404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

COMERCIAL : Acţiune în plata preţului serviciului prestat în baza contractului încheiat între părţi.Modificarea soluţiei fondului în sensul admiterii şi a capătului de cerere referitor la penalităţile de întârziere

Deliberând asupra recursului comercial de faţă.

Prin cererea înregistrată la nr. 731/200/2009 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta RAM Buzău a chemat în judecată pe pârâta A P PT 11 nr. 4, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumelor de 11.409,23 lei reprezentând debit restant aferent perioadei 31.12.2007 – 31.03.2008, de 13.789,43 lei penalităţi aferente perioadei 31.05.2006 – 31.03.2008 precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a învederat instanţei că a furnizat pârâtei, în baza contractului nr. 11-04/2002, servicii şi utilităţi reprezentând furnizare apă rece, energie termică şi încălzire precum şi servicii de canalizare pentru care s-au emis facturile aferente însuşite de către pârâtă şi care în mod nejustificat nu au fost achitate.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere de restrângere a pretenţiilor formulate prin care a solicitat obligarea pârâtei doar la plata penalităţilor de întârziere, având în vedere că aceasta a achitat integral debitul datorat.

În cauză pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi în care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat , excepţie care a fost respinsă de către prima instanţă. De asemenea pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a A P PT 11 bloc E 9 şi PT 11, bloc O 3, în care a arătat că şi aceste două asociaţii sunt datoare la plata către reclamantă a unor sume reprezentând o parte din penalităţile solicitate prin acţiunea principală.

Prin sentinţa civilă nr. 2643 din 06.04.2010 a Judecătoriei Buzău a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată, fiind obligată pârâta A P PT 11 nr. 4 la plata sumei de 9.626 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 31.05.2006 – 31.03.2008, fiind respinse cererile de chemare în garanţie a A P PT 11-4, bloc E 9 şi A P PT 11, bloc O 3.

De asemenea pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.873,10 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, coroborând probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile şi expertiza contabilă, că penalităţile solicitate de reclamantă prin acţiunea precizată au fost corect calculate însă din totalul reieşit în urma calculului, asociaţia pârâtă datorează penalităţi de întârziere numai de 9.626 lei, chemate în garanţie datorând către aceeaşi reclamantă penalităţi de întârziere de 2.471 lei pentru A P PT 11, bloc E 9 şi de 1.692,43 lei către A P PT 11, bloc O 3.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie instanţa a reţinut că A P PT 11, bloc E 9 şi A P PT 11, bloc O3 s-au desprins din asociaţia pârâtă în luna septembrie 2005 şi respectiv iulie 2002, iar penalităţile de întârziere sunt solicitate pentru o perioadă ulterioară celei în care cele două societăţi s-au desprins, motiv pentru care cererea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta RAM Buzău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând că în mod greşit prima instanţă a admis numai în parte cererea privind obligarea pârâtei A P PT 11 nr. 4 numai la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 9.626 lei întrucât aceasta a înţeles să recunoască şi restul sumei de plata, respectiv suma de 4.163,93 lei penalităţi de întârziere aferente chematelor în garanţie.

În dovedirea acestei susţineri a depus la dosarul cauzei procesul verbal din 29.04.2010 şi situaţia facturilor restante precum şi procesul verbal de negociere din 7.04.2009.

Susţine recurenta că pârâta s-a angajat să achite şi penalităţile aferente celor două asociaţii de proprietari care s-au desprins, fiind stabilită şi modalitatea de recuperare a acestor sume.

Analizând actele şi lucrările dosarului, motivele de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul va reţine în fapt următoarele:

Pârâta A P PT 11 nr. 4 a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 9.626 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 31.05.2006-31.03.2008, calculate la debitul deja achitat integral de către pârâtă.

Pentru aceeaşi perioadă reclamanta a mai solicitat şi penalităţi de întârziere în sumă de 4.163,43 lei, aferente aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, A P PT 11 bloc E9 şi A P PT 11 bloc O3 în sumă de 2.471 lei şi respectiv 1.692,43 lei.

În mod greşit prima instanţă a respins însă obligarea pârâtei şi la plata acestei sume întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pârâta A P PT 11 nr.4 a înţeles să îşi însuşească şi să fie de acord şi cu plata acestor penalităţi de întârziere, chiar dacă ele provin de la cele două asociaţii deja desprinse.

Astfel, din cuprinsul procesului verbal din 29.04.2010 (fila 14 dosar recurs), rezultă că pârâta intimată şi-a însuşit plata de penalităţi de întârziere în sumă totală de 38.514,92 lei în care sunt evident incluse şi penalităţile în discuţie care au fost şi facturate aşa cum rezultă din situaţia centralizatoare a facturilor (filele 15-16). Mai mult, pârâta A P PT 11 nr.4 nu numai că a fost de acord să achite şi restul de penalităţi de întârziere de 4.163,43 lei aferente celor două asociaţii de proprietari deja desprinse dar a şi stabilit, prin procesul verbal de negociere aflat la filele 23-24, dosar modalitatea de recuperare a acestora.

Nu poate fi reţinută astfel susţinerea intimatei în sensul că nu poate fi obligată şi la plata diferenţei de penalităţi de întârziere întrucât provin de la alte asociaţii de proprietari, în condiţiile în care aceasta şi le-a însuşit prin semnătură şi ştampilă aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi despre care s-a făcut vorbire.

În temeiul considerentelor de fapt şi de drept expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, prin decizia nr. 865 din 26.11.2010 s-a admis recursul şi în consecinţă s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii în tot a acţiunii, dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă şi a sumei de 4.163,43 lei penalităţi de întârziere aferente perioadei 31.05.2006-31.03.2008.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată şi la plata către reclamantă a sumei de 500,90 lei cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro