404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Hotărâre a adunării generale a acţionarilor. Lipsa din convocator a unor menţiuni referitoare la ordinea de zi. Acţiune în anulare.

Potrivit art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 republicată, convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Convocarea este o formalitate substanţială în elaborarea voinţei colective a acţionarilor, iar cerinţa menţionării în convocator a tuturor problemelor ce vor face obiectul discuţiilor este instituită în favoarea acţionarilor, pentru ca aceştia să nu fie surprinşi de propuneri de care nu au luat cunoştinţă.

S.I.F. Transilvania a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor S.C. Agrias S.A. Castelu, din data de 21.03.2002, în ceea ce priveşte încheierea unui contract de asociere în participaţiune cu două terţe persoane juridice.

Temeiul nulităţii invocate l-a constituit nesocotirea dispoziţiilor imperative ale art. 117 alin. 7 din lege, în sensul inexistenţei, în convocatorul şedinţei A.G.A., a datelor referitoare la acest punct de pe ordinea de zi.

Reclamanta a susţinut că decizia privind încheierea unui contract de asociere trebuie precedată de o analiză de fezabilitate, dar şi de stabilirea scopului asocierii şi a aportului părţilor contractante; pe baza acestor elemente, acţionarii vor putea să-şi exprime votul faţă de încheierea operaţiunii juridice.

S-a apreciat că în absenţa acestor informaţii, acţionarul majoritar a luat decizia încheierii contractelor de asociere, într-un mod abuziv şi prejudiciant pentru societate.

Acţiunea a fost admisă.

Potrivit art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 republicată, convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Convocarea este, prin urmare, o formalitate substanţială în elaborarea voinţei colective a acţionarilor, iar cerinţa menţionării în convocator a tuturor problemelor ce vor face obiectul discuţiilor este instituită în favoarea acţionarilor, pentru ca aceştia să nu fie surprinşi de propuneri de care nu au luat cunoştinţă.

În speţă, încheierea contractelor de asociere în participaţiune nu s-a regăsit în cuprinsul convocatorului şedinţei, astfel că nu pot fi reţinute apărările pârâtei, în sensul că hotărârea nu a fost pusă niciodată în aplicare, discuţiile nefiind finalizate prin încheierea unor asemenea raporturi juridice.

(sentinţa civilă nr. 8608 COM/ 10.12.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1092/2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Actiune in anulare

SENTINŢA CIVILĂ NR. 124

Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2009

La data de …….., s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. ……, cererea în anulare formulată de către creditoarea ……….., cu sediul în …………, în contradictoriu cu debitoarea ………… cu sediul în localitatea ………… prin care s-a solicitat instanţei anularea încheierii pronunţate în dosarul nr. ……… la data de ………

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de …….. a solicitat instanţei îndreptarea erorii materiale strecurate în conţinutul sentinţei civile nr. ………. pronunţată în dosarul mai sus menţionat, în sensul menţionării corecte a numărului facturii indicate în acţiune (factura ……….) precum şi completarea hotărârii în sensul admiterii cererii şi pentru valoarea acestei facturi.

A arătat creditoarea că prin încheierea a cărei anulare o solicită, instanţa s-a pronunţat doar cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale nu şi asupra cererii privind completarea hotărârii, deşi a invocat, în drept, dispoziţiile art. 281, 2811 şi 2812 C.p.c.

S-a ataşat la dosarul cauzei, dosarul cu nr. ……….

Examinând cererea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. ……… pronunţată în dosarul nr. …….., Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea creditoarei S.C. ………. S.A. şi a somat-o pe debitoarea S.C. …………. S.R.L. să-i plătească acesteia suma de 2006,95 lei reprezentând contravaloare facturi şi 91,33 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.

Prin încheierea de şedinţă din ……… a fost admisă în parte cererea creditoarei în sensul că s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în conţinutul sentinţei civile nr………. pronunţată în dosar nr. ……. în sensul că la pag. 2 ultimul alineat se va citi” Deşi reclamanta a făcut referire în petitul acţiunii la emiterea facturii ……… în valoare de 139,88 lei nu există nici un înscris doveditor care să ateste emiterea acestei facturi” cum este corect în loc de „Deşi reclamanta a făcut referire în petitul acţiunii la emiterea facturii …….. în valoare de 139,88 lei nu există nici un înscris doveditor care să ateste emiterea acestei facturi”, cum din eroare s-a trecut.

Relativ la cererea referitoare la completarea dispozitivului sentinţei civile în sensul admiterii şi a creanţei rezultată din factura …….. în valoare de 139,88 lei, instanţa a apreciat că motivele invocate de către creditoare nu se încadrează în cele expres prevăzute de art. 2811 C.p.c.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din OG 5/2001 împotriva ordonanţei de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, debitorul poate formula cerere în anulare. Art. 7 din acelaşi act normativ, arată că ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Rezultă din textele de lege mai sus arătate că cererea în anulare împotriva ordonanţei care conţine somaţia de plată poate fi promovată numai de către debitor.

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, creditorul solicită anularea încheierii pronunţate la data de …….., împrejurare faţă de care devin incidente dispoziţiile art. 2813 C.p.c. potrivit cărora încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.

Aşadar, împotriva încheierii în discuţie doar debitorul poate face cerere în anulare.

Faţă de cele mai sus arătate, cererea creditoarei S.C. ……….. S.A., va fi respinsă ca inadmisibilă.

Etichete:

ACŢIUNE ÎN ANULARE– ANULARE LICITAŢIE PUBLICĂ DE ATRIBUIRE CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII

În materie contencios administrativ şi fiscal

ACŢIUNE ÎN ANULARE– anulare licitaţie publică de atribuire contract de prestări servicii.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.294/c+c/2006, reclamanta SC „Serv Paza şi Protecţie VISPO” SRL cu sediul în Brăila, strada Şcolilor BL.AC1,sc.2,ap.29 în temeiul art.80,81 din OUG 60/2001, în referire la art.1 din Legea 554/2004 a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Brăila pentru a se dispune anularea rezoluţiei de respingere a contestaţiei nr.4036/30.06.2001 emisă de pârâtă, să se admită contestaţia, şi să se modifice decizia acesteia de respingere a ofertei pentru atribuirea contractului de prestări servicii, pază şi protecţie.

Totodată reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul art.94 al.1lit.c din OUG nr.60/2001 reclamanta a solicitat să se dispună măsuri care să asigure oferirea implementării oricărei decizii a pârâtei privind atribuirea şi executarea contractului de prestări servicii pază şi protecţie .În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin adresa nr.1584/11.01.2006 a C.J.P. Brăila a fost invitată să participe la selecţia de oferte pentru achiziţionarea unui contract de prestări servicii de pază şi protecţie, ale unor obiective menţionate în anexa 1 la această invitaţie. La pct.7 din invitaţie s-a menţionat că atribuirea contractului de achiziţie se face pe baza criteriului „preţul cel mai scăzut”.

Reclamanta a oferit cel mai scăzut preţ iar SC DIOP SECURITY SRL Brăila a oferit acelaşi preţ. În aceste împrejurări, prin adresa nr.2967/18.01.2006 transmisă prin fax de către pârâtă, s-a comunicat că departajarea ofertelor se face în conformitate cu art.46 al.5 din HG 461/2001, prin aplicarea unor criterii suplimentare, cu caracter exclusiv tehnic.

C.J.P. Brăila a introdus patru criterii suplimentare:

– informaţii referitoare la dotările de natură tehnică;

– informaţii referitoare la pregătirea şi calificarea personalului, numărul mediu anual;

– experienţa similară în cadrul instituţiilor publice;

– informaţii privind sistemul de asigurare a calităţii.

Reclamanta a susţinut că s-a conformat acestei cereri şi a depus la sediul pârâtei toate informaţiile ce se refereau la criteriile suplimentare. Prin adresa nr.3375/23.01.2006 pârâta i-a comunicat că în urma verificării documentaţiei depuse oferta acesteia a fost declarată necâştigătoare deoarece:

– echipamentul individual de intervenţie şi autoapărare este insuficient raportat la numărul de personal;

– nu există un departament de monitorizare şi intervenţie rapidă;

– mijloace de comunicare sunt insuficiente, fapt ce ar rezulta din comunicările actelor depuse şi a constatărilor proprii făcute de autoritatea contractantă;

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei soluţii prin care a arătat că sub aspectul dotărilor de natură tehnică, este net superioară faţă de cel concurent. În acest sens, a indicat cu lista mijloacelor materiale tehnice, de transport, tehnica de calcul şi armamentul din dotare. Aceste dotări tehnice sunt în proprietatea societăţii şi demonstrează la o simplă lecturare (8 autoturisme, echipamente individuale de intervenţie şi autoapărare, 25 telefoane mobile în reţeaua ZAPP, 13 staţii radiofrecvenţă proprii, echipamente) ce are aptitudinea de asigure condiţii optime pentru executarea serviciului de protecţie şi pază la obiectivele pârâtei.

Tot în contestaţie reclamanta a precizat că dispune de personal, atât ca număr şi pregătire la un nivel adecvat, că are o experienţă similară în cadrul instituţiilor publice superioară celuilalt concurent (s-a depus numărul de societăţi comerciale şi instituţii publice care au contracte de acelaşi gen în derulare cu reclamanta; 16 societăţi comerciale şi 5 instituţii publice), iar pentru asigurarea calităţii are încheiat contractul nr.295/C/13.01.2006 cu CERTIND Bucureşti.

În declaraţia privitoare la asigurarea cu personal, s-a expus concis organigrama societăţii, principiile şi modul de lucru în cadrul acesteia. Reclamanta a menţionat că SC DIOP SECURITY SRL care este înfiinţată în luna octombrie 2004, care nu are dotarea tehnică, calificarea şi asigurarea personalului cu echipament adecvat.

Prin rezoluţia comunicată prin adresa nr.4036/30.01.2006 pârâta a respins contestaţia, deoarece ar fi constatat că firma concurentă ar avea o dotare tehnică superioară, mijloace de comunicare superioare şi un departament de intervenţie rapidă.

Ca urmare, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulate, iar până la soluţionarea acesteia, suspendarea provizorie prin dispunerea de măsuri care să asigure oprirea implementării oricărei decizii ale autorităţii contractante.

În dovedirea susţinerilor făcute, reclamanta a administrat proba cu acte.

Prin întâmpinare pârâta C.J.P. Brăila a arătat că într-adevăr la data de 17.01.2006,17.01.2006, în urma invitaţiei trimise reclamanta a depus întreaga documentaţie în vederea participării la licitaţia publică pentru încheierea contractului de prestări servicii, pază şi protecţie.

La licitaţia ce a avut loc, au fost declarate câştigătoare două societăţi şi anume SC „S.P.P.VISPO” SRL Brăila şi SC „DIOP SECURITY” SRL Brăila care au oferit acelaşi preţ, ca fiind criteriul principal de obţinere a contractului.

Întrucât s-au înregistrat (două) preţuri ofertate egale (acestea fiind cele mai mici preţuri), s-a luat hotărârea ca pentru departajarea celor doi ofertanţi să se utilizeze procedura prevăzută la art.46, pct.5 din H.G.R. nr.461/2001, prin solicitarea de criterii suplimentare cu caracter exclusiv tehnic, motivat de faptul că utilizând cealaltă procedură, adică o altă propunere financiară, calitatea serviciilor oferite ar fi putut scădea concomitent cu scăderea preţului.

Prin adresa nr.2967/18.01.2006, reclamanta a fost invitată să depună :

– informaţii referitoare la dotările de natură tehnică de care dispune; informaţii referitoare la pregătirea şi calificarea personalului, numărul mediu anual; experienţa similară în cadrul instituţiilor publice, informaţii privind sistemul de asigurare a calităţii.

La efectuarea departajării dintre cele două societăţi pârâta a ţinut cont de toate criteriile solicitate însă aşa cum s-a precizat şi în comunicarea făcută către reclamanta departajarea s-a făcut pe baza dotărilor de natură tehnică.

Din analiza tuturor criteriilor suplimentare solicitate prezentate atât de reclamantă cât şi de societatea câştigătoare, pârâta a constatat că S.C.DIOP SECURITY are o dotare tehnică superioară, mijloace de comunicare superioară şi un rapidă ceea ce a reprezentat un avantaj faţă de SC SPP VISPO SRL.

Din studierea celorlalte criterii solicitate pârâta a constatat următoarele: că atât societatea câştigătoare cât şi reclamanta, deţin personal pregătit corespunzător pentru asigurarea pazei.

Cu privire la experienţa similară în cadrul instituţiilor publice, ambele societăţi au avut şi au în derulare contracte de pază şi protecţie, cu privire la informaţiile privind sistemul de asigurare a calităţii, ambele societăţi au încheiat poliţe de asigurare.

În drept pârâta a invocat prevederile OUG nr.60/2001, HGR 461/2003, Ordinul 1013/2001.

Ulterior, pârâta a precizat că SC Diop Security SRL are următoarele dotări tehnice superioare.

– un departament de monitorizare şi intervenţie cu un număr de 4 dispeceri şi 8 agenţi de intervenţie care supraveghează 24/24 ore sistemul de securitate montate la instituţiile publice,

– dispeceratul de monitorizare al societăţii este compus dintr-un număr de 3 receptoare de semnal care monitorizează sistemele de alarmare utilizând 4 linii telefonice şi un canal GSM de comunicare.

Totodată pârâta a precizat că reclamanta a mai avut în derulare un contract de prestări servicii şi a demonstrat că mijloacele de comunicare deţinute sunt insuficiente.

În probaţiune pârâta a depus, în copie, dosarul de achiziţie publică.

Procedând la verificarea susţinerilor reclamantei prin prisma actelor depuse în probaţiune, instanţa constată în fapt următoarele:

Pârâta a scos la licitaţie publică achiziţionarea contractului de prestări servicii de pază şi protecţie şi a invitat-o pe reclamantă cu adresa nr.1584/11.01.2006 să participe la selecţia de oferte precizând că criteriul de departajare este preţul cel mai scăzut.

La licitaţie s-a constatat că atât reclamanta cât şi terţul SC Diop Security SRL au oferit acelaşi preţ.

Ca urmare pârâta a procedat conform dispoziţiilor art.46 alin.5 din HG 461/2001 şi a aplicat criterii suplimentare cu caracter exclusiv tehnic şi anume: dotările tehnice, numărul de personal şi pregătirea şi calificarea acesteia, experienţa similară şi calitatea serviciilor (sistemul de asigurare a calităţii).

Examinând sub acest aspect cele două oferte instanţa constată următoarele:

Cu privire la experienţa similară se constată că este nefondată susţinerea reclamantei că are contracte cu societăţi comerciale cunoscute ca anvergură ca SC PROMEX SA, SC Celhart Donaris SA, iar societatea câştigătoare are contracte mult mai mici.

Comparativ, lista contractelor celor două societăţi este asemănătoare şi din acest motiv pârâta a fost în imposibilitatea de a face departajarea pe acest criteriu.

Astfel, reclamanta are următoarele contracte de prestări servicii pază cu următoarele societăţi:

1- SC Celhart Donaris SA Brăila – contract nr..28/19.03.2004,

2- SC PROMEX SA Brăila – contract nr.04-2400-065/20.07.2004;

3- SC Electrica SA Brăila – contract nr.345/26.09.2005,

4- SC Electrica SA Focşani – contract nr.346/26.09.2005,

5- SC TMUCB SA Filiala Brăila – contract nr.116/10.12.2003,

6- SC TIAB SA Suc. Brăila – contract nr.202/11.12.2003.

7- SC ALSIT SA Brăila – contract nr.118/12.12.2003.

8- SC START SA Brăila – contract nr.607(28.02.2003.

9- SC EMIRISA Textil SRL Brăila – contract nr.129/19.09.2003.

10- SC TRACON SRL Brăila – contract nr.77/14.04.2004.

11- SC ING GROUP SRL Brăila-contract nr.8/20.01.2004.

12- SC SUVENIR IMPEX SRL Brăila – contract nr.127/15.09.2003.

13- SC ATLAS SA Brăila – contract nr.2336/22.06.2005.

14- SC” ALKE ILKUMUT „J.V. – contract nr.46/04.05.2005.

15- Gr.SCOLAR „SC BRÂNCOVEANU” Brăila-contract nr.14/12.01.2004.

16. Scoala Generală „Ion Băncilă” Brăila – contract nr.10/13.01.2004.

INSTITUŢII PUBLICE.

1- Casa Judeţeană de Pensii Brăila – contract nr.17107/26.04.2005 (contract iniţial 2003)

2. D.A.P.T. Brăila – contract mr.2597/15.04.2005.

3. Direcţia Vamală Bucureşti – contract nr.29511/05.08.2005 (contact iniţial 2002).

4- Sucursala CEC Ialomiţa – Slobozia – contract nr.16227/06.08.2004.

5- Teatrul Dramatic „Maria Filotti”- contract nr.2809/14.09.2005.

Terţul câştigător are un număr mai mare de contracte şi faţă de această activitate nu prezintă relevanţă faptul că este înfiinţată în anul 2004 iar reclamanta în anul 2001, va dimpotrivă dovedeşte că intr-un interval de timp relativ redus SC Diop Security SRL a desfăşurat o activitate intensă.

Terţul câştigător a avut următoarele contracte:

– SC ASTRAL TELECOM – pază şi monitorizare,

– SC ALADIN JUNIOR – discoteca Milenium – pază şi monitorizare.

– SC BRAI-CATA – SA monitorizare,

– SC CARPATICA ASIG SA- pază şi monitorizare,

– SC COMFERT SRL-pază

– SC J.T. INTERNATIONAL ROMANIA SRL –pază şi monitorizare.

– SC MENPHIS –sediu şi atelier – monitorizare

– SC METAL HOUSE- pază

– SC NOVA BANK – SA –monitorizare

– SC PARODENT SRL – monitorizare

– SC PANCRONEX SA – pază

– SC ROMINVEST SRL – pază şi monitorizare TVCI

– SC R.A- APA – cu un număr de 8 posturi de pază – pază şi monitorizare,

– SC ROMINSTAL CONSTRUCT SRL – pază şi monitorizare,

– SC MABOMIT SRL – pază

– SC TEXTIL GEL &CO ROM SRL Tulcea –pază

– SC ITALFIN ROM SRL Tulcea- pază

– RA AEROPORTUL TULCEA „Delta Dunării „ – pază,

– Direcţia Servicii Publice Tulcea – pază,

– INSTITITUL DE CERCETARI „ECO-MUZEALA Tulcea- „ pază

– Muzeul de Artă Tulcea – pază,

– Muzeul de Istorie si Arheologie Tulcea – pază

– SC TRANSILVANIA DRINKS – pază şi monitorizare,

– SC WILMARKT SA Brăila şi Tulcea – pază şi monitorizare

– Liceul cu program sportiv – pază

– SC COMTARA SRL – MONITORIZARE,

– AJVPS – monitorizare

– CEC – Service şi întreţinere sisteme de alarmă

– DIRECŢIA SILVICĂ – monitorizare

– SC GEO ANCA SRL –monitorizare

– SC SOLO TEXTIL SRL – pază

– SC VOBIS SRL – monitorizare

Informaţiile privind dotările tehnice ale reclamantei sunt următoarele: 8 autoturisme pentru intervenţii; dotarea fiecărui agent de pază cu o tronfă (baston) şi un spray iritant şi echipament specific şi la nivelul societăţii există autorizaţie pentru folosirea a două pistoale cu gaz; două echipamente de dispecerizare: 25 telefoane şi 13 staţii radio.

Din oferta tehnică depusă de terţul câştigător, SC DIOP SECURITY SRL rezultă că aceasta are şapte autoturisme de intervenţie; agenţii de pază şi protecţie sunt dotaţi corespunzător şi efectuează operaţiuni la puncte (obiective) fixe şi intervenţie rapidă într-un program 24 din 24 ore iar în caz de necesitate a echipelor operative de intervenţie formate din agenţi de pază şi protecţie bine instruiţi, înarmaţi şi dotaţi cu mijloace de intervenţie.

Informaţiile referitoare la pregătirea şi calificarea personalului: reclamanta are un număr mediu anual a personalului specializat de 280 persoane care sunt instruiţi tactic şi sportiv de doi lectori, are angajat medic şi consilier juridic. Din acest personal 50% au absolvit cursurile specifice de agenţi de pază şi protecţie, iar restul urmează aceste cursuri.

SC DIOP SECURITY SRL are un număr de 95 agenţi de pază din care 85 au absolvit cursul de calificare de agenţi de pază, ceilalţi 10 agenţi sunt noi angajaţi şi s-au înscris şi vor urma cursurile de calificare. În total are 103 salariaţi.

Cât priveşte experienţa asimilată în cadrul instituţiei publice aşa cum s-a arătat mai sus şi sub acest aspect cele două societăţi sunt similare.

Informaţii privind sistemele de asigurare a calităţii:

Reclamanta are certificat ISO P001/2000 emis de SC CERTIND SA , organism de certificare, acreditat de Asociaţia de Acreditare pentru managementul calităţii. Ambele au tehnică de calcul modernă.

Dar, ceea ce a determinat selecţia efectuată de pârâtă este faptul că SC DIOP SECURITY SRL are în plus faţă de reclamantă un departament de monitorizare şi intervenţie cu un număr de 4 dispeceri şi 8 agenţi de intervenţie care supraveghează 24/24 ore sistemele de securitate montate la instituţiile publice şi un dispecerat de monitorizare compus din 3 receptoare de semnal care monitorizează sistemele de alarmare utilizând 4 linii telefonice şi un canal GSM de comunicare.

Mai mult decât atât, pârâta a precizat că a mai avut în derulare un contract de prestări servicii cu reclamanta şi a demonstrat că mijloacele de comunicare deţinute sunt insuficiente.

Referitor la cererea reclamantei privind dispunerea unor măsuri care să asigure oprirea implementării oricărei decizii a pârâtei privind atribuirea şi executarea contractului de prestări servicii pază şi protecţie se reţine de către instanţă că pârâta a încheiat cu SC DIOP Security SRL contractul de prestări de servicii nr.4395/31.01.2006 care este în executare. Întrucât se constată de către instanţă că reclamanta nu a invocat un prejudiciu grav şi eminent care să justifice luarea măsurilor prevăzută de art.94 al.1 lit.”c” din OUG 60/2001instanţa va respinge cererea reclamantei.

În consecinţă pentru considerentele mai sus expuse instanţa a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Sentinţa 119/Fca/2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.294/2006 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.18/R/2007 a Curţii de Apel Galaţi.

Etichete:

Acţiune în anulare, act fraudulos încheiat în dauna creditorilor. Recurs declarat de cumpărător pentru analiza incorectă şi incompletă a probatoriului cauzei şi încălcarea principiului devolutiv în procesul civil.

Prin sentinţa civilă nr. 519 din 3 aprilie 2009, Tribunalul Bacău a admis acţiunea, cum a fost precizată, formulată de către reclamanta I. E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna prin D. C. şi S.C. E. S.A. Târgu Ocna prin curator special M.M.I.

A anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP B.V. sub nr. 415/16.06.2006, încheiat între S.C. E. S.A., prin administrator V.I. în calitate de vânzătoare şi S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, prin administrator D.C., în calitate de cumpărător.

S-a reţinut de instanţa de fond că:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 5708/110/2008, I.E. IPURL, în calitate de administrator judiciar al S.C. E. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, reprezentată de fostul administrator statutar D.C., pentru ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 415 din 16.06.2006, autentificat la BNP V.B.

Prin sentinţa civilă nr. 201 din 18.04.2008, pronunţată în dosarul nr. 6026/110/2007 al Tribunalului Bacău, s-a deschis procedura de insolvenţă împotriva S.C. E. S.A. Târgu Ocna, numindu-se administrator judiciar I. E. IPURL BACĂU.

Verificând documentele financiar-contabile şi actele debitoarei, administratorul judiciar a constatat că, la data de 16.06.2006, debitoarea falită, prin administratorul statutar V.I. a vândut către pârâta S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, bunurile imobile ale debitoarei, constând într-o spălătorie şi un spaţiu comercial (PECO), în suprafaţă totală construită de 183,11 mp., la preţul de 81.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 45/2006, încheiat la BNP V.B. din Târgu Ocna.

Preţul bunurilor imobile a fost stabilit la 81.000 lei, conform raportului de evaluare B.C. şi a fost achitat cu OP 41 şi 42 din 31.03.2006, în baza facturii fiscale nr. 2217760 şi nr. 2217761 din 30.03.2006.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, judecătorul sindic a constatat întemeiată acţiunea, pentru următoarele considerente:

Conform Hotărârii A.G.A. a S.C. E. S.A. Târgu Ocna din 27.12.2004, la data de 27.12.2004, V.I. s-a retras din calitatea de acţionar şi administrator unic al S.C. E. S.A., cesionând părţile sale sociale (42.976 acţiuni) către D.C.

La aceeaşi dată, D.C. este numit administrator unic, pentru o durată de 4 ani, a S.C. E. S.A.

Ca atare, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 415/2006 D.C., era acţionar şi administrator unic la S.C. E. S.A., dar şi asociat unic şi administrator statutar la S.C. T. S.R.L.

Intenţia de fraudă a creditorilor rezultă din faptul că toate actele ce au stat la baza acestei vânzări au fost întocmite în fals de către D.C., cu concursul lui V.I.

Pentru a da o aparenţă de legalitate acestor acte, pentru vânzătoare actul este încheiat de V.I. care nu mai avea nici o legătură cu această societate din 27.12.2004, când se retrăsese din calitatea de asociat şi administrator al S.C. E. S.A. fiind înlocuit de D.C.

În realitate, D.C., a încheiat actul atât în calitate de reprezentant al vânzătoarei cât şi al cumpărătoarei.

Pe de altă parte şi preţul stabilit de evaluator B.C. este incorect, deoarece raportul de evaluare este nul, dl B.C. devenind evaluator bunuri imobile la data de 09.08.2007, conform adresei nr. 55/24.11.2008 a ANEVAR CT Bacău.

Deci la data evaluării acestor bunuri (martie 2006) nu avea calitatea de evaluator bunuri imobile, rapoartele de evaluare fiind false.

După vânzarea acestor bunuri imobile ale debitoarei falite către S.C. T. S.R.L., la 26.08.2002, acţiunile societăţii sunt cesionate către M.M.I., dată după care debitoarea falită nu mai desfăşura nici o activitate şi nu mai depune la A.F.P. nici o raportare fiscală obligatorie.

Faţă de situaţia de fapt reţinută judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 85/2006, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat în frauda creditorilor, pentru a sustrage aceste bunuri de la valorificare în cadrul procedurii .

Toate acţiunile administratorilor statutari ai debitoarei, din cei 3 ani anteriori intrării în faliment a S.C. E. S.A., dovedesc intenţia acestora de a frauda interesele creditorilor, prin neachitarea creanţelor, înstrăinarea activelor, încetarea activităţii şi nedepunerea situaţiilor financiar-contabile obligatorii la Administraţia Finanţelor Publice.

Faptul că S.C. T. S.R.L. avea acelaşi acţionar şi administrator statutar ca şi vânzătoarea, rezultă şi complicitatea cumpărătorului la întocmirea acestui contract de vânzare cumpărare.

Pentru aceste motive, constatând că prezumţia de fraudă instituită în sarcina debitoarei – vânzătoare, conform art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, nu a fost răsturnată de către debitoare, care nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare, judecătorul sindic, în temeiul art. 79 din Legea nr. 85/2006, a admis acţiunea, cum a fost precizată şi a anulat contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a promovat recurs S.C. T. S.R.L., considerând-o nelegală pentru următoarele motive: dacă instanţa avea dubii asupra preţului, trebuia să dispună efectuarea unei noi evaluări; greşit s-a reţinut că evaluarea făcută de B.C. ar fi falsă; lichidatorul nu a prezentat instanţei toate modificările de acţionariat şi administrare la S.C. E. şi S.C. T., D.C. fiind administrator doar la S.C. T. S.R.L., nu la S.C. E.

A mai arătat recurenta că în mod greşit s-a reţinut de instanţă că lichidatorul şi-a precizat acţiunea şi că în hotărâre trebuia să se pronunţe cu privire la un pârât şi nu la trei, iar S.C. E. nu a fost legal citată – completare motive recurs.

Prin Întâmpinarea depusă la cererea de recurs, intimatul-lichidator a invocat tardivitatea formulării acesteia iar pe fond, respingerea cererii ca nefondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor, precum şi sentinţa recurată, instanţa – Curtea de Apel Bacău – a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia tardivităţii se arată de intimată că sentinţa a fost comunicată la 29.07.2009, iar cererea de recurs a fost depusă la 2.11.2009; susţinerea este nefondată avându-se în vedere că din actele dosarului rezultă depunerea cererii la 7 august 2009 (fila 3 dosar recurs), deci în termenul prevăzut de lege.

De altfel, instanţa verificând acest aspect, prin referatul făcut a constatat recursul declarat în termen.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cauzei faţă de trei pârâţi în loc de unul singur; această susţinere este nelegală şi nefondată.

Astfel, reclamantul-intimat în baza principiului devolutiv al acţiunii civile, fixează cadrul procesual, inclusiv părţile cu care înţelege să se judece în contradictoriu; în speţă, lichidatorul a chemat în judecată în calitate de pârâţi, S.C. T. şi S.C. E. prin curator special (semnatarii contractului) cât şi reprezentantul legal al S.C. T., D.C.

Instanţa s-a pronunţat faţă de aceşti pârâţi, iar recurenta nu a precizat ce interes patrimonial sau prejudiciu nepatrimonial i-a fost încălcat; nu şi-a dovedit interesul legitim nici când a invocat lipsa citării unei alte părţi respectiv S.C. E., care de altfel a fost legal citat, acesta nedeclarând recurs împotriva sentinţei sub nici un aspect procedural sau de fond.

A mai susţinut recurenta că în mod greşit s-a reţinut că lichidatorul şi-a precizat acţiunea, deoarece nu a existat această precizare; susţinerea recurentei denotă o necunoaştere a dosarului, motivat de faptul că la 3 aprilie 2009 instanţa a solicitat reclamantei să-şi precizeze în drept acţiunea iar aceasta arată că îşi întemeiază acţiunea pe art. 79 din Legea nr. 85/2006.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, aşa cum rezultă din actul adiţional aflat la fila 75 V.I. se retrage din societatea comercială E. 27 decembrie 2004, cesionând părţile sale sociale către D.C.

Actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la 16.06.2006 când V.I. deşi retras din 2004, semnează ca reprezentant al S.C. E. şi dispune asupra bunurilor societăţii deşi nu avea nici o calitate juridică să o facă; administrator la data încheierii actului juridic era D. C. şi tot el era administratorul societăţii comerciale cumpărătoare T. S.R.L.

Etichete:

Acţiune în anulare

Tip speţă: sentinta civila

Titlu: actiune in anulare

Data speţă: 30.09.2010

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr 353/199/2010 din 12.03.2010 debitoarea S.C. P. P. S.R.L. Buhuşi a formulat in contradictoriu cu creditoarea S.C. P. E. SRL cerere in anulare a somaţiei de plata dispuse prin sentinţa civilă nr. 78 din 01.02.2010 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în ds. 1291/199/2009.

In motivarea cererii formulate debitoarea a arătat în esenţă ca nu a avut relaţii de afaceri cu creditoarea S.C. P. E. SRL, nu a ridicat şi nu a recepţionat mărfuri de la creditoare; debitoarea nu are confecţionată o ştampilă precum cea aplicată pe factura fiscală nr. 7977743/23.11.2006; în această factură sunt identificate numele delegatului, cu seria şi numărul actului de identitate, persoana care nu are nicio legatura cu societatea debitoare; factura nu este insotita de avizul de expeditie si de scrisoarea de transport CMR, exista dubii cu privire la persoana care ar fi fost imputernicita sa receptioneze marfa, din partea societatii debitoare.

Cererea nu a fost intemeiata in drept.

Acţiunea a fost legal timbrata cu 39 lei taxa de timbru si 0,5 de lei timbru judiciar.

La dosarul cauzei reclamanta a depus copii ale următoarelor acte: de identificat inscrisurile de la filele 10-20, fila 55. In dovedire, debitoarea-reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul creditoarei, proba cu un martor.

Pârâta, legal citată, nu a depus întimpinare insa a raspuns la interogatoriul incuviintat de catre instanta (filele 38-39) si a depus declaratia autentificata a persoanei delegate cu expeditia (fila 40), inscrisuri (filele 51-52), precum si o cerere prin care solicita efectuarea comunicarilor la sediul ales din Sos.de Centura nr.1, biroul 15, oras Popesti-Leordeni, jud.Ilfov.

Instanta din oficiu a dispus emiterea unei adrese catre O.N.R.C. pentru a se comunica date privind SC P. E.SRL, relatii care se gasesc la filele 42-47.

De asemenea, a fost dispusa atasarea dosarului nr.1291/199/2009 al Judecatoriei Buhusi, in care a fost solutionata ordonanta de plata.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa retine ca acţiunea reclamantei este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

În fapt, prin sentinta civila nr.78/01.02.2010 pronuntata in dosarul nr. 1291/199/2009 al Judecatoriei Buhusi a fost obligata debitoarea SC P. P. SRL la plata sumei de 4338,30 lei, reprezentand contravaloare factura fiscala nr.7977743/23.11.2006, penalitati de intarziere in cuantum de 1142,36 lei, precum si cheltuieli de judecata de 39,3 lei.

In dosarul avand ca obiect ordonanta de plata debitoarea nu a formulat aparari, insa, o data cu formularea actiunii in anulare, debitoarea invedereaza faptul ca pretins acreanta nu are caracter cert, lichid si exigibil, in sensul prevederilor art 2., al.1 din OUG nr.119/2007. Din inscrisurile depuse de catre debitoare instanta retine ca factura fiscală nr. 7977743/23.11.2006 prezentata de catre creditoare nu indeplineste conditiile pentru a fi interpretata ca o asumare expresa a obligatiei de plata, in sarcina debitoarei. Astfel, desi poarta mentiunile cu datele de identificare ale societatii debitoare, pe stampila patrata aplicata (nerecunoscuta de catre debitoare ca emenand de la aceasta) apare adresa din Bacau a societatii, desi sediul acesteia este in Buhusi, iar semnatura de primire de pe aceasta factura (care, conform raspunsului la interogatoriu, apartine numitului S. N.), nu coincide cu niciuna care apare pe statul de plata (fila 13), astfel incat nu este sigur ca obligatia de plata a fost insusita de catre o persoana abilitata, in acest sens, de catre societate, cu atat mai mult cu cat contractul ( comanda) a fost incheiat telefonic. De asemenea, factura nu are anexat nici de aviz de insotire a marfii sau alt document care sa ateste ca, intr-adevar, marfa a fost receptionata de catre sociatatea debitoare.

In conditiile in care procedura ordonantei de plată se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării prin executare silita sau de bună voie a unor creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani asumate printr-un contract ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii, insa creditorul nu a dovedit indeplinirea acestor conditii, instanta apreciaza ca cererea sa nu este fondata. În cadrul procedurii privind emiterea ordonantei de plată, instanţa nu poate să administreze probe pentru a stabili existenţa creanţei, aceasta fiind specifică procedurii de drept comun, la care partea interesată poate recurge.

Prin urmare, instanta va admite cererea si va anula ordonanta care cuprinde somatia de plata a sumelor pentru care a fost investita instanta de fond.

In baza art.274 C.pr.civ., instanta va obliga parata-creditoare la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.

Etichete:

Acţiune în anulare

Tip speta: sentinta civila

Data: 01.02.2011

Obiect: actiune in anulare

Prin cererea în anulare înregistrata sub nr. 1387/199/2010 din 06.10.2010 la Judecătoria Buhuşi reclamantul-debitor Primarul Comunei B. a chemat în judecată pe pârâta-creditoare Societatea Comercială T.T.SRL Iaşi solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa să dispună anularea somaţiei de plată care face obiectul sentinţei civile nr.633 din 09.09.2010 a Judecătoriei Buhuşi.

Cererea în anulare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În motivarea cererii reclamantul-debitor arata că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buhuşi sub nr. 280/199/2010 la data de 01.03.2010 creditoarea SC T.T. SRL a solicitat pe calea OUG 119/2009 obligarea sa la plata sumei de 18.335,22 lei reprezentând debit principal şi penalităţi .Ca urmare a respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesual pasive a sa ,creditoarea a introdus la data de 09.07.2010 o nouă acţiune, de data aceasta împotriva Primarului com B., care a fost admisă. Reclamantul-debitor mai arată că acţiunea a fost introdusă împotriva sa ca primar al comunei B. şi nu împotriva comunei B.. Consideră că nefiind parte în dosar, comuna B. nu a fost niciodată citată şi nu a putut să-şi facă apărări . S-a formulat acţiune împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În susţinerea cererii debitorul a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâta-creditoare, legal citată, nu a fost prezentă în faţa instanţei.

Instanţa a dispus ataşarea la prezenta cauză a dosarului nr. 940/199/2010 al Judecătoriei Buhuşi în care s-a pronunţat sentinţa civilă 633 din 09.09.2010.

În cauză a fost formulată cerere de abţinere care a fost admisă,iar cauza a primit numărul 1387./199/2010.

La termenul din 01.02.2011 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de debitoare prin acţiune.

Analizând cererea în anulare şi actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 633 din 09.09.2010, pronunţată de Judecătoria Buhuşi, s-a admis acţiunea creditoarei Societatea Comercială T. T.SRL Iaşi şi a fost somată debitorul Primarul Comunei B. să plătească creditoarei suma de 27.259,72 lei reprezentând servicii neachitate precum şi penalităţi de întârziere datorate în baza aceluiaşi contract.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că prin contractul de prestări servicii de telecomunicaţii electronice nr. 2279/2009 (f.12-13), debitoarea Comuna B. reprezentată legal prin Primar, în calitate de beneficiara a SC T. T. SRL Iaşi s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor prestate de către creditoare, lunar, conform prevederilor contractului. Urmarea furnizării serviciului de internet, creditoarea a efectuat prestaţiile in discuţie, in conformitate cu prevederile art. 5.3. emiţând facturile ataşate cererii şi necontestate de către aceasta (f.5-11).

Deşi lunar, încă de la data încheierii contractului, creditoarea şi-a onorat obligaţiile asumate, având dreptul la plata prestaţiilor efectuate, debitorul nu şi-a onorat obligaţia de plată, rămânând neachitată suma de 13.436 lei, reprezentând contravaloarea integrala a serviciului internet pe lunile februarie 2009 – iunie 2010, obiect al facturilor fiscale arătate mai sus, emise în baza art. 5.3 din contract. Creditoarea a încercat să clarifice amiabil acest fapt, inclusiv prin „notificări ultimative de plată” (f.14), a invitat debitoarea la conciliere directă (filele 16-18), însă nu s-a realizat aceasta datorită culpei exclusive a debitoarei. Termenul scadent s-a împlinit pentru fiecare dintre facturile arătate la data de 15 ale lunii, conform art. 5.4 din contract. La debitul principal, în temeiul art. 5.5 din contract, debitorul datorează penalităţi de 0,4%/zi din valoarea facturată şi neachitată.

Cu privire la debitul mai sus menţionat, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din OG nr. 5/2001 modificată şi completată, sub aspectul caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei reclamantei, precum şi al înscrisurilor constatatoare.

În temeiul art.137 C.P.Civilă” instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului.”

În privinţa excepţiilor instanţa urmează a le respinge. Cererea de chemare în judecată iniţială a fost îndreptată împotriva Primarului comunei B. ca reprezentant legal al acesteia. Este adevărat că formularea a fost deficitară dar intenţia creditoarei este clară de a se judeca în contradictoriu cu comuna B. reprezentată prin primar. De altfel aşa a fost pronunţată şi sentinţa. Mai mult,în cadrul procesului având ca obiect somaţie de plată debitorul nu a invocat nicio excepţie preferând să stea în pasivitate.

Pentru acestea,instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale a Primarului Comunei B..

Instanţa constată că cererea în anulare formulată împotriva acestei hotărâri este fondată, pentru următoarele considerente:

În condiţiile art. 1 alin.1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, procedura are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile corelative obligaţiilor de plată ale unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Art. 379 C.pr.civ. prevede că este certă acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În raporturile de drept privat, este esenţial ca obligaţia să fie asumată de debitor, nefiind posibil ca acesta să fie subiect pasiv al unui raport juridic obligaţional, în temeiul manifestării de voinţă al unui terţ care nu îl reprezintă.

De asemenea, art. 1 din OG 5/2001 modificată impune ca pentru declanşarea procedurii somaţiei de plată, debitul trebuie să rezulte dintr-un înscris însuşit prin semnătură ori prin alt mod admis de lege. În acest caz, asumarea înscrisului de către debitor rezultă din recunoaşterea debitului prin semnarea contractului de închiriere.

Aşa după cum rezultă din întreg materialul probator niciuna din facturile emise nu a fost însuşită de debitoare. Aceasta contestă şi faptul că s-au emis facturi şi ulterior rezilierii contractului de către părţi. Se arată că au fost sistate serviciile de către creditoare o dată cu rezilierea contractului.

Aşa fiind,instanţa apreciază că stabilirea exactă a existenţei debitului precum şi a cuantumului acestuia nu se vor putea face decât printr-o acţiune în pretenţii pe dreptul comun,având în vedere că hotărârile din materia somaţiei de plată respinse nu constituie autoritate de lucru judecat. Stabilirea exactă a sumelor se va putea face prin modalităţi mai ample de probatoriu (expertiză,martori,interogatorii) care exced cadrului procesual al somaţiei de plată.

Prin urmare, instanţa consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de OG nr. 5/2001.

În temeiul art. 8 alin.4 din OG nr. 5/2001, instanţa va admite cererea şi va anula sentinţa, urmând ca pretenţiile creditoarei să fie soluţionate pe calea unei acţiuni de drept comun, potrivit art. 111 din aceeaşi ordonanţă.

Red.A.N.T.-02.02.2011

Etichete:

Acţiune în anulare. Necitarea şi nesoluţionarea acţiunii şi în contradictor cu funcţionarul public care a participat la elaborarea actului administrativ contestat chemat în judecată de către reclamanţi.

Prin sentinţa civilă din 30 aprilie 2004, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictor cu Primăria Municipiului Iaşi, dispunând reluarea lucrărilor de construire autorizate pe motiv că din conţinutul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că degradările existente la locuinţa reclamanţilor nu se datorează lucrărilor de construire efectuate de pârâtă, ci vechimii clădirii şi nerespectării măsurilor stabilite prin stadiul geotehnic cu ocazia întinderii construcţiei pe verticală.
Împotriva acestei sentinţe au introdus recurs reclamanţii care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că în mod greşit s-a reţinut că autorizaţia de construire a fost eliberată cu respectarea exigenţelor legii.
Recursul se vădeşte a fi fondat atât timp cât prin petiţiile succesive depuse la dosarul cauzei reclamanţii au precizat că înţeleg să cheme în judecată atât pe „Primarul Municipiului Iaşi”, cât şi pe primar şi arhitectul şef, iar acţiunea a fost soluţionată exclusiv în contradictor cu primăria Municipiului Iaşi.
Ori în conformitate cu dispoziţiile art. 91 din Legea 215/2001, Primăria, ca instituţie de drept administrativ, este definită ca fiind doar o structură funcţională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local şi dispoziţiile primarului, ea neavând competenţa de a emite avize, acorduri şi autorizaţii, această atribuţie aparţinând conform dispoziţiilor art. 681 litera t din Legea 215/2001 şi art. 4 litera b din Legea 50/1991, exclusiv instituţiei primarului.
Neavând competenţă în materie, primăria nu are a răspunde de modul în care a fost emisă autorizaţia de construire a cărui anulare se solicită, raportul de drept administrativ stabilindu-se în acest caz între persoanele ce se consideră vătămate şi emitentul actului administrativ de autoritate, în speţă Primarul Municipiului Iaşi, raport asupra căruia instanţa de fond nu s-a aplecat, deşi a fost învestită în mod expres şi repetat de către reclamanţi cu cercetarea acesteia.
Nu s-a observat nici faptul că modificându-şi acţiunea, reclamanţii au precizat că înţeleg să cheme în judecată şi pe funcţionarul public – arhitectul şef – implicat în operaţiunea de elaborare şi emitere a autorizaţiei de construire contestat, deşi art. 13 din Legea nr. 29/1992 dădea reclamanţilor acest drept, legiuitorul instituind principiul solidarităţii răspunderii funcţionarului public şi a autorităţii administrative implicate, drept pentru care hotărârea recurată urmează a fi casată, pricina urmând a se trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Decizia nr. 353/R din 13 septembrie 2004

Etichete:

Acţiune în anulare. Procedura prealabilă. Aprecierea îndeplinirii condiţiilor cerute pentru sesizarea instanţei.

Tribunalul Iaşi a respins, prin sentinţa din 28 octombrie 2003, acţiunea în anulare promovată de reclamantă în contradictor cu pârâta Primăria Municipiului Iaşi, pe motiv că aceasta nu a urmat procedura consacrată de art. 5 din Legea 29/1990, prealabilă sesizării instanţei. Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs reclamanta, care susţine că în mod eronat prima instanţă a reţinut că nu a parcurs procedura prealabilă necesară sesizării instanţei de contencios administrativ, dovadă în acest sens fiind mai multe petiţii pe care le-a adresat pârâtei, fără ca aceasta să producă vreun rezultat.
Recursul reclamantei se vădeşte a fi fondat. În acest sens, se reţine că actul administrativ contestat – autorizaţie de construire – a fost eliberat unei terţe persoane şi nu reclamantului, că acesta a luat cunoştinţă de existenţa lui în urma sesizărilor adresate autorităţilor administrative emitente, vizând nereguli comise de beneficiarul autorizaţiei pe parcursul realizării construcţiei şi că însăşi Primăria Iaşi, prin adresa trimisă mandatarului reclamantei îi comunică că: „urmare reclamaţiei dvs. vizând anularea autorizaţiei de construire, vă recomandăm să vă adresaţi instanţei de contencios – administrativ”.
Ca atare, în condiţiile existenţei unei corespondenţe adresată de organul administrativ pârât chiar petiţionarei – reclamante, privitor la actul administrativ contestat, anterior promovării acţiunii în contencios administrativ, nu exista temei pentru a se reţine excepţia prematurităţii promovării acţiunii, fapt pentru care recursul urmează a fi admis, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va verifica respectarea termenului prevăzut de art. 5 din legea nr. 29/1990 pentru introducerea acţiunii la instanţă.
Decizia nr. 524/R din 25 octombrie 2004.

Etichete:

Acţiune în anulare

Prin actiunea adresata Judecatoriei S. la data de 14.03.2008, reclamantii T. E. si T. I. au chemat în judecata pe pârâtele SC”B.C.”SA. – Sucursala S. si SC”S. F.”SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de garantie imobiliara nr. 60.3 din 25.10.2004 autentificat sub nr. 4064 din aceeasi data de B.N.P. – V.I.; nr. 115.1.2 din 15.09.2005 autentificat sub nr. 2423 din aceeasi data de B.N.P. – A. I.; nr. 239.4 din 17.11.2005 autentificat sub nr. 3014 din aceeasi data de B.N.P.- A. I., cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin cele trei contracte de ipoteca încheiate cu garantul creditului contractat de pârâta SC”S. F.”SRL. – reprezentata de D. G. cu SC”B. C.”SA. – Sucursala S. si ca atât reprezentantii bancii cât si cel al societatii pârâte, i-au asigurat ca este doar o formalitate, ca nu risca nimic întrucât creditele sunt pe termen scurt, garantiile sunt arhisuficiente si chiar patronul D.G. a garantat cu casa sa.

Au mai aratat ca pârâtii au inserat o clauza care prevedea ca ipoteca este valabila si în caz de prelungire a creditului, lucru de care nu au fost constienti la semnare, clauza prin care nu s-a stabilit însa vreo întindere a duratei cu care poate fi prelungit contractul si nici nu au împuternicit banca sau alta persoana ca în numele lor sa hotarasca asupra întinderii duratei cu care poate fi prelungit creditul si implicit ipoteca.

Reclamantii au precizat ca intentia lor nu a fost aceea de a constitui o ipoteca perpetua, numai ca s-a procedat la prelungirea de mai multe ori a contractului, cu durate mari si introducerea în mod fraudulos astfel ca modificarea acestuia s-a facut împotriva vointei lor.

Au conchis reclamantii ca în nici un caz nu ar fi fost de acord cu constituirea ipotecii daca ar fi cunoscut ca ulterior pârâtii urmau sa scoata de sub garantie apartamentul patronului societatii, bunurile mobile si stocurile de marfa.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâta SC”B. C.”SA. – Sucursala S. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu motivarea ca în speta nu poate fi vorba de manopere frauduloase câta vreme riscul asumat la încheierea contractului de ipoteca a fost în mod explicit prezentat în continutul acestuia.

Pârâta SC”S. F.”SRL., desi a fost legal citata, nu a depus la dosar întâmpinare.

La termenul de judecata din 14.04.2008, instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei materiale în solutionarea cauzei.

Prin sentinta civila nr. 1980 din 14.04.2008, Judecatoria S. a admis exceptia si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, conform disp. art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.05.2008 .

Analizând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul Suceava retine urmatoarele:

Obiectul învestirii instantei îl constituie constatarea nulitatii urmatoarelor contracte de garantie imobiliara : nr. 60.3 din 25.10.2004 autentificat sub nr. 4064 din aceeasi data de B.N.P. – V.I.; nr. 115.1.2 din 15.09.2005 autentificat sub nr. 2423 din aceeasi data de B.N.P. – A. I. si nr. 239.4 din 17.11.2005 autentificat sub nr. 3014 din aceeasi data de B.N.P. – A. I., semnate de reclamanti prin care au garantat cu imobilul proprietate personala situat în mun. S., str. M.V., nr. 5, bl. G 9, sc. B, ap. 6, jud. S.

S-a sustinut de catre reclamanti ca ulterior perfectarii acestora, cele doua pârâte au încheiat mai multe acte aditionale prin care au modificat esential conditiile contractului de credit principal nr. 60/25.10.2004 pentru care ei au fost de acord sa garanteze cu ipoteca, modificându-se durata creditului, micsorându-se garantiile.

S-a mai aratat ca faptele pârâtilor, constituie manopere frauduloase , prin care în mod premeditat i-au indus în eroare si i-au facut sa creada ca semnând contractele nu îsi asuma un risc prea mare, ci dimpotriva, vor avea de câstigat.

Referitor la contractul de ipoteca nr. 239.4 din 17.11.2005 au relevat ca acesta a fost semnat numai de catre T. I., atât în nume propriu cât si în nume de reprezentant al lui T. E., în baza procurii autentificate de notarul public L. C. sub nr. 3084 din 17.11.2005.

Din punctul de vedere al instantei situatia de fapt este urmatoarea:

La data de 25.10.2004 reclamantii au încheiat contractul de ipoteca nr. 60/25.10.2004, prin care s-au obligat sa garanteze cu imobilul proprietatea lor, înscris în CF 5470 a com. cad. S.I. situat în mun. S.

Acest contract a fost însusit prin semnatura de catre reclamanti, care în fata notarului public au declarat ca dupa ce au citit actul, au consimtit la autentificarea înscrisului.

În acesta se prevedeau expres dispozitii precum ar fi: „debitorul ipotecar consimte la intabularea în favoarea SC”B. C.”SA. – Sucursala S. a ipotecii de rang I asupra imobilului înscris în CF 5470”, „garantul ipotecilor este de acord cu notarea în CF în favoarea SC”B. C.”SA. – Sucursala S., a interdictiei de înstrainare si grevare asupra imobilului pe perioada existentei ipotecii” (art. V).

La art. VIII, s-a prevazut de asemenea: „Garantul ipotecar este de acord ca, în caz de neachitare la scadenta a creditului si a costurilor aferente, banca sa declare scadent creditul acordat si sa execute de îndata prezenta garantie, fara sa mai fie nevoie de un alt titlu executoriu. Recunoscând valoarea de titlu executoriu a prezentului contract, garantul ipotecar se obliga sa garanteze obligatia fata de banca solidar cu debitorul pentru întreaga suma datorata bancii provenita din rate de credit nerambursate la scadenta, dobânzi, dobânzi penalizatoare, comisioane si alte costuri aferente creditului si sa renunte expres la beneficiul de discutiune si la cel de indiviziune prev. de art. 1662 si 1667 Cod civil”.

Concret, toate cele de mai sus creeaza instantei convingerea ca reclamantii, la perfectarea conventiei de mai sus au procedat în deplina cunostinta de cauza, necunoasterea legii neputând fi invocata.

Renuntarea reclamantilor la beneficiul de discutiune presupune desigur posibilitatea creditorului ca în cazul în care SC”S. F.”SRL nu si-ar fi achitat obligatia de plata a sumelor împrumutate, sa execute imobilul proprietatea reclamantilor, fara ca acestia sa poata sa invoce ca urmarirea sa se faca asupra altor imobile ipotecate în favoarea creditorului , ce au facut obiectul garantiei si doar pentru o parte din datorie.

Desigur, acest contract este accesoriu contractului de credit nr. 60/25.10.2004, despre care reclamantii au avut cunostinta si care a fost modificat prin actele aditionale nr. 60/I din 11.03.2005 (nesemnat de reclamanti), nr. 60/IX din 22.12.2006 (semnat de reclamanti) si nr. 60/X din 20.02.2007 (semnat de reclamanti).

Important de precizat ca reclamantii nu au solicitat prin prezenta actiune constatarea nulitatii acestor acte aditionale si nici a contractului de credit ce a constituit cauza nasterii contractului de ipoteca nr. 60/25.10.2004.

De aceea, invocarea acestora pe cale incidentala nu poate produce efecte în planul solutiei urmarite de reclamanti.

Concluzionând , analiza contractului de ipoteca nr. 60/25.10.2004 releva împrejurarea ca încheierea lui s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale în materie, riscul antrenat în sarcina reclamantilor fiind exprimat neechivoc în art. VIII, excluzând din punctul nostru de vedere posibilitatea secund – pârâtei de a uza de manopere frauduloase, astfel cum ea s-a aparat.

Referitor la contractul de garantie imobiliara nr. 115 I 2 /15.09.2005 autentificat de notarul public A. I., acesta prevede: „Debitorul ipotecar consimte la intabularea în favoarea SC”B. C.”SA. – Sucursala S. a ipotecii de rang II în suma de 160.000 lei, linia de creditare majorându-se de la nivelul de 200.000 lei pâna la concurenta sumei de 360.000 lei, plus dobânzile de 18,5 % pe an , revizuibile si toate costurile aferente creditului calculate conform clauzelor contractuale, precum si cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate si cheltuieli de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita asupra imobilului”.

La articolul III s-a prevazut: „Ipoteca se constituie ca accesoriu si în garantarea majorarii liniei de credit acordata de banca SC”S. F.”SRL, conform contractului de credit nr. 115/13.07.2005 si a actului aditional 115/I din 15.09.2005 (cu completarile si modificarile ulterioare, inclusiv în cazul prelungirii duratei creditului), majorare de 160.000 lei a liniei de creditare de 200.000 lei pâna la concurenta sumei de 360.000 lei, a dobânzilor revizuibile, care la data încheierii prezentului contract sunt de 18,5 % pe an si a tuturor costurilor aferente creditului (inclusiv dobânzi penalizatoare, penalitati, comisioane) calculate conform prevederilor contractuale. Noi, debitorul ipotecar declaram ca am luat la cunostinta de prevederile contractului de credit nr. 115/13.07.2005 si actul aditional 115/I din 15.09.2005”.

Si acest contract a fost însusit prin semnatura de catre reclamanti, care asa cum rezulta din art. XIII au declarat expres ca si-au exprimat consimtamântul „în mod liber si neviciat si în deplina cunostinta de cauza în ceea ce priveste obiectul si clauzele contractului”, în fata notarului public.

Asa cum am aratat, din cuprinsul conventiei de mai sus, rezulta ca reclamantii au avut cunostinta si au acceptat conditiile contractului de împrumut nr. 115/13.07.2005 si ale actului aditional la acesta din 15.09.2005.

De aceea, imputatiile ce vizeaza folosirea de catre secund – pârâta a unor manopere frauduloase la perfectarea lor, precum si la contractul de ipoteca analizat, nu poate fi retinuta, nefiind sustinuta de vreun mijloc de proba.

Chiar daca reclamantii au invocat faptul ca „atentia le-a fost distrasa” înscrisurile cauzei, dublate de perfectarea acestora în fata notarului public – garant al respectarii vointei partilor, demonstreaza ca partile au fost informate întocmai asupra consecintelor demersului întreprins, confirmat prin semnarea documentelor amintite.

La data de 11.11.2005 reclamantii au semnat contractul de credit pentru investitii nr. 239 prin care s-au obligat sa garanteze creditul acordat împrumutatului pe o perioada de 96 de luni, cu ipoteca de rang II asupra imobilului proprietatea lor.

Garantia a fost constituita în baza contractului de garantie imobiliara nr. 239.4 din 17.11.2005 autentificat sub nr. 3014/17.11.2005 la BNP. – A. I..

La fel ca si celelalte contracte de ipoteca discutate si în acest contract a fost inclus art. VIII, în care riscul asumat la semnarea unui contract de ipoteca este în mod explicit prezentat.

Contractul de garantie imobiliara nr. 239.4 din 17.11.2007 a fost încheiat în forma autentica, deoarece contractul de ipoteca este un contract solemn. De asemenea, au fost respectate prev. art. 1776 Cod civil, întrucât în art. II se precizeaza în mod expres ca se constituie ipoteca de rang III în suma de 400.000 USD plus dobânzile de 8,5 % pe an, revizuibile si toate costurile aferente creditului, inclusiv dobânzi penalizatoare, penalitati, comisioane.

Prevederile art. 1774 Cod civil au fost de asemenea respectate, întrucât la alin. 2 al art. II din contractul de ipoteca a fost descris imobilul care a facut obiectul contractului.

Contractul de ipoteca a fost semnat din partea garantilor ipotecari de reclamantul T. I. în nume propriu si în calitate de mandatar pentru sotia sa – reclamanta T. E., mandat care a fost dat în baza procurii speciale autentificata sub nr. 3084 din 17.11.2005 la BNP. – L. C..

Conform art. 1536 Cod civil prevede ca: „Când e vorba de înstrainare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special”.

Or, în cazul de fata, mandatul a fost special, întinderea sa fiind stabilita în textul procurii speciale prin care T. E. l-a împuternicit pe sotul sau T. I., sa încheie si sa semneze contractul de garantie imobiliara asupra apartamentului proprietatea lor. De asemenea, acesta a precizat prin procura ca întelege sa garanteze cu imobilul astfel cum acesta a fost identificat, creditul acordat SC”S. F.”SRL de SC”B. C.”SA. – Sucursala S. – si îl împuterniceste pe mandatarul sau sa semneze contractul de credit si orice acte necesare pentru acordarea acestuia.

În contractul de credit ca si în cel de garantie a fost stabilita atât suma cât si durata creditului.

Concluzionând, toate contractele analizate au fost încheiate în forma autentica si au fost însusite de parti prin semnatura, neconstatându-se incidenta disp. art. 953, 960 Cod civil.

Nu s-a demonstrat vicierea consimtamântului prin eroare, violenta sau dol, argumentele reclamantilor reducându-se în genere la explicatii ce tin de necunoasterea legii si neprevederea riscului concret antrenat de o asemenea initiativa si conduita, ca vor câstiga ceva, astfel cum s-au exprimat în cererea de chemare în judecata.

Asa cum am aratat apararile privind nesemnarea contractelor de credit nr. 60/25.10.2004 si a unora din actele aditionale acestuia, nu vor fi eficientizate, instanta neputându-se pronunta asupra valabilitatii lor, întrucât reclamantii nu au învestit-o cu o asemenea solicitare.

Pentru cele ce preced, Tribunalul Suceava, în baza disp. art. 969 Cod civil, art. 1776 Cod civil, va respinge actiunea ca nefondata.

Etichete:

Act administrativ cu caracter individual. Acţiune în anulare formulată de către un terţ

Prin actiunea înregistrata la data de 21 august 2007, pe rolul Curtii de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta T.I.I. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale si SC AGROMEC SA , a solicitat sa se dispuna anularea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7nr. 0942 din 20 decembrie 1993 emis de Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale pentru suprafata de 7321 m.p. teren.

Prin sentinta nr. 195 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a respins – ca inadmisibila actiunea promovata de reclamanta retinând în motivare faptul ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor art. 7 din Legea 554/2004 în sensul de a se adresa autoritatii publice emitente – Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – pentru a solicita revocarea, în parte, a certificatului de atestare criticat.

Prin decizia 1623 din 15 aprilie 2008, ICCJ- sectia contencios administrativ si fiscal a admis recursul promovat de reclamanta, a casat sentinta recurata si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca, analizarea cauzei prin retinerea exceptiei constând în lipsa procedurii prealabile, s-a facut prin încalcarea principiului contradictorialitatii, exceptia nefiind pusa în discutia contradictorie a partilor litigante, ceea ce conduce la nulitatea hotarârii pronuntate.

Prin aceeasi decizie s-a dispus ca instanta de trimitere sa procedeze la verificarea sustinerilor recurentei reclamante privind: îndeplinirea procedurii prealabile ( conditie de admisibilitate a actiunii) si respectiv apararile ce vizeaza fondul litigiului.

Instanta de trimitere investita cu rejudecarea cauzei, în raport de motivele de casare, retine urmatoarele:

1. Cu privire la exceptiile invocate de societatea pârâta, curtea retine urmatoarele:

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis în conformitate cu prevederile HG 834/1991, este un act administrativ în sensul art. 1(1) lit. C din Legea 554/2004, astfel încât actiunea prin care se solicita anularea sau modificarea unui astfel de certificat se circumscrie prevederilor art. 1 din lege si este de competenta instantei de contencios administrativ, chiar si în pofida faptului ca dreptul de proprietate asupra terenului atribuit prin certificatul atacat a fost înscris în CF.

Cu referire la calcularea si respectarea termenului instituit de lege înlauntrul caruia persoana vatamata într-un drept al sau este obligata sa declanseze procedura prealabila atacarii actului administrativ în discutie, Curtea constata ca reclamanta este tert în raport de actul administrativ atacat, astfel încât îi sunt aplicabile dispozitiile art. 7(3) din lege, respectiv termenul de 6 luni calculat din „ momentul în care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia”.

Jurisprudenta nu este unanima în a numi circumstantele care constituie „moment” al luarii la cunostinta în sensul art. 7 alin. 3 din lege: unele instante considerând ca înscrierea dreptului de proprietate în CF constituie momentul luarii la cunostinta, argumentat pe opozabilitatea operatiunii – art. 22, 26, 27 din Legea 7/1996, alte instante apreciind ca derularea corespondentei cu autoritatea administrativa ar reprezenta un atare moment; iar altele apreciaza ca se impune administrarea unui amplu si util probatoriu care sa demonstreze caracterul efectiv al luarii la cunostinta al certificatului de atestare criticat.

Instanta se raliaza acestui ultim punct de vedere exprimat, sens în care, statueaza ca adresa nr. 6276 din 29 mai 2007 prin care Primaria comunei expediaza duplicatul certificatului de atestare în discutie la dosar 8782/193/2006 al Judecatoriei Botosani în care – parte litiganta – este reclamanta din prezenta cauza, formeaza convingerea certa asupra luarii la cunostinta – în sensul legii – de actul contestat.

Retinând acest moment, declansarea procedurii prealabile s-a facut înlauntrul termenului stabilit de lege ( f. 54 dosar).

Curtea de apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin sentinta nr.32 din 13 februarie 2009, a constatat ca reclamanta justifica calitate procesuala activa în prezenta cauza, în conditiile în care nu este contestat faptul ca autorul reclamantei a fost proprietarul initial al terenului în litigiu, iar reclamanta are în curs de derulare pe rolul instantelor judecatoresti (dosar nr. 8782/193/2006 al Judecatoriei Botosani) dosar având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren, prin invocarea calitatii sale de mostenitoare a proprietarului initial, defunctul S.D.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Curtea a statuat ca exceptiile invocate nu sunt întemeiate

2. Cu referire la fondul cauzei Curtea a retinut urmatoarele:

Prin Legea 15/1990 s-a instituit cadrul legal prin care fostele unitati economice de stat se transformau în societati comerciale prin preluarea activului si pasivului acelor unitati economice.

În aplicarea respectivei legi, pentru cazul specific al terenurilor (în aplicarea art. 19 si 20 din Legea 15/1990) s-a emis HG 834/1991.

Potrivit prevederilor HG 834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este conditionata de: detinerea în folosinta a terenurilor de catre societatile comerciale – la data înfiintarii lor – si evaluarea masurii în care aceste terenuri le sunt necesare desfasurari activitatii conform obiectului lor de activitate – evaluari ce trebuie sa aiba la baza criteriile elaborate în aplicarea acestei hotarâri.

Criteriile comune ale M.F. si M.L.P.A.T date în aplicarea HG 834/1991 stabilesc componenta documentatiei necesare pentru eliberarea Certificatului de Atestare respectiv: documentatia topografica, titlul asupra terenului, procesele verbale de delimitare, documentele privind înfiintarea societatii, documentele de constituire a comisiei de stabilire si evaluare a terenurilor din cadrul societatii, însa evaluarea necesitatii terenurilor pentru buna desfasurare a activitatii societatii este atributul exclusiv al comisiei astfel înfiintate, evaluare ce are la baza procesarea si interpretarea întregii documentatii de specialitate pusa la dispozitia sa.

Din perspectiva celor aratate mai sus, în speta este a se observa ca partile nu contesta faptul ca la data înfiintarii societatii pârâte ( fosta S.M.A.) sectia V. M. (indicata la pct. 6 în centralizatorul de la f. 8 dosar 337/39/2007) avea în folosinta suprafata de 7321 mp teren ( delimitat cu gard – conform depozitiilor martorilor audiati.

Din aceasta suprafata de teren: suprafata de 400 mp i-a fost atribuita în baza Deciziei nr. 542/1973 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judetului Botosani iar diferenta de 6921 mp teren era detinuta fara titlu, contractul de concesiune fiind încheiat cu autoritatile locale, la data de 4 octombrie 1993- ulterior datei întocmirii documentatiei care a stat la baza eliberarii certificatului de atestare( documentatie înregistrata sub nr. 535 din 13 septembrie 1993 f. 7 dosar 337/39/2007).

Din consultarea aceleiasi documentatii prealabile emiterii certificatului urmeaza a se observa ca, urmare a masuratorilor topografice cât si a verificarii actelor de provenienta, Comisia abilitata a facut propuneri pentru emiterea certificatului de atestare numai în limita suprafetei totale de 26.730 mp teren si nu 57.575 mp teren ( pentru suprafata de teren în litigiu numai în limita suprafetei de 400 mp teren si nu pentru 7321 mp teren) – a se vedea f. 27, 32, 33 dosar – pentru diferenta de teren detinuta dar nejustificata cu acte de provenienta, facându-se recomandarea ca societatea sa se adreseze organelor abilitate pentru rezolvarea situatiei juridice.

Contrar acestei recomandari, certificatul de atestare a fost eliberat pentru întreaga suprafata de teren detinuta, desi comisia abilitata nu si-a exprimat în mod clar optiunea în sensul ca si diferenta de teren detinuta fara acte de provenienta ar fi necesara normalei desfasurari a activitatii societatii nou înfiintate.

Asa fiind, în considerarea si a concluziilor din raportul de expertiza topo atasat la dosar, Curtea a constatat ca Certificatul de Atestare se impune a fi eliberat numai pentru suprafata de 400 m.p. teren – si nu pentru suprafata de 7321 m.p.- la Vorona Mare – teren ce este ocupat de constructii si necesar functionarii acestor constructii, sens în care a admis – în parte – actiunea reclamantei.

Procesul verbal de vecinatate este un act întocmit de expertul topograf (lucrare ce se regaseste în capitolul „ Masuratori topografice” din cadrul documentatiei prealabile), iar invitarea vecinilor în vederea întocmirii lui ofera garantii numai sub aspectul delimitarii terenului nu si sub aspectul evaluarilor ulterioare ale Comisiei abilitate si respectiv al legalitatii certificatului de atestare eliberat în final.

Curtea a lua act de precizarile reclamantei în sensul ca actiunea vizeaza numai anularea partiala a certificatului de atestare nu si cererile privind: suspendarea actului administrativ; anularea documentatiei întocmite de OCPI Botosani si plata daunelor morale.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro