404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CIVIL.COMPLET SPECIALIZAT DE LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE. grupa I de muncă. Competenta. Imprescriptibilitate.

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7993/200/2007 din 1.10.2007 reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încadrarea sa în grupa I de muncă pe perioada cât a fost angajat cu contract de muncă la societatea pârâtă. În motivarea acţiunii reclamantul a învederat instanţei că începând cu data de 3.09.1977 s-a angajat la Întreprinderea de T. M. P. C. P., actualmente SC M SA, în funcţia de turnător, la secţia de turnătorie, deci într-un spaţiu special amenajat pentru desfăşurarea acestei activităţi de o mare importantă pentru realizarea produselor specifice unităţii. În această secţie de Turnătorie a lucrat fără întrerupere din data de 3.09.1977 până la data de 15.05.1999, fapt confirmat atât de menţiunile din carnetul de muncă, referitor la activitatea prestată în această perioadă, cât şi din adeverinţa eliberată de SC M. SA, înregistrată sub nr. 709 din 17.04.2007. Pârâta avea obligaţia, conform legislaţiei în vigoare să-l încadreze în grupa I de muncă, conform condiţiilor de muncă grele, specifice acestei meserii, lucrând zi de zi la temperaturi foarte ridicate, cu un grad mare de substanţe nocive organismului. Din această cauză legiuitorul a legiferat încadrarea meseriilor şi a activităţilor specifice acestor meserii în grupe de muncă în funcţie de gradul de toxicitate, de gradul de dificultate al temperaturilor la care se desfăşura activitatea respectivă. Prin neîncadrarea în grupa I de muncă a fost frustat de sporurile de condiţii nocive ce i s-ar fi cuvenit şi de sporul anual legal pentru ieşirea la pensie, întrucât el ar fi trebuit să fie pensionat legal la limită de vârstă de acum 5 ani. Prin sentinţa civilă nr. 6160/29.10.2007 Judecătoria Buzău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia civilă, complet specializat litigii de muncă. Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut faptul că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, între părţi existând un raport de muncă, căruia i se aplică dispoziţiile din dreptul muncii. Prin acţiune reclamantul a solicitat să i se recunoască grupa I de muncă, în baza legislaţiei speciale, ce i s-ar fi cuvenit în temeiul contractului de muncă încheiat cu pârâta, astfel încât litigiul dedus judecăţii s-a născut în legătură cu executarea contractului de muncă avut şi chiar dacă actualmente reclamantul nu mai este salariatul pârâtei, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 6217/114/2007. La solicitarea reclamantului a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, martori şi expertiză de specialitate având ca obiectiv: stabilirea în funcţie de situaţia la locul de muncă, menţiunile din carnetul de muncă, locul unde reclamantul şi-a desfăşurat activitatea, actele existente la sediul societăţii, dacă pentru perioada 3.09.1977 -15.05.1999, îi poate fi acordate grupa I de muncă. Expertiza a fost efectuată de expert A. C. împotriva concluziilor acesteia niciuna din părţi neavând de formulat obiecţiuni. La solicitarea reclamantului au fost audiaţi martorii M. V., C. S. şi R. S. iar din partea pârâtei Z. L., M. P. şi Z. P. Tribunalul, analizând întregul material probator administrat în cauză, se va pronunţa mai întâi cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă. În susţinerea excepţiei pârâta a apreciat că raporturile de muncă cu societatea au încetat în anul 1999, dată la care i s-a înmânat carnetul de muncă şi din acel moment începe să curgă şi termenul de prescripţie. În speţă, însă obiectul cererii îl constituie acordarea unei grupe de muncă, în baza Ordinului 50/1990 pentru o anumită perioadă lucrată în cadrul pârâtei. În aceste condiţii nu poate fi vorba de intervenţia prescripţiei cu atât mai mult cu cât reclamantul nu urmăreşte dobândirea unor drepturi patrimoniale de la pârâtă ci, recunoaşterea unei grupe de muncă. Nici Decretul 167/1958, referitor la prescripţia extinctivă, şi nici Ordinul 50/1990 care reglementează acordarea grupurilor de muncă nu prevede un termen în care aceste acţiuni pot fi introduse în instanţă pentru a putea fi valorificate pretenţiile persoanelor îndreptăţite. Din aceste considerente, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune va fi respinsă. Pe fondul cauzei Tribunalul va reţine următoarea situaţie de fapt: reclamantul a fost salariatul societăţii pârâte în funcţia de turnător conform menţiunilor din raportul de expertiză şi din carnetul său de muncă. În cadrul pârâtei existau mai multe secţii printre care şi cea de matriţerie care la rândul ei cuprindea compartimentele: producţie, confecţionare matriţe prelucrări metalice prin aşchiere, întreţinerea utilajelor din unitate, turnarea matriţelor, calibrarea din bronz şi forjă. Piesele la vremea respectivă, erau turnate la fosta Întreprindere Metalurgică, însă datorită costului ridicat s-a hotărât înfiinţarea unei atelier de turnătorie în societate, constituit în cadrul sectorului forjă. Singura persoană care se ocupa cu turnătoria şi lucra aici a fost reclamantul, având ca sarcini de serviciu topirea obiectelor din aluminiu şi bronz cu cocs şi îndeplinirea tuturor operaţiunilor necesare procesului de turnare. De asemeni, tot el se ocupa cu operaţiunile de batere şi curăţare a pieselor. Concluzia raportului de expertiză a fost că timpul lucrat de reclamant a fost în totalitate în secţia respectivă şi pe funcţia de turnător pentru întreaga perioadă indicată în cererea de chemare în judecată. Martorii audiaţi în cauză, chiar din cei propuşi de pârâtă au recunoscut că reclamantul a lucrat în permanenţă în acel atelier, situat exact în sectorul forjă. De asemenea, au indicat că acesta lucra în condiţii improprii în locul de muncă neexistând un ventilator, nu fuseseră determinate noxele deoarece până în 1990 nu exista o legislaţie în acest sens. În atelier erau fum, căldură, iar instrumentele de lucru destul de rudimentare (ciocan, cazan de topit, aluminiu şi bronz, cocs). Conform prev. art. 15 din Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă. Din carnetul de muncă al reclamantului s-a constatat că în perioada 3.09.1977 -15.05.1999 a lucrat ca turnător în cadrul secţiei turnătorie. La ieşirea la pensie i –a fost acordată grupa a II –a de muncă, în baza Ordinului 50/1990, anexa 2, poziţia 27, care reglementează confecţionarea garniturilor de etanşare din plăci de azbest, a rondelelor pentru valţurile maşinilor de tras şi laminat, precum şi strunjirea acestor valţuri şi anexa 2 poziţiile 33 şi 38. Din documentele aflate la dosar a reieşit că nu există o fişă cu atribuţiile de serviciu ale reclamantului astfel încât expertul nu a putut să -şi formeze o convingere nici în sensul acordării nici în sensul respingerii cererii de acordare a grupei I de muncă. În acest caz, ne raportăm la textul Ordinului 50/1990 şi la depoziţiile martorilor referitoare la condiţiile de lucru şi activitatea reclamantului. Art. 33 şi 38 din respectivul ordin arată expres că dacă munca, activitatea desfăşurată de o persoană s-a desfăşurat în secţia de turnătorie propriu –zisă, activitate ce se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990, în procent de 100% iar dacă s-a desfăşurat în spaţii separate activitatea se încadrează în grupa a II –a de muncă. În speţă, trebuie avut în vedere că timpul lucrat a fost în întregime în secţia turnătorie. De asemenea, activitatea s-a desfăşurat în sectorul forjă, în condiţii improprii şi în acea secţie avea loc şi operaţiunea de batere şi curăţare a pieselor. Reţinând cele relatate mai sus, precum şi faptul că activitatea era continuă, nu sporadică Tribunalul va constata acţiunea întemeiată motiv pentru care o va admite şi în consecinţă va constata că reclamantul a desfăşurat activităţi în cadrul societăţii pârâte în perioada 3.09.1977 -15.05.1999 ce se încadrează în grupa I de muncă. Va obliga pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant. PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGIIHOTĂRĂŞTE: Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de societatea pârâtă SC M. SA. Admite acţiunea civilă promovată de reclamantul B. V. în contradictor cu pârâta SC M. SA. Constată că reclamantul a desfăşurat activităţi în cadrul societăţii pârâte în perioada 3.09.1977 -15.05.1999 ce se încadrează în grupa I de muncă. Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro