404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL.Infracţiuni de înşelăciune în convenţii prevăzută de art.215 al.1,2,3 C.penal

Asupra prezentului recurs penal.

Prin sentinţa penală nr.286 din 06.04.2010, Judecătoria Buzău a hotărât următoarele:

Respinge plângerea formulată de petenta A.M., împotriva intimatei B.(C.)V.

Menţine soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr. 6003/P/2009.

Obligă petenta la 40 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr.6003/P/2009 din 22.12.2009 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută de art.215 al.1,2,3 C.penal, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art.10 lit.b C.pr.penală.

În motivarea rezoluţiei s-a reţinut faptul că, petenta A.M. a formulat plângere penală la data de 02.11.2009 împotriva intimatei C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune susţinând că, în mai multe rânduri i-a împrumutat sume de bani iar aceasta refuză să i le restituie.

S-a mai reţinut faptul că, petenta a declarat că în perioada ianuarie 2007-ianuarie 2009 a împrumutat-o pe intimată cu sumele de 26.000 Euro şi 4.500 lei bani pe care respectiva i-a folosit în interes personal, fără să se încheie între ele vreun document cu privire la sumele împrumutate.

S-a reţinut şi declaraţia intimatei în sensul că, aceasta a recunoscut că a împrumutat de la petentă mai multe sume de bani fără a întocmi documente în acest sens ajungându-se în final la o datorie de 50.000 lei.

De asemenea, s-a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de împrumut la data de 12.09.2007 pentru suma de 50.000 lei care avea ca termen data de 01.09.2008.

Pentru că, petenta nu şi-a recuperat suma împrumutată a solicitat executarea silită a intimatei fiind înfiinţată poprire pe salariul acesteia.

S-a apreciat că, litigiul dintre părţi nu este de natură penală fiind vorba de un litigiu civil legat de executarea unui contract de împrumut, litigiu ce urmează a fi soluţionat pe calea unei acţiuni civile.

Împotriva acestei soluţii petenta a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia nr.75/II/2/2010 din data de 02.02.2010 în conformitate cu art.278 C.pr.penală în referire la art.275-277 C.pr.penală apreciindu-se că, soluţia atacată este una legală.

Verificând soluţia atacată instanţa de fond consideră că nu există nici o inducere în eroare a petentei, astfel că în cauză nu este vorba de un litigiu penal ci de un litigiu civil.

Împotriva sentinţei mai sus arătate a declarat recurs petenta A.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , arătând că a fost indusă în eroare la momentul efectuării împrumuturilor şi că procurorul nu a administrat nici o probă din cele pe care le-a solicitat.

Tribunalul, analizând recursul declarat , constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Rezultă din dosarul cauzei că aceasta a formulat plângere penală la procuror la data de 02.11.2009 solicitând tragerea la răspundere penakă a numitei C.V. pentru savarsirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1, 2 C.pen.

Arată că începând cu luna ianuarie 2007 şi pana in februarie 2008 a împrumutat-o pe aceasta cu mai multe sume de bani in lei si in euro pentru a le achita la cămătari, fiind indusă în eroare prin aceea ca i s-au prezentat acte, titluri de proprietate, contracte de prestări servicii din care rezulta că deţine terenuri în Constanţa pe care le poate vinde pentru a-i restitui banii, că efectuează o lucrare de asfaltare a Autostrăzii Transilvania din care va obţine profit.

Prezentându-i aceste înscrisuri, a considerat ca este solvabilă şi i-a împrumutat bani, în total 26.000 euro şi 45 milioane lei vechi.

Din dosarul cauzei rezulta ca în septembrie 2007 părţile au încheiat un contract de împrumut în care este menţionată suma de 50.000 lei.

Potrivit declaratiei numitei C.V., suma menţionata in acest contract reprezintă de fapt datoria sa catre petenta.

Susţine petenta că a fost indusa in eroare de intimată însă din actele dosarului, nu rezultă o astfel de situaţie. Deşi s-a încheiat un contract de împrumut în luna septembrie 2007, potrivit propriei declaraţii date de petentă, a împrumutat-o şi ulterior cu bani şi anume de 3 ori în cursul anului 2008.

Faţă de aceste probe , nu poate susţine petenta că a fost indusă în eroare din moment ce pe parcursul a doi ani o împrumută aproape lunar cu sume mari de bani, bani pe care potrivit propriei declaraţii, nu îi mai primeşte.

În concluzie soluţia dată de procuror este corectă, la fel şi hotărârea primei instanţe, astfel că tribunalul, în baza art.38515 pct.1 lit.b c.proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 C.proc.pen.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro