404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PENAL.Pedepse.

Asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele şi inculpaţii INL deţinut în cadrul Penitenciarului F şi LRV, toate împotriva sentinţei penale nr. 127 din 31.12.2009 pronunţată de Judecătoria Pogoanele pe care o critică fiecare în parte pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea scrisă, dezvoltată oral Parchetul a susţinut că această sentinţă este nelegală deoarece instanţa fondului a reţinut că inculpatul INL este recidivist postcondamnatoriu, că faptele pentru care a fost judecat au fost comise în termenul de încercare de 6 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 169 pronunţată la 26.02.2009 de Judecătoria Buzău definitivă, dar nu a pus în discuţie şi nu a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor comise, condamnându-l pe inculpat fără a-i reţine starea de recidivist în condiţiile şi cu aplicarea art. 37 Cod penal ce trebuiau menţionate expres şi această hotărâre trebuie desfiinţată deoarece astfel îi acordă inculpatului beneficiul graţierii şi liberării condiţionate.

Instanţa fondului mai trebuia să procedeze la revocarea suspendării sub supraveghere pentru fiecare din pedepele aplicate şi să dispună executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare pronunţată de Judecătoria Buzău prin sentinţa penală 169/2009 alături de fiecare dintre cele 4 pedepse aplicate.

A solicitat admiterea apelului numai cu privire la motivele invocate şi la persoana inculpatului IL, reţinerea calităţii de recidivist postcondamnatoriu a acestuia, revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedepsele aplicate faptelor deduse judecăţii şi să se dispună executarea în întregime a pedepsei de 3 ani la care a fost condamnat prin sentinţa penală 169/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău, alături de fiecare din cele 4 pedepse aplicate.

În apelul său, inculpatul IL a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei fondului şi în raport de o nouă reapreciere a circumstanţelor sale personale, recunoscute de această instanţă, determinarea unei pedepse rezultante mai mici.

Şi inculpatul LRV în apelul său a susţinut că instanţa fondului i-a aplicat o pedeapsă exagerat de mare, deşi i-a recunoscut circumstanţe atenuante. La momentul săvârşirii faptelor era copil, cu o bună conduită anterioară şi o poziţie sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reaprecierea pedepsei cu închisoarea.

Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor de fapt dar şi de drept invocate, dar şi a altora neinvocate, a actelor şi lucrărilor din dosar, prin prisma dispoziţiilor art. 361- 363; 370- 373; 378 Cod procedură penală, Tribunalul în fapt reţine:

Apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 127/31.12.2009 de Judecătoria Pogoanele sunt în termen, dar fondat numai apelul parchetului şi numai pentru motivele ce se vor expune:

În mod justificat, pe baza mijloacelor legale, în cauză au fost administrate probe certe din care a rezultat o corectă situaţie de fapt.

Inculpaţii TAI, INL şi LRV la data de 17/18.04.2009, noaptea, în baza aceleiaşi rezoluţii delictuale, au încercat să sustragă dintr-un loc public, folosind fără drept o cheie autoturismul Dacia Break, proprietatea lui ANA pentru a-l folosi pe nedrept, dar nu au reuşit din motive independente de voinţa lor, şi în aceeaşi noapte prin aceeaşi modalitate au pornit şi au sustras autoturismul marca Dacia 1300 proprietatea lui RG pe care l-au condus fiecare, deşi nu posedă permis de conducere, pe o distanţă de circa 100 km.

În luna aprilie 2009 inculpaţii IL şi LV au lucrat în Bucureşti ca zilieri.

În noaptea de 24/25.04.2009 în jurul orelor 5 pe strada Colentina au observat autoturismul Dacia 1300 proprietatea lui PE parcat pe stradă.

În timp ce LR asigura paza, inculpatul IL conform înţelegerii prestabilite a descuiat cu o cheie portiera stângă şi cu aceeaşi cheie a pornit motorul. Deşi nu posedau permis de conducere, au condus pe rând maşina până în satul C din judeţul I, unde au rămas fără combustibil.

Instanţa fondului a reţinut corect că aceste fapte comise sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni prezintă pericolul social specific şi le-a încadrat în dispoziţiile art. 208 alin.1, 4 – 209 alin.1 lit.a, e, g, i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal privind maşina lui AA şi maşina lui RG, cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal, pentru inculpatul IL, cu aplicarea art. 99 şi următoarele pentru inculpaţii LV şi TI, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată pentru inculpatul IL şi cu aplicarea art. 99 şi următoarele pentru inculpaţii minori TI şi LV., art. 33 lit.a Cod penal pentru fiecare inculpat, art. 208 alin.1,4, art. 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal, pentru inculpatul IL, pentru fapta comisă în noaptea de 24/25.04.2009 în Bucureşti, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 şi art. 26 Cod penal şi art. 99 Cod penal, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată pentru inculpatul LRV, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal pentru fiecare din cei doi inculpaţi.

Deşi a reţinut că inculpatul IL este caracterizat corect în actul de sesizare drept recidivist, în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin sentinţa penală 169/2009 a Judecătoriei Buzău, că infracţiunile sunt comise în cadrul termenului de încercare de 6 ani stabilit prin sentinţa susmenţionată, în condiţiile în care a corectat încadrarea juridică dată infracţiunilor comise şi recunoscute de inculpatul IL, a omis să-i adauge şi prevederile art. 37 lit.a Cod penal.

Critica formulată de Parchet este întemeiată şi va fi reţinută fiind impusă de necesitatea stabilirii adevărului cu privire la persoana inculpatului, pentru o corectă determinare a statutului său juridic, a consecinţelor viitoare impuse de acest statut.

Această critică vizează corecta încadrare juridică a infracţiunilor comise de inculpat dar efectele sale nu au forţa de a înlătura actele procesuale, responsabile ale instanţei fondului şi nu poate duce la desfiinţarea în totalitate a sentinţei în cadrul acestui remediu procesual. Nu se impune procedura prev. de art. 336 Cod procedură penală deoarece nemenţionarea pentru acest inculpat a textului art. 37 lit.a Cod penal este doar o greşeală referitoare la reţinerea stării de recidivă, stare pe care instanţa fondului a avut-o în vedere la individualizarea pedepselor cuvenite , la stabilirea consecinţelor provocate de săvârşirea infracţiunilor în cadrul termenului de încercare, hotărât prin sentinţa penală 169/2009 a Judecătoriei Buzău, definitivă ce l-a condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în cadrul stabilirii incidenţei şi efectului dispus prin art. 864 rap. la art. 83 din Codul penal – revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală sus menţionată.

Pentru motivele expuse în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, apelul Parchetului va fi admis, sentinţa fondului desfiinţată în parte, în latură penală, cu privire la inculpatul INL, reţinând pentru fiecare infracţiune comisă pentru care a fost condamnat şi dispoziţiile art. 37 lit.a Cod penal.

Motivele de apel invocate de inculpaţi nu se regăsesc printre cazurile de natură să afecteze temeinicia sentinţei fondului şi sub nicio formă a legalitatea acesteia. Vor fi respinse odată cu apelurile declarate.

Inculpaţii sunt vinovaţi, vinovăţie stabilită pe baza dovezilor certe administrate, pe care nu le-au contestat în declaraţiile date pe tot parcursul procesului penal, sincere şi pline de regrete.

La individualizarea pedepselor cuvenite şi stabilite inculpatului IL, instanţa fondului a făcut o apreciere judicioasă în contextul în care pericolul social al infracţiunilor corect încadrate juridic, comise în condiţii calificate, al efectului dispoziţiilor art. 41 alin.2 Cod penal, dar şi al dispoziţiilor art. 33 lit.a din Codul penal, dar şi pericolul său social, de recidivist obligau şi impuneau un cuantum sporit al pedepselor peste minimul special. Numai prin prisma vârstei şi al poziţiei sincere, i-a stabilit pedepse minime.

Acest mod de individualizare de data aceasta caracterizat şi printr-o atenţie mai responsabilă a sancţionării faptelor penale comise de minorul LV a fost adoptat de instanţa fondului şi pedepsele cuvenite pentru faptele comise şi recunoscute, plasate în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 169/2009 a Judecătoriei Buzău, sunt pedepse motice.

În baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.

Se va menţine restul sentinţei fondului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 Cod procedură penală,

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro