404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL.Santaj şi abuz de încredere

Asupra prezentului recurs penal:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 25.06.2010, sub nr.9090/200, petentul DAR a contestat soluţia dispusă de procuror, prin rezoluţia din data de 23.12.2009 dată în dosarul nr. 4645/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, solicitând desfiinţarea acesteia şi cercetarea făptuitorului ECM sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de şantaj şi abuz de încredere .

În motivarea plângerii, petentul a învederat instanţei de fond că a formulat plângere împotriva intimatului ECM, sesizând secţia de Combatere a Fraudelor din cadrul I.P.J. Buzău, în luna august 2009, solicitând instrumentarea cu mijloace specifice, a şantajului la care era supus pentru înapoierea bunurilor mobile, coroborat cu abuzul de încredere.

Petentul a mai arătat că la data de 20.04.2009 a predat intimatului în baza unui proces verbal , patru aparate de băuturi calde, în valoare totală de 1680 Euro, urmând ca plata acestora să se facă până la data de 15.06.2009 , când avea să opereze şi transferul proprietăţii bunurilor, precizând că aparatele erau în stare bună de funcţionare iar motivul pentru care nu au fost plătite la data semnării procesului verbal a fost acela al lipsei banilor şi nehotărârii intimatului de a le achiziţiona pe societatea acestuia sau pe persoană fizică stabilind astfel, de comun acord, un termen în care să se hotărască dacă aparatele vor fi vândute, respectiv 15.06.2009 .

Cu toate acestea, termenul s-a îndeplinit dar intimatul a amânat discuţiile şi nu a plătit aparatele, motiv pentru care i-a solicitat restituirea acestor bunuri, având oferte ale unor clienţi solvabili ce doreau să le achiziţioneze, înştiinţându-l pe intimat despre intenţia sa de a reintra în posesia bunurilor, au stabilit o dată la care la care să se prezinte cu autofurgoneta şi cu potenţialul client să ridice aparatele însă intimatul la momentul respectiv a refuzat să-i pună la dispoziţie toate aparatele încredinţate, motivând că are spaţiul închiriat în târgul Drăgaica şi că nu poate restitui decât unul, alt aparat fiind restituit de proprietarul unui service , unde intimatul îl dusese.

Pentru restituirea, celorlalte două aparate, au stabilit o altă dată dar intimatul i-a solicitat, prin mesaj transmis pe telefonul mobil, bani , motivat de faptul că trebuia să folosească în continuare aparatele, în fata organelor de cercetare penală, motivându-şi solicitarea banilor prin aceea că ar fi suportat cheltuieli de întreţinere şi reparaţii ale bunurilor, deşi , prin proces – verbal de predare primire, din data de 20.04.2009, el nu s-a angajat la suportarea unor astfel de cheltuieli.

A apreciat că prin însuşirea bunurilor de către intimat şi refuzul de restituire a acestora sunt întrunite condiţiile de existenţă a infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 213 C.pen.prin dispoziţiile incriminatorii legiuitorul urmărind asigurarea încrederii pe care trebuie să se bazeze relaţiile sociale cu caracter patrimonial şi prin aceasta să se apere proprietatea bunurilor mobile, arătând şi că intimatul a recunoscut faptul că i-a încredinţat aparatele în vederea achiziţionării la data plăţii, aceasta reieşind din restituirea celor două aparate din cele patru încredinţate.

Totodată a apreciat că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prin ameninţările verbale transmise prin mesaje telefonice, în acest mod fiindu-i ştirbită libertatea de a hotărî liber în ce priveşte bunurile personale, a solicitat organelor de poliţie organizarea unui flagrant pentru constatarea infracţiunii , dar s-a apreciat că nu este cazul, şi că se poate obţine şi altfel recuperarea bunurilor, lucrătorul de poliţie care s-a ocupat de caz nu a reuşit însă să-l determine pe intimat să înapoieze aparatele, acesta folosindu-se în continuare de un bun al său, ori , poate, chiar le-a vândut, în condiţiile arătate petentul considerând că soluţia a fost dispusă de procuror în mod eronat, reţinându-se nejustificat că între părţi ar exista o convenţie civilă, nu s-au verificat o serie de aspecte cu privire la existenţa sau inexistenţa unei astfel de înţelegeri, dar nu s-au întreprins deloc cercetări cu privire la infracţiunea de şantaj, el nu a fost audiat, astfel că se impune desfiinţarea rezoluţiei atacate , cercetarea penală a învinuitului în vederea stabilirii existenţei infracţiunilor reclamate.

Instanţa de fond, prin sentinţa penală nr.764/09.09.2010, în baza art. 278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen., a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul DAR împotriva intimatului ECM, a menţinut soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosar nr. 4645/P/2009, ca temeinică şi legală si în baza art.192 alin.2 C.pr.pen. l-a obligat pe petent la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

La data de 18.08.2009 petentul DAR a sesizat , prin plângere, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Buzău cu privire la faptul că numitul ECM refuză să-i înapoieze două din cele patru aparate de preparat băuturi calde, în valoare de 1680 Euro, pe care i le-a predat acestuia în ziua de 20.04.2009, în baza unui proces-verbal şi care urmau să-i fie achitate până la data de 15.06.2009.

Intimatul ECM este administrator al S.C. M.P.D. GRUP S.R.L. BUZĂU şi, după ce în prealabil, au negociat preţul achiziţiei aparatelor, la data de 20.04.2009, a primit de la petent , în baza unui proces-verbal, 4 aparate de preparat cafea, cu o valoarea totală de 1680 Euro.

Cu privire la restituirea bunurilor intimatul a declarat că aparatele s-au defectat şi au fost reparate în cadrul societăţii pe care o administrează , iar ulterior două dintre aparate au fost luate de petent şi vândute altei persoane, moment la care părţile au discutat despre contravaloarea reparaţiilor efectuate . A susţinut că a refuzat atât plata cât şi restituirea celor două aparate întrucât la rândul lui petentul a refuzat să-i achite contravaloarea reparaţiilor şi a costurilor de întreţinere suportate de el cu cele 4 aparate.

Prin rezoluţia procurorului nr.4645/P/2009 din 23.12.2009 s-a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de ECM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C.pen., apreciindu-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit.b C.pr.pen., reţinându-se că între părţi există o convenţie civilă iar litigiu născut din executarea acestei convenţii poate fi soluţionat de instanţa civilă.

Prin rezoluţia prim procurorului al aceluiaşi parchet a fost respinsă plângerea petentului împotriva soluţiei dispuse de procurorul ce a instrumentat cauza, fiind menţinute dispoziţiile din rezoluţia atacată, reţinându-se că între părţi există un litigiu civil de natură contractuală iar cu privire la infracţiunea de şantaj s-a înaintat o copie a plângerii organelor de poliţie pentru efectuarea de cercetări.

Verificând soluţia contestată în raport de materialul din dosarul de urmărire penală, instanţa de fond a apreciat că plângerea nu este fondată, probatoriul fiind complet şi corect interpretat.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz de încredere reclamată de petent, în speţă instanţa de fond a constatat că refuzul făptuitorului de a restitui petentului bunurile – cele două aparate de preparat băuturi calde – este justificat de atitudinea acestuia de a nu-i plăti contravaloarea costurilor de întreţinere şi reparaţiilor efectuate de făptuitor la aparatele respective.

În baza înţelegerii dintre cei doi, petentul, i-a încredinţat intimatului 4 aparate de preparat cafea, urmând ca transferul proprietăţii asupra bunurilor să aibă loc ulterior, la data convenită a plăţii acestora însă la expirarea termenului, achiziţionarea lor nu a mai avut loc, două aparate au fost restituite petentului, două au rămas în continuare în posesia făptuitorului, care a pretins un drept de retenţie asupra lor, până la momentul achitării de către petent a contravalorii costurilor de întreţinere şi reparaţiilor, plata acestor cheltuieli pretinse a fi fost efectuate de către făptuitor, fiind refuzată de petent.

În cazul refuzului de restituire, ca modalitate a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz de încredere trebuie să se dovedească intenţia frauduloasă cu care se face intervertirea titlului în conformitate cu care se deţinea bunul, concret trebuie văzut dacă nerestituirea se poate datora şi altor cauze decât intenţiei pretinsului făptuitor de a trece bunul în stăpânirea sa.

Or, în speţă, conform celor expuse anterior, instanţa de fond a apreciat că intenţia făptuitorului nu este de a-şi însuşi bunul pe nedrept, de intervertire frauduloasă a detenţiei în proprietate, astfel că în acest caz se poate iniţia un proces civil şi nu unul penal privind comiterea infracţiunii de abuz de încredere .

Cu privire la cealaltă infracţiune reclamată, de şantaj, instanţa de fond a apreciat că, chiar în condiţiile în care au existat acele mesaje telefonice, prin care intimatul cerea unele sume de bani petentului pentru restituirea celor două aparate, este evident că e vorba de sumele pretinse drept contravaloare a reparaţiilor efectuate, or, infracţiunea prevăzută de art.194 C.pen. se referă la constrângerea unei persoane să dea sau să facă ceva dacă se urmăreşte astfel a se dobândi în mod injust un folos pentru sine.

Mai mult, prin rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr. 479/II/2/ 2010 din 26.05.2010 s-a reţinut că plângerea petentului sub acest aspect a fost înaintată Poliţiei Municipiului Buzău pentru a se efectua cercetări.

Aşa fiind, în considerarea celor expuse anterior instanţa de fond a reţinut că soluţia dispusă de procuror, de confirmare a neînceperii urmăririi penale faţă de intimat este corectă , fapta reclamată nefiind prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul DAR care a solicitat admiterea recursului si continuarea cercetărilor fată de făptuitorul ECM sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută si pedepsită de art.213 C.pen. .

În motivarea recursului, petentul a învederat instanţei că aparatele predate îi apartin, făptuitorul refuzând plata sau restituirea acestora.

Examinând recursul formulat de petentul DAR prin prisma dispozitiilor art.3851 si următoarele C.pr.pen., a actelor si lucrărilor dosarului si având în vedere si susţinerile petentului, tribunalul constată că recursul este fondat din următoarele considerente:

La data de 20.04.2009, petentul DAR a predat făptuitorului ECM, prin proces-verbal, patru aparate de preparat cafea în valoare de 1.680 Euro, plata aparatelor urmând a se face la data de 15.06.2009.

Acest proces-verbal este de fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, conform căruia petentul s-a obligat ca la data de 15.06.2009 să transmită dreptul de proprietate asupra aparatelor către făptuitor, cu obligaţia acestuia de plăti preţul, până la data achitării preţului, făptuitorul având doar un drept de folosinţă.

La data scadentei, vânzarea-cumpărarea nu s-a perfectat, la data de 23.06.2009, făptuitorul restituindu-i petentului doar două aparate din cele patru, refuzul de restituire pentru celelalte două aparate datorându-se faptului că petentul nu i-ar fi achitat făptuitorului cheltuielile ocazionate de reparaţia si întreţinerea aparatelor.

Conform dispoziţiilor art.213 al.1 C.pen., însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă.

În cauză, instanta apreciază că instanta de fond avea la dosar toate probele necesare pentru a putea stabili că făptuitorul se face vinovat de săvârsirea infractiunii de abuz de încredere, în conditiile în care refuzul de restituire al celor două aparate se face cu rea-credintă, făptuitorul având posibilitatea ca atunci când aparatele s-au stricat să le restituie petentului în vederea efectuării reparatiilor.

Acest presupus litigiu civil este invocat de făptuitor, fără a dovedi existenta acestuia, tocmai pentru a se ascunde intenţia frauduloasă cu care s-a făcut intervertirea titlului în conformitate cu care se deţineau cele două aparate.

Este putin probabil ca aceste aparate să fi fost preluate fără a fi în stare de functionare, la dosarul cauzei neexistând probe care să ateste reparatia acestora sau costurile de întretinere ale lor, astfel că refuzul de restiture este nejustificat, fiind sanctionat de dispoziţiilor art.213 al.1 C.pen. .

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta, în baza dispozitiilor art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., urmează să admită recursul formulat de recurentul DAR împotriva sentintei penale nr.764/09.09.2010 a Judecătoriei Buzău, privind pe intimatul ECM, să caseze sentinta recurată iar în baza dispozitiilor art.278 1 al.8 lit.c C.pr.pen., să admită plângerea formulată de petentul DAR împotriva rezoluţiei nr.4645/P/2009 din data de 23.12.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău si a rezolutiei nr.479/II/2/ 2010 din data de 26.05.2010, să desfiinteze rezolutiile atacate si să trimită cauza la instanta de fond, probele existente la dosar fiind suficiente pentru ca instanta de fond să judece cauza pe fond, sub aspectul săvârsirii infractiunii prevăzută si pedepsită de art.213 al.1 C.pen. de către făptuitorul ECM.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro