404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CONT.ADM.: Contravenţie prevăzută la art.276 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Angajator în sensul art.16 alin.1 din Codul muncii : persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfăşoare activitate independentă, asociaţie familială

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009 din X/2009 petentul C.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul ITM Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie Seria X nr. X/2009 in baza căruia a fost sancţionat cu 3000 lei amendă pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 276 alin.1 lit.e) din Codul muncii.

In motivarea plângerii petentul a învederat că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, în sensul că la data de 6.04.2009 ar fi primit la muncă două persoane pentru care nu a încheiat contracte individuale de muncă. Nefiind persoană fizică autorizată şi nici persoană juridică, nu-i revenea obligaţia să încheie contracte de muncă celor două persoane, acestea ajutându-l efectiv la efectuarea unei lucrări pe care deja o începuse la blocul nr. O 2 din cartierul Broşteni, municipiul Buzău.

Intimatul a formulat întâmpinare, în condiţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă , solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, sub motivaţia în esenţă că cele două persoane : P.C. şi T.M. au declarat inspectorilor că prestează activităţi în beneficiul petiţionarului , în calitate de muncitori necalificaţi, fără să li se încheie contracte de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. X/2009 s-a admis plângerea ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenţie.

Pentru a hotărî astfel , instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :

”Pe data de X/2009, o echipă formată din inspectori de muncă din cadrul ITM Buzău a efectuat un control la blocul 02 din Broşteni, Buzău. Cu ocazia controlului, au fost depistate două persoane care lucrau fără forme legale P.S. şi T.M. pentru persoana fizică C.S.

Acest control s-a finalizat prin încheierea procesului-verbal de control nr. X/2009 (prin care s-au făcut constatări legate de activitatea desfăşurată de angajator şi angajaţi şi s-au dispus mai multe măsuri) şi a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria X nr. X/2009, prin care s-a dispus sancţionarea petentului cu amenda contravenţională în cuantum de 3000 lei, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 246 alin.1 lit.e) raportat la art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin.1 din OG nr. 2/2001, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia.

Procesul-verbal reprezintă actul prin care se declanşează şi la care se raportează activitatea de tragere la răspundere a celui care a săvârşit contravenţia. El reprezintă un act oficial, întrucât emană de la un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, acesta transferându-i actului autoritatea statului şi reprezintă un act autentic, întrucât pentru a-l supune pe cel în cauză exigenţelor răspunderii contravenţionale nu trebuie supus aprobării vreunei autorităţi.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 108/ 1999, inspectorii de muncă sunt competenţi să constate şi să sancţioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenţii şi pentru care se prevede că agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, al direcţiilor generale de muncă şi solidaritate socială şi al inspectoratelor teritoriale de muncă. În acord cu aceste prevederi legale sunt şi dispoziţiile art. 276 alin.2 din Codul Muncii, care statuează că în ceea ce priveşte constatarea contravenţiilor se face de către inspectorii de muncă.

Potrivit art.1 din OG nr.2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, pentru tragerea la răspundere contravenţională a unei persoane fizice sau juridice ar trebui să se constate că a fost comisă o faptă reglementată ca şi contravenţie de unul dintre actele normative anterior menţionate, că aceasta a fost săvârşită de persoana respectivă şi cu vinovăţia prevăzută de lege. Răspunderea intervine doar dacă există concordanţă între persoana care se face vinovată de săvârşirea faptei contravenţionale şi persoana ce urmează a fi sancţionată.

Aplicarea sancţiunii contravenţionale unei alte persoane decât celei care a comis fapta sau aplicarea unei sancţiuni în condiţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina sa nu poate conduce decât la anularea actului prin care s-a constatat fapta şi s-a dispus sancţionarea.

Petentul a fost sancţionat în baza art. 276 alin.1 lit.e din Codul muncii, potrivit căruia constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei. Pentru a cerceta dacă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei pentru care a fost sancţionat, instanţa va analiza şi prevederile articolului 16 alineatul 1 la care face referire textul sancţionator. Conform acestuia, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română, obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

Deşi articolul 14 alineatul 1 din Codul muncii arată că, în sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă, iar alineatul 3 stipulează că persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu, articolul 16 alineatul 1 nu vizează angajatorul persoană fizică.

Din interpretarea sistematică a prevederilor legale anterior redate, instanţa reţine că o persoană fizică poate avea calitatea de angajator, în sensul Codului muncii. Pe de altă parte însă, dispoziţiile care reglementează faptele care constituie contravenţii sunt de strictă interpretare, în sensul că, pentru a se reţine în sarcina unei persoane – fizice sau juridice – că se face vinovată de încălcarea unei norme contravenţionale trebuie ca fapta comisă în realitate să se suprapună exact peste tiparul cuprins în norma incriminatoare. Articolul 16 alineatul 1 nu stabileşte în sarcina angajatorului, astfel cum acesta este definit de lege, obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, ci, circumstanţiază calitatea de angajator, enumerând în mod limitativ angajatorii cărora li se aplică acele prevederi legale, anume persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială, fără a menţiona angajatorul persoană fizică ”.

Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul , în termen legal conform art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , fără să motiveze în fapt şi în drept cererea de recurs.

În expunerea orală a motivelor de recurs , la termenul de judecată din 25.01.2010 , intimatul a invocat greşita anulare a procesului verbal de contravenţie , de către instanţa fondului, deşi a produs dovezi în sensul că cele două persoane au fost primite la muncă de petent fără să le încheie contracte individuale de muncă.

Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate precum şi din oficiu conform art. 304 ? din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul declarat este neîntemeiat.

În acest sens se are în vedere :

Conform prevederilor art.14 alin.1 din Codul muncii, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţa de muncă pe bază de contract de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art.14 alin.2 şi alin .3 din acelaşi cod, persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice, iar persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.

La art.16 alin.1 din cod . se dispune: ”Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică , persoană fizică autorizată să desfăşoare activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia , în formă scrisă, contractul individual de muncă , anterior începerii raporturilor de muncă”.

Primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă , potrivit art.16 alin.1 , constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşii valoarea cumulată de 100.000 lei , astfel cum se prevede textual la art.276 alin.1 lit.e).

Din interpretarea logică şi sistematică a textelor legale enunţate rezultă neechivoc faptul că obligaţia de a încheie contracte individuale de muncă anterior începerii raporturilor de muncă s-a instituit numai în sarcina angajatorului , astfel cum este determinat ca fiind : persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfăşoare activitate independentă sau asociaţie familială .

În raport de prevederile legale invocate şi de situaţia în fapt dedusă judecăţii, tribunalul reţine ca şi instanţa fondului , că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art.276 alin.1 lit.e) din Codul muncii, în condiţiile în care petentul , persoană fizică angajată în executarea unei lucrări proprii, a solicitat sprijinul a doi cetăţeni .

Pentru considerentele ce preced , în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă , apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, tribunalul a respins ca neîntemeiat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. X/2009.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro