404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

COMERCIAL : Acţiune în restituirea taxei de poluare achitată pentru un autoturism an de fabricaţie 2000, înmatriculat într-un alt stat european . Incidenţa art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene

Asupra cauzei de faţă ;

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 3360/114/2010 la data de 27.07.2010, reclamantul O.G. a solicitat in contradictoriu cu pârâţii : Ministerul Finanţelor Publice , Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău şi – Administraţia Finanţelor Publice pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea pârâtelor să îi restituie suma de 4.434 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală de la data achitării, până la data plăţii efective.

In motivarea cererii, reclamantul arată că in luna septembrie 2009 a cumpărat un autoturism marca SEAT, an de fabricaţie 2000, înmatriculat în Italia, iar pentru a-l înmatricula i s-a impus plata sumei de 4434 lei cu titlu de taxa de poluare in România, taxă ce a fost achitată cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuţii seria TS4A nr.7631126 din 26.10.2009.

Precizează reclamantul că a solicitat pârâtei să-i restituie suma achitată, iar aceasta, prin adresa nr. 22379 din 22.06.2010 a refuzat restituirea sumei, motivând că a fost legal percepută.

Considera reclamantul că încasarea taxei si respingerea contestaţiei sunt nelegale întrucât contravin art. 148 alin.2 din Constituţia României şi art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art. 25 CE.

In dovedirea cererii au fost depuse la dosar, in copie: chitanţa seria TS4A nr.7631126 din 26.10.2009, adresa nr.22379 din 22.06.2010 emisă de AFPM Buzău, acte autoturism.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta DGFP a solicitat introducerea în cauză a AFM motivat de faptul că taxa pe poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, conform art.1 din OUG nr.50/2008.

Totodată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP Buzău, motivat de faptul că reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare AFP – autoritatea fiscală în a cărei evidenţă este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite şi taxe, dovada în acest sens fiind adresa nr. 22379 din 22.06.2010 emisă de AFPM Buzău ca răspuns la solicitarea reclamantului de restituire a taxei, iar nu DGFP .

De asemenea, a invocat excepţia prematurităţii acţiunii formulate arătând ca reclamantul trebuia să parcurgă procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 10 alin.8 din OUG nr.50/2008, cu aplicarea art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004 şi, în eventualitatea în care era nemulţumit de soluţia dată în urma soluţionării contestaţiei, se putea adresa instanţei de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei pârâta DGFP a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât taxa contestată a fost achitată în mod legal în temeiul unui act normativ în vigoare la data plăţii, reclamantul neîndeplinind niciuna din condiţiile expres prevăzute de OUG 50/2008.

Se arată ca la momentul intrării în vigoare a OUG nr.50/2008 şi anume 01.07.2008, prevederile art. 214 ind 1 -214 ind 3 Cod fiscal au fost abrogate, astfel încât taxa plătită a fost una pe poluare, în conformitate cu noul act normative şi nu o taxă specială de primă înmatriculare, taxa instituită prin actul normativ arătat neavând caracter discriminatoriu, ea reprezentând o taxă cu destinaţia protejării mediului înconjurător şi în conformitate cu normele comunitare.

Solicită admiterea excepţiilor astfel cum au fost formulate, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 13.10.2010, instanţa a dispus introducerea în cauză a AFM .

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâta AFM a solicitat suspendarea cauzei in baza art. 244 alin.1 pct. 1 Cod procedura civila, până la soluţionarea dosarului ce se află pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare în cauza C – 402/09 cu privire la compatibilitatea reglementarilor naţionale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată pe rolul CJUE ca urmare a demersului Tribunalului Sibiu.

De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii arătând ca reclamantul nu ataca un act administrativ in înţelesul Legii 544/2004 şi nici un act administrativ fiscal in înţelesul Codului de procedura fiscala, ci solicită restituirea unei sume pe care considera ca nu o datorează.

Considera pârâta ca acţiunea este inadmisibila si motivat de faptul ca reclamantul nu a formulat o contestaţie in contencios administrativ, adresată organului emitent al deciziei de calcul, in cauza fiind incidente dispoziţiile art. 7 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Reclamantul trebuia să formuleze plângere împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule si ulterior, in măsura in care se considera vătămat de răspunsul sau lipsa răspunsului autorităţii fiscale să se adreseze instanţei de contencios administrativ. În opinia sa, cererea de restituire a sumei reprezentând taxa pe poluare nu are caracterul unei contestaţii, astfel încât prezenta acţiune este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei solicita respingerea acţiunii arătând ca reclamantul face critici generale cu privire la OUG nr.50/2008 pe care o consideră ca fiind nelegală si discriminatorie in raport cu tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi consideră că este îndreptăţit să i se restituie suma plătită cu titlu de taxa la bugetul de stat, achitată cu ocazia înmatriculării in România a unui autovehicul achiziţionat din alt stat membru al Uniunii Europene, motivat de faptul ca taxa este prelevata cu încălcarea dreptului comunitar, instituind practic o discriminare.

Precizează pârâta că procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată in 29.01.2009 , urmare a faptului ca noua reglementare era compatibila cu art.90 din Tratatul Curţii Europene. Nici Curtea Europeană de Justiţie a CE si nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa pe poluare este nelegală, ca încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul si criteriile la care se raportează nivelul taxării.

Referitor la plata cheltuielilor de judecata, pârâta AFM precizează că nu poate fi obligată la plata acestora, in primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ – decizie de calcul, şi, in al doilea rând, pentru ca virarea sumelor in bugetul Fondului pentru mediu se face in temeiul OUG nr.50/2008, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul AFM de către organul fiscal care calculează si încasează taxa in temeiul legii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta AFP a solicitat suspendarea cauzei in baza art. 244 alin.1 pct. 1 Cod procedura civila, până la soluţionarea dosarului ce se află pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare în cauza C – 402/09 cu privire la compatibilitatea reglementarilor naţionale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată pe rolul CJUE ca urmare a demersului Tribunalului Sibiu.

De asemenea, a invocat excepţia de decădere arătând ca reclamantul trebuia să parcurgă procedura prealabilă administrativă prevăzută de art.205 şi urm. din Codul de procedură fiscală şi art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004 şi, în eventualitatea în care era nemulţumit de soluţia dată în urma soluţionării contestaţiei, se putea adresa instanţei de contencios administrativ, astfel cum prevede art. 218 ali.2 din Codul de procedură fiscală. Întrucât reclamantul nu a parcurs această procedură, dreptul acestuia nu mai este actual, cu consecinţa admiterii excepţiei de decădere.

Pe fondul cauzei pârâta AFP a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât OUG 50/2008 stabileşte prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul CE, taxa pe poluare fiind neutră din punct de vedere fiscal.

Solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a cauzei formulată de pârâtele AFM şi DGFP , motivata de faptul ca pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene există un dosar având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminarii in cauza C-402/09 cu privire la compatibilitatea reglementarilor naţionale, referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată pe rolul CJUE ca urmare a demersului Tribunalului Sibiu, instanţa urmează să o respingă deoarece la dosarul cauzei nu există nicio dovadă in acest sens.

Referitor la excepţiile invocate de pârâte prin întâmpinările formulate, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâta AFM , tribunalul constată că este neîntemeiata şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă deoarece reclamantul nu atacă nici un act administrativ fiscal, ci solicită restituirea unei sume achitată pe care consideră că nu o datorează întrucât OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule contravine dreptului comunitar, iar prin aplicarea ei se încalcă prevederile art.90 paragraful 1 din TFUE.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP , instanţa consideră că este neîntemeiată în condiţiile în care taxa a fost plătită în contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP Buzău, iar refuzul restituirii taxei prin adresa nr.22379/22.06.2010 a fost formulat de DGFP şi AFP .

În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii introducerii acţiunii invocată de pârâta DGFP , instanţa constată că este că este neîntemeiată şi în consecinţă urmează a fi respinsă deoarece reclamantul nu a formulat contestaţie împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, ci a solicitat obligarea pârâtelor să restituie suma de 4.434 lei achitată în mod nelegal potrivit celor reţinute mai sus.

În ceea ce priveşte excepţia decăderii invocată de pârâta AFP , instanţa constată că este neîntemeiată întrucât reclamantul nu a formulat contestaţie împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, ci a solicitat obligarea pârâtelor să restituie suma de 4.434 lei achitată în mod nelegal potrivit celor reţinute mai sus.

Analizând acţiunea de faţa prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, a susţinerilor părţilor si a dispoziţiilor legale invocate, tribunalul constată ca aceasta este întemeiată, reţinând următoarea situaţie de fapt şi de drept:

In luna septembrie 2009 reclamant a cumpărat un autoturism marca SEAT, an de fabricaţie 2000, înmatriculat în Italia, iar pentru a-l înmatricula i s-a impus plata sumei de 4.434 lei cu titlu de taxa de poluare in România, taxa ce a fost achitata cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe si contribuţii seria TS64A nr.7631126 din 26.10.2009.

Potrivit art.4 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări in România de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cat si pentru cele rulate aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naţionale similare.

Conform hotărârii CJE in cauza Weigel ( 2004) obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulaţie a mărfurilor intre statele comunitare in condiţii normale de concurenta prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre.

Aşadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala intre maşinile second hand importate si cele similare autohtone, ori in România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele înmatriculate aici cu ocazia reînmatriculării ca urmare a schimbării proprietarului.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.

De la 1.01.2007 România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituţia României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, preşedintele României si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.

Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul roman si-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale comunităţii dinainte de aderare.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa constata ca in cauza sunt aplicabile in mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar care au prioritate fata de dreptul naţional. Intrucât in România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxa pentru autoturismele înmatriculate aici cu ocazia reînmatriculării prin schimbarea proprietarului, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora aici, instanţa constata o diferenţa de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispoziţiilor menţionate din Tratatul CEE. Aceste dispoziţii se opun unei taxe speciale pentru achiziţiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional, astfel încălcându-se principiul libertăţii circulaţiei mărfurilor, dezavantajându-se direct, sau indirect maşinile din celelalte tari ale Uniunii Europene in competiţia cu produsele similare autohtone.

Întrucât tribunalul constata ca suma plătită de reclamantă nu a fost datorata potrivit legislaţiei comunitare, taxa trebuie restituita. Faptul ca reclamanta a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.

În raport de considerentele expuse, prin sentinţa nr.1514 din 24.11.2010 , s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei precum şi excepţiile invocate de pârâte, dispunându-se admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro