404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CIVIL:Rezolutiune contract de intretinere

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat sub nr. 3145/15.12.2004 reclamanta M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.A.,B.M.şi B.V, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 3180/11.08.1992 la fostul Notariat de Stat Local Rm. Sărat şi trecut în registrul de transcripţiuni sub nr. 2431/1992, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că între ea şi soţul ei M.G., în prezent decedat, pe de o parte, şi pârâtul B.A.şi B. D. de cealaltă parte, s-a încheiat contractul de întreţinere sus menţionat, prin care au înstrăinat casa cu teren aferent de 557 mp situată în Rm. Sărat, în schimbul întreţinerii pe tot restul vieţii, cu asigurarea celor necesare traiului, medicamente în caz de boală, iar la deces să fie înmormântaţi după obiceiul locului.

Reclamanta a învederat instanţei că pârâtul şi soţia acestuia – B. D., sora sa, nu şi-au îndeplinit, încă de la început, obligaţiile în mod corespunzător, nu i-au asigurat hrana zilnică, încălzirea, nu au contribuit la cheltuielile de înmormântare a soţului ei şi după decesul surorii sale, survenit în aprilie 2004, pârâtul şi fiicele sale au refuzat să-i acorde orice fel de îngrijire, cu toate că ea este în vârstă, bolnavă şi nu locuieşte cu nimeni.

Bunul înstrăinat era proprietate comună şi, cum reclamanta este încă beneficiara întreţinerii, aceasta este îndreptăţită să ceară rezoluţiunea contractului.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1020 – 1021 cod civil.

Pârâţii au formulat întâmpinare, la data de 07.01.2005, prin care au solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată, precizând că de la încheierea contractului, pe parcursul celor aproape 13, şi-au îndeplinit corespunzător obligaţiile asumate, au suportat cheltuielile de înmormântare ale def. M. G., au efectuat pomenile după obicei. După decesul soţiei pârâtului B. A., B.D., pârâţii au susţinut că au încercat să-şi îndeplinească în continuare obligaţiile dar în luna iunie 2004 reclamanta a refuzat fără echivoc întreţinerea, interzicându-le accesul în curtea ei.

Au fost administrate probatorii cu înscrisuri, depuse de fiecare dintre părţi, interogatoriu luat de pârâţi reclamantei şi cu martorii I. Ş. şi A. F. propuşi de reclamantă, şi M. M. şi R. L., propuşi de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 108 din 02.02.2005 Judecătoria Rm. Sărat a admis acţiunea formulată de reclamanta M.A.în contradictoriu cu pârâţii B.A.,B.M.şi B.V, a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 3180/11.08.1992 la fostul Notariat de Stat Local Rm. Sărat şi a obligat pârâţii la 20.297.000 lei (ROL) către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta şi soţul său M.G., în prezent decedat, şi pârâtul B.A.şi soţia acestuia B.D., în prezent decedată, s-a încheiat un contract de întreţinere prin care reclamanta şi soţul său au înstrăinat pârâtului şi soţiei sale imobilul proprietatea lor cu obligaţia acestora să-i îngrijească şi să-i întreţină pe tot restul vieţii, asigurându-le cele necesare pe traiului, medicamente în caz de boală, iar la deces să-i înmormânteze după obiceiurile locului.

Pârâtul B.A.şi soţia acestuia B.D. nu au asigurat cele stipulate în contract şi la decesul soţului reclamantei nu l-au înmormântat după obiceiul locului şi nu au contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare. După decesul soţiei pârâtului B.A., cei trei pârâţi nu au mai vizitat-o pe reclamantă şi nu i-au asigurat cele necesare, reclamanta fiind obligată să apeleze la alte persoane pentru a-i procura medicamente şi pentru a fi dusă la spital.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B.A.,B.M.şi B.V, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, s-a arătat că prima instanţă nu a analizat niciuna din probele administrate de pârâţi în dosar, că martorele M.M şi R.L. au declarat că şi-au îndeplinit obligaţiile – au igienizat casa, au dus hrană, l-au îngrijit pe M.G.pe timpul bolii, au susţinut-o pe reclamantă după decesul soţului – iar din înscrisurile depuse de ei rezultă că au respectat convenţia încheiată şi datorită interesului şi aprecierii prestaţiilor beneficiarii întreţinerii au perfectat testamentele autentice depuse la filele 23-24 dosar.

Au susţinut că situaţia de fapt este reţinută pe baza declaraţiilor martorilor reclamantei, care s-au dovedit direct interesaţi în cauză şi că împotriva martorului A.F.au formulat plângere penală, întrucât acesta a denaturat adevărul.

S-a învederat că instanţa de fond nu reţine că iniţiativa întreruperii prestaţiei, după decesul autoarei B.D., a aparţinut în totalitate reclamantei, aspect dovedit cu declaraţia martorei M.M, că susţinerile reclamantei sunt nesincere şi contradictorii, făcute sub influenţa mai multor persoane care urmăresc preluarea imobilului acesteia, precum şi că apelanţii pot dovedi că au suportat cheltuielile cu înmormântarea defunctului M.G..

S-a solicitat prelungirea probatoriilor în apel, analizarea tuturor probelor, modificarea în tot a sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii.

Apelul s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 2661/31.03.2005 şi în cadrul acestuia, la data de 23.05.2005, a fost formulată întâmpinare de către numiţii L.F.şi L.M, în calitate de moştenitori testamentari – legatari universali ai reclamantei M.A., care a decedat la 01.04.2005. Au susţinut aceştia că înţeleg să continue procesul început de autoarea lor şi au solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt iar cei trei apelanţi nu au acordat întreţinere reclamantei, nu au cumpărat acesteia medicamente, deşi a fost bolnavă pe timpul procesului şi nu au contribuit la cheltuielile de înmormântare a acesteia, pe care le-au suportat ei, cu toate că au cunoscut despre deces.

Au fost depuse înscrisuri în susţinerea întâmpinării (filele 9-17, 25).

Prin decizia nr. 868/14.06.2005 Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei (recursului) în favoarea Tribunalului Buzău, în temeiul art. 2 alin. 3 cod procedură civilă coroborat cu art. 282 ind. 1, art. 137 alin. 1 şi art. 158 alin. 1, 3 cod procedură civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B.A.,B.M.şi B.V şi prin decizia nr. 175/24.01.2006 Curtea de Apel (în urma restituirii dosarului spre soluţionarea recursului de către ÎCCJ, pe rolul căreia fusese înregistrat iniţial acest recurs) a admis recursul, a casat decizia nr. 868/2005 şi, după calificarea căii de atac, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Buzău.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 475/23.02.2006, în cadrul acestuia s-a prelungit probatoriul, conform art. 295 cod procedură civilă, şi s-au administrat probe noi cu înscrisuri şi martori, fiecare dintre părţile în proces au formulat şi depus concluzii scrise, iar prin decizia civilă nr.207/20.06.2007 a fost respins apelul ca nefondat.

Pârâţii B.A.,B.M.şi B.V au declarat recurs împotriva acestei soluţii, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, iar reclamanţii – moştenitori ai def. M.A.au declarat recurs prin care au criticat decizia întrucât nu le-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate.

Prin decizia nr. 1245/30.11.2007 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursurile, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, cu motivarea că în considerentele hotărârii recurate nu sunt analizate cele patru motive de apel formulate de apelanţi şi, în consecinţă, s-a apreciat că lipsa motivelor de fapt şi de drept pentru care au fost considerate neîntemeiate motivele de apel echivalează cu o nemotivare şi o necercetare a fondului pricinii.

La rejudecare, dosarul s-a înregistrat, în data de 29.02.2008, pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 277/114/2008 şi în cadrul acestuia au fost depuse concluzii scrise de către apelanta B.M. şi nota de calcul pentru cheltuielile de judecată de către intimaţii L.F.şi L.M.

Dezbaterile s-au desfăşurat la termenul de judecată din 23.05.2008, după care au fost reluate în complet de divergenţă, la data de 30.05.2008, în conformitate cu prevederile art. 257 cod procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate, prin prisma întregului material probator administrat în dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Tribunalul constată că apelul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Analiza probatoriului făcută de prima instanţă este incompletă iar situaţia de fapt reţinută pe baza acesteia nu corespunde realităţii, aspecte ce au determinat aplicarea greşită a legii, respectiv a sancţiunii rezoluţiunii contractului de întreţinere, conform art. 1020-1021 cod civil. În acest sens sunt întemeiate criticile apelanţilor axate pe valoarea probatorie a depoziţiilor martorilor şi a înscrisurilor depuse la filele 23-24, 35-43 dosar fond, precum şi cele referitoare la inaplicabilitatea sancţiunii civile prevăzute de textele de lege mai sus menţionate, ca urmare a refuzului reclamantei de a primi întreţinere de la cei trei pârâţi după decesul surorii sale – B.D., survenit în aprilie 2004.

Pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză (probatoriul de la prima instanţă fiind completat în apel în dosarele nr. 2661/2005 şi nr. 457/2006), instanţa reţine ca situaţie de fapt şi de drept următoarele:

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 3180/11.08.1992 la fostul Notariat de Stat Local Rm. Sărat, soţii M.A.şi M.G.au înstrăinat către soţii B.D. şi B.A. nu da proprietate asupra imobilului situat în mun. Rm. Sărat, compus din casa de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 557,20 mp, în schimbul întreţinerii pe care aceştia din urmă s-au obligat să o presteze, obligaţie descrisă în contract sub forma: „să ne îngrijească şi să ne întreţină pe tot restul vieţii, asigurându-ne cele necesare traiului, medicamente în caz de boală, iar la deces să ne înmormânteze după obiceiurile locului”.

Cei doi beneficiari ai întreţinerii şi-au rezervat, conform contractului, dreptul de uzufruct viager asupra imobilului descris mai sus.(fila 4 dosar fond)

B.D. este sora transmiţătoarei M.A.şi timp de 12 ani după încheierea convenţiei a prestat întreţinere, împreună cu soţul său, către sora sa şi soţul acesteia, aşa cum rezultă din declaraţiile martorelor M.M şi R. L. coroborate cu angajamentul de la fila 23 dosar fond, semnat de M.A.şi B.D. şi cu declaraţiile extrajudiciare autentice depuse la filele 40-41 dosar 475/2006, date de martorii B. şi V..

În considerarea acestor raporturi dintre părţi şi posibil ca recunoaştere a eforturilor făcute, M.G.lasă prin testament autentic, la data de 08.09.1993, legatul universal asupra bunurilor sale către B.D..

Testamentul autentic încheiat în aceeaşi dată de M.A.în favoarea surorii sale este revocat tacit prin testamentul ulterior din 28.03.2005, încheiat în formă autentică, prin care aceasta a lăsat legatul universal al bunurilor sale mobile şi imobile numiţilor L.F.şi L.M. (fila 43 dosar 475/2006 şi fila 10 dosar 2661/2005)

Decesul transmiţătorului M.G.a survenit la 28.10.2000 (fila 92 dosar 475/114/2006) şi din înscrisurile depuse de pârâţi la fila 16 în dosarul nr. 475/114/2006 rezultă cu claritate că aceştia au suportat cheltuielile de înmormântare pentru M.G., potrivit obligaţiei asumate. Înscrisurile concrete înlătură susţinerile subiective ale martorilor I. Ş. şi A. F. care au declarat că pârâţii nu au participat la cheltuielile de înmormântare pe care reclamanta le-ar fi suportat singură, deoarece avea bani depuşi la CEC, martori care nu au perceput direct o asemenea situaţie. În acest sens, instanţa constată că M.A.a beneficiat de pensie de urmaş, dar care a fost stabilită începând cu data de 01.11.2000 (filele 87,98 dosar 475/2006) şi că depunerile existente pe libretul CEC al autorului defunct (filele 14-15 dosar nr. 2661/2005 şi 90-91 dosar 475/2006) la nivelul anului 1999 sunt modice, respectiv 26.370 lei (ROL) şi insuficiente înmormântării, în condiţiile în care numai sicriul şi transportul plătite de pârâtul B.A.au costat 800.000 lei (în 29 octombrie 2000) la decesul lui M.G., iar suma principală de 500.000 lei ROL fusese ridicată la nivelul anului 1997 de pe respectivul libret, astfel că se poate concluziona că pârâţii apelanţi au contribuit la înmormântarea defunctului M.G., respectându-şi obligaţia asumată. Cu aceeaşi motivare instanţa înlătură şi susţinerile martorilor D.L. şi S. N., date în dosarul de apel sus menţionat, în ce priveşte aspectele legate de suportarea cheltuielilor de înmormântare pentru acest defunct.

Cum obligaţia de întreţinere este indivizibilă, ea a continuat să subziste faţă de cealaltă transmiţătoare – M.A.şi din depoziţiile martorilor rezultă că pe timpul vieţii surorii acesteia, B.D., debitorii obligaţiei şi-au respectat în mod corespunzător îndatoririle asumate, dar după decesul surorii beneficiara a refuzat să mai primească întreţinere de la cei trei pârâţi, situaţie expusă de martorii direcţi M.M, R L, B C şi V G, interzicându-le accesul în imobilul asupra căruia şi-a rezervat uzufructul şi acceptând în scopul promovării prezentei acţiuni şi preconstituirii probelor ajutor de la un presupus chiriaş – martorul A., căruia i-a promis că-l înfiază, şi de la familia L. care, aşa cum au precizat martorii din apel (filele 82,99), aveau acces în casa reclamantei.

Refuzul expres în privinţa primirii întreţinerii din partea pârâţilor B.A.(co-contractant şi cumnatul reclamantei) şi B.V. şi B.M., fiicele acestuia şi nepoatele de soră ale reclamantei, rezultă din depoziţiile martorelor directe M.M, R.L. şi B. C., care au arătat că reclamanta le-a interzis pârâţilor să mai intre în casă şi a afirmat că nu are încheiat contract cu nepoatele sale, aspecte ce se coroborează şi cu interogatoriul luat reclamantei.

La câteva luni după decesul surorii sale (din aprilie 2004) reclamanta promovează cererea în rezoluţiunea contractului, în data de 15 decembrie 2004, şi afirmă că este în vârstă de 84 de ani, locuieşte singură şi nu i se asigură întreţinerea necesară de către pârâţi.

Poziţia părţii este nesinceră şi urmăreşte exclusiv readucerea nudei proprietăţi a imobilului în propriul patrimoniu în scopul înstrăinării lui ulterioare. Date fiind atât vârsta reclamantei – 84 de ani, vârstă la care contactul cu realitatea obiectivă este fragil, afecţiunile neurologice de care aceasta suferea, aşa cum rezultă din actele medicale, se poate uşor concluziona că partea a fost influenţată în sensul promovării cererii pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere.

În acest sens, instanţa constată că, după ce în cerere reclamanta susţine că locuieşte singură, este în vârstă, bolnavă şi are nevoie de cineva care să o îngrijească, la interogatorul luat răspunde cu „nu” la toate întrebările, pentru ca la data de 02.02.2005 să îl prezinte pe martorul A.F., care afirmă că este chiriaşul reclamantei şi locuieşte în imobilul acesteia de trei ani, plătind o chirie de 400.000 lei (ROL) pe lună, că o ajută o îngrijeşte pe reclamantă, îi cumpără medicamente şi a asistat la discuţia în care pârâţii au refuzat expres să dea întreţinere reclamantei.

Sub un prim aspect, se observă că fiecare dintre martorii audiaţi la propunerea reclamantei în dosarul de fond au un interes în admiterea acţiunii. Martora I Ş, deşi afirmă că este vecină, în realitate nici nu locuieşte pe aceeaşi stradă cu partea, susţine că ea o întreţine pe reclamantă pentru că rudele acesteia nu s-au interesat de reclamantă decât sporadic. Martorul A.F.susţine că el locuieşte cu chirie în casa reclamantei de aproximativ trei ani, dar nu este menţionat cealaltă martoră – I Ş, care pretinde că o vizitează pe reclamantă, şi, mai mult, reclamanta i-a promis că-l înfiază .Chiar dacă susţine că a fost de faţă la cearta reclamantei cu pârâtul B.A.în cadrul căreia acesta a refuzat să-i dea întreţinere reclamantei, martorul nu indică data respectivei discuţii la care-şi afirmă prezenţa sau perioada, cu aproximaţie, în care s-a purtat aceasta, pentru a putea fi corelată depoziţia sa şi cu alte mijloace probatorii în sensul verificării veridicităţii.

Coroborând recunoaşterea martorului referitoare la adopţia promisă cu declaraţiilor pertinente ale martorelor directe M.M şi R.L. (filele 27-28 dosar fond), care, prezente la pomana de 40 de zile de la decesul autoarei B.D., au susţinut că reclamanta a venit însoţită de un tânăr despre care a spus că l-a înfiat, reiese că acest martor a însoţit-o pe reclamantă la pomană.

Date fiind efectele ce se produc în cazul de adopţiei şi promisiunea făcută de reclamantă martorului în acest sens, interesul martorului A. în dosar rezultă cu claritate şi, în consecinţă, nu se poate concluziona că depoziţia martorului este veridică (pertinentă), astfel încât ea va fi înlăturată de instanţă. Chiar dacă plângerea penală pentru mărturie mincinoasă formulată împotriva acestui martor s-a soluţionat cu neînceperea urmăririi penale, această rezoluţie nu leagă instanţa pentru că depoziţia martorului este un simplu mijloc de probă, care se analizează în cadrul întregului context probator, instanţa putând concluziona motivat atât asupra pertinenţei, cât şi concludenţei acesteia. Şi, aşa cum s-a arătat mai sus, depoziţia martorului a fost înlăturată cu motivarea expusă.

Pe de altă parte, la trei luni de la promovarea acţiunii reclamanta decedează, în data de 01.04.2005, lăsând legatul universal al bunurilor sale mobile şi imobile, prin testamentul autentic încheiat la 28.03.2005, soţilor L.F.şi L.M, care au continuat acţiunea promovată de autoarea lor.

Aceştia afirmă pe calea concluziilor scrise depuse la dosar 475/2006, că s-au implicat şi o întreţin pe reclamantă de aproximativ un an de zile anterior decesului, situaţie pe care au încercat să o acrediteze şi prin depoziţiile martorilor D. L. şi S. N., audiaţi la propunerea lor în apel – dosar 475/114/2006.

Deşi fiecare dintre martori susţine că a fost vecin cu reclamanta, niciunul nu locuieşte pe aceeaşi stradă, aşa cum reiese din consemnarea adreselor acestora în depoziţiile de la filele 82, 99, 100 din apel. În ce priveşte concludenţa şi pertinenţa depoziţiilor acestor martori, se constată că sunt mărturii indirecte sub aspectul esenţial al refuzului pârâţilor de a da întreţinere reclamantei la pretinsa cerere a acesteia, deoarece nu au asistat la vreo asemenea discuţie şi, în consecinţă, vor fi înlăturate. De altfel, cele mai multe din aspectele relatate de aceşti martori nu sunt percepute în mod direct, relatările conţin aprecieri subiective şi greşeli făcute de martori asupra unor elemente de fapt, cum sunt cele legate de vârstele celor doi autori defuncţi, beneficiari ai întreţinerii, nu se corelează nici chiar cu declaraţiile anterioare produse la propunerea reclamantei pe situaţia de fapt, astfel încât se poate concluziona asupra nepertinenţei acestora.

Sub un alt aspect, afirmaţiile succesorilor în drepturi ai reclamantei, soţii L, şi ale martorilor acestora mai sus menţionaţi, în sensul îngrijirii reclamantei şi perioadei în care au prestat-o, vin în totală contradicţie cu afirmaţiile reclamantei din dosarul de fond (locuieşte singură), cu cele ale primei martore – I.Ş., dar şi cu cele ale presupusului chiriaş, martorul A.F.(fiind de remarcat faptul că fiecare dintre aceste categorii de persoane pretinde că o întreţine pe reclamantă, fără a menţiona absolut nimic despre ceilalţi).

În legătură cu obligaţia referitoare la înmormântarea reclamantei, ce se include în obligaţia asumată prin contractul de întreţinere în discuţie, se constată că decesul părţii a survenit în timpul procesului, s-a acordat ajutor de înmormântare de 9.400.000 lei ROL de la Casa Judeţeană de Pensii (fila 93 verso dosar apel nr. 475/2006), pârâţilor nu le-a fost permisă contribuţia la cheltuieli şi participarea la înmormântare de către legatarii universali ai defunctei – L.F.şi L.M, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor B C şi V.G. prezenţi la discuţia dintre părţi, astfel că nu se poate reţine o neexecutare culpabilă a obligaţiei din partea pârâţilor.

Concluzionând după această analiză a probelor, instanţa reţine că debitorii întreţinerii şi-au îndeplinit obligaţia furnizând cele necesare traiului (hrană, încălzire), îngrijiri, medicamente beneficiarilor pe perioada 1992 – 2000, au suportat cheltuielile de înmormântare pentru def. M.G.în anul 2000, au continuat să asigure cele necesare soţiei supravieţuitoare M.A., până la momentul la care aceasta a refuzat întreţinerea, adică după moartea surorii sale în aprilie 2004, neputând efectua înmormântarea potrivit obiceiului pentru reclamantă, în urma decesului acesteia din 01.04.2005, datorită atitudinii culpabile a succesorilor în drepturi ai acesteia – intimaţii L.F.şi L.M, astfel încât începând cu momentul refuzului beneficiarei nu există o neexecutare culpabilă a obligaţiei din partea pârâţilor, situaţie în care nu sunt întrunite cerinţele art. 1020 – 1021 cod civil pentru aplicarea sancţiunii rezoluţiunii contractului de întreţinere autentificat sub nr. 3180/11.08.1992 la fostul Notariat de Stat Local Rm. Sărat.

Cât priveşte calitatea procesuală a intimaţilor L., susţinerile apelantelor sunt nefondate, deoarece în calitatea acestora de legatari universali ai autoarei M.A., ei culeg universalitatea drepturilor şi obligaţiilor acesteia şi pot continua procesul început de autoarea lor, justificând calitatea procesuală în speţă.

Faţă de cele reţinute mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul pendinte judecăţii este fondat şi prin urmare va fi admis. În consecinţă, va schimba în tot sentinţa atacată şi pe fond va respinge ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 3180/11.08.1992.

În baza art. 274 cod procedură civilă va obliga intimaţii la către apelanţi la 8756 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând onorarii avocat, taxe timbru, cheltuieli de transport efectuate pe parcursul etapelor procesuale).

Admite apelul declarat de pârâţii B.A.,B.M.şi B.V, împotriva sentinţei civile nr. 108/02.02.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr. 3145/2004, în contradictoriu cu intimaţii L.F.şi L.M, în calitate de succesori în drepturi ai reclamantei M.A..

Schimbă în tot sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 3180/11.08.1992.

Obligă intimaţii către apelanţi la 8756 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Opinie separată

Apelul este neintemeiat pentru cele ce succed.

1) Prima instanta a analizat probele administrate in cauza , respectiv si declaratiile martorilor M.M.şi R.L., retinand la fila 49 (dosar de fond), ca pana la deces, B.D. mergea si o ajuta pe reclamanta impreuna cu sotul sau B.A.in sensul ca ii incarca buteliile si ii cumpara porumb si ca dupa decesul lui B.D. reclamanta le-a interzis paratilor sa o mai ajute.

Cu privire la inscrisul incheiat la data de 08.02.1998 ( fila 23 dosar fond ) din care rezulta ca debitorii obligatiei de intetinere au primit medicamente , alimente si ca li s-au prestat diferete lucrari agricole, nu a fost analizate la fond , urmand ca acest inscris sa fie coroborat de catre instanta de apel cu celelalte probatorii.

2) Desi apelantii sustin ca declaratiile martorului A F inlaturata , intrucat acesta era chiriasul reclamantei si in virtutea contractului de inchiriere avea interesul ca prin micile servicii ce la aducea locatorului avea interes sa o indeparteze de parati , acesta sustinere nu poate fi retinuta intrucat din actele si lucrarile dosarului nu rezulta o astfel de situatie.

Cu toate ca apelanta B.M. a facut plangere penala impotriva acestui martor , prin rezolutia nr. 224/P/2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria Ramnicu Sarat s-a dispus neinceperea urmaririi penale , deoarece fapta nu exista ( fila 16 dosar 2261/2005).

Martorul A F , fiind chirias cunostea cel mai bine situatia reclamantei , iar declaratia acestuia reflecta adevarul.

3) Reanalizand probele de la dosar se constata ca paratii nu si-au indeplinit obligatia de intretinere asumata prin contractul a carui rezolutiune se cere.

In cazul unui contract de intretinere notiunea de intretinere trebuie sa primeasca un inteles cit mai cuprinzator, debitorul obligatiei urmind sa asigure creditorului alimente, imbracaminte, incaltaminte, medicamente, sa-i asigure ingrijiri medicale, etc. si, daca este cazul, chiar sa-i prepare hrana si sa-l ajute la diferitele treburi gospodaresti, neavind nici o relevanta imprejurarea ca beneficiarul intretinerii are suficiente mijloace materiale pentru intretinere.

Contractul de vinzare cu clauza de intretinere fiind un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual si translativ de proprietate, i se aplica regulile generale din materia obligatiilor inscrise in art. 1020 si 1021 Cod civil, cu privire la conditia rezolutorie, aceasta fiind subinteleasa atunci cind una dintre parti nu-si indeplineste angajamentul luat.

Intr-o atare situatie, contractul nu se desfiinteaza de drept, ci partea in privinta careia nu s-a executat angajamentul are alegerea fie sa sileasca pe cealalta parte a executa contractul, cind aceasta este posibila, fie sa ceara desfiintarea lui.

In speta creditoarea obligatiei de intretinere , fiind bolnava (situatie ce reiese din actele mediale depuse la dosar,a incercat sa puna in executare contractul, in sensul ca a cerut ajutor paratului B.A.(parte in contract) insa acesta a refuzat sa-si indeplineasca obligatia asumata si s-a certat cu ea .

Cum contractul de intretinere este un contract cu executare succesiva , incepand cu anul 2004 cand creditorul ( reclamanta ) a inteles sa apeleze la intretinere din partea debitorilor sai , acestia din urma sunt in culpa.

Ca urmare apararea debitorilor ca anterior au prestat anumite activitati de intretinere a reclamantei si ca aceasta ar fi refuzat intretinerea anterior pana sa ceara ajutor de la paratul B.A.sunt nerelevante.

Mai mult cumparare unor butelii de aragaz , a unor saci de porumb si prestarea de munci agricole nu reprezinta indeplinirea obligatiei asumate prin contract si anume „ a asigurarii traiului”( fila 4 dosar fond).Reclamanta nu putea invoca , fapte anterioare ultimilor 3 ani, deoarece sanctiunea contractuala a rezolutiunii are caracter patrimonial si dreptul la actiune este supus termenului general de prescriptie prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Cum inscrisul de la fila 23 a fost incheiat la 08.02.1998, iar actiunea a fost promovata in anul 2004, reclamanta nu mai putea invoca faptul ca pana in 1998 debitorii nu si-au mai indeplinit obligatiile.

Martora M.M. ( fila 27) nu a constatat direct refuzul reclamantei de a primi intretinere ,ci a relatat o discutie dintre reclamanta si o sora a sa din care reiesea ca li s-a interzis paratilor sa o mai viziteze , iar martora R. L. ( fila 28) de asemenea a relatat ca dupa moartea lui B.D. reclamanta le-a interzis paratilor sa o mai viziteze.

Acesti martori nu cunosc personal faptele relatate, în sensul că le-a văzut, le-a auzit sau le-a perceput prin propriile simţuri . Forţa de convingere a unor asemenea mărturii este, de regulă, inferioară forţei de convingere a mărturiei directe.

Aceste declaratii nu pot duce la concluzia ca reclamanta a refuzat in concret intretinere din partea paratilor , atata timp cat vin in contradictie cu declaratia martorului A.F. care a relatat ca a mers personal cu reclamanta cand a cerut intretinere , dar a fost refuzata de B.A., declaratia martorei Iancu Stefania care arata ca paratii nu au vizitat-o pe reclamanta si declaratia martorului Secu Nicolae care a relatat ca din discutiile cu o vecina a reclamantei a inteles ca aceasta le-a cerut ajutorul nepoatelor , dar acestea au dat-o afara.Paratii nu au porobat ca a mers la domiciliul creditoarei pentru a-i presta intretinere si au fost refuzati .

Din declaratia martorei D.L. audiata in apel, reiese ca reclamanta a apelat la ajutorul altor persoane pentru a o ajuta , intrucat era la o varsta inaintata.

Asa fiind si vazand si dispozitiile art. 296 c. proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro