404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contract de comodat,controverse părţi cu privire la legalitatea obiectului şi modalitatea încetării acestuia

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta UNIUNEA JUDEŢEANĂ C.N.S.L.R.-FRĂŢIA a solicitat în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea adresei , să fie obligată pârâta să recunoască dreptul de folosinţă şi proprietate al reclamantei asupra spaţiului reprezentând birouri şi anexe în suprafaţă de 384,26 mp deţinut din 1968 sau restituirea în natură a creanţei la acest edificiu.

În motivare, reclamanta a învederat că odată cu înfiinţarea judeţului Buzău s-a ivit necesitatea construirii unui sediu politico-administrativ în care să-şi desfăşoare activitatea organizaţiile judeţene de atunci şi anume P.C.R, U.G.S.R, U.T.C.; ca urmare, în mun Buzău, în perioada 1967-1968, s-a construit un imobil cu destinaţia de birouri şi anexe la edificarea căruia a contribuit şi U.G.S.R, prin Consiliul Judeţean al Sindicatelor Buzău, al cărui succesor de drept sunt actualele filiale judeţene ale sindicatelor ( de exemplu, prin sentinţa civilă a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, prin care CNSLR a preluat prin absorbţie, ca succesor universal patrimoniul C.C al U.G.S.R)

A mai arătat reclamanta că potrivit adresei Secretariatului General al Guvernului României, prorogată şi prin adresa aceluiaşi oficios prin adresa…, până la rezolvarea problemei patrimoniului sindicatelor, fapt nepetrecut până în prezent, din motive independente fiind de notorietate s-a negociat între Sindicate şi Guvernul României un proiect de lege pentru reglementarea situaţiei, însă acesta nu a fost înaintat încă Parlamentului României pentru dezbatere şi adoptare.

Contribuţia sindicatelor a constat la acea vreme prin aport de investiţie în sumă de 1270000 lei aşa cum rezultă din dispoziţiile de plată nr 228 din aprilie 1962 şi nr 30.12.1967 iar suprafaţa de 384,26 m.p. a fost cuprinsă în evidenţele contabile a fostului U.G.S.R Buzău conform fişei tehnice de spaţiu din 17.11.1968, la vremea respectivă neântocmindu-se acte de proprietate din motive lesne de înţeles.

Reclamanta a precizat că din anul 1991 Prefectura Judeţului Buzău, prin adresa .. i-a adus la cunoştinţă că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul Lege nr 30/1990, dar recunoaşte dreptul de creanţă . Cu toate demersurile întreprinse nu a reuşit recuperarea acestei creanţe sau să obţină titlu de proprietate asupra imobilului solicitat.

În urma notificării, prin adresa nr .., printre altele, Prefectura Judeţului Buzău, a dispus la punctul 3 repartizarea spre folosinţă gratuită a spaţiului în suprafaţă de 115,80 mp aflat în Corp A etaj 2 până la rezolvarea acţiunii cu privire la posibila proprietate.

Faţă de această adresă, a susţinut reclamanta, s-a considerat în continuare comodatar de bună credinţă al spaţiului, desfăşurându-şi activitatea în imobil până la data de 25.09.2008 când i-a fost comunicată adresa nr … prin care i se comunica să părăsească spaţiul deţinut fără înştiinţare sau somaţie prealabilă iar la intrarea în instituţie i s-a interzis accesul prin reprezentanţii Jandarmeriei Buzău, fiind puşi în faţa faptului împlinit şi nemaiavând posibilitatea accesului la documentele şi bunurile ce îi aparţin în vederea susţinerii cauzei şi activităţilor sale.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

În ceea ce o priveşte pe pârâta, aceasta a depus prin serviciul registratură al instanţei, la filele 23-25 dosar, cerere de chemare în judecată a titularului dreptului, respectiv Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, conform art 12, alin 5 din Legea nr 213/1998.

În motivarea în fapt a arătat că potrivit art 1 şi 2 din HG nr 706/1994, cu modificările şi completările ulterioare, palatele administrative din municipiile reşedinţe de judeţe, trecute în proprietatea statului sunt bunuri proprietate publică de interes naţional aflate în administrarea prefecturilor iar palatul administrativ situat în Buzău include şi spaţiul revendicat de reclamantă, destinaţia acestui imobil fiind aceea de sedii ale instituţiilor publice de interes naţional şi judeţean, respectiv pentru prefecturi, servicii publice descentralizate ale ministerelor, birouri parlamentare, etc, şi în limita spaţiului disponibil, pentru confederaţii, federaţii sindicale şi redacţiile ziarelor, cu respectarea normelor legale.

Întrucât în sediul palatului administrativ funcţionează numeroase instituţii publice, la acest moment nu există spaţiu disponibil pentru a fi închiriat reclamantei iar potrivit art 3 alin 2 din HG nr 706/1994 prefecţii răspund de administrarea, folosinţa, conservarea şi protecţia palatelor administrative; în plus, conform art 12 alin 3 din Legea nr 213/1998 titularul dreptului de administrare poate să dispună de acesta în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul.

Pârâta a susţinut că, respectând prevederile legale mai sus menţionate, cât şi a altor acte normative în vigoare, a solicitat reclamantei, prin adresa …. să prezinte la Cancelaria Prefectului actul în baza căruia ocupă spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea, ulterior prin adresa nr … i s-a comunicat reclamantei să elibereze spaţiul întrucât acesta va fi folosit în activităţile personalului tehnic de specialitate al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

S-a mai precizat că în ceea ce priveşte dreptul de proprietate pretins de reclamanta, în Legea 213/1998 se menţionează că terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea serviciile publice descentralizate fac parte din domeniul public al statului, bunurile fiind inalienabile; ca urmare, nu poate fi transmis reclamantei dreptul de proprietate

În vederea respectării dispoziţiilor imperative ale art 12 alin 4 şi 5 din Legea nr 213/1998, potrivit cărora, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 115-118 C.p.c

Pârâta prin întâmpinarea depusă la filele 26-28 dosar a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii motivat în esenţă că bunul în litigiu este de interes naţional trecut în administrarea prefecturii, în limita spaţiullui disponibil poat funcţiona în acesta confederaţii, federaţii sindicale, etc şi întrucât în sediul palatului administrativ funcţionează numeroase instituţii publice, la acest moment nu există spaţiu disponibil pentru a fi închiriat reclamantei; în plus, prin adresa a cărei anulare s-a solicitat, a fost adus la cunoştinţa reclamantei să elibereze spaţiul fiind necesar în activităţile personalului tehnic de specialitate al M.I.R.A., spaţiul făcând parte din domeniul public al statului este inalienabil , dreptul de proprietate nu poate fi transmis reclamantei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 115-118 C.p.c.

În condiţiile art 132 alin 1 Cpc, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată , solicitând obligarea pârâtului să respecte adresa emisă de acesta sub nr … prin care i-a fost repartizat spre folosinţă gratuită un spaţiu în suprafaţă totală de 115,8 mp aflat în Corpul A, et 2 al Prefecturii, restrângând acţiunea în ceea ce privesc celelalte capete de cerere( filele 31-32 dosar), reiterând motivarea în fapt din cererea introductivă.

Cererea modificată nu a fost motivată în drept.

Statul Rămân, prin D.G.F.P. Buzău, prin întâmpinarea depusă la filele 35-36 dosar a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, iar pe fond respingerera cererii de chemare în judecată a titularului dreptului.

În motivare, pârâtul a învederat în esenţă că, în contextul în care la termenul de judecată din 27.10.2008 reclamanta în temeiul art 132 Cpc şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cadrul în care se desfăşoară procesul este fixat de reclamant care a indicat şi persoana împotriva căreia se îndreaptă şi pretenţiile sale, respectiv Instituţia Prefectului, organ ce răspunde de administrarea, folosinţa conservarea palatelor administrative , nu are calitate procesual pasivă; în plus, la dosar a fost depusă notificarea nr … prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură a spaţiului însă părţile nu au arătat modul de soluţionare a acesteia.

Instituţia Prefectului, prin întâmpinarea formulată la cererea modificată, a solicitat respingerea acesteia întrucât, în plus faţă de cele arătate anterior, în cauză sunt aplicabile prevederile imperative ale art 4 alin 2 din HG nr 706/07.10.1994, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora confederaţiile, federaţiile sindicale şi redacţiile ziarelor vor suporta cheltuielile de întreţinere şi vor plăti chirie, iar destinaţia imobilului în discuţie este menţionată în art 3 alin 1 al aceluiaşi act normativ şi anume ca sedii ale instituţiilor publice de interes naţional şi judeţean şi în limita spaţiului disponibil, pentru confederaţii, federaţii sindicale şi redacţiile ziarelor, cu respectarea normelor legale( filele39-41 dosar)

Întrucât la termenul din15.12.2008, pârâta a renunţat la cererea de chemare în judecată a titularului dreptului şi a solicitat scoaterea din cauză a pârâtului Statul Român, instanţa a încuviinţat solicitarea respectivă şi a apreciat că nu se mai impune punerea punerea în discuţia părţilor a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Statul Român invocată de acesta.

La filele 62-63 dosar pârâta a depus cerere de renunţare la cererea de chemare în judecată a titularului dreptului

În cauză instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost ataşate în copie xerox:adresa emisă sub nr …. de pârâtă, adresele nr .. emise de pârâtă, adresele nr … emise de Guvernul României- Departamentul Pentru Administraţie Publică Locală, adresa nr … emisă de BNR-Sucursala Buzău, adresa nr … emisă de Ministerul Finanţelor, adresa nr … emisă de Ministerul Justiţiei, adresele nr … emise de CNSLR Frăţia Bucureşti, notificare nr … emisă de reclamanta, chitanţa nr .., adresa nr … emisă de reclamanta,adresa nr … emisă de Ministerul Economiei şi Finanţelor, adresa nr … a Judecătoriei Buzău, încheiere din şedinţa Camerei de Consiliu din 22.02.1990 a Judecătoriei Buzău, sentinţa civilă nr … a Judecătoriei Buzău, sentinţa civilă F.N. din 24.02.1997 a Judecătoriei Buzău, sentinţa civilă nr … a Tribunalului Buzău , sentinţa nr … a Judecătoriei Buzău, încheiere din şedinţa Camerei de Consiliu din 24.04.2003 în dosar … al Judecătoriei Buzău.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept::

Potrivit art 129 C.p.c, dând expresie principiului disponibilităţii părţii în procesul civil, instanţa este obligată să soluţioneze cauza în cadrul juridic determinat de reclamant, nefiindu-i permis să procedeze la schimbarea calificării date de parte; partea este cea care stabileşte cadrul procesului, în ce priveşte persoana cu care se judecă şi obiectul pricinii.

Din prevederile art 130 alin ultim C.p.c, potrivit căruia judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, rezultă că instanţa nu poate depăşi limitele investirii sale.

Litigiul a apărut între părţi din interpretarea diferită a obligaţiilor asumate, prin înţelegerile intervenite între acestea.

În primul rând, este necesar a stabili voinţa reală a părţilor, care trebuie circumscrisă naturii contractului intervenit între ele, pentru a determina efectele specifice unui asemenea contract.

Astfel, prin adresa nr ….- fila 6 dosar-pârâta , până la rezolvarea acţiunii reclamantei, cu privire la posibila proprietate asupra etajului II, Corp D din Palatul Administrativ Buzău, „ a dispus repartizarea spre folosinţă gratuită a spaţiului în suprafaţă totală de 115,80 mp, aflat în Corp A, etaj 2”, cu „ obligaţia plăţii c/v energiei electrice consumate începând cu data de 1 dec.2001, corespunzător spaţiului folosit”.

Este neîndoielnic, din cele ce preced, că voinţa părţilor a fost aceea că au dorit să încheie un contract de comodat.

Obligaţiile caracteristice unui asemenea contract şi care îl delimitează de alte contracte de altă natură sunt, în principal, două: comodantul remite spre folosinţă temporară altei persoane un lucru nefungibil şi, respectiv comodatarul trebuie să restituie lucrul, la termen, în individualitatea sa.( art 1560 C. civ.)

Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru încheierea lui fiind necesară atât realizarea acordului de voinţă, cât şi tradiţiunea lucrului care formează obiectul contractului, ambele condiţii fiind îndeplinite în speţă, astfel cum reiese şi din atitudinea procesuală a părţilor exprimată în motivarea în fapt a acţiunii şi a întâmpinării ( şi care sub aspect probatoriu au valoare juridică a unor mărturisiri judiciare reglementate de art 1204 C. civ.)

În reglementarea normelor de interpretare a convenţiilor, Codul civil stabileşte câteva reguli precise a căror aplicare se realizează în mod unitar.

Potrivit art 977 C.civ, interpretarea se face după intenţia comună a părţilor şi nu după sensul literal al termenilor.

Când o clauză este privitoare la două înţelesuri, conform art 978 C. civ, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect şi nu în acela ce n-ar putea produce niciunul, iar când termenii sunt susceptibili de două înţelesuri, art 974 C. c se impune înţelesul ce se potriveşte mai mult cu natura contractului.

Clarificarea în interpretare o aduce art 981 C.civ care prevede că într-un contract clauzele obişnuite se subînţeleg, deşi nu sunt expres într-însul şi o concretizează art 970 C. civ care consacră principiul de a executa cu bună-credinţă convenţiile, stabilind o regulă foarte importantă pentru interpretarea acestora şi anume că ele obligă nu numai la ce este expres prevăzut în acestea, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.

Cu alte cuvinte, părţile nu pot evita obligaţiile specifice unui anumit contract( prevăzute de normele legale în vigoare), pentru că, potrivit art 969 C. civ, convenţia are putere de lege pentru părţi numai dacă este legal făcută.

În cazul dedus judecăţii, natura contractului este clară şi nu a ridicat controverse, discuţiile se poartă asupra clauzelor referitoare la obligaţiile părţilor, legalitatea obiectului contractului şi modalitatea încetării acestuia.

Conform dispoziţiilor art 1 şi 2 din HG nr 706/1994, cu modificările şi completările ulterioare, palatele administrative din municipiile reşedinţe de judeţe, trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului-Lege nr 30/1990 şi al HG nr 115/1990, sunt bunuri proprietate publică de interes naţional şi au trecut în administrarea prefecturilor.

Suprafaţa în discuţie, respectiv 115,80 mp, se află în Corp A, etaj 2 din Palatul Administrativ situat în mun. Buzău, …..

Obiectul contractului de comodat îl poate forma orice lucru nefungibil, individual determinat, în măsura în care împrumutarea nu este interzisă prin norme speciale ori permisă numai în anumite condiţii.

În privinţa bunurilor proprietate publică, se prevede, pe de o parte, inalienabilitatea, iar pe de altă parte, posibilitatea închirierii sau concesionării ( art 135 alin 5 din Constituţie şi art 11 din Legea 213/1998). În lipsa interdicţiei, nu este exclusă nici posibilitatea transmiterii folosinţei cu titlu gratuit( comodat). Legea administraţiei publice locale permite darea în folosinţă gratuită pe termen limitat a imobilelor( indiferent dacă fac parte din domeniul public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale) societăţilor de binefacere sau de utilitate publică( art 78), persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice( art 17 din Legea nr 213/1998)

În acest context, având în vedere şi dispoziţiile art 3 alin 2 din H.G. nr 706/1994 ( conform căruia prefecţii, ca reprezentanţi ai Guvernului, răspund de administrarea, folosinţa, conservarea şi protecţia palatelor administrative), instanţa va înlătura susţinerile pârâtei potrivit cărora aceasta nu poate da spre folosinţă gratuită reclamantei spaţiul în discuţie.

În ceea ce privesc obligaţiile părţilor, principala obligaţie a comodatarului este de a se restitui la scadenţă lucrul împrumutat în natura sa specifică( art 1560 C.civ)

Referitor la scadenţa obligaţiei de restituire, comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte de împlinirea termenului stipulat( art 1572 C. civ) Părţile au stabilit ca termen al contractului „ până la rezolvarea acţiunii cu privire la posibila proprietate” a reclamantei referitoare la etaj 2, corp D( fila 6 dosar) , însă până în prezent nu a fost soluţionată această problemă, astfel cum reiese din atitudinea procesuală a părţilor, a notificării nr … emisă de reclamanta- fila 16 dosar- şi din faptul că din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat contrariul.

Dacă comodantul ar cădea într-o trebuinţă mare şi neprevăzută, instanţa poate, după împrejurări, să-l oblige pe comodatar la restituirea lucrului chiar înainte de expirarea termenului stipulat, în temeiul art 1573 C.civ, însă pârâta nu a probat ( deşi sarcina acestei probe îi incumba potrivit art 129 C.p.c şi art 1169 C. c) nici existenţa unei sentinţe judecătoreşti irevocabile prin care să se fi dispus restituirea lucrului înainte de scadenţă şi nici împrejurarea în care , ulterior încheierii contractului, aceasta ar fi căzut într-o trebuinţă mare şi neprevăzută. Această regulă derogatorie se explică prin caracterul gratuit al comodatului.

Cu privire la stingerea împrumutului de folosinţă, raporturile contractuale încetează prin restituirea lucrului la termenul prevăzut în contract sau stabilit printr-o hotărâre judecătorească, aşa cum reiese şi din cele ce preced. În cazul împrumutului cu termen, caz incident în speţă, numai comodatarul poate restitui bunul şi înainte de termen, în mod voluntar însă, întrucât termenul este stipulat în favoarea sa.

Pe cale de consecinţă, în temeiul textelor arătate, instanţa va admite acţiunea pendinte judecăţii, astfel cum a fost modificată şi va obliga pârâta să respecte adresa în discuţie.

Potrivit art 246 C.p.civ, renunţarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecăţii, în faţa instanţei, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Cum pârâta prin cererea scrisă depusă la fila 52 dosar a arătat că renunţă la cererea de chemare în judecată a titularului dreptului, instanţa va lua act de această manifestare de voinţă.

Instanţa având în vedere pe de o parte principiul disponibilităţii părţii în procesul civil, iar pe de altă parte art 274 C.p.c, urmează să ia act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro