404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Existenţa unui titlu anterior. Interesul creditorului – titular al acţiunii.

Faptul că societatea se află în încetare de plăţi şi că una din cauzele apreciate de lichidator ca responsabilă pentru această situaţie este ,,managementul neperformant’’ al administratorului, nu conduce la concluzia impusă de art. 124 alin.1 lit. d din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului.

Managementul neperformant nu presupune vinovăţia acestuia, ci lipsa de pricepere în conducerea activităţii, ori legea apreciază culpa din perspectiva intenţiei de fraudare a intereselor creditorilor.

Creditoarea Credit Bank S.A. – Sucursala Constanţa a solicitat atragerea răspunderii administratorului IM , în condiţiile art. 124 alin.1 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată, pentru pasivul societăţii în faliment.

Existenţa certă a prejudiciului suportat de bancă a fost dedusă din împrejurarea că societatea debitoare se află în încetare de plăţi, cât şi din imposibilitatea satisfacerii creanţelor din averea debitoarei.

S-a apreciat că din rapoartele întocmite de lichidator rezultă în mod neîndoielnic săvârşirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute de at. 124 alin.1 din lege, respectiv neexecutarea obligaţiei de a ţine contabilitatea în conformitate cu legea, precum şi existenţa raportului de cauzalitate între fapta pârâtului şi prejudiciul suportat.

Cererea este nefondată.

Starea de încetare de plăţi a societăţii supuse acestei proceduri este raportată la dezechilibrul dintre venituri şi cheltuieli după contractarea împrumutului bancar, dar şi la managementul apreciat ca defectuos al administratorului social.

În speţă a putut fi efectuată de către lichidator o analiză a activităţii şi a situaţiei financiare a societăţii, bazându-se pe actele contabile prezentate de administrator, fără a fi invocată o fraudă a acestuia, în detrimentul creditorilor.

Lichidatorul a arătat că debitoarea a comunicat Administraţiei Finanţelor Publice Medgidia încetarea activităţii, începând cu data de 10.12.1997.

S-a precizat, totodată, că administratorul societăţii i-a pus la dispoziţie actele contabile referitoare la activitatea pe anul 1995 şi balanţa de verficare întocmită la 31.03.1998 .

Lichidatorul nu a contestat faptul că a avut acces la actele societăţii, iar concluziile rapoartelor sale se întemeiază pe toate menţiunile cuprinse în documentaţia prezentată (creanţele debitorului, disponibil, active, cheltuieli şi venituri).

Faptul că societatea se află în încetare de plăţi şi că una din cauzele apreciate de lichidator ca responsabilă pentru această situaţie este ,,managementul neperformant’’ al administratorului, nu conduce la concluzia impusă de art. 124 alin.1 lit. d din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului .

În speţă se va reţine, astfel, lipsa culpei administratorului pentru insolvenţa debitorului, întrucât managementul neperformant nu presupune vinovăţia acestuia, ci lipsa de pricepere în conducerea activităţii, ori legea apreciază culpa din perspectiva intenţiei persoanei responsabile cu organizarea contabilităţii, de a frauda interesele creditorilor.

Faţă de aceste considerente, cererea de angajare a răspunderii administratorului pentru pasivul societăţii va fi respinsă ca nefondată.

(sentinţa civilă nr. 3084 COM/13.05.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 792/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Etichete:

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Culpă concurentă a administratorilor.

În absenţa unei delimitări, prin actele constitutive, a atribuţiilor celor doi administratori şi conferirea ambilor de puteri depline, oricare dintre pârâţi poate fi ţinut răspunzător pentru neîndeplinirea obligaţiei privind ţinerea contabilităţii societăţii.

Nerespectarea acestei obligaţii legale poate atrage răspunderea lor concurentă, pentru pasivul societăţii.

Reclamanta S.C. MERCUR TRADING S.A. Bucureşti a solicitat declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea sa S.C. TIPO METSOR S.R.L. Constanţa, iar după prezentarea raportului final al lichidatorului a apreciat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii personale a celor doi administratori menţionaţi în actele constitutive, în vederea acoperirii prejudiciului de 154.930.626 lei.

Acţiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată.

În speţă s-a dovedit faptul că societatea în încetare de plăţi, declarată în faliment la 06.09.1999, nu are bilanţuri contabile anuale prezentate organelor fiscale, în ultimii trei ani de activitate, lichidatorul fiind în imposibilitate să identifice documentaţia curentă la sediul social.

În absenţa unei delimitări, prin actele constitutive, a atribuţiilor celor doi administratori şi conferirea ambilor de puteri depline, oricare dintre pârâţi poate fi ţinut răspunzător pentru neîndeplinirea obligaţiei privind ţinerea contabilităţii societăţii.

Fiind probate, în aceste condiţii, culpa pârâţilor din perspectiva textului art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicată, prejudiciul creditorului, cât şi raportul de cauzalitate între fapta culpabilă şi paguba suferită, cei doi administratori vor fi obligaţi să acopere, din patrimoniul propriu, pierderea suportată de creditorul societăţii comerciale.

(sentinţa civilă nr. 852 COM/18.02.2002. Prin decizia civilă nr. 492/2002, Curtea de Apel Constanţa-secţia comercială a admis recursul pârâtului SA şi a modificat în parte hotărârea de fond. S-a considerat că deşi atribuţiile administratorilor nu au fost strict delimitate prin actele constitutive, pierderea suferită de societatea bucureşteană s-a datorat exclusiv pârâtului ND, singurul care a deţinut actele contabile ale societăţii, acesta fiiind şi cel care a angajat societatea în raporturile contractuale. Întrucât pârâtul ND a fost singurul care s-a comportat ca administrator al societăţii, va fi şi cel care va suporta prejudiciul.)

Etichete:

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Creanţă născută după încetarea existenţei persoanei juridice.

Nu se poate cere antrenarea răspunderii administratorului societăţii în încetare de plăţi, dacă raporturile juridice care au generat creanţa s-au încheiat ulterior datei încetării existenţei persoanei juridice, prin expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată; trecerea timpului pentru care a fost înfiinţată o societate comercială este un fapt opozabil terţilor.

S.C. RBK S.R.L. Constanţa s-a constituit în anul 1991, având o perioadă de funcţionare, menţionată în actele constitutive şi înscrisă la Registrul Comerţului, de 5 ani.

Pârâtul HD a îndeplinit atribuţiile de administrator de la înfiinţarea societăţii, pe o perioadă de câteva luni, după care a solicitat asociaţilor înlocuirea sa. Printr-o cerere scrisă, urmată de încheierea unui proces-verbal de predare-primire din 21.08.1991 – identificate de lichidator în evidenţele societăţii în faliment – pârâtul a încetat de facto îndeplinirea oricăror atribuţii.

De la data predării actelor contabile şi a ştampilei, pârâtul nu a mai angajat societatea prin acte şi operaţiuni comerciale.

Prin încheiere autentificată la notariat, datată 16.12.1991, a fost numit ca administrator CL, care a păstrat această calitate până la data decesului său.

Nici una dintre formalităţile legale, care să asigure opozabilitatea acestor modificări ale actelor constitutive, nu s-a realizat.

Creditoarea care a iniţiat procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a solicitat, în condiţiile art. 124 din Legea nr. 64/ 1995 republicată, antrenarea răspunderii civile a pârâtului – care figurează în aceste condiţii în evidenţele registrului comerţului ca administrator – pe considerentul că deşi CL exercitase în mod public funcţia de administrator, situaţia reală, opozabilă tuturor partenerilor contractuali ai debitoarei, este cea reflectată în evidenţele O.R.C.

Acţiunea este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare :

Conform datelor cuprinse în fişa societăţii comerciale debitoare, comunicată de Oficiul Registrului Comerţului, debitoarea S.C. RBK S.R.L. a fost înmatriculată sub nr. J13/ 592/ 1991, având o durată de funcţionare de 5 ani.

Textul art. 222 alin. 1 lit. a). din Legea nr. 31/ 1990 republicată, societatea se dizolvă prin trecerea timpului stabilit pentru durata sa.

Prin urmare, la data împlinirii termenului pentru care a fost înfiinţată societatea, administratorul desemnat în condiţiile legii şi-a încheiat atribuţiile conferite de actul constitutiv şi de lege.

În consecinţă, angajarea societăţii în activităţi comerciale de către persoana care exercită în acel moment atribuţiile administratorului, CL, la aproape doi ani de la dizolvarea de drept a persoanei juridice, nu poate fi apreciată de către creditor ca fiind inopozabilă terţilor.

În speţă, culpa pârâtului HD nu poate fi reţinută din perspectiva îndeplinirii cumulative a cerinţelor răspunderii civile delictuale, în măsura în care – la data naşterii prejudiciului reclamat prin producerea stării de încetare a plăţilor – mandatul său încetase în condiţiile reglementate de legea societăţilor comerciale.

Nefiind administrate probe care să ateste că administratorul HD a determinat în mod direct producerea acestui prejudiciu, după încetarea mandatului său, acţiunea reclamantei S.C. TGI S.R.L. urmează a fi respinsă ca nefondată.

(sentinţa civilă nr. 128 COM/ 14.01.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 476/2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Terţ care îşi asumă această calitate.

Administratorul societăţii în încetare de plăţi, chemat să răspundă pentru pasivul societar, nu se va putea apăra în sensul că deşi figurează în actele constitutive a societăţii comerciale, în această calitate, în realitate nu a efectuat niciodată acte de administrare. Antrenarea răspunderii sale este reglementată de lege, iar în situaţia în care persoana care a exercitat în fapt atributele de administrator nu este cea menţionată în actele constitutive, cel prejudiciat se va putea îndrepta, printr-o acţiune ulterioară, faţă de administratorul de fapt.

Credit BanK – Sucursala Tulcea, prin reprezentant legal, a solicitat în cadrul procedurii falimentului S.C. RS S.R.L. Constanţa, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea societăţii debitoare în situaţie de încetare de plăţi.

Prin precizările aduse cadrului procesual, creditoarea a solicitat ca suportarea unei părţi din pasivul societăţi în faliment (119.210.155 lei) să revină administratorului de drept, MFD, în solidar cu cel care a administrat în fapt societatea, RLE, ambii fiind ţinuţi responsabili de inexistenţa unei contabilităţi a societăţii, conforme cu legea.

Existenţa certă a prejudiciului a fost susţinută prin faptul ajungerii debitoarei în insolvenţă, cât şi din imposibilitatea recuperării creanţei pe baza activului patrimonial al societăţii.

Prin întampinare, pârâtul MFD a solicitat respingerea acţiunii faţă de persoana sa, pe considerentul că deşi figurează în actele constitutive a societăţii comerciale, ca administrator, în realitate nu a efectuat niciodată acte de administrare. Aceste atribuţii au fost exercitate permanent de pârâtul RLE, care a semnat de altfel şi contractul de credit bancar, în baza unui mandat de administrare, iar banii obţinuţi cu titlu de credit au fost utilizaţi în mod exclusiv de acesta din urmă.

A fost prezentată declaraţia autentificată a pârâtului RLE (dată după iniţierea procedurii de faliment), care îşi asumă calitatea de administrator al societăţii supuse acestei proceduri.

În soluţionarea acestei acţiuni, instanţa a reţinut următoarele considerente:

Textul art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicată permite tribunalului să dispună ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, printr-una din faptele exprese menţionate de lege.

Conform lit. d al alin. 1, o asemenea situaţie o constituie şi ţinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile sau lipsa organizării contabilităţii, în conformitate cu legea.

Potrivit art. 144 alin.1 din Legea nr. 31/ 1990, administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73.

Art.73 alin.1 lit. c din legea societăţilor comerciale prevede responsabilitatea administratorului pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere.

Această obligaţie este reglementată şi prin dispoziţiile art. 1 si 11 alin.4 din Legea contabilităţii nr. 82/ 1991, care stipulează asupra responsabilităţii administratorilor în organizarea şi conducerea contabilităţii.

Legea reorganizării judiciare şi a falimentului statuează, însă, doar asupra situaţiilor în care poate fi antrenată răspunderea ,,membrilor organelor de conducere‘’, explicitând această sintagmă prin exemplificarea dată de textul art. 124 alin.1 – administrator, director, cenzor. Cu toate că enumerarea prevăzută de text nu este exhaustivă (urmând a fi antrenată răspunderea civilă delictuală şi faţă de persoane care îndeplinesc alte atribuţii în organele de conducere ale societăţii şi care ar fi putut determina starea de încetare de plăţi, în sensul dat de art. 124) nu este admisă, din perspectiva acestei legi, angajarea răspunderii – pe acest temei – a unui terţ care a exercitat în numele administratorului acte de comerţ.

Declaraţia dată de pârâtul RLE, autentificată la notariat, referitoare la utilizarea în interes personal ori a altei societăţi a creditului obţinut prin intermediul societăţii în faliment, constituie o dovadă a culpei administratorului, iar nu o situaţie care atrage exonerarea sa.

Administratorul de drept, respectiv acela care este menţionat în actele constitutive ale persoanei juridice şi în evidenţa registrului comerţului, va putea să se îndrepte împotriva terţului, în condiţiile dreptului comun, pentru prejudiciile suportate ca urmare a activităţii desfăşurate, urmând a fi aplicabile în speţă regulile mandatului convenţional.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 31/ 1990, potrivit cărora administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii. Inaplicabilitatea textului este dată de faptul că mandatul acordat trebuie sa fie expres, neechivoc, aspect care însă nu a fost dovedit în cauză.

Faţă de aceste considerente se va reţine că pârâtul RLE nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, singurul care va răspunde pentru o parte din pasivul societăţii în faliment urmând a fi administratorul MFD.

(sentinţa civilă nr. 4024 COM/ 14.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1149/2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Lipsa documentaţiei contabile. ( II )

Absenţa documentaţiei contabile a societăţii în faliment şi lipsa dovezilor referitoare la organizarea contabilă a persoanei juridice, din perspectiva art. 1 al Legii nr. 82/1991, atrage răspunderea membrilor organelor de conducere pentru o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi.

Potrivit art. 124 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, într-una din situaţiile prevăzute expres de lege.

Art.144 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 republicată prevede că administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor care le incumbă din această calitate, potrivit art. 72 si 73.

Textul art.73 alin.1 lit.c se referă la responsabilitatea administratorilor privind existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere.

Art. 1 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/ 1991 (atât în forma iniţială, cât şi după completarea prin O.G.nr.61/2001) prevede că societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome (…) au obligaţia de a organiza şi de a conduce contabilitatea proprie. Textul art.11 prevede că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului.

În speţă, administratorul pârât nu poate invoca în apărare faptul că răspunderea personală, reglementată de art. 124 din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului nu este operantă, pe considerentul intervenţiei unei cesiuni de părţi sociale ale societăţii.

Exonerarea de răspundere operează în măsura în care în cursul procedurii falimentului se probează îndeplinirea de către pârât a tuturor îndatoririlor prevăzute de lege, în general, pentru exercitarea atribuţiilor de administrator, director ori cenzor.

Lichidatorul nu a putut, însă, identifica bilanţurile contabile ale societăţii pe perioada 1998–1999 şi nici alte înscrisuri din care să rezulte în mod neechivoc îndeplinirea de către pârât a tuturor obligaţiilor legale referitoare la organizarea şi ţinerea contabilităţii – până la momentul cesionării părţilor sociale.

Textul art. 124 din Legea nr. 64/1995 republicată nu distinge între situaţia persoanei care a îndeplinit, într-o anumită perioadă (raportată la momentul naşterii creanţei şi al împlinirii scadenţei acesteia) funcţia de administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată şi cea a administratorului în exerciţiu la data sesizării instanţei cu o asemenea cerere, privind angajarea răspunderii materiale a celui culpabil pentru ajungerea societăţii în încetare de plăţi.

Singura distincţie pe care legea o face implicit, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990, sunt cele legate de admisibilitatea atragerii răspunderii, faţă de administratorul menţionat în actele constitutive şi aflat în evidenţele registrului comerţului, în opoziţie cu ,,administratorul’’ care exercită în fapt atribuţiile specifice, dar fără a avea legal această calitate.

Apreciind că pe baza actelor din dosar creditoarea a probat existenţa unei condiţii legale, care să determine în speţă aplicarea dispoziţiilor art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicată, acţiunea va fi admisă, cu consecinţa suportării de către GP a pasivului societăţii în faliment, precum şi a cheltuielilor procedurale efectuate în cauză.

(sentinţa civilă nr. 1404 COM/ 11.03.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Lipsa documentaţiei contabile. ( I )

Imposibilitatea identificării administratorului sau a documentaţiei contabile întocmite pe parcursul activităţii comerciantului nu complineşte cerinţa administrării probelor şi nu instituie o prezumţie de responsabilitate a celui chemat să răspundă în condiţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995.

Creditoarea B.R.D. Bucureşti prin B.R.D. – Sucursala Constanţa a solicitat instanţei angajarea răspunderii administratorului societăţii comerciale BT S.R.L.- în faliment, pentru prejudiciul adus prin imposibilitatea recuperării creanţei în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

S-a arătat că potrivit raportului lichidatorului, nu au putut fi stabilite cauzele şi împrejurările care au condus la starea de încetare de plăţi, întrucât nu a putut fi identificată documentaţia contabilă a societăţii în faliment. Reclamanta creditoare a prezumat, în aceste condiţii, că responsabilitatea pentru această situaţie revine administratorului, care nu a colaborat cu lichidatorul pe parcursul procedurii şi nu i-a pus la dispoziţie acestuia actele care să ateste activitatea persoanei juridice.

Instanţa a respins ca nefondată prezenta cerere.

S-a reţinut că aplicarea dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 64/ 1995 republicată presupune dovedirea, de către titularul acţiunii, a întrunirii cumulative a cerinţelor privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului – administrator, inclusiv sub aspectul raportului de cauzalitate între fapta acestuia şi starea de încetare de plăţi a societăţii.

Împrejurarea că lichidatorul nu a reuşit să identifice pe administrator sau documentaţia contabilă întocmită pe parcursul activităţii comerciantului nu complineşte cerinţa administrării probelor, în sensul menţionat şi nu instituie o prezumţie de responsabilitate a celui chemat în judecată.

(sentinţa civilă nr. 4098 COM/ 19.06.2002)

Notă: pentru soluţia contrară, în sensul admiterii răspunderii civile datorită inexistenţei documentaţiei contabile, a se vedea infra. 5.88

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro