404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CIVIL- CONTRACT DE PRESTARI SERVICII. ACORDUL DE VOINTA AL PARTILOR. DOVADA INDEPLINIRII OBLIGATIILOR CONTRACTUALE

Prin cererea înregistrată reclamanta CNCF CFR SA a chemat în judecată pe pârâta SC L & R C SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4312,72 lei, reprezentând contravaloare energie electrică şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat instanţei că între părţi s-a încheiat la data de 7.02.2005 contractul de furnizare a energiei electrice.

În conformitate cu art. 11 pct. a din contractul mai sus menţionat, consumatorul are obligaţia să achite integral şi la termen contravaloarea facturilor de energie electrică emise de către furnizor.

A mai precizat reclamanta că, deşi pârâta şi-a asumat această obligaţie prin contract, aceasta a înţeles să nu achite contravaloarea facturilor de energie electrică, în valoare de 1727009 lei ROL, în valoare de 31178495 şi în valoare de 10221719 lei.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 969 şi următoarele cod civil şi pe prevederile contractului încheiat între părţi.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar: copiile facturilor fiscale menţionate mai sus, contractul de furnizare a energiei electrice, dovada îndeplinirii procedurii de conciliere.

Pârâta a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă, întrucât facturile nu i-au fost comunicate de către reclamantă, nu au fost însuşite şi acceptate la plată de către ea, iar contractul de furnizare a energiei electrice nu a fost semnat de către reprezentantul legal al firmei. Până în luna ianuarie 2005, reclamanta, în calitate de subfurnizor le livra energie electrică. Datorită restanţelor pe care aceasta le-a acumulat faţă de furnizorul principal SC Electrica SA, aceasta a sistat furnizarea energiei electrice. În aceste condiţii, reclamanta nu le-a mai livrat energie electrică, fiind nevoiţi a-şi procura un generator electric.

Prin sentinţa civilă Judecătoria Buzău a admis acţiunea şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 4312,72 lei, contravaloare energie electrică şi la 111 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia a Tribunalului Buzău, s-a admis recursul s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare, conform considerentelor deciziei.

Cauza a fost înregistrată, iar prin sentinţa civilă Judecătoria Buzău a respins acţiunea formulată de către reclamantă ca neântemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia Tribunalul Buzău a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform considerentelor deciziei.

Cauza a fost înregistrată.

La termenul de judecată din 20.03.2008 instanţa a pus în vedere reclamantei să depună la dosar: contractul de furnizare energie electrică, însoţit de toate anexele la contract, avizul de racordare, dovada comunicării facturilor către beneficiar, dovezile citirii lunare a contoarelor, respectiv procesele verbale încheiate ca urmare a citirii, să indice dacă între ianuarie –aprilie 2005 au existat perioade în care reclamanta nu a beneficiat de energie electrică, să indice furnizorul de energie electrică; iar pârâtei să depună la dosar dovada achiziţionării generatorului pe care susţine că l-a folosit în perioada când nu beneficiat de energie electrică din partea reclamantei, dovada racordării la SC Electrica SA şi dovada că pentru anumite perioade a avut un alt furnizor de energie electrică, să precizeze şi să motiveze excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţii reclamante, invocata în recursul declarat împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Buzău.

La termenul de judecată din 10.04.2008, reclamanta a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanţă, iar pârâta a invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei, acţiunea fiind formulată de către acesta şi ca o consecinţă a acestui fapt s-a invocat şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii.

Prin încheierea din 30.04.2008, instanţa a respins ambele excepţii, motivat de faptul că prin Dispoziţia Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA, începând din 21.04.2005 s-a delegat competenţa de redactare şi semnare valabilă şi introducere la organele competente a acţiunii civile, comerciale şi alte acţiuni, până la orice valoare, pentru aceste motive fiind respinsă şi excepţia prematurităţii, întrucât şi convocarea la conciliere a fost semnată de reprezentantul legal al reclamantei.

S-au audiat martorii LG şi PE, propuşi de către reclamantă şi TVD şi NA, propuşi de pârâtă.

Din oficiu s-a dispus şi a fost efectuată expertiza tehnică – expert CH, care a avut ca obiectiv : care este posibilitatea tehnică, dacă există şi este posibil, ca montarea unui generator electric să influenţeze înregistrarea consumului de energie electrică de către aparatul de înregistrat, expertiză asupra căreia părţile nu au formulat obiecţiuni.

Reanalizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 7.02.2005 între părţi s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, în cuprinsul căruia părţile au stabilit ca obiect, la art. 1 furnizarea de energie electrică la locul de consum Distribuţie băuturi alcoolice şi răcoritoare şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, facturarea, plata şi servicii, precum şi condiţiile de consum a energiei electrice.

Nu poate fi primită apărarea pârâtei din acest dosar, ce nu a mai fost continuată în celelalte dosare, potrivit căreia acest contract nu a fost semnat de reprezentantul pârâtei, întrucât :

După cum se poate observa, ca reprezentant al pârâtei, în contract a fost înscrisă PL – administrator. Este adevărat că la momentul formulării acţiunii, reprezentanta pârâtei nu se mai numeşte P, iar specimenul de semnătură al acesteia este cel din Specimenul de semnătură, însă acest specimen este dat la data de 4.05.2005, dată ulterioară încheierii contractului, iar acest lucru s-a datorat faptului că reprezentanta pârâtei s-a căsătorit, conform declaraţiei martorei TR, după căsătorie dobândind numele de familie Z, martora fiind chiar sora administratorului pârâtei.

Dealtfel, dacă însăşi pârâta ar fi fost convinsă de această apărare ar fi solicitat înscrierea în fals, dar ea nu a solicitat acest lucru şi nici nu a mai insistat în această apărare ulterior, în celelalte rejudecări.

În baza acestui contract încheiat între părţi, reclamanta a livrat pârâtei, în lunile februarie 2005- 6924 kw/h, iar în luna martie 2005-2270 kw/h, emiţând şi înaintând pârâtei facturile fiscale.

Nu va fi reţinută de instanţă nici apărarea pârâtei, potrivit căreia facturile nu i-au fost comunicate şi nu au fost însuşite de ea, motivat de faptul că :

Astfel cum au susţinut martorii propuşi de reclamantă LG şi PE, facturile se întocmeau pe baza citirii contoarelor, de către reprezentanţii reclamantei, citirea era înaintată la Galaţi, după care factura era înmânată pârâtei cu borderou de către reprezentanţii reclamantei.

Pentru lunile în care reclamanta a solicitat contravaloarea energiei electrice, respectiv, februarie şi martie au fost întocmite borderourile facturilor de energie electrică emise de Divizia instalaţii consumatori agenţi economici,. În cuprinsul acestor borderouri se regăseşte, la poziţia 8, societatea pârâtă, un reprezentant al acesteia semnând de primirea facturilor.

Susţinerea martorei pârâtei, TVD, potrivit căreia facturile erau înaintate de reclamantă prin poştă, fără confirmare de primire, nu se coroborează cu nicio altă probă şi sunt contrazise de către borderourile depuse de către reclamantă la dosar, mai sus menţionate. Însuşi faptul, că această martoră declară că aparatul de înregistrat, respectiv contoarul, se afla la poarta societăţii, acolo unde reprezentantul reclamantei putea citi consumul, fără prezenţa vreunui salariat al pârâtei, precum şi faptul că până la declararea ca fiind false a acestor borderouri, ele se bucură prezumţia de veridicitate, demonstrează că pârâta a primit aceste facturi şi avea cunoştinţă de consumurile respective, pe care le putea contesta, în situaţia în care nu era de acord cu ele.

Dealtfel, însăşi pârâta se contrazice în susţineri. Pe de o parte susţine că nu a beneficiat de energie electrică, începând cu luna ianuarie 2005, dar pe de altă parte, dacă întâmpina aceste neajunsuri, care mai era considerentul pentru care în luna februarie încheie cu reclamanta contractul de furnizare a energiei electrice, în condiţiile în care putea, aşa cum a făcut ulterior, contract, să încheie contract de furnizare a energiei electrice cu Electrica Muntenia Nord SA.

S-a mai apărat pârâta că nu a beneficiat de energie electrică de la reclamantă, întrucât aceasta din urmă ea însăşi avea probleme de furnizare a energiei, respectiv faptul că Electrica Muntenia Nord i-ar fi sistat furnizarea energiei electrice şi la rândul ei reclamanta nu i-ar fi furnizat energie electrică.

Nici această susţinere nu este reală, întrucât aşa cum se poate observa din adresa, a SC Electrica Muntenia Nord SA , această din urmă unitate nu a sistat furnizarea energiei electrice reclamantei, în perioada februarie 2005-martie 2006 la locul de consum Reţeaua Seră Flori Zona Obor – aparţinând Cf CFR SA.

Pârâta a încercat să dovedească această susţinere, potrivit căreia reclamanta a avut sistată furnizarea energiei electrice, cu extrase din presă, însă aceste extrase nu pot fi luate în considerare, întrucât pe de o parte în extrasele respective nu se face referire la faptul că energia electrică a fost sistată reclamantei, ci doar că aceasta are datorii şi că urmează a-i fi sistată furnizarea de energie electrică şi pe de altă parte articolele respective se referă la perioade ce nu fac obiectul prezentei acţiuni, martie – mai 2006, în timp ce în prezenta speţă perioada este februarie – martie 2005.

A contestat pârâta valabilitatea contractului încheiat între părţi şi prin aceea că reclamanta, deşi contractul îl încheie în 7.02.2005, i-a înaintat şi o factură emisă anterior datei încheierii contractului, respectiv în 4.02.2005.

Această factură, nu putea fi emisă decât înainte de încheierea contractului, întrucât aşa cum se poate observa ea se referă la taxe ce privesc încheierea, racordarea, conectarea-deconectarea, în cuantum de 3, 10, 12 şi 14 euro, în total 1727009 lei, taxe ce au fost percepute pârâtei, în baza Dispoziţiei nr. 13 din 14.05.2002 a Directorului general al Companiei naţionale de Căi Ferate CFR Sa.

În data de 8.04.2005 reprezentanta pârâtei, PNL a solicitat reclamantei rezilierea contractului de energie electrică, cerere, dată la care reprezentantul reclamantei RV, se prezintă şi în prezenţa reprezentantei pârâtei PNL au procedat la debranşarea pârâtei de la sursa de energie electrică.

În cuprinsul acestui proces verbal încheiat de părţi, s-a înscris seria contor-, indexul şi că cutia de branşament CFR rămâne sigilată, cu sigiliu.

Acest index este înscris în factura fiscală.

Şi acest proces verbal este contestat de către pârâtă, aceasta din urmă încercând să acrediteze ideea că deşi procesul verbal este semnat de reprezentanta pârâtei şi ştampilat, el nu a fost cunoscut la societate.

Nu va fi reţinută nici această apărare, întrucât pârâta nu face nicio dovadă în acest sens, martora TVD, declarând că nu cunoaşte dacă a existat vreo discuţie între reprezentantul reclamantei şi cel al pârâtei cu privire la consumul deja înregistrat pe contorul montat de către reclamantă şi nici dacă vreun reprezentant al reclamantei a venit şi a încheiat un proces verbal.

În sfârşit, pârâta s-a mai apărat susţinând că a fot nevoită să achiziţioneze un generator electric, pe care l-a folosit , întrucât reclamanta nu i-a mai furnizat energie electrică, apărare ce va fi înlăturată şi aceasta, pentru următoarele motive:

Nici măcar pârâta nu a fost consecventă în susţinerea sa, pe de o parte la început a susţinut că a achiziţionat acest generator, pentru ca în momentul în care, în dosarul …., la termenul de judecată din 20.03.2008 i s-a pus în vedere pârâtei să facă dovada achiziţionării acestui generator, să precizeze că l-a împrumutat, fără a face dovada acestui fapt, încheiere din 10.04.2008.

Martorii propuşi de către pârâtă: TVD şi NA, au precizat că pârâta a folosit un generator electric, însă nici măcar declaraţiile acestora nu au fost coroborate, prima declarând că pârâta nu a mai beneficiat de energie electrică de la reclamantă, după achiziţionarea generatorului, cel de-al doilea declarând că nu are cunoştinţă cât şi când a fost folosit generatorul de către pârâtă.

Susţinerile pârâtei şi ale celor doi martori sunt contrazise de către procesul verbal de debranşare, când părţile au consemnat indexul, la momentul debranşării, ceea ce dovedeşte că pârâta a consumat energie electrică de la reclamantă, atâta timp cât aparatul a înregistrat consumul înscris la debranşare.

Martorul NA a fost singurul care a precizat că instalarea unui asemenea generator ar fi putut afecta înregistrarea consumului pe contuar, dacă acesta ar fi fost instalat înainte de contoar.

Cât priveşte instalarea generatorului, raportul de expertiză, expert CH, a subliniat faptul că în conformitate cu art. 30 al contractului de furnizare a energiei electrice cu anexe – Anexa nr.3, punctul g, orice intervenţie în instalaţiile electrice aflate în folosinţă se va face numai de către gestionarul instalaţiei, sau de către alt personal autorizat, cu avizul şi sub supravegherea personalului autorizat al sucursalei. Orice intervenţie asupra integrităţii blocului de măsură şi protecţie, ce aparţine furnizorului, trebuia făcută în prezenţa acestuia de către personalul autorizat.

Ceea ce instanţa a subliniat mai sus, respectiv faptul că pârâta nu a făcut un minim de dovadă a faptului că a deţinut un generator, este subliniat şi de către expert, acesta subliniind faptul că pârâta nu a putut pune la dispoziţia expertului cartea tehnică cu caracteristicile generatorului care a fost utilizat, iar la sediul pârâtei nu exista acest generator.

Chiar dacă pârâta ar fi dorit să utilizeze un generator electric, conform art.110 din HG 1007/2004, i se interzicea să intervină sub orice formă asupra grupurilor de măsurare a energiei electrice sau la celelalte instalaţii ale operatorului de reţea.Ea avea obligaţia, conform prevederilor contractuale să informeze reclamanta, pentru orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului.

Conform raportului de expertiză tehnică, expert CH, pentru ca generatorul să influenţeze înregistrarea consumului de energie electrică de către aparatul de înregistrat, era necesar să se întrerupă legătura cu Sistemul Energetic Naţional pentru a evita injectarea energiei în sistem şi pentru evitarea deteriorării generatorului, iar desigilarea Blocului de măsură şi protecţie, realizarea legăturii generatorului şi resigilarea trebuiau făcute în prezenţa furnizorului, întrucât numai o parte din curentul produs de generator s-ar fi înregistrat în contor, cealaltă ar fi fost injectată în sistemul energetic naţional.

În speţă, pârâta şi dacă ar fi folosit un generator, avea obligaţia respectării prevederilor legale şi contractuale, respectiv de a informa reclamanta de montarea acestui sistem şi cum pârâta nu poate face dovada generatorului folosit, caracteristicile acestuia, a locului montării, înainte sau după contuoar, a cantităţii de energie realizată, instanţa apreciază că această apărare a pârâtei a fost pro cauza.

În drept, potrivit art. 969 cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 970 cod civil, trebuie executate cu bună credinţă.

Faţă de cele reţinute mai sus instanţa, în baza art. 969-970 cod civil şi a prevederilor contractului, urmează a admite acţiunea ca fiind întemeiată şi a obliga pârâta, către reclamantă la plata sumei de 4312,72 lei, din care 4140,01 lei, reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi 172,70 lei, taxe încheiere contract, racordare, conectare-deconectare.

În baza art. 274 c.p.c., instanţa va obliga pârâta, către reclamantă la 418,5 lei- cheltuieli de judecată.

În baza art. 720/8 c.p.c., prezenta sentinţă este executorie.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro