404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL. Plangere.

Asupra prezentului recurs penal .

Prin sentinţa penală nr. 924 /19.10.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău in dosarul nr. 11898/200/2010 s-a respins plângerea formulată de petentul ZG , s-a menţinut soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău in dosarul nr. 342/P/2010 şi a fost obligat petentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Prin ordonanţa nr. 342/P/2010 din 08. 07. 2010 a Parchetului de pe lânga Judecătoria Buzău s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala fata de PA sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzuta de art. 180 alin . 1 Cod penal şi aplicarea unei sancţiuni administrative de 500 lei amenda , reţinându-se incidenta art. 10 lit. b1 Cod pr penala , scoaterea de sub urmărire penala fata de acelaşi învinuit pentru infracţiunea prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal , întrucât fapta nu este prevăzuta de legea penala, reţinându-se incidenta art. 10 lit b, Cod pr penala şi neînceperea urmăriri penale fata de aceeaşi persoana pentru savarsirea a infracţiunilor prev. de art 208 alin. 1 , 217 alin 1 Cod penal , 193 , 205 , 217 alin 1, 193 , 205 Cod penal , reţinându-se incidenta art. 10 lit. a, d, f, h Cod pr penala .

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala fata de către ZG pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal şi aplicare a unei sancţiuni administrative de 200 lei , reţinându-se incidenta art. 10 lit b1 Cod pr penala.

În motivarea soluţiei s-a reţinut faptul că petentul ZG a formulat plângere penala împotriva intimatului Popa Adrian pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin 1 şi 320 alin. 1 Cod penal susţinând ca la data de 21. 12. 2009 a fost agresat fizic de către respectivul , iar începând cu luna noiembrie 2009 acesta îi împiedica accesul in proprietatea comuna situata pe casa scării blocului unde locuiesc cele două părţi. Petentul s-a plâns şi pentru faptul că, în cursul luni octombrie 2009 PA a efectuat lucrări de renovare a apartamentului său şi din cauza trepidaţiilor produse, i-au fost produse unele pagube susţinând că nu a formulat plângere la data respectiva , pentru că vecinul său i-a spus ca îl va despăgubi , ceea ce nu s-a întâmplat. Petentul s-a plâns şi pentru faptul că PA i-a sustras mai multe bunuri în luna noiembrie 2009 cu ocazia amenajării balconului comun, interzicându-i după acesta amenajare accesul în balconul comun. S-a mai plâns petentul şi pentru faptul că în 18. 12. 2009 i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă , a făcut scandal , a scuipat, i-a introdu în încuietoarea tip yală un obiect metalic , fiind nevoit sa-şi schimbe încuietoarea, iar în data de 21. 12. 2009 in timp ce intra în blocul în care locuieşte , însoţit fiind de vecina sa Sinca Silvia,a fost lovit de PA cu palmele peste cap, acesta ameninţându-l şi cu acte de violenţă.

S-a mai reţinut faptul că, la 25. 05.2010 s-a început urmărirea penala faţă de ZG pentru infracţiunea prevăzuta de art 217 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în data de 18.12. 2009 a bătut cuie în rama uşii din PVC , aparţinând lui PA, uşă montata la balconul proprietate comuna situat pe scara blocului unde locuiesc cei doi.

Procurorul de caz a reţinut că, aspectele învederate de ZG referitoare la infracţiunea de lovire sunt confirmate de martora SS, nu şi cele referitoare la ameninţările din data de 21. 12. 2009 , martora susţinând că nu a auzit ca PA sa-i adreseze petentului ameninţări.

ZG a recunoscut că a bătut cuie în rama uşii din pvc aparţinând lui PA, dar a susţinut că a făcut acest lucru cu scopul de a monta o perdea.

S-a mai reţinut că, PA se face vinovat de savârşirea faptei de lovire , iar ZG de cea de distrugere, însă s-a apreciat că pericolul social al faptelor este minim, nefiind suficient pentru a caracteriza faptele ca infracţiuni şi având în vedere modalitatea de savârşirea faptelor , urmările produse, scopul urmărit precum şi persoana celor doi s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penala a celor doi şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ.

Cu privire la fapta prevăzuta de art. 320 Cod penal s-a apreciat că balconul în litigiu fiind un bun comun al tuturor proprietarilor de apartamente din blocul respectiv, fapta savârşită de PA nu este prevăzuta de legea penala , fiind un litigiu civil.

Referitor la sustragerea bunurilor din balconul comun, s-a constatat ca nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în condiţiile în care PA nu si-a însuşit bunurile respective , o parte fiind lăsate la uşa petentului, unele deşeuri aruncate, iar unele bunuri lăsate în faţa blocului ( panou interior de lemn şi geamuri montate pe cornier).

Cu privire la faptele de ameninţare şi insulta reclamate a fi comise la data de 18. 12. 2009 s-a apreciat că în lipsa unor probe concludente in cauza se poate face aplicarea principiului in dubio pro reo .

S-a mai reţinut că pe parcursul cercetărilor petentul si-a retras plângerea a prealabila cu privire la distrugerea încuietorii tip yală, iar cu privire la distrugerea locuinţei petentului s-a reţinut că acesta nu a formulat plângere în termenul prev. de art. 284 Cod penal.

Împotriva acestei soluţii petentul ZG a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, plângere ce a fost respinsă prin ordonanţa nr. 751/II/2/2010 din 17. 08 2010, în conformitate cu art 278 Cod pr penala în referire la ar 275 – 277 Cod pr penala , apreciindu-se că soluţia adoptată în cauza este legală.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , susţinând că intimatul PA se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost cercetat si că se impunea trimiterea sa in judecată.

Analizând sentinţa atacată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de fond , a dispoziţiilor legale incidente cauzei , a motivelor de recurs invocate , precum si din oficiu , sub toate aspectele de fapt si de drept , tribunalul va respinge recursul de faţă pentru următoarele considerente :

Din probele administrate in cauză rezultă faptul că intimatul PA l-a agresat fizic pe petentul recurent la data de 21.12.2009 , fiind incidente in cauză dispoziţiile art. 180 alin.1 Cod penal. Pentru această infracţiune s-a dispus prin ordonanţa nr. 342/P/2010 din 8.07.2010 scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ , respectiv amendă in cuantum de 500 lei.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui PA pentru infracţiunea prevăzută de art. 320 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală , fiind vorba de un litigiu civil , precum si neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal , art. 217 alin.1 Cod penal, art. 193 Cod penal si art. 205 Cod penal întrucât pentru o parte din ele nu s-a confirma existenţa in materialitatea lor si pentru o parte , petentul şi-a retras plângerea prealabilă.

Petentului recurent i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ – amendă de 200 lei pentru infracţiunea de distrugere , prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal întrucât la data de 18.12.2009 a bătut cuie in rama uşii din PVC aparţinând lui PA , uşă montată de acesta la balconul proprietate comună situat pe scara blocului unde locuiesc cei doi.

Această infracţiune a fost recunoscută de petent care a afirmat că dorea să monteze o perdea , aspect infirmat din chiar modalitatea şi locul unde au fost bătute cuiele .

In mod corect s-a apreciat că pentru infracţiunile de distrugere , pericolul social al faptelor comise, de cele două părţi este minim având in vedere urmările produse, scopul urmărit şi modalitatea in care au fost comise. Astfel, aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ este îndestulătoare.

Din probele administrate in cauză rezultă că intimatul nu şi-a însuşit niciunul din bunurile proprietatea petentului , nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt.

Cu privire la infracţiunile de ameninţare şi insultă nu s-au administrat probe concludente care să fi condus la stabilirea vinovăţiei intimatului.

Aşa cum au apreciat prin procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău care a respins plângerea petentului , şi instanţa de fond , tribunalul constată că ordonanţele atacate sunt legale si temeinice .

Astfel , in temeiul art. 38515 pct.1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de petent .

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro