Top

COMERCIAL : Insolvenţă. Antrenarea răspunderii administratorilor debitoarei în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. a), c) şi d) din Legea nr. 85/2006. Închiderea procedurii insolvenţei

Prin cererea introdusă la această instanţă la data 23 martie 2009 şi înregistrată,creditorul X, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitorului Y, ,în vederea recuperării unei creanţe totale în sumă de 50 636,37 lei,compusă din : suma de 36 283,31 lei, reprezentând debit principal şi suma de 14 353,06 lei,reprezentând penalităţi datorate conform art.7 din contractul încheiat între părţi.

Constatând că cererea creditorului îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr.85/ 2006,iar contestaţia debitorului este neîntemeiată,prin Sentinţa nr.504 din 23 aprilie 2009 a fost respinsă contestaţia debitorului Y,iar cererea formulată de creditor a fost admisă şi,în temeiul art.33 alin.(6) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului Y,fiind desemnat administrator judiciar practicianul în insolvenţă Z. Ulterior,prin Sentinţa nr.1054 din 29 octombrie 2009,judecătorul-sindic a admis cererea administratorului judiciar Z şi a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată a debitorului Y dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia.

În raportul completat asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului Y,s-a precizat că starea de insolvenţă a societăţii debitoare se datorează foştilor administratori ai societăţii debitoare, Pentru acest motiv,lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii fostului administrator,în condiţiile art.138 alin.(1) lit.a),lit.c) şi d) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,pentru întregul pasiv al debitorului, în sumă de 143 645,06 lei,întrucât aceştia au continuat să desfăşoare o activitate care ducea în mod vădit la încetarea de plăţi,fiind în incapacitate de a plăti sumele datorate bugetului consolidat al statului,dar şi celorlalţi creditori,au folosit bunurile societăţii în folosul propriu sau în cel al altor persoane,dispunând efectuarea de încasări şi plăţi în timpul procedurii insolvenţei fără acordul administratorului judiciar şi nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea,soldul de casă în luna august 2009 fiind incorect stabilit.

În vederea soluţionării cererii de atragere a răspunderii,în cauză s-a dispus şi s-a efectuat,la stăruinţa pârâţilor X,o expertiză contabilă.

Examinând cererea de atragere a răspunderii şi înscrisurile depuse la dosar,judecătorul-sindic apreciază că aceasta este întemeiată,pentru suma de 143 645,06 lei,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :

Potrivit dispoziţiilor art.138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,”În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art.59 alin.(1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a cererea debitorului,la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,persoană juridică,ajuns în stare de insolvenţă,să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau de supraveghere din cadrul societăţii,precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului”,prin una din faptele enumerate de acest text de lege,lit.a) a acestui articol statuând că „au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane”,lit.c) a acestui articol statuând că „au dispus,în interes personal,continuarea unei activităţi care ducea,în mod vădit,persoana juridică la încetarea de plăţi”,iar lit.d) a acestui articol statuând că „au ţinut o contabilitate fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea”.

Răspunderea instituită de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală,în cadrul căreia operează două reguli,una fiind faptul că intervine pentru cea mai uşoară culpă,iar cealaltă că obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat este integrală,indiferent de gravitatea vinovăţiei;cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului,nu însă şi de gradul de vinovăţie.

Pentru antrenarea răspunderii în temeiul textului de lege menţionat este necesară întrunirea condiţiilor art.998-999 din Codul civil,respectiv fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

În cauză,administratorul judiciar a notificat pârâţii X,care au deţinut şi calitatea de administratori statutari ai debitorului,solicitându-le să-i predea toate documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce-i reveneau conform dispoziţiilor Legii nr.85/2006.

Pârâţii nu s-au conformat însă solicitărilor administratorului judiciar, încălcând astfel prevederile art.28 din Legea privind procedura insolvenţei.

În cauză,pârâţii X,administratori ai societăţii debitoare,şi-au încălcat obligaţia legală de a întocmi evidenţa contabilă a societăţii în conformitate cu legea,cu consecinţa imposibilităţii urmăririi activităţii acesteia.

Conform dispoziţiilor art.10 alin.(1) din Legea nr.82/1991, republicată răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului care are obligaţia gestionării societăţii. În condiţiile în care evidenţa contabilă nu a fost ţinută sau nu a fost ţinută în conformitate cu legea,există o prezumţie de culpă, întrucât corecta ţinere a registrelor contabile este o obligaţie stabilită în sarcina administratorilor societăţii de Legea nr.31/1990,care,în art.73 lit.c),stabileşte că administratorii sunt solidari răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi pentru corecta lor ţinere. Neţinerea contabilităţii în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăţilor cu care se confruntă societatea şi face insesizabilă starea de insolvenţă care poate să apară la un moment dat,aspecte care ar fi înlăturate în condiţiile unei contabilităţi ţinute corect şi care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii. În condiţiile neţinerii contabilităţii în conformitate cu legea se prezumă existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor,atâta timp cât există încetarea de plăţi şi una dintre faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006.

Faptul că,în speţă,administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de administratorul judiciar şi,respectiv,de lichidator,creează prezumţia că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile de ţinere a contabilităţii în conformitate cu legea.

Pasivitatea manifestată de administratorii pârâţi care,după sesizarea tribunalului pentru aplicarea procedurii de insolvenţă faţă de societatea debitoare,nu au putut fi contactaţi de administratorul judiciar şi,respectiv,de lichidator pentru a oferi lămuriri în legătură cu situaţia patrimoniului debitorului,permit concluzia că, folosindu-se de prerogativele prevăzute de lege,au dispus în interes personal efectuarea de încasări şi plăţi fără acordul administratorului judiciar,aşa cum rezultă din registrul de casă aferent lunilor aprilie,mai,iunie,iulie şi august 2009.De asemenea,soldul casei în luna august 2009 este incorect stabilit,prezentând sold creditor,deşi întotdeauna acesta trebuie să aibă sold debitor,care reflectă disponibilităţile băneşti din casieria societăţii,ceea ce confirmă faptul că cei doi administratori au ţinut o contabilitate neconformă cu realitatea.

Conform bilanţului contabil aferent anului 2008,societatea debitoare înregistrează o pierdere în sumă de 2 545,00 lei,iar conform balanţei de verificare la 31 septembrie 2009 se înregistrează o pierdere de 122 378,34 lei,fapt ce confirmă că administratorii societăţii debitoare au dispus continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi.

În această situaţie,judecătorul-sindic apreciază că sunt îndeplinite în sarcina pârâţilor condiţiile răspunderii civile delictuale,motiv pentru care,văzând şi dispoziţiile art.1 din Legea nr.82/1991,art.72,art.83 alin.(1) lit.c) şi art.144 din Legea nr.31/1990,va admite cererea lichidatorului judiciar Z şi va obliga foştii administratori statutari ai societăţii debitoare,X la plata întregului pasiv al societăţii debitoare,în sumă de 143 645,06 lei,din care : suma de 42 870,00 lei este datorată Administraţiei Finanţelor Publice Buzău;suma de 65,00 lei este datorată Primăriei municipiului Buzău;suma de 50 636,37 lei este datorată Y;suma de 41 520,69 lei este datorată Bancpost SA;suma de 1 164,00 lei este datorată creditorului Râmniceanu Mariana;suma de 73,00 lei este datorată ITM Buzău,iar suma de 7 316,00 lei este datorată X,în temeiul art.138 alin.(1) lit.a),c) şi d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La data de 25 noiembrie 2010,lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei raportul lunar şi a propus închiderea procedurii insolvenţei debitorului Y,în condiţiile art.131 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,radierea acestuia din registrul comerţului şi descărcarea sa de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

Pentru toate aceste considerente,văzând că împotriva acestui raport nu au fost formulate obiecţiuni,creditorii prezenţi fiind de acord cu închiderea procedurii,că în averea debitorului nu au fost identificate bunuri şi că nici un creditor nu se oferă să acopere cheltuielile de administrare a procedurii,astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 131 Alin.(1) din Legea privind procedura insolvenţei,instanţa va dispune închiderea procedurii insolvenţei debitorului Y şi radierea acestuia din registrul comerţului.

În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenţei instanţa va descărca lichidatorul judiciar Z de orice îndatoriri şi responsabilităţi şi va dispune plata către lichidatorul judiciar,din fondul de lichidare,a sumei de 10 614,40 lei,sumă ce reprezintă onorariul cuvenit acesteia,în calitate de administrator şi de lichidator judiciar,pentru perioada 17 septembrie 2009 – 17 noiembrie 2010.

În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenţei instanţa va dispune notificarea prezentei sentinţe debitorului,creditorilor,Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Buzău şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău,pentru efectuarea menţiunii de închidere a procedurii şi de radiere,precum şi pentru publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Potrivit dispoziţiilor art.12 alin.(1) şi art.8 alin.(2) din Legea privind procedura insolvenţei,hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii,ele putând fi atacate separat cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Etichete:

Bottom