404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acţiuni

Prin cererea inregistrata sub nr.4752/110/2009 reclamanta SC. C. SA PLOIESTI in contradictoriu cu paratele SC. R. SA ONESTI si SC. R.SA ONESTI prin administrator judiciar – S. Q. SPRL Bacau a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna in principal constatarea nulitatii absolute a punctului I din Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor SC.R.SA din data de 21.07.2009, sau in subsidiar anularea punctului I din aceeasi hotarare.

S-a achitat taxa de timbru de 39 lei.

In motivarea actiunii s-a aratat ca SC.C..SA are ca actionar majoritar statul roman si este operatorul sistemului national de transport al titeiului si derivatelor acestuia prin conducte si pe calea ferata, iar conform Legii nr.238/2004 – Legea Petrolului, exploatarea Sistemului National de Transport al Titeiului este supusa reglementarilor Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) in calitate de autoritate competenta, cu care societatea a incheiat in luna mai 2002 Acordul Petrolier de Concesionare a Sistemului National de Transport Titei, G., care a fost ulterior aprobat prin H.G. nr.793?2002.

Ca urmare, SC. C. SA are statut de transportator comun, ceea ce se traduce prin aplicarea unui tratament nediscriminatoriu pentru toti clientii companiei si prestarea de servicii de transport la tarife reglementate de stat prin A.N.R.M.

Astfel, societatea in calitate de transportator a incheiat cu SC.R.SA ONESTI in cursul anilor 2001-2003, mai multe contracte de transport a titeiului, dar deoarece SC.R.SA a achitat cu intarziere contravaloarea prestatiilor de transport, s-au calculate penalitati aferente perioadei octombrie 2001-aprilie 2004 in cuantum de 4.112.850,30 RON.

Deoarece, prin sentinta civila nr.847/28.04.2004 a Tribunalului Bacau s-a deschis procedura de insolventa a SC.R.SA ONESTI, societatea a formulat cerere de inscriere la masa credala, a creantei de 4.112.850,30 RON, cerere care a fost respinsa de administratorul judiciar, contestatia fiind si ea respinsa in prima instanta, dar in recurs, Curtea de Apel Brasov a pronuntat Decizia nr.402/R/18.09.2008 hotarand inscrierea SC.C. SA in tabelul creditorilor, cu suma solicitata.

Ca urmare, administratorul judiciar – SC.S. Q. SPRL, a inscris SC.C. SA in tabelul creditorilor, cu aceasta suma, astfel: 1.688.409,85 RON reprezentand creanta chirografara (negarantata) si cu suma de 2.424.449,96 RON reprezentand creanta garantata, dupa confirmarea Planului de reorganizare, prin hotarare irevocabila.

La data de 21.07.2009, Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor SC.R. SA a hotarat la pct.I aprobarea majorarii capitalului social al SC.R.SA cu valoarea maxima de 7.064.441.707.612,5 lei formata din suma de 2.424.440 lei, reprezentand creanta certa, lichida si exigibila garantata a SC.C. SA, inscrisa in tabelul definitiv al creditorilor, pentru aceasta suma emitandu-se un nr. de 969.776 actiuni, la valoarea nominala de 2,5 lei/actiune, conform prevederilor Planului de Reorganizare al SC.R. SA.

Astfel, punctual I al Hotararii A.G.E.A. SC.R. SA din data de 21.07.2009 a fost adoptat cu incalcarea dispozitiilor imperative atat ale art.92 alin.5 lit.(I) din Lg.nr.64/1995-republicata cat si ale art.95 alin.6 lit.(J) din Lg. nr.85/2006, referitoare la existenta acordului expres, in scris al creditorilor, a carei creanta urmeaza sa fie convertita in actiuni.

Ori, SC.C. SA nu si-a exprimat niciodata acordul, in legatura cu conversia creantei sale garantate in actiuni la debitoarea sa SC.R. SA, lipsind conditia imperativa dispusa de lege pentru a se putea pune in aplicare masura conversiei si ca urmare, in lipsa acestei conditii, Hotararea A.G.E.A. SC.R. SA este ilegala, fiind incalcat principiul constitutional privind libera asociere.

Pe de alta parte, legea romana si anume art.23 alin.2 din Legea petrolului nr.238/2004 si art.5.5 din Acordul Petrolier de Concesionare a Sistemului National de Transport Titei, Gazolina si Etan, aprobat prin H.G. nr.793/2002 incheiat cu A.N.R.M., in calitate de reprezentant al statului interzice SC.C. SA sa detina actiuni la oricare din clientii sai.

Deasemeni, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale prin adresa nr.1823/20.07.2009, comunica societatii ca “Art.23 alin.2 din Legea Petrolului nr.238/2004 coroborat cu art.5.5 din Acordul petrolier de concesiune a activitatii de exploatare a Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, inclusiv a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotarilor anexe , aferente sistemului, aprobat prin H.G. nr.793/2002, interzice SC.C. SA sa detina actiuni sau pachete de actiuni la agentii economici implicate in activitatea de prelucrare, rafinare, ori comercializare a petrolului”.

Astfel, i se atrage atentia asupra intervenirii unei stari de incompatibilitate, in situatia in care SC. C. SA devine actionar la unul din clientii sai, nu mai poate mentine calitatea de transportator comun.

Ca urmare, SC.C. SA, nu numai ca nu poate sa-si dea acordul expres in legatura cu conversia creantei sale in actiuni, dar este obligat sa conteste aceasta hotarare care contravene dispozitiilor art.23 alin.2 din Legea Petrolului nr.238/2004 si ii pericliteaza grav interesele comerciale, deoarece pune in discutie legitimitatea calitatii sale de transportator comun de petrol si pe cale de consecinta, existenta Acordului Petrolier de Concesionare a Sistemului National de Transport Titei, Gazolina si Etan.

In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri (filele 9-38, 46-47).

In drept au fost invocate dispozitiile art.132 si urmatoarele din Legea nr.31/1990, Legea nr.85/2006, Legea nr.238/2004.

Parata SC. R. SA Onesti a formulat intampinare prin care a invocat urmatoarele exceptii: necompetenta materiala a Tribunalului Bacau, autoritatea de lucru judecat, lipsa de interes, inadmisibilitatea actiunii, solicitand pe fond, respingerea ctiunii ca nefondata.

Referitor la exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bacau, la termenul din data de 7.10.2009 parata a renuntat la sustinerea acestei exceptii.

In ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, s-a apreciat ca exista autoritate de lucru judecat in raport de problema dedusa judecatii si anume conversia creantelor garantate in actiuni, care face parte integranta din Planul de reorganizare, astfel cum a fost admis in principiu de catre judecatorul sindic prin Incheierea din data de 13.10.2004, solutionata in mod irevocabil prin Decizia nr.104/29.01.2008 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, votat de catre Adunarea Creditorilor la data de 24.11.2004 si confirmat de catre judecatorul sindic prin Incheierea din data de 08.12.2004 solutionata in mod irevocabil prin Decizia nr.402/R/18.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr.846/32/2007.

Parata a invocat si exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea prezentei actiuni, interesul trebuind sa fie legitim, personal, nascut si actual, ori reclamanta nu a precizat care este dreptul subiectiv ce i-a fost incalcat si care sa-i confere dreptul de a formula o astfel de actiune.

In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii cu privire la capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a Hotararii A.G.E.A. din 21.07.2009, s-a aratat ca fata de temeiul de drept invocat si anume dispozitiilor art.132 si urmat. Din Legea nr.31/1990, doar actionarii societatii pot formula o astfel de actiune.

Pe fondul cauzei, s-a aratat ca actiunea reclamantei se intemeiaza pe asa zisa interdictie prevazuta de H.G. nr.793/2002 si Legea nr.238/2004, ori ambele acte normative sunt anterioare tuturor hotararilor judecatoresti prin care a fost admis in principiu si apoi confirmat planul de reorganizare, interdictie pe care o putea invoca in toti acesti ani si doar in cadrul procedurii reorganizarii judiciare din dosarul nr.411/62/2005 al Tribunalului Brasov.

Deasemeni, dispozitiile art.23 alin.2 din Legea nr.238/2004, nu sunt aplicabile spetei de fata, interdictia invocate de catre reclamanta nu reprezinta altceva, decat un addaugiu la lege realizat impotriva principiului de drept conform caruia, “unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sa o faca”.

In ceea ce priveste inexistenta acordului expres al reclamantei, intemeiat pe dispozitiile art.92 alin.5 lit.(I) din Legea nr.64/1995 republicata si modificata, s-a aratat ca la data de 8.12 2004, cand a fost confirmat planul de reorganizare, nu era reglementat acordul expres al creditorului pentru conversia creantei sale in actiuni, forma acestei norme legale fiind modificata abia la data de 28.07.2005 prin Legea nr.249/2005, care nu era deci in vigoare la data confirmarii planului.

Astfel, pentru realizarea conversiei creantei in actiuni, astfel cum s-a prevazut in planul de reorganizare, era necesar ca acordul creditorilor sa fie dat in raport de dispozitiile Legii nr.64/1995 repub. si modificata, in vigoare la data admisibilitatii in principiu, a votarii si confirmarii planului de reorganizare.

Ca urmare, s-a apreciat ca actiunea reclamantei se intemeiaza pe temeiuri de drept inaplicabile si care nu erau in vigoare la data realizarii conversiei creantelor in actiuni, motiv pentru care s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

In sustinerea apararilor s-au depus inscrisuri (filele 57-81).

Instanta analizand probatoriile administrate raportate la dispozitiile legale aplicabile spetei de fata retine urmatoarele:

Conform dispozitiilor art.137 Cod pr.civila instanta este obligate a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond care fac de prisos in tot sau in parte solutionarea pe fond a cauzei.

Ca urmare a renuntarii paratei la sustinerea exceptiei necompetentei materiale, instanta urmeaza a lua act de aceasta renuntare.

Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta urmeaza a o respinge, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile art.1201 Cod Civil conform caruia exista autoritate de lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate.

Instanta retine faptul ca aceasta exceptie a fost invocate fata de cauza ce a facut obiectul dosarului nr.863/64/2007 ce a avut ca obiect contestatia in anulare impotriva Incheierii pronuntata de judecatorul sindic la 13.10.2004 privind admisibilitatea Planului de reorganizare al SC. R. SA si cauza ce a format obiectul dosarului nr.846/32/2007 ce a avut ca obiect recursul declarat de SC. C. SA impotriva sentintei civile nr.1650/2004 prin care s-a respins contestatia reclamantei impotriva masurii administratorului judiciar de neinscriere a acesteia in tabelul creditorilor.

Ori, in cauzele respective, reclamanta nu a avut calitatea de creditor, ca urmare a respingerii cererii sale de inscriere la masa credala SC. R. SA si ca urmare nu a fost citata si nu a participat la adunarea creditorilor din data de 24.11.2004 si nici la confirmarea Planului de reorganizare, calitatea de creditor fiindu-i recunoscuta abia la data de 18.09.2008 odata cu pronuntarea Deciziei nr.402/R/18.09.2008 de catre Curtea de Apel Brasov.

Ca urmare, nu exista identitate intre partile din prezenta cauza si cele din dosarele amintite, cum nu exista nici identitate de obiect, scopul urmarit fiind diferit.

Raportat la temeiul juridic al prezentei cereri, nici cauza nu este identica, reclamanta solicitand constatarea nulitatii absolute/ anularea unei hotarari a adunarii generale extraordinare a actionarilor, SC. R. A, prin care a fost inscrisa ca actionar, in lipsa acordului sau si de incalcarea dispozitiilor legale.

Exceptia lipsei de interes a reclamantei, in promovarea prezentei actiuni, urmeaza deasemeni a fi respinsa, reclamanta dovedindu-si interesul prin punerea in miscare a procedurii judiciare, interesul sau fiind legitim, personal, nascut si actual fata de adoptarea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor SC. R. SA din data de 21.07.2009.

In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a hotararii A.G.E.A. din 21.07.2009 in raport de temeiul de drept invocat respective art.132 din Legea nr.31/1990 repub, instanta retine ca hotararile adunarilor generale care sunt contrare legii sau actului constitutive pot fi atacate in justitie de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au solicitat sa se inserezr aceasta in procesul verbal al sedintei (art.132 alin.2), iar in situatia in care se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulate de orice persoana interesata (art.132 alin.3).

Ca urmare si aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.

Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele:

La data de 21.07.2009, Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor SC. R. SA Onesti a adoptat hotararea prin care la punctul I s-a aprobat majorarea capitalului social al SC. R. SA cu valoarea maxima de 7.064.441.707.612,5 lei, formata din suma de 2.424.440 lei, reprezentand creanta certa, lichida si exigibila garantata a SC. C. SA, inscrisa in tabelul definitiv al creditorilor, pentru aceasta suma emitandu-se un nr. de 969.776 actiuni, la valoarea nominala de 2,5 lei/actiune, conform prevederilor Planului de Reorganizare al SC. R. SA.

Ori, Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor SC. R. SA din 21.07.2009, pct.I, este contrara ordinii publice, fiind luata cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare, la data adoptarii ei, dispozitii legale imperative care interzic SC. C. SA de a indeplini calitatea de actionar la SC. R. SA.

Astfel, SC. C. SA, are calitatea de transportator comun al titeiului si derivatelor acestuia, avand ca actionar majoritar statul roman, iar conform art.14 alin.1 din Legea Petrolului nr.238/2004 “Sistemul national de transport al petrolului face parte din proprietatea publica a statului si este de importanta strategica”.

Deasemeni, conform art.23 alin.2 din Legea Petrolului nr.238/2004 si art.5.5 din Acordul Petrolier de Concesionare a Sistemului National de Transport Titei, Gazolina si Etan, aprobat prin H.G. nr.793/2002 incheiat de SC. .C. SA si Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, interzic SC. C. SA sa detina actiuni sau pachete de actiuni la agenti economici implicate in activitatea de prelucrare, rafinare sau comercializare a petrolului.

Ca urmare, in situatia in care reclamanta ar deveni actionar la unul dintre clientii sai, ar interveni o stare de incompatibilitate care ar pune in pericol transparenta si nediscriminarea accesului la sistemul national de transport al petrolului, iar pe de alta parte ar afecta interesele sale comerciale, deoarece s-ar pune in discutie legitimitatea calitatii sale de transportator comun de petrol, precum si existenta Acordului Petrolier de Concesionare a Sistemului National de Transport Titei, Gazolina si Etan.

In acest sens, a fost emisa si adresa nr.1823/20.07.2009 de catre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale.

In al doilea rand, instanta mai retine faptul ca pct.I din Hotararea A.G.E.A. din 21.07.2009, privind convesia in actiuni a creantei garantate de 2.424.440,96 lei, cu care reclamanta a fost trecuta in tabelul creditorilor conform Deciziei nr.402/R/18.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr.846/32/2007, incalca dispozitiile imperative ale art.95 alin.6 lit.J din Legea nr.85/2006, in vigoare la data adoptarii pct.I din Hotararea criticata, si care preia dispozitiile art.92 alin.5 lit.I din Legea nr.64/1995 modificata prin Legea nr.249/2005.

Conform dispozitiilor legale mentionate “Pentru inscrierea in plan a unor emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, in scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise, accord ce se va da inainte de admiterea planului de catre judecatorul sindic…”.

In ceea ce priveste existenta acordului expres, in scris al SC. C. SA, privind conversia creantei sale garantate in actiuni la SC. .R. SA, acesta nu a fost dat niciodata, astfel ca lipseste conditia imperativa dispusa de lege pentru a pune in aplicare masura conversiei, hotararea adoptata fiind in neconcordanta cu vointa legiuitorului si cu cea a reclamantei, fiindu-i incalcat dreptul constitutional privind libera asociere.

Instanta nu poate retine apararea paratei conform careia actiunea reclamantei se intemeiaza pe dispozitii legale ce nu erau in vigoare la data admisibilitatii in principiu, a votarii si confirmarii planului de reorganizare, deoarece dispozitiile art.95 alin.6 lit.J din Legea nr.85/2006 care preiau dispozitiile art.92 alin.5 lit.I din Legea nr.64/1995 modificata prin Legea nr.249/2006, sunt prevazute in mod expres de o lege de procedura, care este de imediata aplicare, iar cerinta acordului expres, formulat in scris, este stipulata cu titlu imperativ.

Intradevar, la data admisibilitatii in principiu (13.10.2004) la data votarii de catre adunarea creditorilor (24.11.2004) si confirmarii Planului de reorganizare (8.12.2004), Legea nr.64/1995 art.92 alin.5 lit.I – nu prevedea acordul expres, in scris al creditorilor pentru conversia creantelor lor in actiuni, dar acest aspect nu are relevanta, fata de cele mentionate anterior privind aplicabilitatea imediata a unei legi de procedura.

In ce priveste conditia ca acordul expres, in scris al creditorului sa se dea inainte de admiterea planului de catre judecatorul sindic, instanta retine faptul ca reclamanta a fost in imposibilitatea legala de a-si da sau nu acordul, in aceste conditii, deoarece a fost inscrisa in tabelul creditorilor abia la data de 4.01.2009, ulterior confirmarii Planului de reorganizare prin Decizia nr.402/R/18.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr.846/32/2007 ca urmare a admiterii recursului SC.C.SA impotriva sentintei civile nr.1650/2004 pronuntata de Tribunalul Bacau prin care s-a respins contestatia societatii formulate impotriva masurii administratorului judiciar de neinscriere in tabelul creditorilor a creantei sale totale de 4.112.850,3 lei.

Ca urmare, avand in vedere ca pct.I din Hotararea A.G.E.A. SC.R.SA Onesti, din data de 21.07.2009 este contrar dispozitiilor legale (art.23 alin.2 din Legea Petrolului nr.238/2004, art.5.5 din Acordul Petrolier de Concesionare a Sistemului National de Transport Titei, Gazolina si Etan, aprobat prin H.G. nr.793/2002, art.95 alin.6 lit.J din Legea nr.85/2006) instanta constata ca sanctiunea este cea de nulitate absoluta, motiv pentru care in baza art.132 alin3 din Legea nr.31/1990 republicata va admite actiunea si va constata nulitatea absoluta a pct.I din Hotararea A.G.E.A. SC.R.SA Onesti din data de 21.07.2009.

In baza art.132 alin.10 din Legea nr.31/1990 instanta va dispune ca hotararea irevocabila sa fie mentionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea a-IV-a.

Etichete:

Actiune in revendicare. Inadmisibilitate

Tip:  Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11111 (13.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)

Prin sentinta civila nr. 11111 din 13 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a respins, ca inadmisibila, cererea prin care reclamanta MB a solicitat in contradictoriu cu Parohia Bisericii „TCS”, Protopopiatul I Iasi, Muncipiul Iasi, reprezentant prin Primarul Muncipiului Iasi si Prefectul Judetului Iasi , revendicarea terenului din Iasi, B-dul Independentei 97.

Pentru a pronunta o asemenea solutie, instanta, analizand prioritar exceptia inadmisibilitatii actiunii de revendicare, invocata de catre parate, a apreciat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 2 din Lg. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, „bunurile preluate de stat fara titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului pot fi revendicate de fostii proprietari sau succesorii la succesorii lor, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie”; in consecinta, instanta a concluzionat ca cererea de revendicare directa in cazul bunurilor care fac obiectul unor legi speciale de reparatie este inadmisibila.

S-a aratat ca in speta reclamanta a invocat atat dispozitiile dreptului comun (art. 480, 481 Cod civil), cat si dispozitiile legilor speciale – Lg nr10/2001, Legea nr. 247/2005, lasand la latitudinea instantei calea de urmat, stabilind doar scopul final si anume dobandirea terenului; cu toate acestea, instanta a retinut ca dispozitiile invocate nu conduc la interpretarea ca daca nu s-a urmat o procedura speciala ori a fost urmata si solicitantul nu si-a satisfacut interesul are deschisa in acelasi scop o alta procedura. Reclamanta nu a facut dovada faptului ca s-a adresat cu cerere in baza legilor speciale de retrocedare, desi le-a invocat in petitul actiunii, dar a preferat sa investeasca instanta cu o cerere de revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun.

Etichete: , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro