404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CIVIL- ACTIUNE IN EVACUARE. DEOSEBIREA FATA DE ACTIUNEA IN REVENDICARE. COD CIVIL ART. 480, ART. 1410 SI URMATOARELE COD CIVIL

Asupra prezentei acţiuni civile.

Prin cererea înregistrată reclamanta RE a chemat în judecată pe pârâtul RV solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea acestuia din imobilul proprietatea sa.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat instanţei că pârâtul este fiul ei, are 30 de ani şi a înţeles să îl tolereze până la acel moment în imobilul proprietatea sa, în speranţa că va exista un ajutor reciproc între ea şi pârât.

În loc de ajutorul la care se referă, pârâtul în afară de faptul că nu munceşte, are un comportament agresiv cu ea, se comportă foarte urât, are pretenţia să-l întreţină în continuarea, astfel că situaţia tensionată dintre ei a ajuns la limitele suportabilităţii, motiv pentru care consideră că este admisibilă acţiunea cum a formulat-o.

A mai precizat reclamanta că suferă de un handicap pe care îl dovedeşte cu acte, dar nici acest lucru nu îl are în vedere pârâtul.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 14 din Legea 5/1973.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar: copia actului de identitate, sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău, certificatul de încadrare în grad de handicap, schiţa imobilului proprietatea sa şi a solicitat audierea martorilor ND şi DV.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulata de reclamantă.

În motivarea întâmpinării pârâtul a învederat instanţei că locuieşte împreună cu mama sa de când s-a născut şi de principiu nu a avut probleme cu acesta până în ultimul an, când a avut sentimentul că este influenţată de rude, să le vândă casa sau o parte din aceasta, condiţie care a determinat-o să se poarte ostil faţă de el şi să încerce să-l alunge din casă.

Imobilul în care ei locuiesc nu este proprietatea sa exclusivă şi conform celor două certificate de moştenitor, se constată că imobilul în litigiu avea la data primei succesiuni 100 m.p. şi respectiv trei camere, iar în prezent are cinci camere şi din acestea trei sunt în folosinţa mamei, iar două în cea proprie.

El nu a avut cunoştinţă de tranzacţia făcută de pe urma ultimului autor, însă în conţinutul său s-au menţionat în detaliu doar terenurile, fără însă ca în lotul mamei să se descrie adecvat imobilul, cu toate datele acestuia.

Din acest motiv nu se poate verifica împrejurarea esenţială a structurii şi componenţei acesteia şi faptul că el ocupă partea din locuinţă ce aparţine verişoarei sale RE.

A mai precizat pârâtul că din conţinutul cererii de chemare în judecată se poate constata că aceasta nu este motivată în fapt şi drept, nu se indică probele pe care să se sprijine şi nici elementele care să confirme inexistenţa unui titlul locativ sau comportament negativ din partea sa.

În drept cererea nu a fost motivată de pârât.

În dovedirea cererii pârâtul a depus la dosar: certificatul de moştenitor, certificatul de moştenitor, tranzacţia şi a solicitat audierea martorilor BC, RE şi a solicitat a fi luat interogatoriu reclamantei.

S-a solicitat Postului de poliţie Mânzăleşti să precizeze, dacă în perioada ianuarie 2008 şi până la zi au fost înregistrate sesizări ale reclamantei cu privire la comportamentul pârâtului, în caz afirmativ urmând a se comunica dacă pârâtul a fost sancţionat contravenţional, relaţiile fiind comunicate cu adresa.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune având obiect clar determinat, anume evacuarea pârâtului dintr-un imobil construcţie şi teren, proprietatea sa, pe care pârâtul îl ocupă fără drept.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că evacuarea cerută se impune prin aceea că este proprietara imobilului, prin moştenire de la autorii ei, iar pârâtul ocupă o parte din imobil fără nici un titlu opunându-se la eliberarea lui.

Pârâtul s-a apărat susţinând că nu ocupă imobilul în mod abuziv, ci ocupă o parte din imobil, care prin dezbaterea succesorală de pe urma autorilor nu a fost atribuită reclamantei ci unei verişoare a sa.

Raportat la aceste susţineri reciproce şi la actele depuse de părţi la dosar, instanţa reţine că pentru apărarea dreptului său de proprietate, reclamanta are calea acţiunii în revendicare şi nu pe cea în evacuare, care este specifică raporturilor locative, cele două acţiuni de drept comun, prezentând deosebiri esenţiale.

Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acţiune reală, deci, prin care reclamantul solicită instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât să-i restituie posesia bunului.

Spre deosebire de acţiunea în revendicare, acţiunea în evacuare, este specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Asemenea raporturi juridice au ca efect translaţiunea folosinţei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândeşte drepturi reale asupra bunului, având obligaţia restituirii acestuia.

În speţă, între reclamantă şi pârât nu au existat raporturi de obligaţii derivate din locaţiune, ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept, după susţinerea reclamantei, de către pârât, a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantei.

Reclamanta susţine că este proprietara întregului imobil, în baza sentinţei civile a Judecătoriei Buzău, prin care s-a dezbătut succesiunea defuncţilor RA şi RM, de pe urma cărora se eliberase certificatele de moştenitor.

Din cuprinsul acestei sentinţe, se poate observa că în lotul reclamantei a fost înscrisă casa de locuit din comuna M, care însă nu a fost descrisă şi pe de o parte reclamanta susţine că imobilul are 4 camere, toate proprietatea ei, în timp ce pârâtul susţine că imobilul are cele 4 camere, la care sunt adăugate încă două ce sunt proprietatea martorei RE şi a fratelui ei, în calitate de moştenitori ai tatălui lor.

Această situaţie de fapt este confirmată chiar de martora reclamantei ND , care a declarat că alături de casa reclamantei mai este o anexă care nu a intrat în tranzacţie şi pe care părţile s-au înţeles să o dea fratelui lor, respectiv tatăl martorei RE, care şi aceasta din urmă în declaraţia sa a declarat aceeaşi situaţie de fapt, susţinând că este de acord ca pârâtul să locuiască în această parte de imobil.

Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantei nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare, nicidecum pe cea în evacuare.

Cum însă reclamanta a înţeles să utilizeze calea acţiunii în evacuare şi nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar instanţa nu poate schimba obiectul acţiunii, ci doar temeiul juridic al acesteia (art.129 alin. ultim c.p.c.), urmează a se respinge acţiunea.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro