404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL.Furt

Asupra prezentului recurs penal :

Prin sentinţa penală nr.63/12.02.2010,Judecătoria Rm.Sărat a dispus următoarele :

In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10. lit. b1 Cod procedura penala combinat cu art. 18 1 Cod penal achita inculpata DM pentru infractiunea de furt, prevazuta de art. 210 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

In baza art. 91 Cod penal aplica inculpatei amenda administrativa de 100 lei.

Obliga inculpata la 5200 lei despagubiri civile catre partea vatamata.

Obliga inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare catre partea vatamata reprezentand onorariu avocat.

Obliga inculpata la 80 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a hotărî astfel,instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele :

Partea vatamata si inculpata au fost concubini, intretinand relatii de concubinaj in perioada februarie – septembrie 2008.

In perioada concubinajului inculpata nu s-a mutat efectiv in domiciliul partii vatamate ci venea frecvent in locuinta acestuia, unde ramanea cateva zile si il ajuta la diferite treburi gospodaresti.

Relatia de concubinaj dintre parti a luat sfarsit la data de 12 septembrie 2008.

Inculpata a avut acces in intreg imobilul partii vatamate, asa cum a recunoscut in declaratia data.

In imobilul partii vatamate nu au avut acces alte persoane.

Martorul NL, vecin cu partea vatamata a relatat ca a vazut-o pe inculpata parasind imobilul acesteia cu o geanta mare de voiaj in lipsa concubinului care se afla la camp.

Cu martorii audiati, partea vatamata a adovedit ca a avut in imobil bijuterii si bunuri ce au apartinut defunctei sotii, bunuri ce nu au fost datae de pomana in luna martie 2008.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca inculpata avea acces in intreg imobilul, cunostea interiorul acestuia, au vazut-o parasind domiciliul partii vatamate in lipsa acestuia avand asupra sa bagaje si ca alte persoane nu intrau in imobil si nici nu cunosteau locul unde erau pastrate bunurile.

Inculpata, desi i s-a incuviintat proba cu doi martori cu care sa dovedeasca ca bunurile solicitate de partea vatamata au fost datae de pomana in luna martie 2008, nu si-a mai administrat acest probatoriu si nici nu s-a mai prezentat in instanta din data de 3 iulie 2009.

Instanta a constatat ca fapta inculpatei a adus o atingere minima patrimoniului partii vatamate si fata de imprejurarile in care a fost savarsita, a concluzionat ca aceasta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Sărat criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate sub urmtoarele aspecte :

– valoarea prejudiciului este de 5200 lei astfel încît nu se poate reţine că s-a adus o atingere minimă valorii sociale privind patrimoniul ;

– inculpata a aut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal,nu s-a prezentat la instanţă şi nu a formulat probe în apărare;

– aplicarea unei sancţiuni administrative nu este suficientă faţă de condiţiile concrete ale comiterii faptei şi atitudinea inculpatei .

S-a solicitat condamnarea inculpatei cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Tribunalul,verificând sentinţa recurată pe baza materialului si lucrărilor din dosar,motivelor de recurs invocate,precum si sub toate aspectele de fapt şi de drept,potrivit art.3856 cod pr.penală va reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de fond reţinut în mod corect,faţă de împrejurările în care a fost comisă fapta ,natura relaţiilor dintre părţi care au convieţuit o perioadă de timp,faptul că partea vătămată a încercat să o determine pe inculpată să reia relaţiile.,dar si persoana inculpatei care nu a mai fost condamnată ,că sunt incidente dispoziţiile art.181 cod pr.penală cu privire la lipsa pericolului social al unei infracţiuni.

În plus,faţă de considerentele reţinute de către instanţa de fond ,tribunalul are în vedere şi faptul că infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata se pedepseşte la plângerea prelabilă a părţii vătămate care nu a mai declarat recurs,deşi părţile nu s-au împăcat iar conduita de nerecunoaştere a faptei de către inculpată nu poate fi interpretată în defavoarea acesteia,aşa cum s-a solicitat prin motivele de recurs.

Pe parcursul procesului penal inculpatul are dreptul de a nu face nicio declaraţie,în conformitate cu art.70 alin.2 cod pr.penală şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia,potrivit art.66 cod pr.penală.

Faţă de aceste considerente,reţinând că recursul este nefondat,urmează a fi respins în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penală

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro