404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL.Infractiuni prevăzute si pedepsite de art.194 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. si art.33 lit.a C.pen

Asupra prezentului recurs penal:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr.2312/P/2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 05.11.2010, sub nr.14996/200 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor CR, CI si CV pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute si pedepsite de art.194 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. si art.33 lit.a C.pen. .

În sustinerea rechizitoriului s-a retinut în sarcina inculpatilor că în perioada anilor 2008-2010 au constrâns mai multe părti vătămate, administratori de societăti comerciale, prin amenintări repetate cu moartea si violente fizice îndreptate asupra lor si a membrilor familiilor acestora, pentru a obtine în mod injust foloase materiale constând în recuperarea sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut si a dobânzilor aferente.

Judecătoria Buzău, prin încheierea de sedintă din data de 05.11.2010, pronuntată în dosarul nr.14996/200/2010, verificând legalitatea si temeinicia arestării preventive a celor trei inculpati, la înregistrarea dosarului, în temeiul dispozitiilor art.3001 alin 3, C.pr.pen. a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventiva a acestora impun în continuare privarea lor de libertate si în consecinţă a menţinut starea de arest a acestora.

În considerentele acestei încheieri, instanta de fond a retinut că la data de 12.08.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei trei inculpati şi arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, pentru comiterea infracţiunii de şantaj în formă continuată prevăzută si pedepsită de art. 194 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal, întrucât în perioada 2008-2010, inculpaţii ar fi constrâns părţile vătămate ŢN, CMC, RG, PŞ, ŞDL, PV şi martorii VAG şi ZP prin ameninţări repetate cu moartea şi cu violenţe fizice îndreptate asupra lor şi a membrilor familiilor acestora, precum şi cu deposedarea de bunurile proprietate personală sau cele aflate în patrimoniul societăţilor comerciale pe care acestea le administrau, pentru a obţine în mod injust un folos material, constând în recuperarea sumelor de bani acordate cu împrumut şi a dobânzilor aferente.

Instanţa de fond a constatat că temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpaţii CR, CI şi CV, impun în continuarea privarea lor de libertate, întrucât inculpaţii au săvârşit infracţiuni, pentru care legea prevede sancţiuni cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea în care au fost săvârşite faptele, pe o perioadă lungă de timp şi prin modalităţi menite să semene în mentalul victimelor o stare de tensiune şi temere, sentimente care conduceau la un comportament anormal din partea acestora .

Instanţa de fond a mai reţinut că pericolul social nu s-a diminuat, chiar dacă în cauză inculpaţii au fost arestaţi preventiv, din luna august 2010, motivat de faptul că, ulterior arestării preventive, cu ocazia judecării cererilor de prelungire a arestării preventive, s-a reţinut că inculpaţii, aflaţi în libertate, pot zădărnici aflarea adevărului, existând posibilitatea influenţării părţilor vătămate şi a martorilor din prezenta cauză, aceasta realizându-se şi numai prin sentimentul de insecuritate determinat de lăsarea în libertate a inculpaţilor.

Referitor la apărările inculpatului CI în sensul că starea de sănătate nu-i permite suportarea regimului de detenţie, instanţa de fond a apreciat, raportat la actele medicale prezentate, că nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sa în libertate în contextul în care există posibilitatea administrării tratamentului prescris de medic în reţeaua sanitară a penitenciarelor.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii CR, CI si CV care au solicitat să fie judecati în stare de libertate.

În motivarea recursului, recurentii au învederat instantei, prin apărătorii lor că temeiurile care au determinat arestarea lor preventivă nu mai subzistă în conditiile în care a fost întocmit rechizitoriul, au fost audiati martorii, probatoriul fiind administrat de organele de urmărire penală.

Recurentul CI, prin apărătorul său, a mai arătat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr.2312/P/2009 a fost înregistrat pe rolul instantei cu încălcarea dispozitiilor art.160 al.1 C.pr.pen. .

Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Conform dispozitiilor art.3001 al.1 C.pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive iar potrivit dispozitiilor al.3 al aceluiasi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Prin încheierea de sedintă nr.23/12.08.2010 a Judecătoriei Buzău, pronuntată în dosarul nr.11076/200/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor CR, CI si CV pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 12.08.2010, măsură ce a fost prelungită ulterior succesiv, în conditii legale, până la data de 06.11.2010.

În considerentele acestei încheieri s-a retinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.148 lit. f) C.proc.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatilor este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatilor, învinuiti de comiterea unor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv şantaj în forma continuată, pericol social ridicat relevat de natura infracţiunilor, de împrejurările concrete în care au fost întreprinse acţiunile ilicite, respectiv pe o perioada mare de timp, actele de ameninţare şi constrângere ale părţilor vătămate fiind exercitate cu o frecvenţa ridicata, inculpaţii instaurând o adevarata stare de teroare in rândul acestora.

În mod legal instanta de fond a considerat, la pronuntarea încheierii de sedintă din data de 05.11.2010, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatilor impun în continuare privarea lor de libertate.

Astfel inculpatii au fost trimisi în judecată pentru săvârsirea mai multor infractiuni de santaj, în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, judecarea acestora în stare de libertate fiind de natură a prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate generat în rândul societăţii civile, existând date că inculpatii ar fi săvârsit aceste infractiuni pe o perioadă mare de timp, actele de ameninţare şi constrângere ale părţilor vătămate fiind exercitate cu o frecvenţa ridicată.

Inculpatii sunt arestati preventiv din data de 12.08.2010 iar durata de timp care a trecut până în prezent nu este de natură a atenua pericolul concret pentru ordinea publică a inculpatilor prin cercetarea acestora în stare de libertate.

Referitor la nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de dispozitiile art.160 al.1 C.pr.pen., raportat la complexitatea acestei cauze, instanta apreciază că nerespectarea acestui termen nu a produs nicio vătămare inculpatului CI de natură a afecta valabilitatea modalitătii de sesizare a instantei.

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen. urmează să respingă recursurile formulate de recurentii inculpati CR, CI si CV împotriva încheierii de sedintă din data de 05.11.2010, pronuntată în dosarul nr.14996/200/2010, al Judecătoriei Buzău, ca nefondate iar în baza art.192 al.2 C.pr.pen. să-i oblige pe acestia la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă si suma de 300 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocati Buzău din fondul special al Ministerului Justitiei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro