404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

COMERCIAL: Acţiune în regres în plata de despăgubiri acordate de societatea de asigurare , sub incidenţa prevederilor art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 113133/2006

Deliberând asupra recursului comercial de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 11374/200/26.10.2009, reclamanta SC A T A SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A R A SA – Sucursala Buzău şi intervenientul forţat G V R pronunţarea unei hotărâri prin care societatea de asigurare să fie obligată la plata sumei de 19875,56 lei – diferenţă de contravaloare a despăgubirilor acordate, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,1 % conform art. 65 al 4 din Ordinul CSA 113133/2006, până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că potrivit documentaţiei emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, intervenienta forţată se face vinovată de producerea accidentului rutier din 31.10.2007 , ce a avut loc pe DN1D la intersecţia cu DN2, prin neacordarea priorităţii de trecere autoturismului BMW , înmatriculat sub nr.BV-09-UKU, deţinut în proprietate de SC L SRL , asigurat casco . Urmare producerii evenimentului şi în baza poliţei nr.400066417, a întocmit dosarul de daună nr.07/140/1926/AAF/GV420, achitând persoanei prejudiciate suma de 29.263,25 euro , respectiv 101.932,687 lei, conform extrasului de cont din 20.11.2004.

Potrivit art. 22 din Legea 136/1995, de la data efectuării plăţii se subrogă în drepturile asiguratului, având dreptul de regres împotriva pârâtei, asigurător RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului – tichet seria 000481800.

Cu adresa nr. 3772/28.02.2008 a înaintat dosarul de daună asiguratorului SC A R A SA solicitând plata sumei de 101932,68 lei – contravaloare reparaţii auto BMW, însă aceasta a achitat numai suma de 82057,12 lei, potrivit extrasului de cont din data de 16.12.2008.

Cu adresa nr. 1661/17.02.2009 a adus la cunoştinţa societăţii pârâte că potrivit art. 59 din Ordinul 113133/2006 privind Normele pentru punerea în aplicare a asigurării de răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule valoarea maximă a despăgubirii pentru autoturismul BMW este de 101932,68 lei, sumă ce acoperea integral despăgubirea achitată de societatea reclamantă, iar cu adresa nr. 1878/23.02.2009 a înaintat pârâtei calculul despăgubirilor, respectiv stabilirea valorii de nou a autoturismului în cauză, demersurile efectuate rămânând fără rezultat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 Cod civil art. 22 din Legea 136/1995 şi art. 45 din Ordinul CSA 113133/2006.

Prin întâmpinarea formulată în condiţiile art. 115 şi urm Cod procedură civilă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că reclamanta a decăzut din dreptul de a obţine diferenţa de 19875,56 lei din partea asiguratorului RCA conform art. 66 alin 3 din Ordinul RCA nr. 113133/2006 al CSA, prin care se prevede un termen de 30 de zile pentru persoana păgubită de a notifica asiguratorul RCA pentru eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conţine elementele necesare identificării acesteia de către creditor.

În condiţiile în care a efectuat plata în data de 16.12.2008 în contul reclamantei, aceasta a decăzut din termenul de 30 zile , întrucât a efectuat obiecţiuni după o perioadă de 63 zile, respectiv la data de 17.02.2009, când nu mai avea dreptul de a contesta suma primită, diferenţa de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi cea obligatorie de răspundere civilă auto rămânând în contul asigurării facultative, conform art. 55 alin 6 din Legea 136/1995.

Diferenţa neachitată de asiguratorul de răspundere civilă se datorează diferenţei dintre modul de calcul al uzurii efectuat de asiguratorul casco şi cel de răspundere civilă, asiguratorul casco stabilind o uzură de 37%, calculată în mod injust cu nerespectarea dispoziţiilor art. 60 alin. 2 şi 3 din Ordinul CSA , iar asiguratorul de răspundere civilă o uzură de 45%, conform calculului prezentat.

Pârâta a contestat şi valoarea de nou pe care reclamanta a folosit-o la calculul despăgubirii, respectiv suma de 76.124 euro, ea alegând o valoare de nou de 59.500 euro, între cele două existând şi alte valori de nou practicate de alte unităţi ce au comercializat acest gen de autovehicul, conform calculului prezentat în detaliu.

În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea celui de al doilea capăt de cerere privind penalităţile şi cheltuielile de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 55 din Legea nr. 136/1995.

Reclamanta a depus la filele 74-76 dosar răspuns la întâmpinare , stăruind în admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, iar pârâta a depus la filele 59-60 note de concluzii scrise însoţite de înscrisuri.

Prin sentinţa nr. 3422 din 3.05.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt şi în drept:

Conform adresei nr. 525318/02.11.2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa ( fila 25 dosar), la data de 31.10.2007 intervenientul forţat, în timp ce conducea autoturismul Seat Ibita, înmatriculat sub nr. B-56-BPD pe DN 1D, la intersecţia cu DN2, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului BMW înmatriculat sub nr. BV 09 UKU, intrând în coliziune cu acesta, astfel că se face vinovat de producerea accidentului rutier .

Din copia poliţei nr. 400066417/04.09.2007 aflată la fila 47 dosar, rezultă că autoturismul deteriorat de intervenientul forţat aparţinea proprietarului SC L P C SRL , făcând obiectul contractului de asigurare facultativă pentru avarii şi furt încheiat cu reclamanta, valabil la data producerii evenimentului rutier. În baza contractului şi ca urmare a producerii evenimentului asigurat s-a constituit dosarul de daune nr 07/140/1926/AAF/GV420, reclamanta achitând persoanei păgubite despăgubiri în valoare de 29263,25 Euro respectiv 101932,68 lei astfel cum rezultă din extrasul de cont din data de 20.11.2007 .

Întrucât vinovat de producerea accidentului este intervenientul forţat care la data producerii evenimentului beneficia de asigurare obligatorie RCA încheiată cu pârâta , conform tichetului seria nr. 000481800 depus la fila 38 dosar, urmează ca în limita indemnizaţiei plătite asiguratorul autoturismului avariat, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995, să se subroge în drepturile asiguratului său .

Prin adresa nr. 3772/28.02.2008, reclamanta a înaintat dosarul de daună către pârâta, solicitând ca în termen de 20 zile să efectueze plata sumei de 101932,68 lei ( fila 20 dosar).

Potrivit art. 65 alin. 2 lit. a) din Ordinul CSA 113133/2006, dacă nu există obiecţiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării, iar lit. b) al aceluiaşi text legal se prevede că în cazul unor obiecţii întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 zile calendaristice de la soluţionarea obiecţiunilor să se efectueze plata.

Coroborându-se înscrisurile depuse la filele 7-8, 15-16, 62-63 dosar rezultă că asiguratorul RCA a informat asiguratorul CASCO asupra obiecţiunilor sale privind calculul despăgubirii, precum şi lipsa documentelor necesare soluţionării dosarului de daună.

Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă , pe de o parte, dacă asiguratorul CASCO a comunicat pârâtei întregul dosar de daună constituit de aceasta , iar pe de altă parte, dacă obiecţiunile formulate de asiguratorul RCA au fost soluţionate ( dată de la care ar fi început să curgă termenul de 30 zile prevăzut în art. 65 alin 2 lit. b din Ordinul CSA 113133/2006), deşi sarcina acestei probe incumba reclamantei.

Potrivit extrasului de cont din data de 16.12.2008, pârâta a efectuat plata sumei de 82057,12 lei în contul bancar al reclamantei, cu identificarea dosarului de daună al asiguratorului Casco, astfel cum rezultă din coroborarea înscrisului de la fila 18 dosar cu motivarea în fapt a cererii introductive şi a întâmpinării.

Conform art. 66 alin. 3) din Ordinul CSA 113133/2006 „În situaţia efectuării plăţii de către asiguratorul RCA direct în contul bancar al persoanei prejudiciate, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul sau bancar nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conţine elementele necesare identificării acesteia de către creditor.” .

S-a apreciat că termenul respectiv este unul de decădere pentru persoana păgubită de a notifica asiguratorul RCA pentru eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată respectă condiţiile impuse de textul legal, pentru a putea fi identificată de către creditor.

S-au invocat şi dispoziţiile art. 55 alin 5 din Legea nr. 136/1995 potrivit cărora „În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.”

S-a reţinut că reclamanta a notificat obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii plătite de către pârâta , la data de 17.02.2009, prin adresa nr. 1661 depusă la fila 17 dosar, cu depăşirea termenului de 30 zile reglementat de actul normativ indicat. Prin consecinţă, s-a apreciat că asiguratorul casco a decăzut din dreptul de a solicita de la asiguratorul RCA diferenţa de 19875,56 lei.

S-a considerat că diferenţa de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne în contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare – conform art. 55 alin 6 din Legea 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303.

În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat în esenţă că instanţa fondului a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză, reţinând o situaţie în fapt ce nu corespunde realităţii în sensul că societatea pârâtă ar fi formulat obiecţiuni la modul de calcul al despăgubirii, conform înscrisurilor depuse la filele 7.-8, 15-16, 62-63, astfel că pricinii îi sunt incidente dispoziţiile art. 65 alin. 3 din ordinul nr. 113133/2006 emis de CSA.

Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat , sens în care a preluat întocmai considerentele sentinţei atacate.

Prin decizia nr. 748 din 29.10.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul declarat de reclamantă, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 19.875,56 lei – despăgubiri şi penalităţi întârziere de 0,1 % până la achitarea integrală a debitului.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

În baza probatoriului administrat , instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat situaţia în fapt dedusă judecăţii:

? sub aspectul persoanei vinovate de producerea accidentului din data de 31.10.2007, în afara localităţii Urziceni, judeţul Ialomiţa, la intersecţia DN 2 cu DN 1D ( intervenientul forţat G V R, în timp ce conducea autoturismul B-56-BPD asigurat RCA la SC A R A SA);

? al plăţii sumei de 29.263,25 euro – echivalentul conversie a sumei de 101.932,68 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri pentru prejudiciul adus autoturismului BV-09-UKU, lovit de intervenientul forţat ( plată efectuată la data de 20.11.2004 urmare constatărilor ce au făcut obiectul dosarului de daună nr. 07/140/1926(AAF/GV420, cu avizarea pârâtei la data de 28.02.2008, conform adresei nr. 3772/2008, de a achita această sumă) şi,

? respectiv al acoperirii daunei de către pârâta, asigurător RCA numai până la concurenţa sumei de 82.057,12 lei, potrivit extrasului de cont din 16.12.2008 ( rămânând de plată diferenţa de 19.875,56 lei).

În mod injust , însă, instanţa a apreciat prin sentinţa pronunţată că înscrisurile depuse de pârâtă (asigurător RCA), la filele 7-8, 15-16, 62-63 atestă faptul că aceasta ar fi informat reclamanta (asigurător casco) asupra obiecţiunilor sale privind calculul despăgubirii, precum şi lipsa documentelor necesare soluţionării dosarului de daună.

Examinându-se înscrisurile invocate, se constată că la filele 7-8 dosar fond este depusă adresa nr. 1878/23.02.2009 emisă de reclamantă pe fondul încercării de conciliere a litigiului pe cale amiabilă, la filele 15-16 sunt depuse note de calcul întocmite de pârâtă- nedatate , nesemnate şi neştampilate, iar la filele 61-63 este depusă întâmpinarea formulată de pârâtă prin care se invocă apărări în raport de acţiunea înregistrată la instanţă.

Prin urmare, analiza succintă a celor trei înscrisuri confirmă motivul de critică invocat de recurentă, în sensul că pârâta nu a formulat obiecţiuni asupra sumelor solicitate, în termen de 30 de zile de la data la care a fost avizată : 28.02.2008.

Concretizând, tribunalul are în vedere:

Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin.3 din Ordinul CSA nr. 113133/2006, coroborate cu cele ale alineatului 2 lit. a) şi b) , act normativ incident cauzei,” În cazul neformulării obiecţiunilor în termen de 30 de zile , asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecţiuni, datoria devenind scadentă”.

De necontestat, reclamanta a dovedit:

? cu adresa nr. 1661/17.02.2009 depusă la fila 17 dosar, că a încunoştiinţat pârâta că îi revine obligaţia de a plăti şi diferenţa de daună în sumă de 19.875,56 lei;

? cu adresa nr. 1878/23.02.2009 depusă la fila 7 dosar, că a înaintat pârâtei calculul despăgubirii, respectiv stabilirea valorii de nou a autoturismului BV-09-UKU;

? iar cu adresa nr. 3772 din 28.02.2008 depusă la fila 20 dosar, că a înaintat pârâtei dosarul de daună 07/140/1926/AAF/GV420 , data de 28.02.2009 reprezentând data avizării , de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea de obiecţiuni asupra sumei solicitate.

Or, în condiţiile în care pârâta nu a formulat obiecţiuni asupra sumei solicitate de reclamantă: 101.932,68 lei, în termen de 30 de zile de la data avizării: 28.02.2008, achitând doar suma de 82.057,12 lei , conform extrasului de cont din 16.12.2008, datoria ce face obiectul acţiunii a devenit scadentă , în aplicarea dispoziţiilor legale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. 4 din acelaşi Ordin CSA 113133/2006, datoria în sumă de 19.875,56 lei este purtătoare de penalităţi de 0,1% calculate pentru fiecare zi de întârziere , până la data achitării integrale a debitului.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 312 alin.2 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 19.875,56 lei – despăgubiri, la care se adaugă penalităţi de 0,1% calculate pentru fiecare zi de întârziere , până la data achitării integrale a debitului, conform art. 64 alin.4 din Ordinul CSA nr. 113113/2006.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro