404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Atragerea răspunderii materiale a membrilor organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere. Condiţii.

Prin cererea introductivă înregistrată la Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 116/86 din 25.10.2005, creditoarea M.F- DGFP Suceava a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC „N” SRL Zvoriştea, jud. Suceava pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de 15.184 lei reprezentând datorii către bugetul consolidat al statului.

Prin sentinţa comercială nr. 390 din 29.11.2005, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, desemnând lichidator judiciar în cauză pe SC „M.R.L.” SRL Iaşi.

La data de 13.03.2007, creditoarea MF- DGFP Suceava a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâţilor C.N. şi O.D. în calitate de foşti administratori ai debitoarei SC „ N” SRL şi obligarea acestora la plata sumei de 16.613 lei, în temeiul art. 138 al. 1 lit. c şi d din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa comercială nr. 409 din 11.09.2007, judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâţilor C.N. şi O.D., foşti administratori ai debitoarei falite şi au fost obligaţi aceştia să suporte din averea proprie pasivul debitoarei până la concurenţa sumei de 16.613 lei.

Prin aceeaşi sentinţă, judecătorul sindic a admis raportul lichidatorului judiciar şi în temeiul art. 131 din legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenţei.

Totodată a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi, s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerţului şi în fine s-a dispus notificarea sentinţei părţilor din proces.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta B.N., criticând-o pentru nelegalitate şi arătând că, contrar dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditoarea DGFP Suceava nu a fost autorizată să introducă cererea de atragere a răspunderii materiale; că administratorul judiciar nu a indicat în raportul său cauzele insolvenţei şi nici persoanele vinovate de starea de insolvenţă situaţie în care cererea formulată de creditoare trebuia respinsă de judecătorul sindic.

Pe de altă parte, recurenta a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a fi atrasă răspunderea materială formulată de creditoare.

Recursul formulat, a cărui motivare face trimitere la prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă a fost apreciat ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 07.11.2006, judecătorul sindic a constatat că singurul creditor înscris la masa credală este DGFP Suceava, motiv pentru care în temeiul art. 16 al. 1 şi art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006 a autorizat pe această creditoare să introducă cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale sens în care a pus în vedere acesteia să depună şi cerere în scris motivată.

Este adevărat că lichidatorul judiciar în raportul final din 24.11.2006 nu a indicat persoanele vinovate de ajungerea în insolvenţă a debitoarei, dar aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat, administratorul debitoarei C.N., singura persoană din conducerea societăţii debitoare care a fost găsită, nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar toate actele şi documentele contabile, existând astfel prezumţia că nu a fost ţinută contabilitatea în conformitate cu legea şi a dispus continuarea activităţii deşi aceasta era în încetare de plăţi, situaţie în care în mod legal, judecătorul sindic a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 138 lit. ”c” şi „d” din Legea nr. 85/2006.

În fine, nu a putut fi primit motivul de recurs expus astăzi, verbal de apărătorul recurentei şi anume că potrivit dispoziţiilor art. 8 din actul constitutiv al SC „N” SRL Zvoriştea, societatea a avut un singur administrator, pe asociatul OD., care urmează să răspundă în cauză.

Potrivit clauzelor articolului 8 din actul constitutiv al SC „N” SRL, societatea era administrată de asociatul O.D. cu puteri depline şi C.N. numai în lipsa asociatului O.D., cu împuternicire.

Având în vedere că asociatul O.D. este domiciliat în Novi Beograd – Iugoslavia şi având în vedere clauza de la art. 8 din actul constitutiv, este de presupus că şi asociata C.N. a administrat societatea debitoare, astfel că în mod legal judecătorul sindic a dispus atragerea răspunderii materiale a celor doi administratori ai debitoarei.

De altfel, dispoziţiile art. 138(1) din Legea nr. 85/2006 fac referiri la atragerea răspunderii materiale atât a organelor de conducere a societăţii ajunse în insolvenţă dar şi a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvenţă, astfel că susţinerea recurentei cum că nu a avut împuternicire din partea administratorului cu puteri depline nu are relevanţă atâta vreme cât a administrat singură societatea.

În acest context, sentinţa pronunţată de judecătorul sindic fiind temeinică şi legală şi cum nici din oficiu nu s-au constatat motive care să ducă la casarea sentinţei recurate, curtea, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 raportat la art. 3123(1) Cod proc. civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Etichete:

Atragerea răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere. Necercetare fond. Casare.

Prin cererea înregistrară la Tribunalul Suceava sub nr. 43/F/2005 din 25 martie 2005, creditoarea DGFP a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC „I. I.” SRL Suceava.

Prin sentinţa nr. 191 din 21 iunie 2005 a Tribunalului Suceava a fost admisă cererea, în conformitate cu art. 38 din Legea 64/1995 şi a fost deschisă procedura.

Prin încheierea nr. 14 din 10 ianuarie 2006 a fost admisă cererea formulată de creditoare şi în baza art. 106 lit. a.b. din Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC „I.I.” SRL Suceava.

Creditoarea DGFP a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a foştilor administratori pentru suma de 15.761 RON.

În motivarea cererii a arătat pe lângă cele expuse mai sus şi faptul că foştii administratori ai debitoarei nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, iar potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorilor.

Prin sentinţa nr. 502 din 5.12.2006, Tribunalul Suceava a admis cererea şi a obligat foştii administratori… să suporte pasivul SC „A..I.” SA Suceava în sumă de 20.329.177.986 ROL, reţinând că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele juridice revine administratorului”, că în cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului este prezumată potrivit art. 1082 Cod civil raportat la art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată, iar potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.

Împotriva sentinţei au declarat recurs R. I. şi C. M. arătând în esenţă că au fost administratori ai societăţii timp de o lună de zile ( 6.05.1993 – 7.06.1993 ) perioadă în care societatea nu a avut nici un fel de activitate, prejudiciul fiind în realitate produs de T. R., persoană care de altfel a fost condamnată pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu activitatea firmei.

De asemenea, împotriva sentinţei a declarat recurs şi R.S.., solicitând casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că în speţă nu s-au stabilit elementele răspunderii fostului administrator, respectiv care sunt, concret, cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă a debitoarei; dacă debitul constând în suma de 20.329.177.966 lei provine sau nu din neînregistrarea în contabilitate a facturilor de aprovizionare cu motorină şi alţi combustibili şi a facturilor de vânzare a acestor combustibili, emise de T. R. în perioada aprilie-august 1999, faptă pentru care acesta a fost condamnat prin S.P. nr. 1617/02.12.2000 Judecătoriei Cluj, dacă este real că în 1998 T. R. şi-a însuşit fără acordul celorlalţi asociaţi chitanţierele, facturile şi ştampilele societăţii şi a început să comercializeze produse petroliere în numele societăţii, dar în interesul său personal, moment în care ceilalţi asociaţi au refuzat orice colaborare cu acesta, dacă operează răspunderea contractuală şi, implicit, prezumţia de culpă şi în situaţia în care faptele prevăzute de art. 137 al. 1 lit. d din Legea 64/1995 republicată constituie şi infracţiune, pentru care a fost condamnat unul din administratorii-asociaţi sau dacă în această ipoteză răspunderea este delictuală, iar în caz afirmativ, să se administreze probe în legătură cu vinovăţia eventuală a celorlalţi administratori, dacă nedepunerea bilanţurilor contabile pentru perioada 1997-2004 la administraţia financiară poate angaja răspunderea foştilor administratori, urmând a se administra probe dacă prin această omisiune a fost sau nu determinată starea de insolvenţă a societăţii debitoare.

Recursul a fost apreciat întemeiat şi admis pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, aşa cum au arătat primii doi recurenţi, aceştia au fost administratori ai societăţii pentru o perioadă de doar 1 lună de zile, astfel încât, în ceea ce-i priveşte, verificările judecătorului sindic trebuiau orientate spre dovedirea unor fapte din cele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995, de la acel moment, cu observaţia că o privire asupra aplicării legii civile în timp ar fi cel puţin necesară.

În ceea ce priveşte recursul declarat de R. S. C., Curtea a observat că într-adevăr, din raportul lichidatorului ( fila 331 ) rezultă că acesta nu a putut stabili cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă, că unul dintre administratorii societăţii, T. R. a fost condamnat pentru infracţiuni săvârşite în legătură cu activitatea SC „A. I.”, că judecătorul sindic nu a stabilit natura contractuală sau delictuală a răspunderii foştilor administratori, nu a administrat probe pentru a stabili dacă recurenţii au administrat în fapt societatea precum şi pentru stabilirea legăturii de cauzalitate dintre faptele acestora şi prejudiciul cauzat.

Faţă de aceste aspecte, s-a apreciat că judecătorul sindic a soluţionat cererea fără a cerceta în fapt fondul pricinii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă şi s-a casat sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, acesta urmând a verifica aspectele sus menţionate şi condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a foştilor administratori.

În ceea ce-i priveşte pe primii doi recurenţi, deşi motivele lor de recurs au vizat modificarea sentinţei, dat fiind motivul de casare la care s-a oprit instanţa de recurs, pentru a asigura o judecată unitară, hotărârea a fost casată în întregime.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro