recurs, la termenul de judecată din data de 13.08.2010 instanţa a pus in discuţie completarea probatoriilor cu privire la prejudiciu. Având în vedere, aşa cum a reţinut si instanţa de control judiciar, faptul că în condiţiile în care a contestat cuantumul prejudiciului probat prin înscrisuri de către reclamantă, sarcina probei în dovedirea susţinerilor sale revine pârâtului, s-a pus în vedere acestuia să facă dovezi în acest sens.

Pârâtul prin apărător a solicitat proba cu înscrisuri noi si proba cu expertiza de specialitate auto având ca obiectiv: să se stabilească dacă piesele şi manopera înscrise in devizul de reparaţie emis de SC ***** Ghimbav erau necesare în raport de avariile consemnate în procesul-verbal de contravenţie şi autorizaţie de reparaţie şi erau determinate de evenimentul rutier cauzat de către pârât, iar în caz contrar să stabilească contravaloarea prejudiciului aflat în legătură de cauzalitate cu acel eveniment.

Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert Barac Adrian – Andrei, iar pârâtul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri reprezentând un calcul de reparaţie făcut la cererea sa de SC „General Autocom” Buzău.

Din analiza probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 11.05.2009 pe DN.10 în localitatea Unguriu, în timp ce efectua manevra de întoarcere cu autovehiculul marca Roman cu număr de înmatriculare B-23-MYX, pârâtul Ş.C. a acroşat cu partea din dreapta faţă autovehiculul marca Logan cu număr de înmatriculare BZ-**-*** care circula regulamentar din direcţia Buzău către Braşov, producând avarierea acestuia. Aşa cum s-a reţinut în procesul – verbal de contravenţie seria PCA nr.3439272, culpa pentru producerea accidentului menţionat aparţine pârâtului Ş.C. şi nu a fost contestată de acesta din urmă.

Urmare evenimentului rutier s-a produs avarierea autoturismului BZ-**-*** proprietatea reclamantei SC ****** SRL, avariile vizibile fiind înscrise în autorizaţia de reparaţii seria ARA nr.1329539 din data de 11.05.2009 (fila 26 din dosarul nr.49/277/2010) eliberată de Postul de Poliţie Unguriu, respectiv: oglindă stânga ruptă, portiere stânga faţă si spate înfundate, aripa stânga spate înfundată.

Întrucât autovehiculul condus de către pârât nu deţinea asigurare RCA reclamanta a procedat la repararea autoturismului său, în cadrul SC ***** SRL Ghimbav, judeţul Braşov – dealer autorizat Dacia, societate cu care avea raporturi comerciale anterior acestui eveniment, respectiv din data de 12.06.2008. Societatea menţionată a efectuat reparaţia şi a emis factura fiscală nr.95QOF0G004 din 26.05.2009 pentru valoarea totală de 7970,81 lei, suma respectivă fiind achitată de către reclamantă, după cum urmează: cu OP nr.05 din 28.05.2009 suma de 3500 lei, cu OP nr.06 din aceeaşi dată suma de 1000 lei (filele 24 din dosarul nr.49/277/2010) şi 3470,81 lei chitanţa nr.9192859 din 28.05.2009 (fila 23 din acelaşi dosar).

La prejudiciul de 7970,81 lei se adaugă suma de 39,99 lei reprezentând contravaloarea carburantului necesar deplasării în data de 28.05.2009 la locul efectuării reparaţiei (bon fiscal aflat la fila 12 din dosar).

Societatea care a efectuat reparaţia a emis devizul privind calculul reparaţiei distinct pentru manoperă şi pentru piesele utilizate, deviz aflat la filele 30-35 din dosarul nr.49/277/2010.

Prin adresa nr.2019/21.05.2010 efectuată către societatea reclamantă, ca răspuns la adresa acesteia nr.25/29.04.2010 prin care solicită lămuriri cu privire la reparaţiile efectuate la autoturismul Dacia Logan cu număr de înmatriculare BZ-16 –BAI (fila 9 din dosarul Tribunalului Buzău), SC ***** SRL arată că toate reparaţiile efectuate la autoturismul menţionat au fost necesare în urma accidentului rutier, nici o operaţie nefiind făcută separat doar la solicitarea clientului. Se mai arată că operaţiile si piesele de schimb ce se regăsesc in devizul de reparaţie s-au impus a fi făcute in urma daunelor produse prin evenimentul rutier survenit. Elementele vizibile care au fost avariate la autovehicul sunt enumerate şi pe autorizaţia de reparaţie eliberată de Postul de Poliţie Unguriu, pe lângă acestea constatând la demontare si alte repere avariate. Devizul de reparaţie a fost întocmit conform normativelor si preturilor la piesele de schimb impuse de producător, în specia Dacia Automobil.

În raportul de expertiză tehnică auto întocmit la rejudecare de către expert Barac Adrian – Andrei se concluzionează: documentele emise în urma procesului de reparaţie de către SC ***** Ghimbav sunt în concordanţă cu elementele conţinute în documentele emise la momentul accidentului, proces – verbal si autorizaţia de reparaţie, componentele reparate aşa cum au fost ele consemnate au legătură directă cu accidentul sau sunt în legătură cu componentele consemnate de organele de politie ca fiind afectate de accident, toate elementele înscrise în desfăşurătorul ce însoţeşte factura fiscală nr.95QOF0G004 aparţin de elementele avariate consemnate la accident sau sunt în imediata vecinătate şi ar fi putut să necesite intervenţii legate de reparaţiile elementelor consemnate la accident şi contravaloarea reparaţiilor, în opinia expertului, poate fi în valoare de 7970,81 lei aşa cum a fost consemnată în factura fiscală prezentată drept probă.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută mai sus instanţa apreciază că, chiar dacă temeiul juridic al acţiunii a fost indicat iniţial ca fiind îmbogăţirea fără justă cauză, îşi găsesc aplicabilitatea regulile răspunderii civile pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.

Potrivit dispoziţiilor art.998 – 999 cod civil: „Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat. Raportând situaţia de fapt la textele de lege ce consacră răspunderea pentru fapta proprie (art.998-999 cod civil), instanţa reţine că în speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâtului: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa legăturii de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită a pârâtului si vinovăţia acestuia rezultă indubitabil din procesul-verbal de contravenţie încheiat cu ocazia constatării evenimentului rutier şi sunt recunoscute de însuşi pârâtul, acesta necontestând actul de constatare.

Existenţa unui prejudiciu este de asemenea dovedită întrucât, urmare a faptei culpabile a pârâtului s-a produs un accident rutier cu consecinţa avarierii autoturismului proprietatea reclamantei. Ceea ce s-a contestat în speţă de către pârât a fost întinderea prejudiciului, acesta susţinând că în concret, suma de bani achitată de reclamantă pentru repararea autoturismului este nejustificat de mare in raport de avariile produse in urma evenimentului rutier, aşa cum au fost consemnate în procesul verbal de contravenţie si autorizaţia de reparaţie. Susţinerile pârâtului sub acest aspect sunt neîntemeiate şi sunt contrazise de probele administrate în cauză atât la primul fond cât şi la rejudecare, respectiv de raportul de expertiză tehnică judiciară auto.

Astfel, întinderea prejudiciului a fost dovedită încă de la primul fond de către reclamantă prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv factura fiscală nr.95QOF0G004 din 26.05.2009 şi din devizul cuprinzând calculul reparaţiei, din care rezultă costul manoperei pentru fiecare operaţiune efectuată şi costul pieselor înlocuite de societatea ce a efectuat reparaţia.

Prejudiciul a fost achitat de către reclamantă în mod integral prin OP nr.05 şi 06 din 28.05.2009 si prin chitanţa nr.9192859 din aceeaşi dată.

Din adresa nr.2019/21.05.2010 emisă de SC ***** SRL Ghimbav, reiese că reparaţiile efectuate la autoturismul reclamantei au fost necesare în urma accidentului rutier, nici o operaţie nefiind făcută separat doar la solicitarea clientului. Se arată de asemenea că operaţiile si piesele de schimb, aşa cum s-au înscris în devizul de reparaţie, au fost impuse de daunele produse prin evenimentul rutier survenit şi că pe lângă elementele vizibile care au fost avariate la autovehicul, înscrise în autorizaţia de reparaţie, la demontare s-au constatat si alte repere avariate.

Aceeaşi situaţie rezultă si din raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării de către expert tehnic judiciar specialitatea autovehicule circulaţie rutieră, Barac Adrian-Andrei.

În concluzie se reţine că în mod indubitabil, atât cuantumul prejudiciului efectiv cât si raportul de cauzalitate dintre acest prejudiciu si fapta ilicită a pârâtului au fost dovedite. Susţinerea pârâtului în sensul că se putea efectua reparaţia cu costuri mai mici la o altă societate Service Auto, depunând în acest sens o antecalculaţie de preţ, manoperă – piese de la SC „General Autocom” SRL nu are relevanţă si urmează a fi înlăturată, deoarece este la latitudinea reclamantei alegerea societăţii Service pentru efectuarea reparaţiei, iar această alegere a fost determinată de existenţa unor raporturi comerciale mai vechi (factura fiscală nr.86COFOI000 din 12.06.2008 la care se referă expertul). Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adresa nr.2019/21.05.2010 a ***** SRL Ghimbav si din raportul de expertiză întocmit în cauză, societatea reparatoare este autorizată şi este dealer Dacia şi s-a încadrat în normativele şi preţurile de schimb impuse de producător, în speţă Dacia Automobile.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, instanţa, în baza art.998-999 cod civil, va admite acţiunea aşa cum a fost formulată şi va obliga pârâtul la plata sumei de 8009,9 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului (7970,81 lei reparaţii auto şi 39,99 lei deplasare la societatea service).

Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia autorul trebuie să acopere atât prejudiciul efectiv (damnum emergens) cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans) pentru a se asigura restabilirea situaţiei anterioare a victimei prejudiciului, pârâtul va suporta si riscul deprecierii monedei naţionale, astfel încât, suma datorată va fi actualizată în raport de rata inflaţiei, calculată la data plăţii efective. De asemenea, pârâtul va fi obligat la dobânzile legale aferente sumei datorate, de la data de 28.05.2009 când reclamanta a achitat contravaloarea reparaţiei şi până la data plăţii efective, deoarece reclamanta este o societate comercială iar în cazul răspunderii civile delictuale, pârâtul este de drept în întârziere fără a fi necesară efectuarea unei formalităţi în acest sens.

Fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat potrivit disp.art.274 cod procedură civilă, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi în calea de atac, respectiv a sumei de 2870 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea civilă pentru pretenţii şi în consecinţă;

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8009,9 lei reprezentând contravaloare prejudiciu, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective şi la plata dobânzii legale aferente a acestei sume, ce va fi calculată de la data de 28.05.2009 şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâtul la 2870 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro