404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Anulare certificat de mostenitor. Valoarea certificatului de mostenitor. Efecte fata de terti.

Fata de terti certificatul de mostenitor nu poate face dovada decât despre calitatea de mostenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorala.

Cât priveste componenta masei, certificatul de mostenitor nu poate face o asemenea dovada chiar daca o mentioneaza în cuprinsul sau.

Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în situatia juridica în care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece în certificatul de mostenitor un bun ca apartinând defunctului, când în realitate acesta nu avea decât caracterul de bun litigios sau de bun care era detinut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil tertilor si nici nu schimba natura juridica a bunului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 14833/212/2007, reclamantii G.E., G.O. si M.V. au chemat in judecata pe paratul M.G. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a certificatului suplimentar de mostenitor nr.31/1472/02.12.1996, nulitatea absoluta partiala a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996, precum si nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin certificatul de mostenitor nr. 1472/20.12.1979 s-a stabilit masa succesorala ramasa de pe urma defunctului M.G., mostenitorii acestuia fiind reclamantele G.E. si M.V. si paratul M.G. Prin certificatul suplimentar de mostenitor nr. 31/1972/02.12.1996 a fost inclusa in masa succesorala si cota de ˝ din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 612 mp situat in Ovidiu, strada T. nr.22, teren dobandit prin chitanta de mana in anul 1965. Acest certificat de mostenitor a fost urmat de incheierea contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.328/11.12.1996 si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, in aceasta modalitate reclamantii si paratul devenind coproprietari in indiviziune asupra terenului. Sistarea acestei stari s-a dispus prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care intregul teren a fost atribuit paratului, fara a se observa insa ca in realitate nu exista un titlu de proprietate valabil asupra acestui imobil.

In aceste conditii, au sustinut reclamantii, in lipsa unui titlu translativ de proprietate asupra terenului acesta nu putea face parte din masa succesorala, dreptul de proprietate neputand fi transmis succesorilor. Prin urmare si actele juridice subsecvente succesiunii-contract de partaj si contract de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitate absoluta partiala.

In drept, au fost invocate prevederile art. 966, 968 Cod civil, art.11 si urm. din Decretul nr. 144/1958.

In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri: chitanta intocmita la data de 28.08.1965, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, certificat de mostenitor nr. 1472/20.12.1973, certificat suplimentar de mostenitor nr. 31/1472/02.12.1996, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996.

In aparare paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei de interes, aratand ca actele a caror nulitate absoluta se invoca au stat la baza emiterii sentintei civile nr. 8953/12.10.2005 pronuntata de Judecatoria Constanta, definitiva si irevocabila, prin care i-a fost atribuita intreaga suprafata de teren, astfel incat riscul detinerii terenului cu alt titlu decat cel de proprietate ii revine in mod exclusiv.

Pe fondul cererii, paratul a aratat ca nu se poate vorbi despre nulitatea absoluta a unor acte, câta vreme si reclamantii au o culpa in incheierea acestora. In ce priveste certificatul de mostenitor, acesta nu constituie titlu de proprietate si chiar daca atesta anumite date neconforme cu realitatea nu poate fi lovit de nulitate. De asemenea, contractul de partaj poate fi interpretat in sensul art. 978 Cod civil ca un partaj de folosinta, cu atat mai mult cu cat hotararea judecatoreasca pronuntata ulterior nu a partajat terenul in modalitatea prevazuta de actul juridic a carui nulitate se cere.

In dovedirea celor sustinute, paratul a depus la dosar proces-verbal intocmit la data de 30.03.2007 in Dosarul de executare silita nr.120/2007 al B.E.J. S.C.A., Incheiere nr. 7143/08.02.2008 pronuntata de Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara.

Prin sentinta civila nr. 4719 din 17 martie 2008, Judecatoria Constanta a respins ca nefondata actiunea.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta, ca prin includerea în masa succesorala a terenului, notarul public a consfintit o anumita situatie de fapt, cu acordul tuturor mostenitorilor si nu a conferit valoarea juridica a unui titlu de proprietate, chitanta de mâna, dupa cum nici certificatul de mostenitor emis pe baza acestei chitante nu are o asemenea valoare.

Împrejurarea ca ulterior mostenitorii s-au prevalat de acest certificat de mostenitor ca având puterea probanta a unui titlu de proprietate si în temeiul lui, au procedat la efectuarea partajului si la înstrainarea unei parti din masa succesorala le este imputabila si constituie totodata o dovada a împrejurarii ca toti acesti mostenitori, inclusiv reclamantii, au fost de acord cu mentiunile din cuprinsul actului, cu atât mai mult cu cât, acestor mentiuni le-a fost data eficienta juridica odata cu pronuntarea hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a dispus iesirea din indiviziune asupra terenului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantii G.E., G.O. si M.V. care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 678 din 24 noiembrie 2008., pronuntata de Tribunalul Constanta s-a respins ca nefondat apelul reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut, în esenta, ca certificatul de mostenitor nu este lovit de nulitate, întrucât consimtamântul tuturor mostenitorilor nu s-a dat cu privire la recunoasterea efectelor translative de proprietate ale înscrisului sub semnatura privata, ci cu privire la componenta masei succesorale. În consecinta, consimtamântul mostenitorilor nu a vizat acoperirea unor cauze de nulitate absoluta, ci doar confirmarea ca defunctul si sotia sa detineau la momentul decesului un teren ce a fost ulterior partajat de mostenitorii lor, în cadrul unui partaj judiciar.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantii G.E., G.O. si M.V. care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila, sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor art.88 din Legea nr. 36/1995.

Recurentii au sustinut ca, în mod gresit instanta de apel a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de mostenitor face dovada deplina numai asupra calitatii de mostenitor si a cotei succesorale ce se cuvine fiecarui succesor, iar împarteala realizata ulterior între mostenitori nu imprima certificatului de mostenitor caracterul unui titlu de proprietate. Aceasta sustinere este eronata întrucât actul de partaj, care este un titlu de proprietate în privinta fiecarui mostenitor participant, asupra bunurilor primite în cadrul acestei operatiuni juridice a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3351 din 04 noiembrie 2002 de BNP M.T., act a carui nulitate absoluta s-a solicitat a se constata.

Instanta de apel nu a analizat si comentat în nici un fel faptul ca terenul în discutie se afla înca înregistrat în evidentele funciare ale localitatii Ovidiu, ca apartinând acestei domenialitati si nu unei persoane fizice.

Analizând legalitatea hotarârii recurate, în raport cu criticile reclamantilor se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.

În urma decesului autorului partilor Moldoveanu Gheorghe si a dezbaterii succesiunii acestuia a fost emis certificat de mostenitor nr. 1472 din 20 decembrie 1979 în care se consemna masa succesorala, mostenitorii legali si cotele succesorale.

Masa succesorala a fost ulterior completata prin certificatul de mostenitor nr. 31/1472 din 2 decembrie 1996 emis de BNP D.G.

Mentiunile din certificatul de mostenitor fac deplina dovada împotriva succesorilor atâta vreme cât nu s-a dovedit ca acordul este urmarea unui viciu de consimtamânt.

Certificatul de mostenitor este opera acordului de vointa al succesorilor. El va putea fi atacat de acestia, în cadrul procedurii jurisdictionale contencioase, pe motiv ca a fost viciat prin eroare sau violenta consimtamântul unora dintre mostenitori. Critica nu se adreseaza în aceasta ipoteza direct actului notarial, ci modului în care a fost manifestat acordul de vointa al succesorilor, caz în care actiunea este supusa prescriptiei de trei ani, prevazuta de art.3 din Decretul nr. 167/1958.

În speta, se retine ca reclamantii nu au invocat în sustinerea cererii de constatare a nulitatii certificatului suplimentar de mostenitor nr. 31/1472 din 02 decembrie 1996, încalcarea unor norme ce vizeaza succesorii, procedura succesorala notariala, toti succesorii au participat la eliberarea certificatului de mostenitor mai sus mentionat si si-au exprimat consimtamântul cu privire la completarea masei succesorale cu privire la cota de 1/2 din terenul în suprafata de 612 m.p. dobândit prin cumparare de la vânzatorul I.N., cu act sub semnatura privata în anul 1965.

Includerea în masa succesorala a unor bunuri ce apartineau unor terti nu este o cauza de nulitate a certificatului de mostenitor, eliberat cu respectarea procedurii succesorale notariale prescrisa de lege.

Aceasta deoarece fata de terti certificatul de mostenitor nu poate face dovada decât despre calitatea de mostenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorala.

Cât priveste componenta masei, certificatul de mostenitor nu poate face o asemenea dovada chiar daca o mentioneaza în cuprinsul sau.

Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în situatia juridica în care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece în certificatul de mostenitor un bun ca apartinând defunctului, când în realitate acesta nu avea decât caracterul de bun litigios sau de bun care era detinut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil tertilor si nici nu schimba natura juridica a bunului.

În cazul în care în certificatul de mostenitor au fost incluse drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile – cum este cazul în speta – apartinând unor terte persoane, acestea au deschisa calea actiunii în revendicare de la mostenitori, certificatul neavând însusirea de a schimba natura drepturilor pe care defunctul le avea.

Totodata tertii vor putea cere si anularea certificatului de mostenitor daca întelegerea intervenita între succesori, cu ocazia procedurii notariale, le încalca drepturile si constituie o conventie frauduloasa.

În acest sens art.88 din Legea nr. 36/1995 prevede ca cei care se considera vatamati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei de judecata anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Cum în speta reclamantii nu sunt terti fata de certificatul de mostenitor a carui nulitate au solicitat-o, ci, dimpotriva, acest certificat suplimentar de mostenitor este rezultatul acordului lor de vointa – totii mostenitorii participând la procedura succesorala notariala finalizata prin cele doua certificate de mostenitor – si nici nu au facut dovada vreunei vatamari în drepturile lor prin emiterea actelor notariale mentionate, se retine ca în mod corect instantele de fond si de apel au respins ca nefondata cererea reclamantilor sub acest aspect.

De altfel, reclamantii îsi invoca propria culpa în cererea de constatare a nulitatii certificatului suplimentar de mostenitor, toti succesibilii manifestându-si acordul cu privire la includerea terenului în masa succesorala.

Mai mult, dupa eliberarea acestui certificat de mostenitor, succesorii au procedat si la un partaj voluntar, vointa lor neviciata fiind exprimata în contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 328 din 11 decembrie 1996 de BNP Doina Gheorghe.

În conditiile în care certificatul de mostenitor nu este lovit de nulitate absoluta, cererea reclamantilor fiind nefondata sub acest aspect, nici actele subsecvente, respectiv contractul de partaj voluntar – nu este lovit de nulitate absoluta, în situatia în care sunt îndeplinite toate conditiile legale impuse de art. 948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimtamântul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita, iar singura cauza de nulitate invocata de comostenitori este aceea ca ei, alaturi de alti mostenitori, au hotarât asupra partajarii unui teren ce nu era proprietatea autorului lor.

Referitor la contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3354 din 04 noiembrie 2002 se retine ca acesta este rezultatul acordului de vointa al partilor contractante – M.V. si G.E., acesti comostenitori întelegând sa dispuna, conform vointei lor asupra cotei succesorale din imobilul situat în Ovidiu, strada T. nr. 22 compus din constructie si teren. Reclamantele, semnatare ale contractului de vânzare-cumparare îsi invoca, de asemenea, propria culpa la încheierea acestui act juridic a carui nulitate o solicita, motivat de faptul ca au tranzactionat asupra unui teren ce nu le apartinea.

În literatura juridica s-a retinut ca în situatia vânzarii lucrului altuia, daca partile sau cel putin cumparatorul a fost în eroare, socotind ca bunul vândut apartine vânzatorului, vânzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamânt) asupra calitatii esentiale a vânzatorului, actiunea fiind prescriptibila în trei ani, conform art. 3, coroborat cu art.9 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Aceasta nulitate relativa a contractului nu poate fi invocata însa de vânzator, caci eroarea comisa de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul.

La rândul sau, cumparatorul nu poate invoca nulitatea relativa a contractului decât în termenul legal de trei ani de la data perfectarii actului, ori în speta acest termen a fost depasit, actiunea fiind formulata la 10 septembrie 2007.

Nu pot fi retinute ca fondate sustinerile recurentelor în sensul ca prin încheierea acestor contracte s-a produs o vatamare adevaratului proprietar al bunului, vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin constatarea nulitatii actelor juridice în prezenta cauza.

În realitate, adevaratul proprietar al terenului, poate revendica imobilul de la succesorul care îl poseda chiar daca bunul i-a fost atribuit acestuia din urma prin hotarârea judecatoreasca ce a finalizat un partaj judiciar, întrucât hotarârea de partaj are efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, conform art. 786 Cod civil.

De asemenea, adevaratul proprietar poate solicita nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare ce are ca obiect un bun ce îi apartine, respectiv a contractului de vânzare-cumparare.

Prin urmare, încheierea unor contracte de vânzare-cumparare între mostenitori si pronuntarea unei hotarâri judecatoresti într-un partaj judiciar, care a vizat un bun ce apartinea unui tert, iar nu succesorilor defunctului M.G., nu este de natura sa consolideze un act nul absolut – chitanta sub semnatura privata în detrimentul drepturilor adevaratului proprietar – unitatea administrativ teritoriala, cum eronat sustin recurentii.

Adevaratul proprietar poate oricând revendica bunul de la succesorul caruia i-a fost atribuit prin partaj, sau poate solicita oricând constatarea nulitatii contractului de vânzare-cumparare nr. 3351 din 4 noiembrie 2002 încheiat de recurenti în scopul fraudarii intereselor adevaratului proprietar.

În concluzie, se retine ca instanta de apel a retinut în mod corect ca cererea reclamantilor este vadit nefondata, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul reclamantilor ca nefondat.

Etichete:

Anulare certificat de moştenitor

Adresa fişier : Voicilă Valerica/ Documente/Dosar nr. 2759/196/2006

Tip document: decizie civilă

Număr document: 146

Data : 27.09.2007

Titlu: Anulare certificat de moştenitor

Domenii asociate : Succesiuni

Rezumatul speţei :

Prin sentinţa civilă nr. 984 din 15 februarie 2007 pronunţată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 2759/196/2006, Judecătoria Brăila a admis excepţia lipsei de interes invocată de instanţă din oficiu, a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanţii C. D. şi C. C. în contradictoriu cu pârâţii G. M. R. A. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au solicitat prin acţiune să se constate că defunct Z. L. nu a acceptat succesiunea defunctului său soţ Z. C. în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod Civil; să se constate , pe cale de consecinţă vacanţa succesorală după defunctul Z. C. să se constate că întreaga masă succesorală a revenit statului; să se constate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moştenitor nr. 45/3.05.2001.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat faptul că locuiesc în imobilul , pe care l-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1996, imobil ce a fost preluat de către stat prin Decretul nr. 92/1950 de la fostul proprietar Z.C.

Cu privire la certificatul de moştenitor nr. 45/3.05.2001 , manifestarea de voinţă nu a fost exprimată de titularul dreptului, ci de către moştenitoarea acestuia şi pe cale de consecinţă, manifestarea de voinţă exprimată de orice altă persoană este lovită de nulitate absolută.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind lipsită de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Pârâta a motivat că reclamanţii nu pot solicita constatarea nulităţii certificatului de calitate de moştenitor deoarece sunt terţi faţă de drepturile cu privire la moştenire.

Analizând excepţia invocată de pârâtă, instanţa a constatat că este întemeiată şi a reţinut lipsa de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii.

Instanţa de fond a motivat că prin decizia civilă nr. 236A/27.02.2004, pronunţată în dosarul nr. 1388/2003 s-a admis acţiunea în parte şi s-a dispus obligarea reclamanţilor să lase în deplină proprietate şi posesie pârâtei apartamentul în litigiu, sentinţa fiind întemeiată pe calitatea de unic moştenitor a defunctului C. Z., în baza certificatului de moştenitor nr. 554/1967 şi a certificatului de moştenitor nr. 45/3.05.2001.

Reclamanţii fiind terţi faţă de succesiunea lăsată de Z. C. nu justifică interesul în promovarea acţiunii în constatarea vacanţei succesorale şi anularea certificatului de moştenitor emis pe numele pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.

Tribunalul, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate atât prin prisma motivelor invocate de apelanţi cât şi a apărărilor formulate de intimată în contextul dispoziţiilor legale incidente în cauză, constată că apelul nu este fondat pentru considerentele de fapt şi de drept ce vor fi expuse.

Justificarea de către apelanţi a interesului promovării acţiunii de faţă, prin iniţierea unei viitoare cereri de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care au fost obligaţi să predea pârâtei imobilul dobândit în temeiul Legii nr. 10/2001, nu poate fi reţinută ca un motiv întemeiat.

Exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri irevocabile nu este condiţionată de introducerea unei acţiuni prin care să se discute calitatea de moştenitor a pârâtei, deoarece aceasta a făcut obiectul unei judecăţi.

Rediscutarea vocaţiei succesorale a pârâtei într-o nouă acţiune ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii prin care s-a constatat definitiv şi irevocabil acest drept al pârâtei intimate.

Interesul juridic sau legitim, este o condiţie necesară pentru ca o persoană să dobândească calitatea de parte în procesul civil, concretizat în folosul practic material, moral pe care l-ar putea obţine oricare din părţi de pe urma activităţii judiciare pe care urmează să o desfăşoară.

Interesul trebuie justificat de către reclamant cu prilejul introducerii acţiunii, constând în încălcarea unui drept, sau realizarea unui drept şi nu un interes oarecare sau eventual.

În cauză reclamanţii nu au dovedit un interes actual şi nici încălcarea unui drept .

Constatarea vacanţei succesorale a defunctului Z. C . nu ar profita apelanţilor, fiind încă o dovadă a lipsei interesului în iniţierea acţiunii având acest obiect.

Aşa cum corect a susţinut intimata , în favoarea acesteia au operat şi dispoziţiile art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, succesibilii care după data de 6.03.1945, nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi.

Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.

Este lipsit de relevanţă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, faptul că Z. L. nu a acceptat succesiunea defunctului său soţ Z. C. deoarece, pârâta a solicitat retrocedarea imobilului în litigiu în calitate de moştenitor al acestuia, fiind tatăl său.

Şi din acest punct de vedere acţiunea în constatarea vacanţei succesorale şi a nulităţii certificatului de moştenitor este nejustificată şi lipsită de efecte juridice, cât timp pârâta are calitate de moştenitor faţă de autorul său şi de persoană îndreptăţită la retrocedarea imobilului în cauză.

Toate aceste argumente conduc la lipsa de interes în formularea acţiunii de către reclamanţi, soluţie pe care instanţa de fond în mod temeinic şi legal a pronunţat-o şi urmează a fi menţinută.

Etichete:

Anulare certificat de mostenitor.

Prin sentinta civila nr. 1140/28.01.2009 a Judecatoriei Iasi, instanta a admis cererea formulata de catre J.I. in contradictoriu cu paratul J.C. si a anulat certificatul de mostenitor nr. …./2004 emis de BNP.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca la data de 27.06.1998 a intervenit decesul defunctului J.C., iar in certificatul de mostenitor nr. …/2004 s-a mentionat ca paratul este unicul mostenitor al defunctului si ca nu exista alte persoane care sa fi renuntat la mostenire sau sa fie straine de mostenire prin neacceptare .

In drept, potrivit art. 77 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 „calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege”, iar conform art. 88 alin. 1 din acelasi act normativ „ cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pâna la anularea sa prin hotarâre judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte” .

Astfel, din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca defunctul J.C. a fost casatorit cu reclamanta J. I. si ca avut si un copil, in persoana paratului, J.C. .

În aceste conditii,a rezultat ca mostenitori ai defunctului J.C. sunt : reclamanta J. I. si pârâtul J.C. .

Instanta a mai retinut si pozitia procesuala a pârâtului care a fost de acord cu anularea certificatului de calitate mostenitor nr. …, care recunoaste calitatea reclamantei de descendenta a defunctului J.C. .

Fata de aceste împrejurari, având în vedere ca certificatul de mostenitor nu corespunde realitatii, instanta a apreciat ca cererea este întemeiata si a admis actiunea, dispunând anularea certificatului de mostenitor .

Etichete:

Anulare certificat de moştenitor. Calitatea procesuala pasiva a biroului notarului public.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, reclamantii B.S. si B.G. au solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtii C.A. si B.N.P. anularea certificatului de mostenitor nr.19/2008, eliberat de notarul public.

În motivare, se arata ca reclamantii sunt legatari cu titlu universal ai defunctului C.I., decedat la data de 25.12.2007. Acesta, fiind casatorit cu pârâta C.A. si neavând copii, a testat în favoarea reclamantilor cota sa din imobilul apartament situat în Iasi, cu bunurile mobile aferente, testament încheiat în forma autentica la BNP. Anterior acestui testament, în anul 1995, sotii C. au testat unul în favoarea celuilalt, C.I. lasând prin testament sotiei sale întreaga avere mobila si imobila ce se va gasi în patrimoniul sau, testament autentificat de Notariatul de Stat Judetean Iasi. În urma introducerii actiunii de partaj succesoral, pârâta s-a prezentat la la B.N.P., pretinzând ca este unica mostenitoare, în calitate de sotie supravietuitoare si în baza testamentului.

Legal citata, pârâta C.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca nelegala si netemeinica, întrucât este singura mostenitoare cu vocatie legala si testamentara a sotului sau, intentia familiei C. fiind de a testa pentru nepotii lor pentru ca acestia sa beneficieze de bunuri numai dupa decesul celor doi testatori.

Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului B.N.P., exceptie pusa în discutie din oficiu, pentru urmatoarele considerente:

Calitatea procesuala într-un proces civil presupune existenta unei identitati între partile din procesul civil si persoanele implicate în raportul juridic dedus judecatii. Astfel, reclamantul trebuie sa coincida cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situatiilor juridice pentru a caror realizare este obligatorie calea justitiei, calitatea procesuala activa apartine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasiva este a celui fata de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificarii calitatii procesuale active si a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanta este datoare, odata sesizata, sa verifice ambele calitati.

Potrivit art.3 din Legea nr.36/1995, a notarilor publici si a activitatii notariale, notarul public este investit sa îndeplineasca un serviciu de interes public, având statutul unei functii autonome. În urma exercitarii competentei generale, astfel cum este aceasta reglementata de dispozitiile art.10 din actul normativ mentionat, notarul public poate avea calitate procesuala pasiva numai în situatia formularii unei plângeri împotriva încheierii de respingere a cererii de autentificare a unui act juridic, nu si în situatia reglementata de art.88 din Legea nr.36/1995, constând în verificarea legalitatii si a temeiniciei certificatului de mostenitor.

În ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a admis actiunea si a anulat certificatul de mostenitor, pentru urmatoarele motive:

Instanta a retinut ca, în realitate, reclamantii sunt legatari cu titlu particular ai decujus-ului C.I., iar pârâta este legatar universal, însa nu exista nici un motiv de ineficacitate a celor doua testamente întocmite de notarul public, în urma manifestarii de vointa a numitului C. Astfel, nu se poate retine revocarea voluntara expresa sau tacita a testamentului din 1995, cel de-al doilea testament necuprinzând dispozitii inconciliabile (incompatibile sau contrare) cu prevederile celui întocmit în favoarea pârâtei C. Instanta constata ca legatul universal facut prin testamentul anterior nu nu se considera revocat prin legatele cu titlu universal ori cu titlu particular instituite prin testamentul posterior, operând doar micsorarea emolumentului legatului universal.

Prin urmare, având în vedere calitatea reclamantilor de mostenitori testamentari ai defunctului C.I., în lipsa unei constatari a ineficacitatii legatului cu titlu particular, acestia au calitate si interes de a solicita anularea certificatului de mostenitor din 2008, fiind vatamati în drepturile lor de succesori testamentari.

Faptul ca sotii C. au înteles sa lase reclamantilor bunurile din masa succesorala dupa decesul lor (aspect confirmat de reclamanta, la interogatoriu – raspunsul nr.7) nu impieteaza asupra dreptului reclamantilor de a fi cuprinsi în procedura succesorala desfasurata la notarul public, în urma decesului numitului C.I., în conditiile în care decujus-ul nu a conditionat legatul cu titlu particular instituit în favoarea reclamantilor de încetarea din viata a sotiei sale.

Etichete:

Anulare certificat de moştenitor. Renuntare la succesiune; consecinte juridice.

Prin sentinta civila nr. 15020 din 9 decembrie 2008, instanta a respins, ca neintemeiata, cererea prin care reclamantul CI a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii NL, RN ?i RM, anularea certificatului de mostenitor incheiat in anul 2002 privind doua locuri de veci concesioante de tatal sau, CN.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, in fapt, prin certificatul de mostenitor suplimentar nr. 21/2002, autentificat de BNP MCE, s-a dispus completarea masei succesorale stabilite prin certificatul de mostenitor nr. x /1984 din dosarul nr. y din 1984 eliberat de NSJ Iasi, cu dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ˝ din monumentele funerare cu 2 locuri de veci aflate in cimitirul Sf. Vasile, dobandite de defunctul CN impreuna cu sotia supravietuitoare CM; certificatul de mostenitor in cauza priveste numai completarea masei succesorale ramase dupa defunctul CN. Reclamantul CI a aratat in precizarile la actiune depuse la dosar ca a inteles sa renunte la mostenire numai cu privire la bunurile enumerate in certificatul de mostenitor 686/1984.

Potrivit art. 696 Cod civil, mostenitorul care renunta la succesiune este considerat ca nu este mostenitor. În consecinta, titlul de mostenitor al renuntatorului este retroactiv desfiintat, fiind considerat o persoana straina de mostenire. Reclamantul nu contesta faptul ca a renuntat la mostenire, astfel ca acesta recunoaste ca nu are calitatea de mostenitor dupa defunctul in cauza. Prin renuntarea la mostenire însa, reclamantul nu a pierdut numai bunurile existente în masa succesorala în momentul renuntarii, ci si bunurile care au intrat sau ar putea intra ulterior în succesiune.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro