Top

Art. 208-209 cod penal – furt calificat

Dosar nr. 959/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.33

Şedinţa publică din 17 februarie 2009

Asupra apelului penal, tribunalul, deliberând, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1067 din 6 octombrie 2008, Judecătoria Tulcea, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. pen., a achitat pe inculpatul (..)pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit.e şi g cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 24/25 februarie 1998), de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 5/6 iulie 1998), de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 27/28 octombrie 2003), de art. 208 alin. 1 – 209 alin . 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 23/24 februarie 2004).

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a 5 (cinci) infracţiuni de furt calificat, trei în anul 1998 înainte de executarea unei pedepse cu închisoarea, şi alte două la sfârşitul anului 2003 şi începutul anului 2004, după executarea acestei pedepse. Procesul penal s-a declanşat atunci când inculpatul a formulat un autodenunţ din închisoare (fiind în prezent în executarea unei alte pedepse) – fila 44 din dosarul de urmărire penală.

Organele de urmărire penală au constatat că inculpatul trebuia trimis în judecată pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, cu procese verbale de identificare a unor bunuri sustrase şi cu cel de reconstituire, cu declaraţiile unor martor indirecţi.

Analizând aceste mijloace de probă (pornind de la ultima declaraţie din faza de judecată a inculpatului), instanţa a constatat că, deşi faptele de furt calificat existau, ele nu au fost comise de inculpat în cauză.

Astfel, la ultimul termen de judecată, inculpatul a adus la cunoştinţa instanţei (după ce anterior tot în faţa aceluiaşi complet de judecată recunoscuse toate faptele), atunci când s-a pus în discuţia părţilor posibilitatea prescrierii răspunderii penale pentru unele fapte din 1998, că a „luat faptele asupra sa”, în special cele din 1998 pentru a putea beneficia, după condamnarea aşteptată în această cauză, de o computare cu perioada executată în acea perioadă.

Organele de cercetare penală după ce i-au luat o declaraţie inculpatului s-a deplasat la domiciliul acestuia şi a procedat la ridicarea unor bunuri care, s-a susţinut, că ar fi fost cele sustrase în anul 1998. Imobilul în discuţie este unul situat la ţară şi în care locuiesc fratele şi părinţii inculpatului, iar bunurile predate (4 roţi de automobil şi 2 mecanisme de radiocasetofoane auto) ar fi fost ascunse în podul unei magazii încă din anul 1998, fără ca cei care locuiau acolo zi de zi să fi cunoscut despre acest lucru (deşi inculpatul în declaraţia de la filele 47 – 48 de la u.p. declara că le-a folosit o perioadă de timp la căruţa proprie). Pornind de la acest semn de întrebare, instanţa a constatat că fratelui inculpatului i s-a luat declaraţia de la fila 52, declaraţie căreia îi lipsea elementele esenţiale, respectiv nu era indicată data la care audiatul relata prezentarea lucrătorilor de poliţie pentru ridicarea de obiecte. Această dată însă nu lipsea în totalitate, ci erau indicate numai luna şi anul şi era lăsat spaţiu pentru indicarea zilei, aspect care putea sugera o completare în mai multe etape. In aceeaşi ordine de idei, instanţa a constatat că, deşi în partea de sus s-a menţionat (şi s-a şi ştampilat, fără semnătură însă) „dată în faţa mea azi” nu se indica în faţa cui şi mai ales la ce dată s-a făcut acest lucru. Chestiunea datei era foarte importantă pentru că erau de explicat neconcordanţele între declaraţiile inculpatului şi cele ale fratelui său. Astfel, în declaraţia de la filele 47 – 48 din dosar u.p., luată la data de 12.02.2008, s-a menţionat în mai multe rânduri că bunurile recunoscute ca fiind sustrase ar fi fost găsite la domiciliul din comuna (..), deşi această descindere la această locaţie nu s-a făcut decât după două zile, aşa cum a rezultat din procesul verbal de la fila 53. Prin urmare, la data de 12 februarie 2008, inculpatul nu avea cum să declare valabil că unele din bunurile sustrase ar fi fost găsite de lucrătorii de poliţie pentru ca această ridicare de obiecte nu se făcuse încă. La toate acestea s-a adăugat faptul că declaraţia acestui martor nu a fost redactată personal de către acesta şi, ceea ce este cel mai important din perspectiva legalităţii, nu era consemnat nicăieri că acestuia i s-a adus la cunoştinţă că, în calitatea sa de frate al inculpatului avea dreptul să refuze să depună ca martor (art. 80 din Codul de proc. penală). Prezent în faţa instanţei, acest martor a arătat că nu dorea să depună ca martor declaraţie.

Nu în ultimul rând, instanţa a constatat că declaraţia în discuţie era şi nereală, afectând cu aceeaşi nerealitate întreaga operaţiune de ridicare de obiecte, pentru că se consemna că au fost ridicate 2 mecanisme de casetofon auto deşi pentru faptele din 1998 nu s-a reclamat decât furtul unui singur casetofon (iar despre toate bunurile ridicate s-a arătat că fuseseră depozitate în imobilul din comuna (..) încă din anul 1998). Acest lucru însemna că lucrătorii de poliţie au descoperit în acest pod bunuri depozitate în anul 1998, deşi unele fuseseră sustrase în anul 2004 (conform declaraţiilor părţilor vătămate).

Faţă de aceste neconcordanţe şi nelegalităţi (nerespectarea art. 80 Cod proc. pen.), instanţa a apreciat că raţiunea de existenţă a reconstituirii (surprinderea unor aspecte care nu aveau o explicaţie lesnicioasă) nu s-a mai regăsit în acest context, din moment ce, spre exemplu, inculpatul cunoştea la 12 februarie 2008, de bunurile ce aveau să se găsească într-o anumită locaţie două zile mai târziu, astfel că procesul verbal făcut cu această ocazie nu avea nici o relevanţă probatorie.

Din acest motiv, şi pentru faptele din 2003 şi 2004, instanţa nu a putut reţine comiterea lor de către inculpat, declaraţiile părţilor vătămate coroborându-se doar cu acest proces verbal de reconstituire şi cu declaraţiile neconcordante şi apoi retractate ale inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că chiar şi în privinţa inadvertenţelor cu privire la datele unor operaţiuni, nu se putea trece cu vederea faptul că bunurile sustrase au fost găsite în podul casei unde locuia şi (..)înainte de arestarea sa şi că aceste bunuri au fost recunoscute de părţile vătămate, iar unele dintre ele chiar au şi intrat în posesia lor; că lucrătorii de poliţie care au desfăşurat activităţile respective au arătat că aceste inadvertenţe s-au datorat faptului că s-au efectuat foarte multe operaţiuni de la începerea urmăririi penale – 13.02.2008 şi până la ridicarea obiectelor – 14.02.2008, lucrătorii de poliţie aglomeraţi cu activităţile făcând anumite greşeli cu privire la dată.

S-a mai arătat că agentul şef adj. (..), la solicitarea procurorului, a subliniat la 11 noiembrie 2008 că neconcordanţa dintre declaraţia lui (..), partea finală, de unde rezultă că bunurile din pod au fost găsite de poliţie, declaraţia datată de lucrătorul de poliţie cu 12.02.2008 şi dată la 14 februarie 2008, când a avut loc ridicarea acestor obiecte, se explică prin faptul că acest lucrător de poliţie a avut o discuţie cu inculpatul la 12 februarie 2008 când i-a indicat unde sunt bunurile la data de 14 februarie 2008 s-au ridicat bunurile de la locuinţa lui şi s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, după care a fost audiat inculpatul fără ca declaraţia sa să fie datată, iar ulterior agentul de poliţie constatând că nu s-a menţionat data şi-a adus aminte că a avut această discuţie cu inculpatul cu o zi înainte de începerea urmăririi penale şi, din eroare, a menţionat data de 12.02.2008 în loc de 14 februarie 2008.

A mai arătat Parchetul că operaţiunea de ridicare a bunurilor sustrase de la locuinţa inculpatului, nu a fost constatată de nimeni şi dovedită cu semnăturile părţilor vătămate care şi-au ridicat bunurile şi le-au recunoscut, că trebuie avute în vedere şi declaraţia lui (..), faptele inculpatului, declaraţie care are îndeplinite toate condiţiile pentru a fi apreciată ca mijloc de probă şi trebuie avute în vedere ca atare, chiar dacă, în declaraţia olografă acesta a făcut aprecierea că inclusiv radiocasetofoanele au fost ascunse în pod în 1998, deoarece este firesc ca după trecerea unui număr de ani martorul să nu mai ţină minte anul.

Parchetul a solicitat completarea probatoriului prin audierea părţilor vătămate (..) şi (..), iar apoi, prin aprecierea tuturor probelor, a solicitat admiterea apelului şi condamnarea inculpatului pentru cele 5 infracţiuni faţă de care a fost trimis în judecată.

In susţinerea apelului, Parchetul a înaintata două rapoarte întocmite la 11 noiembrie 2008 de agenţii (..) şi (..).

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul constată că apelul nu este întemeiat.

In perioada februarie 1998 – februarie 2004, pe raza municipiului Tulcea au fost comise cinci infracţiuni de furt calificat din autoturisme, din procesele verbale aflate la filele 8 – 12 din dosarul de urmărire penală rezultând că s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem”, autorul sau autorii infracţiunilor rămânând necunoscuţi până la data de 18 ianuarie 2008, când, ca urmare a autodenunţului făcut de inculpatul (..)din penitenciar, după 10 ani de la comiterea faptelor, cercetările au fost reluate.

La primul termen de judecată, în faţa instanţei de fond, inculpatul a recunoscut toate faptele puse în sarcina sa, descriind amănunţit modul de operare însă, ulterior, şi-a nuanţat poziţia, precizând că faptele din 1998 cuprinse în rechizitoriu nu au fost săvârşite de el, fiind luate asupra sa, doar pentru a beneficia de o computare ulterioară a pedepsei.

Inculpatul a fost de acord să declare şi în faţa instanţei de apel, precizând că recunoaşte faptele comise în 1998 şi retractează declaraţia dată la 14 septembrie 2008, în cursul cercetării judecătoreşti.

In apel a fost audiată şi partea vătămată (..) care a susţinut că împreună cu organele de poliţie s-a deplasat la o magazie unde erau mai multe roţi uzate despre care poliţiştii i-au spus că le-au găsit în podul casei inculpatului şi că, nu avea nici un semn distinctiv la roţile ce i-au fost sustrase, luând din magazie trei roţi la întâmplare.

Această declaraţie contrazice susţinerile Parchetului relative la recunoaşterea de către părţile vătămate a bunurilor sustrase.

Inadvertenţele constatate de instanţa de fond cu privire la datele efectuării unor anumite acte în cursul urmăririi penale, nu pot fi înlăturate prin rapoartele întocmite de agenţii de poliţie şi depuse în apel. Aceste rapoarte au fost încheiate pro causa la data de 11 noiembrie 2008, cu o zi înainte de redactarea motivelor de apel, pentru susţinerea acestor motive.

Aceste neconcordanţe existau şi la data întocmirii rechizitoriului – 27 februarie 2008, dar n-au fost surprinse de Parchet decât după adoptarea unei soluţii de achitare.

Incongruenţele majore depistate în mod corect de prima instanţă nu pot fi justificate prin „grabă” şi „volumul mare de lucru” invocate de agenţii de poliţie.

Relativ la declaraţia martorului (..), fratele inculpatului, tribunalul constată că observaţiile făcute de instanţa de fond sunt juste. Declaraţiei de la fila 52 din dosarul de urmărire penală îi lipsesc elemente esenţiale: nu este indicată ziua luării declaraţiei, nu se precizează persoana în faţa căreia s-a dat această declaraţie, semnătura acelei persoane nu este făcută menţiunea aducerii la cunoştinţă a dispoziţiilor art. 80 Cod proc. pen.

Existând suspiciuni legate de realitatea şi legalitatea acestei declaraţii, suspiciuni ce nu au putut fi spulberate cu ocazia cercetării judecătoreşti, fratele inculpatului refuzând să depună ca martor, declaraţia de la fila 52 nu a putut fi coroborată cu alte probe pentru susţinerea unei soluţii de condamnare.

Potrivit art. 345 alin. 2 Cod proc. pen., soluţia condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.

In speţă, s-a demonstrat că cele cinci fapte reclamate de părţile vătămate există şi constituie infracţiune, fără a se putea demonstra, fără dubiu, că inculpatul este autorul acestor infracţiuni.

Chiar dacă în anumite faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut, total sau parţial, faptele, simpla recunoaştere, nesusţinute de probe convingătoare, nu poate sta la baza unei hotărâri de condamnare.

Nici faptul că în podul casei familiei inculpatului au fost găsite 4 roţi de automobil şi 2 mecanisme de radiocasetofoane auto nu dovedeşte fără niciun dubiu că acestea aparţin părţilor vătămate din prezenta cauză şi nici că au fost sustrase de inculpat la datele reţinute în rechizitoriu.

Făcând o evaluare proprie a întregului material probator, inclusiv a probelor administrate în apel, tribunalul constată că, în ciuda eforturilor făcute de prima instanţă, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, prezumţia de nevinovăţie nu a putut fi răsturnată, dubiile n-au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine cu privire la vinovăţia inculpatului.

In absenţa unor probe „dincolo de orice îndoială rezonabilă” care ar demonstra că inculpatul este autorul faptelor ce fac obiectul trimiterii în judecată, instanţa de control judiciar consideră că în mod corect judecătoria a constatat că, în cauză, operează principiul „in dubio pro reo” în baza căruia a pronunţat soluţia de achitare.

Aşa fiind, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. pen., apelul urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea apelată menţinută ca legală şi temeinică.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod proc. pen. şi art. 189 Cod proc. pen.,

Etichete:

Art. 208-209 cod penal – furt calificat

Dosar.5505/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

I N C H E I E R E A NR.17

Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008

Asupra recursului de faţă :

Pe rolul Judecătoriei Tulcea, cu numărul 5505/327/2008, s-a înregistrat propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii (..), (..) şi (..), cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.192 al.2, art.180 al.1, art.208 al.1-209 al.1 lit. g şi art.211 al.1-211 al.2 lit. b şi c-211 al.2/1 lit.a şi b C. pen, fapte constând în aceea că împreună, în noaptea de 28/29.09.2008 au pătruns fără drept în locuinţa numitului (..) din satul (..), i-au aplicat acestuia mai multe lovituri după care i-au luat şi un telefon mobil găsit pe masă, iar în noaptea de 12/13.11.2008 aceiaşi inculpaţi, în baza unei hotărâri anterioare l-au acostat pe (..)pe o stradă din localitatea (..) şi, după ce l-au lovit cu o bâtă din lemn pe suprafaţa corpului şi l-au imobilizat, i-au luat, fără consimţământ, 2 telefoane mobile, suma de 350 lei şi 5 bonuri de masă

În drept, propunerea Parchetului a fost întemeiata pe dispoziţiile art.148 al.1 lit. d şi f C. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii (..) şi (..) şi art.148 al.1 lit. a şi f în ceea ce-l priveşte pe inculpatul (..).

In vederea soluţionării propunerii cu care a fost sesizata, instanţa a examinat daca in cauza sunt întrunite condiţiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute la art. 136, 143 si 148 din Codul de Procedura Penala.

Astfel, in ceea ce îl priveşte pe numitul (..) , instanţa de fond a constatat că motivul prevăzut de art. 143 Cod de Procedura Penala, este îndeplinit, la acest moment existând probe si indicii temeinice ca inculpatul a săvârşit infracţiunile in modalitatea reţinuta de către organele de urmărire penala. Astfel, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, declaraţii coroborate si cu restul probatoriului administrat pana la acest moment (declaraţiile parţii vătămate, declaraţiile martorilor), conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatul (..) , in noaptea de 28/29.09.2008 a pătruns fără drept în locuinţa numitului (..) din satul (..), i-a aplicat acestuia mai multe lovituri după care i-a luat şi un telefon mobil, iar în noaptea de 12/13.11.2008 prin violenta, împreună cu (..) şi (..) au deposedat pe partea vătămată (..)de doua telefoane mobile si suma de 240 lei, lovindu-l in acest scop cu o şipcă, cauzându-i leziuni la nivelul capului.

In al doilea rând, sub aspectul îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 148(f) Cod de Procedura Penala, instanţa de fond a constatat ca in ceea ce îl priveşte pe inculpatul (..), modalitatea de săvârşire a faptei (luarea deciziei de a săvârşi fapta in mod spontan si deposedarea unei persoane de bunurile sale, prin folosirea de violente fizice, pe fondul consumului de băuturi alcoolice) indica existenta unui pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce se concretizează prin riscul de a comite noi infracţiuni cu violenta. De asemenea, a constatat ca fapta pentru care este cercetat este pedepsita de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Cât priveşte necesitatea măsurii (art.136 Cod de Procedura Penala), având in vedere cele arătate anterior, prima instanţă a apreciat ca fiind oportuna luarea măsurii arestării preventive, pentru a se asigura aflarea adevărului si pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Referitor la inculpatul (..), Judecătoria Tulcea a constatat ca motivul prevăzut de art. 143 Cod de Procedura Penala, este îndeplinit, la acest moment existând probe si indicii temeinice ca inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie in modalitatea reţinuta de către organele de urmărire penala. Astfel, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, declaraţii coroborate si cu restul probatoriului administrat pana la acest moment (declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor), conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatul, in seara zilei de 12/13.11.2008 prin violenta, au deposedat pe partea vătămata (..)de doua telefoane mobile si suma de 350 lei şi 5 bonuri de masă, lovindu-l in acest scop cu o bata de baseball cauzându-i diverse leziuni la nivelul capului.

In al doilea rând, sub aspectul îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 148(f) Cod de Procedura Penala, instanţa de fond a constatat ca in ceea ce priveşte pe inculpatul (..), modalitatea de săvârşire a faptei (luarea deciziei de a săvârşi fapta in mod spontan si deposedarea unei persoane de bunurile sale, prin folosirea de violente fizice, pe fondul consumului de băuturi alcoolice) indica existenta unui pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce se concretizează prin riscul de a comite noi infracţiuni cu violenta. De asemenea, se constata ca fapta pentru care este cercetat este pedepsita de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Cât priveşte necesitatea măsurii (art. 136 Cod de Procedura Penala), având in vedere cele arătate anterior, cat si faptul ca inculpatul se sustrage urmăririi penale, fapt ce rezulta din declaraţia mamei acestuia cat si din procesele-verbale de căutare întocmite de organele de urmărire penala (filele 30, 53, 54 din dosarul de urmărire penala), prima instanţa a apreciat ca fiind oportuna luarea măsurii arestării preventive, pentru a se asigura aflarea adevărului si pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Cu privire la propunerea de arestare preventiva a inculpatului (..), Judecătoria Tulcea a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1491 C.p.p.

Astfel, potrivit art. 1491 C.p.p., pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condiţiile prevăzute de art.143 C.p.p. şi să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 C.p.p., iar arestarea inculpatului să fie în interesul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte existenţa în cauză a probelor şi indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este învinuit, prima instanţă a reţinut că, potrivit art.143 alin. final C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a comis fapta ce i se impută.

În cauză există, într-adevăr, suficiente indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi comis infracţiunea care face obiectul învinuirii aspecte rezultate din declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate si fisa de cazier judiciar, fiind astfel incidente dispoziţiile art.148 alin.1 lit.d. C.p.p.

Cu privire la motivul prevăzut de art.148 alin.1lit.f C.p.p., deşi atât în cuprinsul ordonanţei de reţinere cât şi în propunerea de arestare preventivă se face vorbire de acesta, respectiv pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, în cauză nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ţinând cont de gradul de participare si implicare a acestuia in comiterea faptei.

Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de fond a constatat totuşi existenţa doar a uneia dintre condiţiile prevăzute de textul legal menţionat, şi anume doar a aceleia referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege şi a respins ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea în ceea ce-l priveşte pe numitul (..) , dispunând obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea in care locuieşte, cu impunerea unor obligaţii care să asigure atingerea scopului acestei măsuri.

Împotriva încheierii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi inculpaţii (..) şi (..) criticând-o pentru nelegalitate .

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a solicitat admiterea recursului şi arestarea preventivă a inculpatului (..), având în vedere că din întreg materialul probator administrat rezultă că acesta a avut o contribuţie însemnată la săvârşirea faptei.

Inculpatul (..) a arătat că, hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece, propunerea de arestare preventivă s-a soluţionat cu lipsă de procedură, că i s-a încălcat dreptul la apărare şi pentru că, au fost încălcate dispoz. prev.de art.292 alin.1 şi 2 Cod pr.penală.

Inculpatul (..) a solicitat admiterea recursului şi punerea sa în libertate, deoarece se află la primul conflict cu legea penală.

Tribunalul investit cu soluţionarea recursului ,constată că :

Încheierea instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte pe inculpatul (..) întrucât propunerea procurorului de arestare preventivă a inculpatului a fost soluţionată cu lipsă de procedură. Astfel în cazul soluţionării propunerii de arestare în lipsă, inculpatul trebuie citat la domiciliu sau la adresa indicată ori care rezultată din probe, pentru a garanta dreptul său la cunoaşterea acuzaţiilor care i se aduc, de a cunoaşte existenţa unui proces declanşat împotriva sa şi pentru a-şi putea formula apărările, conform exigenţelor art.6 din C.E.D.O.

Prin urmare, cum instanţa de fond nu a dispus citarea inculpatului (..) se impune casarea încheierii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, având drept consecinţă anularea mandatului de arestare preventivă şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. În condiţiile anulării mandatului de executare , criticele referitoare la menţiunile existente în acesta nu vor mai fi analizate .

Referitor la celelalte aspecte invocate privind obligativitatea asistenţei juridice în cursul urmăririi penale şi audierea inculpatului de către un alt judecător decât cel care a dispus arestarea tribunalul apreciază că se impune a fi analizate de către instanţa de fond care va soluţiona din nou propunerea de arestare, dat fiind motivul casării respectiv necitarea inculpatului.

De asemenea, instanţa constată că încheierea Judecătoriei Tulcea este netemeinică în ceea ce îi priveşte pe inculpatul (..) întrucât în mod greşit s-a respins propunerea procurorului de arestare preventivă a acestuia.

Astfel, din examinarea actelor aflate în cauză, se constată că inculpatul (..) are antecedente penale fiind anterior condamnat prin sentinţa penală nr.273 din 19.12.2006 a Tribunalului Tulcea la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere conf. art.86 3 cod penal pe o durata de 6 ani pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.

Se constată că inculpatul dă dovadă de perseverenţă infracţională şi având în vedere acest aspect, modalitatea şi împrejurările comiterii infracţiunii pentru care este cercetat rezultă în mod neechivoc faptul că lăsarea în libertate a inculpatului (..) prezintă pericol pentru ordinea publică , constând în posibilitatea săvârşirii de către acesta de noi infracţiuni .

Cu privire la recursul formulat de inculpatul (..) , tribunalul constată că acesta este nefondat faţă de modul de săvârşire a faptei şi încadrarea juridică pe care aceasta o comporta şi pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.

Dacă este cert, în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârşite, că este mai mare de 4 ani, cu privire la a doua condiţie cerută de lege, tribunalul apreciază că s-a făcut dovada faptului că lăsarea în

libertate a inculpatului (..) prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cum corect a stabilit şi instanţa de fond natura şi gravitatea faptelor precum şi împrejurările în care au fost comise , conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului (..) prezintă pericol pentru ordinea publică constând în posibilitatea săvârşirii de către acesta de noi infracţiuni .

Faţă de cele expuse urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de inculpat (..) şi a fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi inculpatul (..) .

Etichete:

Art. 208-209 cod penal – furt calificat

DOSAR NR.1567/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.30

Şedinţa publică din 10 februarie 2009

Cu privire la apelul penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.1296/21.11.2008 Judecătoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul (..), CNP 1760704361693, fiul lui (..) şi (..), născut la (..) în Tulcea, cetăţean român, studii 6 clase, domiciliat în comuna (..), judeţul Tulcea, recidivist, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru o infracţiune de furt calificat, în formă continuată, prev.şi ped.de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, g, i, c.p.cu aplic.art.41 al.2, c.p. şi a art.37 lit.b, c.p.

În temeiul preved.art.71 c.p., i s-a ap(..)t inculpatului (..), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64, lit.a, teza II-a şi lit.b, c.p. Totodată, prin hotărârea amintită anterior, în temeiul art.346 rap.la art.14 c.p.p., cu aplic.art.998 şi urm.c.c., inculpatul (..) a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi, respectiv (..) şi (..), la plata sumei de 600 lei, către partea civilă SC „ICTION CONSTRUCT” SRL Tulcea, cu titlu de daune materiale.

În temeiul preved.art.118 al.1, lit.e, c.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul (..) a sumei de 1.866,66 lei, dobândită prin săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

Potrivit preved.art.191 al.1, c.p.p. a fost obligat inculpatul (..) la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, avansate de stat la urmărirea penală şi la judecată.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, urmare examinării probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Tulcea a reţinut în fapt următoarele:

În cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul (..), care lucra în cadrul SC „CORESIM” SRL Constanţa, punct de lucru SC „AKER” SA Tulcea, ca muncitor necalificat, observând la sfârşitul programului, locul unde muncitorii depozitau scule, surse de sudură, cabluri şi polizoare electrice, i-a venit ideia să sustragă respectivele bunuri.

Astfel, la sfârşitul lunii februarie 2007, într-o seară, aprox.în jurul orelor 19 s-a deplasat singur în hala unde ştia că se află depozitate sculele muncitorilor şi prin folosirea unei chei potrivite a descuiat lacătul cu care era asigurată lada în care se aflau sculele, iar din interior a sustras o sursă de sudură marca „KEMPPI MINARC” cu toate accesoriile, pe care a transportat-o la domiciliul său, iar în luna iunie 2007 i-a împrumutat consăteanului său (..). Respectiva sursă de sudură a fost predată la 4.09.2007 către SC „BRATWAG OFSHORE MARITIME” SRL.

În luna aprilie a anului 2007, la locul de muncă al inculpatului (..) s-a angajat şi consătenii acestuia, respectiv inculpaţii (..) şi (..). Celor doi, inculpatul (..) le-a propus ca după terminarea programului de lucru să pătrundă în magazia SC „ICTIONS” SRL, de unde să sustragă surse de sudură şi polizoare electrice.

De comun acord şi în baza hotărârii iniţiale, luată de inculpatul (..), cei trei au intrat în societatea amintită, prin folosirea cardurilor personale de acces, au deschis uşa magaziei, prin folosirea unei chei potrivite, de către inculpatul (..), iar din interior au sustras trei surse de sudură marca „KEMPPI MINARC”, două dintre ele având şi accesoriile aferente şi un polizor electric marca „BOSH”, pe care le-au încărcat într-un sac de rafie. Bunurile sustrase au fost trecute peste gard de către inculpaţii (..) şi (..) şi preluate de inculpatul (..), după care au fost împărţite între ei, iar inculpatului (..) i-a revenit şi polizorul electric.

Cele trei surse de sudură au fost recuperate şi predate către SC „ICTIONS” SRL, care s-a constituit parte civilă, cu suma de 600 lei, reprezentând contravaloarea polizorului electric, rămas nerecuperat.

În baza aceleaşi rezoluţii infracţionale iniţiale, cei trei inculpaţi s-au deplasat la societatea la care erau angajaţi la data de 15.06.2007, aprox. în jurul orelor 22,30 şi acolo, inculpatul (..) nu a mai dorit să îi însoţească pe ceilalţi doi inculpaţi, rămânând astfel la gard, în zona în care urmau să scoată bunurile sustrase.

Inculpaţii (..) şi (..) şi-au continuat drumul până au ajuns la o magazie, aparţinând SC „ADA-NAV” SRL, au descuiat lacătul cu o cheie potrivită şi din interior au sustras patru surse de sudură marca „KEMPPI MINARC” şi şase polizoare electrice marca „METABO”, pe care le-au cărat în zona unde aştepta inculpatul (..), aruncându-le peste gard. Bunurile astfel sustrase au fost încărcate de cei trei în trei saci de rafie şi transportate acasă la un văr de-al inculpatului (..).

Pe parcursul urmăririi penale , societăţii păgubite i-au fost restituite trei surse de sudură şi cinci polizoare electrice, iar SC „ADA-NAV” SRL s-a constituit parte civilă pentru suma de 28.496 lei.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpaţilor (..) şi (..), care în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, cu ajutorul oferit de către inculpatul (..), în perioada ianuarie – iunie 2007, pe timp de noapte, împreună şi prin folosirea de chei potrivite au sustras de la SC „ADA-NAV” SRL, SC „ICTIONS” SRL şi SC „BRATWAG OFSHORE MARITIME” SRL mai multe surse de sudură şi polizoare electrice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. şi ped. de art.208 al.1, – 209 al.1 lit. a, g, i, c.p. cu aplic. art.41, al.2 c.p. pentru primii doi inculpaţi, iar pentru inculpatul ultim s-a reţinut că săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată.

Raportat la împrejurarea că inculpatul (..) a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr.174/12.11.2002 a Tribunalului Tulcea, pedeapsă a cărei executare a început-o la 29.08.2002 şi care a expirat la 28.08.2004 s-a reţinut incidenţa preved.art.37 lit.b, c.p. referitoare la recidiva post executorie.

La individualizarea pedepsei ap(..)tă inculpatului (..), Judecătoria Tulcea a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 c.p. şi cu precădere faptul că inculpatul amintit a fost iniţiatorul întregii activităţi infracţionale, în care i-a atras şi pe ceilalţi doi inculpaţi, că cea m ai mare parte din bunurile sustrase i-au revenit, iar săvârşirea faptelor s-a făcut în stare de recidivă post executorie.

Pe cale de consecinţă, Judecătoria Tulcea a apreciat că se impune a i se ap(..) inculpatului (..), pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia o pedeapsă de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II-a şi lit.b, c.p., pe durata prev.de art.71 c.p.

Acţiunea civilă formulată de SC „ICTION CONSTRUCT” SRL a fost găsită fondată şi obligaţi în solidar cei trei inculpaţi la plata sumei de 600 lei, cu titlu de daune materiale, către amintita parte civilă.

Întrucât, a rămas nerecuperat un polizor electric ce a fost însuşit de inculpatul (..) s-a făcut ap(..)rea preved.art.118 al.1, lit.e, c.p., dispunându-se confiscarea de la inculpat a sumei de 1.866,66 lei, dobândită prin săvârşirea faptelor.

Urmare reţinerii vinovăţiei şi condamnării, în temeiul preved. art.191 al.1 c.p.p. a fost obligat inculpatul (..) să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei.

Împotriva sentinţei penale nr.1296/21.11.2008 a Judecătoriei Tulcea, judeţul Tulcea a declarat apel, în termen legal, inculpatul (..) , criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate numai în privinţa cuantumului pedepsei ap(..)te.

În esenţă, inculpatul-apelant (..) a susţinut că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare în privinţa cuantumului şi că la stabilirea acesteia nu s-a ţinut seama de împrejurarea că el a recunoscut fapta săvârşită, a restituit o mare parte din bunurile sustrase, are doi copii minori în întreţinere, iar familia sa domiciliază la mama lui, care are o stare precară de sănătate, întrucât el a fost nevoit să plece la muncă în Spania.

În aceeaşi ordine de idei, inculpatul-apelant a susţinut că se puteau reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante dintre acelea prev. de art.74 c.p. şi să se coboare cuantumul pedepsei, potrivit disp. art.76 lit.c, c.p.

În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond numai cu privire la cuantumul pedepsei ap(..)te şi prin reţinerea de circumstanţe atenuante să i se aplice o pedeapsă îndreptată către minimul prev. de lege.

Examinând cauza, în raport de probatoriul administrat, de critica din apelul inculpatului (..) cât şi din oficiu, în limitele prev. de art.371 c.p.p., tribunalul reţine următoarele:

Din situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat şi necontestată de inculpatul – apelant, rezultă fără echivoc , aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că inculpatul – apelant a fost iniţiatorul activităţii infracţionale desfăşurată pe o perioadă relativ îndelungată de timp şi prin antrenarea a încă două persoane, activitate ce a cauzat prejudicii importante societăţilor păgubite. Nu este de neglijat şi aspectul că inculpatul a profitat de calitatea de angajat al societăţilor pe care le-a prejudiciat şi a efectuat actele de sustragere după un plan prestabilit.

În condiţiile în care inculpatul-apelant are statutul de recidivist post executoriu faţă de o condamnare anterioară pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, această circumstanţă agravantă pune în evidenţă o periculozitate socială ridicată a persoanei făptuitorului.

Date fiind condiţiile concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională dar şi datele personale ale inculpatului-apelant (..) nu se justifică în cauză reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului – apelant, în condiţiile în care recunoaşterea faptelor şi restituirea parţială a bunurilor sustrase s-a făcut în faţa unui probatoriu care era de netăgăduit.

Aspectele legate de situaţia familiei şi a stării precare de sănătate a mamei nu pot constitui elemente care să justifice reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului-apelant, cu consecinţa unei eventuale reduceri a cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.

În altă ordine de idei, ap(..)rea unei pedepse de 4 ani închisoare, cum numai 1 an peste limita minimă prevăzută de lege, nu poate fi considerată excesivă în privinţa cuantumului, dacă se are în vedere modul concret de săvârşire, sustragere în formă continuată, dar şi statutul de recidivist post executoriu al inculpatului – apelant.

Raportat la cele ce preced, tribunalul constatând că, instanţa de fond a individualizat în mod temeinic şi legal pedeapsa ap (..) tă inculpatului – apelant, atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare , va respinge apelul ca nefondat.

Examinând din oficiu hotărârea apelată, tribunalul nu a identificat alte motive de reformare a acesteia, situaţie în care respectiva hotărâre va fi reţinută ca legală şi temeinică.

Întrucât iniţial, inculpatul – apelant a beneficiat de avocat desemnat din oficiu, urmează a i se plăti acestuia 25% din onorariul de 200 lei, respectiv suma de 50 lei, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Tulcea, pentru avocat Stoica Aurelia şi va fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare.

Urmare respingerii apelului, va fi obligat inculpatul – apelant (..) să plătească statului suma de 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Etichete:

Art. 208-209 cod penal – furt calificat

DOSAR NR.1514/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.29

Şedinţa fără publicitate din 10 februarie 2009

Asupra apelului penal, tribunalul reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1267 din 18 noiembrie 2008, Judecătoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul (..) la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, aplicându-i pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare; i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal; i-a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, inculpatului interzicându-i-se drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal; s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 9 luni, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare; i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a şi lit. b Cod penal; s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate şi suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an şi 2 luni.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 luni închisoare; a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a şi lit. b Cod penal; a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 9 luni; a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 luni închisoare ce a fost suspendată condiţionat pe o perioadă de 9 luni; i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.

Inculpatul (..) a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 luni închisoare ce a fost suspendată condiţionat pe o durată de 9 luni; i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b) Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.

Inculpaţilor cărora le-a fost suspendată condiţionat executarea pedepselor li s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

A fost admisă cererea formulată de către partea civilă (..) şi a obligat pe inculpaţii (..), (..), (..) şi (..) în solidar cu părţile responsabile civilmente să-i plătească acesteia suma de 3000 lei contravaloarea bunului sustras; a respins ca nefondate cererile formulate de către părţile civile (..) şi (..); a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 11/12 martie 2005, inculpaţii (..), (..), (..) şi (..), au pătruns, pe poarta neasigurată, în curtea locuinţei părţii vătămate (..) de unde au sustras o punte de autovehicul; în noaptea de 2/3 aprilie 2005, inculpaţii (..), (..) şi (..), prin escaladarea gardului, au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate (..) de unde au sustras mai multe bunuri; la data de 3 aprilie 2005, în jurul orei 20,00 inculpatul (..) împreună cu numitul (..) au sustras din gradina locuinţei lui (..) o nicovală; la data de 21 mai 2005 şi 22 mai 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii (..), (..) si (..), pentru a procura carburantul necesar a fi folosit la maşina părinţilor lui (..), cu care intenţionau să se plimbe fără acordul proprietarilor, lucru pe care l-au şi făcut, au sustras benzină din autoturismele părţilor vătămate (..) şi Primăriei Comunei M. (..), iar din autoturismul părţii vătămate (..) au sustras un casetofon auto şi cheile; la începutul lunii martie 2005, inculpaţii (..) şi (..), prin escaladarea gardului, au pătruns în curtea părţii vătămate (..), de unde au luat un electromotor în timp ce paza era asigurată de către inculpatul (..); în luna martie 2005, inculpaţii (..) şi (..) au pătruns, prin escaladarea gardului, în curtea părţii vătămate (..) de unde au sustras mai multe bunuri; în noaptea de 24 mai 2005, inculpaţii (..) şi (..), au sustras din curtea părţii vătămate (..), un miel.

În timpul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii (..), (..) şi (..), care au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Probele administrate în cauză şi anume plângerile şi declaraţiile parţilor vătămate, procese verbale de predare-primire a bunurilor sustrase, depoziţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, şi declaraţiile inculpaţilor, dovedesc următoarea situaţie de fapt:

La începutul lunii martie 2005, în jurul datei de 12, inculpaţii (..), (..), (..) şi (..), s-au hotărât să facă rost de obiecte din metal pe care să le valorifice în scopul de a obţine o sumă de bani, sens în care, la acea dată, noaptea, au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate (..), pe o poartă neasigurată, de unde au sustras o punte auto, pe care au valorificat-o la un centru de colectare fier vechi. Bunul sustras aparţinea fiului părţii vătămate, (..), care s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 3.000 lei.

În drept, faptele inculpaţilor (..), (..), (..) şi (..), care în noaptea de 11/12 martie 2005, au pătruns pe poarta neasigurată în curtea părţii vătămate (..), de unde au sustras o punte de autovehicul ce aparţinea parţii civile (..), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzute de art. 192 alin. 2 C.p. şi furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, C.p. ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., texte de lege în baza cărora aceştia urmează a fi condamnaţi.

În noaptea de 02/03.04.2005, inculpaţii (..), (..)l şi (..), au pătruns prin escaladarea gardului, în curtea locuinţei părţii vătămate (..), de unde au sustras o nicovală, o pompă de udat, un ax metalic şi o bormaşină manuală, bunuri care au fost ascunse în locuinţa inculpatului (..). Dintre aceste bunuri partea vătămată şi-a recuperat nicovala, cleştele de cuie, foarfeca de tuns oi şi patentul, bunuri estimate la valoarea de 300 lei, acesta constituindu-se parte civilă în cauză, cu suma de 700 lei, contravaloarea celorlalte bunuri.

În drept, fapta inculpaţilor (..), (..) şi (..), care împreună, în noaptea de 2/3 aprilie 2005, prin escaladarea gardului, au pătruns în curtea locuinţei părţii civile (..) de unde au sustras mai multe bunuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i, C.p. cu aplicarea art. 99 si urm. C.p. texte de lege baza cărora aceştia urmează a fi condamnaţi.

La data de 3 aprilie 2005, în jurul orei 20,00 inculpatul (..) împreună cu numitul (..), cunoscând locul în care inculpatul (..) a ascuns bunurile furate din posesia părţii vătămate (..), a pătruns în locuinţa acestuia prin gradina care nu era împrejmuită, şi au luat nicovala pe care au transportat-o la un centru de recuperare a fierului vechi, ce aparţine lui (..), bun ce nu a fost primit de către acesta întrucât, nu s-a dovedit provenienţa sa licită.

În drept, fapta inculpatul (..) care în noaptea de 3 aprilie 2005 împreună cu (..) a sustras din grădina locuinţei lui (..) o nicovală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g C.p. cu aplicarea art. 99 si urm. C.p. texte de lege baza cărora acesta urmează a fi condamnaţi.

În noaptea de 21/22.05.2005, inculpatul (..) s-a întâlnit cu inculpaţii (..) şi (..), şi împreună s-au hotărât să facă rost de benzină pentru a se plimba cu maşina părinţilor primului inculpat. În acest sens, cei trei s-au deplasat prin comună şi au observat în curtea părţii vătămate (..), două autoturisme. Au escaladat gardul iar dintr-un autoturism Dacia ale cărui portiere nu erau asigurate, inculpaţii au sustras un radiocasetofon marca „Sonashi” şi cheile din contact, renunţând să mai sustragă benzină. Radiocasetofonul a rămas la domiciliul inculpatului (..). În aceeaşi noapte, în timp ce mergeau prin localitate, cei trei inculpaţi s-au întâlnit cu (..). Au plecat împreună şi au observat un autoturism Dacia parcat în faţa locuinţei părţii vătămate (..), pe stradă. În acel moment, s-au hotărât să sustragă benzină din autoturism. În acest sens, în timp ce inculpatul (..) şi numitul (..) asigurau paza, inculpatul Stoica George Laurenţiu împreună cu (..), cu ajutorul unor chei potrivite şi a unui furtun, au reuşit să sustragă din rezervorul autoturismului o cantitate de aproximativ 1,5 l benzină.

A doua zi de la comiterea acestei fapte, inculpatul (..), s-a întâlnit cu inculpaţii (..) şi (..) şi cu numiţii (..) şi (..), şi împreună au luat hotărârea de a se plimba cu autoturismul părinţilor primului inculpat. Pentru că maşina era defectă, toţi au împins-o până la locuinţa lui (..), unde a fost reparată, după care s-au plimbat cu autoturismul pe străzile comunei, condus fiind de către inculpatul (..), care nu posedă permis de conducere. Au trecut prin dreptul locuinţei primarului (..) şi au văzut în stradă autoturismul primăriei. Pentru că aveau nevoie de carburant, au oprit, şi în timp ce (..), (..) şi (..) au rămas la maşina, (..) şi (..) folosindu-se de o cheie potrivită, au sustras aproximativ 1 litru de benzină. Fiind observaţi de un vecin, au fugit la maşină şi împreună cu ceilalţi s-au îndepărtat, însă (..) i-a urmărit şi le-a blocat drumul, (..), (..) şi (..) reuşind să scape iar ceilalţi doi au fost conduşi la politie.

Părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În cursul urmăririi penale, părţii vătămate (..) i s-au restituit casetofonul auto şi cheile.

În drept, faptele inculpaţilor (..), (..) şi (..), care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 21 şi 22 mai 2005 pentru a procura carburantul necesar a fi folosit la maşina părinţilor lui (..), cu care intenţionau să se plimbe fără voia proprietarilor, lucru pe care l-au şi făcut, au sustras benzină din autoturismele aparţinând parţilor vătămate (..) şi Primăriei Comunei M. (..), şi bunuri din autoturismul părţii vătămate (..), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de: art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1lit. a, e, g, i C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p. si art. 33 lit. a C.p. pentru inculpatul (..); art. 208 alin. 1 şi 4 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, i cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 99 şi urm. C.p. pentru inculpatul (..); art. 208 alin. 1 şi 4 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, i cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi art. 99 şi urm. C.p. pentru inculpatul (..), texte lege in baza cărora aceştia urmează a fi condamnaţi.

La începutul lunii martie 2005, la iniţiativa inculpatului (..), acesta împreună cu inculpaţii (..) şi (..), s-au hotărât să sustragă un electromotor din curtea numitului (..), cu scopul de a-l valorifica la un centru de fier vechi. Toţi trei s-au deplasat pe timp de zi la locuinţa susnumitului, unde (..) a asigurat paza în apropierea gardului, iar ceilalţi doi au escaladat gardul, au pătruns în curte şi din interior au sustras un electromotor pe care l-au transportat până la gard, fiind ajutaţi şi de către inculpatul (..), la ridicarea acestuia şi trecerea peste gard. În aceeaşi zi, cei trei inculpaţi au valorificat electromotorul vânzându-l numitului (..), pentru suma de 15 lei, cumpărătorul neştiind de provenienţa ilicită a bunului.

În drept, fapta inculpaţilor (..) si (..), care împreuna au pătruns în locuinţa curţii părţii vătămate prin escaladarea gardului, de unde au sustras un electromotor în timp ce paza era asigurată de către inculpatul (..), întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p. texte de lege în baza cărora aceştia urmează a fi condamnaţi.

Fapta inculpatului (..) a fost incriminată de art. 26-208, art. 208 alin. 1 209 alin. 1 lit. a, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., complicitate la furt calificat, text de lege în baza căruia acesta urmează a fi condamnat.

În cursul lunii martie 2005, pe timp de zi, inculpaţii (..) şi (..) au pătruns, prin escaladarea gardului, în curtea părţii vătămate (..), de unde au sustras mai multe ţevi de fier, electrozi, capace de aluminiu şi alte obiecte de metal, pe care le-au valorificat ulterior la un centru de colectare fier vechi, de unde au fost recuperaţi doar electrozii.

În drept, fapta inculpaţilor (..) şi (..) care au pătruns prin escaladarea gardului in curtea părţii vătămate (..) de unde au sustras mai multe bunuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., furt calificat, texte de lege în baza cărora aceştia urmează a fi condamnaţi.

La data de 24 mai 2005, inculpatul (..) s-a întâlnit cu inculpatul (..), şi împreună au luat hotărârea infracţională de a sustrage un miel de la locuinţa părţii vătămate (..). În acest sens, cei doi s-au deplasat în jurul orelor 22,30 la locuinţa în cauză, au pătruns pe poarta de acces care era neasigurată, iar dintr-un coteţ au sustras un miel. În aceeaşi noapte au încercat să valorifice mielul sustras, dar negăsind un cumpărător, l-au abandonat pe stradă.

Părţii vătămate i s-au restituit în cursul urmăririi penale un număr de 40 de electrozi şi electromotorul, iar pentru restul bunurilor, acesta s-a constituit parte civilă in cauza cu suma de 2000 lei.

În drept, faptele inculpaţilor (..) şi (..) de a pătrunde fără drept pe timp de noapte, în locuinţa părţii vătămate (..), şi de a sustrage din posesia acestuia un miel, întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.p. si furt calificat prev de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a, g, C.p. ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p. şi art. 33 lit. a C.p.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p. şi anume: de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuau sau agravau răspunderea penală.

Relativ la persoana inculpaţilor se constată că faptele deduse judecăţii au fost săvârşite înainte ca aceştia să împlinească vârsta majoratului, motiv pentru care instanţa urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 99 şi urm. din C.p.

S-a constatat, de asemenea, că inculpaţii au avut o atitudine sinceră şi cooperantă, recunoscând săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi că aceştia, cu excepţia inculpatului (..), se aflau la primul conflict cu legea penală, împrejurare faţă de care instanţa a apreciat că se impunea a fi reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 C.p.

Aşadar, pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa le-a aplicat acestora pedeapsa cu închisoarea într-un cuantum care să asigure resocializarea inculpaţilor, şi prevenirea săvârşirii de către aceştia a altor fapte de natură penală.

Cum inculpaţii au săvârşit mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele instanţa a făcut aplicabilitatea disp. art. 33-34 C.p.

Astfel, inculpatul (..), a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c- 76 C.p., art. 33 lit. a C.p., 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p., 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p., 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i, C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p.

Inculpatul (..), a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 şi 4 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p,. art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p., la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 – 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p., la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c-76 C.p., art. 33 lit. a C.p. , la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a , g C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c -76 C.p., art. 33 lit. a C.p.

Inculpatul (..), a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art. 208 alin. 1 şi 4 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c -76 C.p.

Inculpatul (..) a fost condamnat la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p. , la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c-76 C.p., art. 33 lit. a C.p., la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c -76 C.p., art. 33 lit. a C.p., la la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p.

Inculpatul (..) a fost condamnat la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p. , la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p.

Inculpatul (..), a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. a şi c-76 C.p., art. 33 lit. a C.p., la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g C.p.

Inculpatul (..) a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p., la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i C.p. cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p., art. 74 lit. c – 76 C.p., art. 33 lit. a C.p.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor la care inculpaţii au fost condamnaţi instanţa a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 81 C.p., pentru inculpaţii (..), (..), (..), (..), (..), (..) şi (..), având în vedere faptul că, în speţă, erau îndeplinite cerinţele legii atât cu privire la persoana inculpaţilor cât şi cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, iar scopul preventiv şi educativ al pedepsei putea fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor.

Aşadar, instanţa a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe o durată de 1 an pentru inculpatul (..), de 9 luni pentru inculpatul (..), de 1 an şi 2 luni pentru inculpatul (..), de 9 luni pentru inculpatul (..), de 9 luni pentru inculpatul (..), de 9 luni pentru inculpatul (..) şi de 9 luni pentru inculpatul (..), termen de încercare stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 110 C.p.

Pe durata termenului de încercare, executarea pedepselor accesorii au fost suspendate, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 5 C.p.

Inculpaţilor li se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul (..), se reţine că acesta se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate, pedeapsă ce i s-a aplicat pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie. În atare situaţie, executarea în regim de detenţie a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului pentru faptele deduse judecăţii este singura modalitate de individualizare a executării pedepsei ce poate fi adoptată de către instanţă.

Relativ la pretenţiile civile formulate de către (..), (..) şi (..), instanţa urmează a admite doar cererea acestuia din urmă întrucât actele existente la dosarul de urmărire penală (fila 15) dovedesc contravaloarea bunului sustras de către inculpaţi, din curtea părţii vătămate Stamm Antonela, proprietatea părţii civile (..).

Cum părţile civile (..) şi (..) nu au probat în nici un fel contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate, cererile acestora vor fi respinse ca nefondate.

Prin urmare, inculpaţii (..), (..), (..) şi (..) în solidar cu părţile responsabile civilmente Secuianu Ionica, Coşerin Aurel şi Petcu Dumitru, vor fi obligaţi să-i plătească părţii civile (..), suma de 3000 lei, contravaloarea bunului sustras.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul (..) care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare fără a se ţine cont că era minor la data săvârşirii faptelor, a recunoscut şi regretat faptele, este la primul conflict cu legea penală, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi pe fond, aplicarea măsurii educative a mustrării.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de critica formulată, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul constată că apelul nu este întemeiat.

Instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei că inculpatul era minor la data comiterii celor cinci infracţiuni reţinute în sarcina sa, precum şi faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, reţinând în beneficiul acestuia circumstanţele prev. de art. 64 lit. a şi c Cod penal.

Prima instanţă i-a aplicat inculpatului apelant pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, ţinând seama de pericolul social sporit al acestui tip de infracţiune, prin comiterea acestei infracţiuni inculpatul punând în pericol propria-i viaţă şi viaţa celorlalţi care-l însoţeau.

Tribunalul consideră că această pedeapsă de 8 luni închisoare este necesară pentru reeducarea inculpatului apelant, instanţa de fond punându-i la încercare, odată cu suspendarea condiţionată a pedepsei, posibilităţile proprii de reeducare, inculpatul trebuind să se abţină pe durata termenului de încercare de la săvârşirea altor infracţiuni.

In legătură cu aplicarea măsurii educative a mustrării, instanţa de control judiciar constată că inculpatul a devenit major în cursul procesului, astfel că dojenirea pe care o presupune măsura educativă a mustrării, nu ar fi eficientă. De altfel, măsurile educative nu pot fi luate, în opinia noastră, decât faţă de inculpaţii care au calitatea de minori la data pronunţării hotărârii.

Aşa fiind, cum alte motive de nelegalitate sau netemeinicie din oficiu nu au fost constatate, urmează ca în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) Cod proc. pen., apelul să fie respins ca nefondat, iar hotărârea atacată menţinută ca legală şi temeinică.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. 2 Cod proc. pen.,

Etichete: