404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

COMERCIAL: Somaţie de plată formulată de creditor în temeiul prevederilor O.G. nr. 5/2001 , privind contravaloarea unor servicii prestate şi penalităţi de întârziere. Competenţa materială în soluţionarea litigiului referitor la penalităţile de întârziere

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009 din 13.10.2009 creditoarea C.N. „P.R.” SA – D.R.P. Ploieşti a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată a sumei de 113.801,51 lei, din care 84.343,78 lei – contravaloare prestări servicii şi 29.457,73 lei penalităţi de întârziere, împotriva debitoarei R.A.M. Buzău, sub incidenţa prevederilor O.G. nr. 5/2001.

În motivarea cererii creditoarea a susţinut că deşi a prestat debitoarei servicii de poştă în executarea contractului nr. X/26.04.2007, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr.1/8.01.2009, aceasta a refuzat în mod sistematic să plătească contravaloarea facturilor aferente anului 2007 conform art.8.2 din contract, la care se adaugă penalităţile de întârziere calculate în temeiul art.8.3 din contract.

Prin întâmpinarea depusă la fila 29 dosar , debitoarea a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în raport de cuantumul pretenţiilor remise de peste 100.000 lei, solicitând judecarea cererii în lipsă.

Prin sentinţa nr. X/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins excepţia necompetenţei materiale şi s-a admis în parte cererea, debitoarea fiind somată să plătească creditoarei suma de 19.653,5 lei contravaloare servicii.

Respingând excepţia, instanţa fondului a reţinut că, în cauză, competenţa nu este determinată de valoarea rezultată prin însumarea pretenţiilor formulate atât pe cale principală (84.343,78 lei) cât şi pe cale accesorie (29.457,73 lei), ci, numai de valoarea obiectului cererii principale.

Pe fond, instanţa a reţinut în raport de adresa nr. 7058/15.09.2009 depusă la fila 26 dosar, că debitoarea a contestat doar parte din debit şi în totalitate penalităţile de întârziere, recunoscând o datorie de plată în sumă de 19.563,50 lei.

Împotriva sentinţei a formulat cerere în anulare debitoarea, în termen legal conform art.8 alin.1 din OG nr.2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea motivelor, creditoarea a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buzău în soluţionarea cererii de somaţie de plată a unei sume ce depăşeşte 100.000 lei (în raport de prevederile art.2 pct.1 lit.a din Cod procedură civilă raportat la art.2 alin.1 din OG nr. 5/2001), iar pe fond greşita sa obligare la plata sumei de 19.653,50 lei, deşi aceasta a fost achitată cu OP nr. 860/29.10.2009.

Prin sentinţa nr. X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis cererea în anulare, s-a constatat nulitatea absolută a sentinţei nr. X/2009 şi s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei., dispunându-se declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a avut în vedere prevederile art.2 pct.1 lit.a) din Cod procedură civilă coroborat cu art.2 alin.1 din O.G. nr. 5/2001, potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, fără a se distinge dacă acestea sunt principale sau accesorii.

Împotriva sentinţei nr. X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău a declarat recurs creditoarea C.N. „P.R.” SA – D.R.P. Ploieşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în temeiul art.303 din Codul de procedură civilă.

În expunerea motivelor de recurs, creditoarea a invocat greşita admitere de către instanţa fondului a excepţiei invocată de debitoare, în condiţiile în care influenţă asupra competenţei materiale produce numai valoarea capătului principal de cerere, în raport şi de prevederile art.17 din Codul de procedură civilă.

Debitoarea a formulat întâmpinare în temeiul art.4 alin.4 din O.G. nr. 5/2001 solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. X/2010 s-a respins recursul declarat de creditoare.

În acest sens s-a avut în vedere:

Conform art.2 pct.1 lit.a) din Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.

Potrivit art.2 alin.1 din OG nr. 5/2001, cererile privind somaţia de plată se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Or, în condiţiile în care, textul art.2 pct.1 lit.a) din Cod procedură civilă vizează procesele şi cererile în materie comercială, fără a distinge dacă acestea sunt principale sau accesorii, instanţa fondului a făcut o aplicare greşită a legii în raport de valoarea obiectului cererii de emitere a somaţiei de plată pentru o sumă de peste 100.000 lei.

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate în baza art., 312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, s-a respins recursul declarat de creditoare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro