CIVIL. CONTESTATIE LA EXECUTARE

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, contestatoarea SC … SRL a formulat contestaţie la executare silită în contradictoriu cu intimata SC … SRL, îndreptată împotriva proceselor verbale respectiv …încheiate de Biroul Executorului Judecătoresc PAG.
În motivarea contestaţiei, aceasta a arătat că prezenta cerere vizează cheltuielile de executare în sumă de 2628,20 lei respectiv 384,05 lei. Apreciază că nu le datorează, deoarece s-a executat voluntar la data de 07.08.2008, conform foilor de vărsământ, solicitând cenzurarea Ordinului de executare care este exagerat şi care nu reflectă volumul de muncă depus de executorul judecătoresc. A subliniat că încheierea unui proces prin care se constată că debitoarea s-a executat voluntar nu poate fi evaluată la fantastica sumă de peste 30 milioane lei vechi. A solicitat ca instanţa să oblige executorul judecătoresc să prezinte tabelul de onorarii.
Apreciază că, în situaţia dată, când s-a executat voluntar, cheltuielile de executare cad în sarcina creditoarei, respectiv SC …SRL, dacă aceasta şi-a permis să plătească onorarii de executare de peste 3000 lei la un debit de 11.848,47 lei din care cheltuieli de judecată sunt în cuantum de 7148,48 lei, cheltuielile de executare (voluntară) reprezintând aproximativ 30% din valoarea debitului ceea ce este cu totul ieşit din comun.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea celor susţinute, contestatoarea a depus, în copie: proces verbal, cec in valoare de 9.348,47 lei, cec în valoare de 2500 lei, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială în dosarul, sentinţa pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul, decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ Fiscal în dosarul, sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul.
Cererea a fost legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 2 alin.2 din Legea nr. 146/1997 şi 5 lei timbru judiciar, conform art. 3 alin.2 din OG nr. 32/1995.
Intimata nu a formulat întâmpinare. prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.
Contestatoarea a depus copii de pe dosarele de executare, respectiv al Biroului Executorului Judecătoresc PAG.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse de părţi, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă dezlegării pricinii.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 13.11.2007, intimata SC … SRL a formulat cerere de punere în executare a sentinţei pronunţate de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul, definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Ploieşti prin decizia din dosarul 2006, fiind înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc PAG.
De la data respingerii apelului declarat, sentinţa Tribunalului a devenit definitivă şi, prin urmare, executorie, potrivit art. 376 coroborat cu art. 377 C.proc.civ., fiind susceptibilă de a fi executată silit, conform art. 372 C.proc.civ.
Această sentinţă a rămas irevocabilă la data de 08.02.2008 prin anularea recursului ca netimbrat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială prin decizia pronunţată în dosarul, din care rezultă că părţile nu au formulat cereri prealabile, prin urmare nici cerere de suspendare a executării.
În cererea de executare silită se arăta că aceasta se urmăreşte evacuarea spaţiului comercial, precum şi recuperarea debitelor cuprinse în hotărârile anterior menţionate, anume 2.400 lei, datorie comercială, 2300 lei, lipsă folosinţă spaţiu, 4648,47 lei cheltuieli de judecată, 200 lei, onorariu avocat pentru executare, precum şi recuperarea cheltuielilor de executare.
Suma de bani datorată a fost achitată de către debitoarea-contestatoare la data de 07.08.2008, la câteva luni de la data începerii executării (după ce fusese în prealabil somat în numeroase rânduri) şi la şase luni de la data rămânerii irevocabile a sentinţei Tribunalului Buzău, când aceasta ar fi trebuit să nu mai aibă nici un dubiu asupra creanţei. Imobilul a fost evacuat după începerea executării silite, la data de 05.12.2008, în interiorul termenului de cinci zile fixat, de buna-voie de către debitoarea-contestatoare.
Chiar dacă şi-a îndeplinit obligaţiile dispuse prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, acest fapt s-a realizat după declanşarea procedurii de executare silită şi după ce executorul judecătoresc iniţiase procedurile specifice de punere în executare. Fiind vorba de recuperarea unor creanţe comerciale, procesul comercial fiind guvernat de principiul celerităţii, iar debitorul fiind de drept în întârziere de la data scadenţei, în raport de cele dezvoltate anterior, instanţa apreciază că debitoarea datorează cheltuieli de judecată ocazionate de executarea silită.
În continuare, urmează să analizeze dacă valoarea acestora este în concordanţă cu normele legale şi dacă reflectă munca depusă de executorul judecătoresc.
În acord cu prevederile art. 37alin.1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Debitul de recuperat era în suma de 9348 lei, onorariul maximal fiind în cuantum de 934,8 lei.
De asemenea, pentru evacuarea unui spaţiu comercial, onorariul maxim reglementat este de 5200 lei.
Pentru faza de executare silită s-a solicitat şi plata onorariului de avocat în cuantum de 200 lei.
Alineatul 3 al articolului anterior menţionat stipulează că executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului, ceea ce înseamnă ca părţile pot achita fracţionat onorariul.
Separat de această sumă, executorul judecătoresc are dreptul la returnarea cheltuielilor făcute cu emiterea diverselor acte în derularea procedurii de executare silită, acestea fiind cuprinse în Hotărârea nr.2/17.02.2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
Executorul judecătoresc PAG a redactat adrese, a emis somaţii, a emis adrese de poprire către unităţile bancare, fiecare act putând ocaziona cheltuieli de până la 10 lei fiecare, iar nu 1 leu, cum în mod greşit a pretins contestatoarea, ceea ce justifică suma de 10 lei, la care se adaugă TVA-ul, potrivit chitanţei, percepută în acest sens.
Având în vedere taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariul de avocat şi sumele anterior menţionate, instanţa concluzionează că, în dosarul de executare silită, cheltuielile de executare în cuantum de 2322,95 lei, reţinute prin procesul-verbal din data de 13.11.2007, sunt calculate în limite legale.
La data de 14.07.2008, intimata SC … SRL a formulat cerere de punere în executare a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Comercială în dosarul şi sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Buzău în dosarul, definitivă de la pronunţare, fiind înregistrată sub la Biroul Executorului Judecătoresc PAG.
Ambele hotărâri judecătoreşti erau susceptibile de a fi executate silit de la pronunţare.
În cererea de executare silită se arăta că aceasta se urmăreşte recuperarea debitelor cuprinse în hotărârile anterior menţionate, în total 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ,precum şi recuperarea cheltuielilor de executare.
Suma de bani datorată a fost achitată de către debitoarea-contestatoare la data de 07.08.2008, după data începerii executării (după ce fusese în prealabil somat în numeroase rânduri) şi la câteva luni de la data pronunţării acestora.
Chiar dacă şi-a îndeplinit obligaţiile dispuse prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, acest fapt s-a realizat după declanşarea procedurii de executare silită şi după ce executorul judecătoresc iniţiase procedurile specifice de punere în executare. Fiind vorba de recuperarea unor creanţe comerciale, procesul comercial fiind guvernat de principiul celerităţii, iar debitorul fiind de drept în întârziere de la data scadenţei, în raport de cele dezvoltate anterior, instanţa apreciază că debitoarea datorează cheltuieli de judecată ocazionate de executarea silită.
În continuare, urmează să analizeze dacă valoarea acestora este în concordanţă cu normele legale şi dacă reflectă munca depusă de executorul judecătoresc.
Prin raportare la prevederile art. 37 alin.1 lit.a din Legea nr. 188/2000, onorariul maximal la care avea dreptul executorul judecătoresc era de 250 lei, iar acesta şi l-a stabilit într-un cuantum inferior, anume la 200 lei, la care s-a adăugat TVA-ul, conform chitanţei.
Separat de această sumă, executorul judecătoresc are dreptul la returnarea cheltuielilor făcute cu emiterea diverselor acte în derularea procedurii de executare silită, acestea fiind cuprinse în Hotărârea nr.2/17.02.2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
Executorul judecătoresc PAG a redactat adrese, a emis somaţii, a emis adrese de poprire către unităţile bancare din municipiul Buzău, fiecare act putând ocaziona cheltuieli de până la 10 lei fiecare, iar nu 1 leu, cum în mod greşit a pretins contestatoarea, ceea ce justifică suma de 100 lei, la care se adaugă TVA-ul, percepută în acest sens, potrivit chitanţei.
Având în vedere taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, cheltuielile de xerox şi sumele anterior menţionate, instanţa concluzionează că, în dosarul de executare silită, cheltuielile de executare în cuantum de 384,05 lei, reţinute prin procesul-verbal din data de 22.07.2008, sunt calculate în limite legale.
Prin prisma considerentelor dezvoltate anterior, instanţa urmează să respingă contestaţia la executare formulată de SC … SRL în contradictoriu cu SC … SRL.
Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să admită în parte cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, contestatoarea va fi obligată la plata către intimată a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând parţial onorariu de avocat achitat cu chitanţa, redus de la 600 lei la 100 lei.
În lumina dispoziţiilor art. 274 alin.3 C.proc.civ., instanţa este îndreptăţită să aprecieze în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea cauzei. Instanţa are în vedere faptul că intimata şi-a angajat apărător cu o zi înainte de termenul la care a fost judecată cauză, activitatea acestuia mărginindu-se la concluziile orale din faţa instanţei.
Prin reducerea onorariului plătit de către reclamantă apărătorului său ales, instanţa nu a încălcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 şi nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică producându-şi pe deplin efectele între părţile contractante, în lumina principiului conţinut de art. 969 C.civ. Obligaţiile şi întinderea acestora stabilite în contractul de asistenţă/reprezentare juridică rămân neatinse între părţile contractante, instanţa apreciind doar că efectele acestui contract nu ar trebui să se repercuteze asupra terţelor persoane în totalitate.

Etichete: CIVIL. CONTESTATIE LA EXECUTARE

CIVIL- CONTESTATIE LA EXECUTARE

Prin cererea introdusă la aceasta instanţă, contestatorul GI a contestat, în contradictoriu cu intimata DA, executarea silită în urma căreia a fost evacuat din imobilul .

În motivarea contestaţiei, contestatorul a învederat instanţei că, în baza unei hotărâri judecătoreşti din anul 1988, intimata a obţinut evacuarea sa din imobil, cu încălcarea flagrantă a legii, respectiv art. 405 şi art. 387-388 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea judecătorească nu a fost pusă în executare in termen de 3 ani, împlinindu-se astfel termenul de prescripţie privind punerea în executare silită. În acest mod, hotărârea şi-a pierdut puterea de lucru judecat.

A mai arătat că, la momentul evacuării sale, s-a întocmit un proces – verbal, în care intimata şi-a luat obligaţia să îi cumpere o garsonieră. Deşi la 11.07.2008 s-a deplasat la o agenţie imobiliară pentru a întocmi formele notariale, contestatorul a refuzat, întrucât intimata voia să fie introdusă în act nepoata ei.

A precizat contestatorul că, hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost dată cu nerespectarea legii şi a Constituţiei României.

Contestaţia la executare a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei conform chitanţei şi s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei fotocopia procesului verbal de executare, întocmit de executor judecătoresc PA.

Intimata DA nu a formulat întâmpinare.

În temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă cu referire la art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă, instanţa a dispus ataşarea dosarului execuţional al BIEJ PA şi a dosarului de fond al Judecătoriei Buzău.

Prin sentinţa civilă, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestator.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut faptul că hotărârea judecătorească ce a constituit titlu executoriu – sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău – a devenit irevocabilă la 31.01.2006, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 10.10.2007, fiind introdusă astfel în termenul de prescripţie.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs contestatorul, iar prin decizia civilă pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia civilă, acesta a fost admis, sentinţa casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru a se pronunţa pe obiectul dedus judecăţii.

Instanţa de recurs a reţinut că, din cererea introductivă a rezultat că s-a solicitat pronunţarea cu privire la tranzacţia pe care părţile au încheiat-o cu ocazia întocmirii procesului – verbal de executare din 31.10.2007, acesta fiind cadrul procesual determinat de parte, în limita căruia instanţa trebuia să se pronunţe.

Ca urmare a acestei soluţii, dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Buzău.

Cu ocazia rejudecării cauzei, intimata DA a înaintat la dosar precizări scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii contestatorului, având în vedere că la data de 23.07.2008 a constituit un uzufruct viager în favoarea acestuia, într-o garsonieră pe care i-a şi mobilat-o. A arătat că a vrut să facă un act de vânzare –cumpărare cu nepoata ei, însă contestatorul a respins respectiva propunere.

În dovedire, intimata a depus, în fotocopie, actul de constituire a uzufructului viager, autentificat notarial.

Contestatorul a depus, la termenul de judecată din 20.02.2009, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a reiterat cele invocate în cererea de chemare în judecată, în sensul că a fost evacuat din locuinţă în urma unei hotărâri din anul 1987, printr-un răspuns al C.S.M. comunicându-i-se că nu poate fi evacuat. A invocat încălcarea prevederilor art. 387, art. 388 şi art. 405 C. pr. civ., întrucât hotărârea, pusă în executare, era prescrisă de 18 ani. De asemenea, contestatorul a făcut referire la raporturile patrimoniale existente cu intimata pe timpul căsătoriei cu aceasta, indicând diverse bunuri despre care a susţinut că ar fi fost dobândite de el. A arătat şi faptul că intimata a dat declaraţii mincinoase la organele de poliţie, iar prin evacuarea sa cu încălcarea dispoziţiilor legale, contestatorul a fost prejudiciat de sume mari de bani.

În probaţiune, contestatorul a depus, în fotocopii, note scrise în dosarul, declaraţii din 19.03.2004 şi 22.03.2004, extras din Ziarul Opinia cu articolul „IG îi pune întrebări fostei concubine”, adresa, adresa, testament în numele lui GA, nesemnat, încheiere de autentificare, declaraţie de martor din dosarul, notele de concluzii din dosarul şi decizia civilă.

Tot la termenul de judecată din 20.02.2009 contestatorul a invocat în faţa instanţei excepţia prescripţiei executării silite, care, în temeiul art. 137 alin. 2 C. pr.civ., a fost unită cu fondul cauzei.

Pentru termenul de judecată din 27.02.2009, când a fost amânată pronunţarea soluţiei, contestatorul a depus concluzii scrise, în care a arătat că în mod eronat s-a reţinut că judecata se face în primă instanţă şi că amânarea pronunţării s-a făcut fără a avea loc dezbaterile. Totodată, a arătat că, în susţinerea cererii sale, a invocat prevederile art. 392 alin. 3 C. pr. pen., iar nu ale C. pr. civ.

La rândul său, intimata DA a depus concluzii scrise, personal şi prin avocat. În cele depuse personal, a solicitat respingerea cererii, întrucât ea nu a fost obligată prin nicio hotărâre judecătorească să achiziţioneze lui GI o garsonieră. A arătat că imobilul a fost cumpărată de ea personal, iar contestatarului i-a atribuit un uzufruct viager într-o garsonieră. A ataşat la concluzii, în fotocopii, adresa C.S.M. şi decizia a Curţii de Apel Ploieşti.

În concluziile depuse prin avocat, intimata a arătat că, deşi prin decizia din 19.12.2008, instanţa de recurs a trimis cauza în rejudecare cu privire la tranzacţia din procesul verbal de la 31.10.2007, în precizările orale, contestatorul a reiterat nelegalităţile privind executarea unei sentinţe peste termenul de prescripţie în materia executării silite, neinvocând un alt obiect al cererii, în sensul pronunţării unei hotărâri cu privire la drepturile pretinse a fi dobândite prin respectiva tranzacţie. De asemenea, instanţa de executare a reţinut că cererea de executare silită a fost formulată în perioada de 3 ani, contestatorul neinvocând alte aspecte de nulitate a executării.

Analizând prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate şi înscrisurilor depuse, în urma rejudecării, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia prescripţiei executării silite, invocată de contestator, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

În acest sens, conform art. 405 alin. 1 C. pr. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, alin. 2 prevăzând că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

De asemenea, conform art. 374 alin. 1 hotărârea judecătorească se execută numai dacă este învestită cu formulă executorie, iar art. 376 alin. 1 prevede că se învestesc cu această formulă hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile.

Conform art. 377 alin. 1 pct. 2 sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanţă, chiar atacate cu apel, dacă cererea de apel a fost respinsă sau anulată.

Examinând actele existente în dosarul de executare silită, instanţa constată că titlul executoriu avut în vedere de executorul judecătoresc, la solicitarea intimatei, a fost sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău.

Ori, din dosarul de fond, reiese că, prin această hotărâre, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta DA în contradictoriu cu pârâtul GI şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul GI a declarat apel, ce a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Civilă, prin decizia pronunţată în dosarul.

Împotriva acestei decizii, pârâtul GI a declarat recurs, ce a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Civilă, prin decizia, pronunţată în dosarul …..

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că, pentru intimata DA, dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile s-a născut la data de 05.11.2004, atunci când respectiva hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtului GI, conform deciziei.

Din cererea de executare silită ( fila … din dosarul de executare) rezultă că aceasta a fost formulată de către intimată la data de 10.10.2007, deci în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut pentru pornirea executării silite.

Cu privire la susţinerile contestatorului, conform cărora executarea era prescrisă de 18 ani, instanţa reţine că acesta se află în eroare cu privire la titlul executoriu ce a fost pus în executare.

În acest sens, aşa după cum reiese din toate actele dosarului de executare silită, titlul executoriu ce a fost avut în vedere a fost sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău.

Ori, contestatorul GI consideră, în mod eronat, că a fost evacuat în baza sentinţei civile, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul . Că nu acesta a fost titlul executoriu avut în vedere de executorul judecătoresc reiese fără nici un dubiu din dosarul de executare silită menţionat mai sus.

Faţă de aceste aspecte, constatând că intimata DA şi-a exercitat dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile, în termenul de 3 ani de la naşterea acestui drept, instanţa va respinge excepţia prescripţiei executării silite, invocată de contestator, ca neîntemeiată.

Cu prvire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Din analiza motivelor de fapt şi temeiurilor de drept ( art. 387, art. 388 şi art. 405 C. pr. civ. ) invocate de contestator de-a lungul procesului, reiese că acesta a considerat că executarea silită s-a făcut cu încălcarea legii, din două motive – faptul că s-a pus în executare o hotărâre judecătorească fără a se ţine cont că dreptul de a cere executarea silită era prescris şi faptul că intimata DA nu a respectat obligaţia asumată prin tranzacţia încheiată în faţa executorului judecătoresc şi consemnată în cuprinsul procesului verbal, de a îi achiziţiona o garsonieră care să fie proprietatea exclusivă a acestuia.

Cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa a analizat acest aspect mai sus, respingând excepţia astfel invocată. În plus, instanţa mai reţine şi faptul că un astfel de motiv de contestaţie priveşte executarea însăşi, iar conform art. 401 alin. 1 lit. c C. pr. civ., el trebuia invocat în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a primit somaţia.

Ori, din cuprinsul dosarului de executare, reiese că intimata DA a formulat cererea de executare silită la 10.10.2007, iar somaţia emisă de executorul judecătoresc la 11.10.2007 a fost comunicată contestatorului la 15.10.2007, conform procesului verbal întocmit de agentul procedural. În aceste condiţii, având în vedere că data înregistrării contestaţiei la executare este 14.07.2008, aşa cum reiese din menţiunile de la fila 1 din dosarul …., rezultă că acest motiv de contestaţie a fost invocat tardiv, după expirarea termenului de 15 zile de la data primirii somaţiei.

În ceea ce priveşte neexecutarea de către intimata DA a obligaţiei de a îi achiziţiona contestatorului o garsonieră, care să fie proprietatea exclusivă a acestuia, instanţa constată că, într-adevăr, la momentul evacuării lui GI din imobilul, între părţi s-a încheiat o tranzacţie, ce a fost consemnată atât într-un înscris sub semnătură privată, cât şi în cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.

În tranzacţia respectivă s-a prevăzut ca GI să evacueze în mod voluntar imobilul, iar intimata DA s-a obligat ca, după vânzarea acestui imobil, să cumpere contestatarului o garsonieră, care să fie proprietatea exclusivă a acestuia.

Din actul de constituire a uzufructului viager, autentificat notarial, depus la dosarul cauzei de către intimată, rezultă că, la data respectivă, ea a instituit acest drept în beneficiul contestatorului.

Conform art. 271 alin. 1 C. pr. civ. părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor. Totodată, art. 3715 lit. a prevede că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu.

Analizând aceste dispoziţii legale, instanţa constată că este permis părţilor să încheie între ele o tranzacţie, în orice fază a judecăţii, situaţie în care, constatarea acestei înţelegeri, de către executorul judecătoresc, a fost perfect legală. În aceeaşi măsură, odată încheiată tranzacţia, s-a realizat şi obligaţia prevăzută în titlul executoriu – sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău – şi anume evacuarea contestatorului din imobil, executarea silită încetând în acest mod.

Examinând somaţiile din datele de 11.10.2007 şi 26.10.2007 şi procesul verbal din 31.10.2007, instanţa constatată că executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile art. 387 şi art. 388 C. pr. civ. cu ocazia întocmirii acestora.

Ori, în condiţiile în care punerea în executare a titlului executoriu s-a făcut cu respectarea normelor legale, prin inserarea, în acelaşi timp, în cuprinsul procesului verbal de executare, a tranzacţiei intervenite între părţi, instanţa constată că nu este întemeiată contestaţia la executare, bazată pe acest motiv.

Totodată, având în vedere caracterul său sinalagmatic, este de necontestat faptul că respectivul contract de tranzacţie a dat naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante. Cu toate acestea, pentru eventuala valorificare a drepturilor proprii care izvorăsc din acest act juridic, în cazul în care cealaltă parte nu îşi îndeplineşte obligaţiile, contestatorul are deschise procedurile de drept comun, iar nu procedura de faţă, a contestaţiei la executare, prin care se pot invoca numai neregularităţi privind executarea silită în sine sau orice act de executare, ori se solicită lămuriri cu privire la titlul executoriu.

Procesul verbal de executare din 31.10.2007 a fost întocmit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente, iar faptul că una dintre părţi nu şi-ar îndeplini obligaţia asumată prin tranzacţia consemnată în cuprinsul acestui înscris, nu este de natură să atragă nulitatea sa, în cauză fiind vorba de două acte juridice diferite.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale contestatorului, privind raporturile patrimoniale existente cu intimata pe timpul căsătoriei cu aceasta şi faptul că ea ar fi dat declaraţii mincinoase la organele de poliţie, instanţa constată că ele privesc situaţii de fapt care au făcut obiectul altor cauze ce s-au judecat între părţi, după cum rezultă din notele de concluzii din dosarul, notele scrise din dosarul şi decizia civilă pronunţată de Tribunalul Buzău.

Ori, în condiţiile în care obiectul cauzei de faţă îl constituie contestaţia la executarea silită desfăşurată în baza sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Buzău, ce a avut ca obiect evacuarea contestatorului GI şi care se bucură de autoritate de lucru judecat, aspectele sus-menţionate nu sunt de natură să ducă la stabilirea existenţei unor nereguli cu privire la procedura executării silite.

Totodată, examinând adresa C.S.M., instanţa observă că sunt neîntemeiate afirmaţiile contestatorului din cuprinsul concluziilor scrise în sensul s-ar fi stabilit că el nu poate fi evacuat.

În acelaşi timp, cu privire la temeiul de drept la care a făcut contestatorul trimitere în concluziile scrise depuse la dosar în data de 24.02.2009, şi anume art. 392 alin. 3 C. pr. pen., acestea privesc procedura de judecare în cadrul contestaţiei în anulare privind hotărârile penale definitive, procedură specifică procesului penal, iar nu celui civil, cum este cel de faţă.

Faţă de aceste considerente şi constatând că executarea silită a fost pornită de intimată în termenul prevăzut de lege, desfăşurarea ei având loc cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 405 alin. 1 şi art. 399 şi următoarele C. pr. civ., instanţa va respinge excepţia prescripţiei executării silite, ca neîntemeiată şi va respinge şi contestaţia la executare silită, ca neîntemeiată.

Etichete: CIVIL. CONTESTATIE LA EXECUTARE

CIVIL. CONTESTATIE LA EXECUTARE

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, , contestatoarea S.C. „VD” S.A. a solicitat anularea formelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc Angheluţă Lucian, la cererea creditoarei S.C. „F” S.A., precum şi suspendarea executării silite.

În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit somaţiei, executorul judecătoresc i-a solicitat într-un termen incert, 1-5 zile, să se conformeze titlului executoriu, reprezentat de actul de adjudecare.

Contestatoarea a susţinut că actul de adjudecare nu este titlu executoriu în înţelesul legii, întrucât nu este învestit cu formulă executorie, iar instanţa nu a încuviinţat începerea executării silite.

S-a apreciat că actul de adjudecare este lovit de nulitate absolută, fiind obţinut prin fraudarea legii, deoarece creditoarea a obţinut în mod nelegal învestirea cu formulă executorie a unui contract de vânzare-cumpărare, care nu face parte din categoria înscrisurilor susceptibile de a fi învestite, iar încuviinţarea executării silite s-a făcut tot pentru un înscris care nu este titlu.

Contestatoarea a arătat că actul de adjudecare nu poate fi pus în executare nici pentru faptul că el nu conţine obligaţia sa de a-i preda creditoarei folosinţa imobilului, iar în măsura în care intimata ar considera că este deposedată, fără drept, ar trebui să promoveze acţiunea în revendicare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Intimata S.C. „F” S.A., prin cererea depusă la dosar la data de 12.03.2007, a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, faţă de faptul că a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din mun. V, şi că a intrat în posesia bunului ca urmare a adjudecării din data de 02.08.2005, titlul de proprietate fiind întocmit la 06.08.2002.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.03.2007, Judecătoria Vaslui a respins cererea de suspendare a executării silite, apreciind că obiectul executării silite îl constituie predarea imobilului, în baza actului de adjudecare, conform procedurii instituite de art. 578 şi urm. din Codul de procedură civilă, şi că s-a realizat executarea, potrivit procesului-verbal al executorului judecătoresc din 28.04.2007.

Contestatoarea a formulat cerere de strămutare a cauzei, care a fost admisă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea, dosarul fiind trimis spre soluţionare Judecătoriei Buzău.

După trimiterea cauzei, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău dosarul.

Prin cererea depusă la dosar la data de 09.08.2007, contestatoarea şi-a precizat şi completat acţiunea, în sensul că a solicitat şi să se constate nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din 27.01.2002 a Judecătoriei Huşi, prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, precum şi obligarea creditoarei la restituirea bunurilor mobile şi imobile care au făcut obiectul actului de adjudecare.

În motivarea completării acţiunii, contestatoarea a arătat că, la data de 10.05.2001, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu S.C. „F” S.R.L., care a fost învestit cu formulă executorie de către Judecătoria Huşi, cu încălcarea unor prevederi legale imperative, respectiv art. 269, 374 şi urm. din Codul de procedură civilă.

S-a susţinut că nu au fost prezentate spre învestire nicio hotărâre judecătorească şi nici un înscris care, pentru a deveni executoriu, trebuie să fie învestit, motiv pentru care contestatoarea a invocat nulitatea absolută.

Un alt motiv de nulitate ar fi, în accepţiunea contestatoarei, faptul că, din conţinutul contractului, se observă că nu sunt fără echivoc clauzele contractuale, că nu se indică preţul produselor, valoarea mărfii contractate, iar la suma totală, menţionată în anexă, se trece o sumă care este corectată fără semnătură şi fără ştampilă.

Contestatoarea a precizat că actul învestit cu formulă executorie este un înscris sub semnătură privată, iar problemele intervenite între părţi pe durata executării convenţiei, se rezolvă fie pe cale amiabilă, fie de către instanţă, astfel cum s-a şi convenit prin contractul.

Cu privire la actul de adjudecare, reclamanta a susţinut că niciunul dintre actele emise de către executorul judecătoresc Boboc Mihai, inclusiv actul de adjudecare, nu conţin denumirea corectă a debitoarei, încălcându-se astfel prevederile art. 387, 389 din Codul de procedură civilă.

Referitor la nulitatea absolută invocată, contestatoarea a apreciat că motivele invocate sunt de ordine publică, astfel încât dreptul la acţiune este imprescriptibil potrivit Decretului nr. 167/1958, iar efectul principal al anulării este retroactivitatea.

Intimata S.C. „F” S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii introducerii acţiunii, autorităţii de lucru judecat, a inadmisibilităţii cererii, lipsei de interes şi a exercitării abuzive a drepturilor procedurale.

Pârâta a susţinut, cu privire la excepţia tardivităţii, că, din actele dosarului, rezultă în mod evident, că este formulată peste termenul legal contestaţia, astfel cum au stabilit şi instanţele anterioare, în fond şi recurs.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, intimata a arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă aceleaşi solicitări ca şi în alte acţiuni care au fost soluţionate de instanţe, prin deciziile date.

S-a apreciat că acţiunea este inadmisibilă deoarece imobilul a fost intabulat, are o nouă carte funciară, iar încheierea care face obiectul cauzei de faţă nu mai produce efecte juridice în prezent.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, s-a susţinut că acţiunea a mai făcut obiectul dosarelor.

Intimata a arătat că reclamanta a promovat o nouă acţiune, vădit nefondată, exercitată abuziv şi inadmisibil.

La dosar, s-au depus următoarele înscrisuri:

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate excepţiile invocate de către intimată, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

1. Situaţia de fapt:

a) Titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită şi actele de executare efectuate:

La data de 10.05.2001, între contestatoarea S.C. „V-PD” S.A., în calitate de cumpărător, şi intimata S.C. „F” S.R.L., vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, având ca obiect produsele menţionate în anexa nr. 1 (filele 137-139 din dosar).

Ca urmare a cererii formulate de către intimata S.C. „F” S.R.L. la data de 22.01.2002, înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi (dosar ataşat la prezenta cauză), prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din 22.01.2002, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare şi anexa nr. 1 la contract, reţinându-se dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea bancară, coroborată cu prevederile art. 269 şi art. 376 din Codul de procedură civilă.

Pârâta a solicitat, conform art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum era în vigoare la momentul respectiv, prin intermediul executorului judecătoresc Mihai Boboc, încuviinţarea executării silite a contractului care fusese învestit cu formulă executorie, iar prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din 11.02.2002, pronunţată în dosarul al Judecătoriei Vaslui, a fost admisă cererea şi s-a încuviinţat executarea silită împotriva S.C. „V-P” S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul din 10.05.2001 (dosar al Judecătoriei Vaslui, ataşat la prezentul dosar).

Cererea de executare silită (fila nr. 1 din dosarul nr. 315/2002, ataşat, al Biroului Executorului Judecătoresc Mihai Boboc, Vaslui) a fost formulată pentru suma de 32.292 U.S.D. la cursul plăţii, din care 21.301 U.S.D. reprezentau contravaloare preţ şi 10.481 U.S.D. contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate până la 31.01.2002, precum şi penalităţi în procent de 0,4 % pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea efectivă a debitului.

Conform actelor din dosarul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc Mihai Boboc, cu sediul în municipiul Vaslui, rezultă că s-a procedat la vânzarea imobilului situat în mun. V, proprietatea debitoarei S.C. „V-PD” S.A., iar, conform procesului-verbal de licitaţie imobiliară din 02.08.2002, s-a declarat adjudecatar creditorul intimat S.C. „F” S.R.L.. Rezultă din acest proces-verbal (aflat la filele nr. 60 şi 61 din dosarul ) că debitoarea nu a fost prezentă la licitaţia organizată prin intermediul biroului executorului judecătoresc, actul fiind comunicat, la data de 06.08.2002, prin afişare pe uşa principală a clădirii, conform procesului-verbal întocmit de către agentul procedural MC ( fila 82 din dosarul de executare).

Pe baza procesului-verbal de licitaţie a fost întocmit actul de adjudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 516 din Codul de procedură civilă, iar acest act de executare silită nu a fost comunicat debitoarei, ultima comunicare efectuată fiind cea a procesului-verbal de licitaţie din 02.08.2002.

b) Contestaţii la executare şi alte cereri prin care debitoarea a solicitat anularea actului de adjudecare:

Reclamanta S.C. „V-PD” S.A. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor emise în dosarul executorului judecătoresc Boboc Mihai, la data de 23.08.2002, după cum s-a reţinut în sentinţa civilă a Judecătoriei Vaslui, pronunţată în dosarul (aflată la filele 53-56 din dosarul, ataşat). Prin această hotărâre a fost admisă contestaţia cu privire la executarea silită pornită împotriva imobilului situat în mun. V şi au fost anulate toate formele de executare din dosarul, inclusiv actul de adjudecare. Din considerentele hotărârii rezultă că a fost respinsă şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de către intimată, iar prin decizia civilă a Tribunalului Vaslui, s-a respins şi recursul promovat de către creditoare.

Prin contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei Tribunalului Vaslui, care a format obiectul dosarului, s-a invocat aceeaşi excepţie, a tardivităţii contestaţiei la executare, iar prin decizia civilă (filele 25-27), a fost admisă contestaţia, anulată decizia civilă, a fost rejudecată cauza, s-a admis recursul declarat de către creditoare şi, pe fond, contestaţia la executare a debitoarei a fost respinsă ca fiind tardivă. Pentru a se hotărî astfel, s-a apreciat că procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare au fost comunicate societăţii reclamante la data de 06.08.2002, iar nu la 26.08.2002, cum a reţinut instanţa de fond, iar contestaţia la executare a fost înregistrată peste termenul de 15 zile, prevăzut de art. 401 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. „V-PD” S.A. a formulat cerere de revizuire care a format obiectul dosarului al Tribunalului Vaslui, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 din Codul de procedură civilă, iar prin decizia civilă (filele 28-30), a fost respinsă această cale de atac extraordinară.

Reclamanta S.C. „V-PD” S.A. a formulat, în contradictoriu cu aceeaşi intimată, S.C. „F” S.R.L., cerere de constatare a nulităţii actului de adjudecare, înregistrată la Judecătoria Vaslui, iar prin sentinţa civilă (fila 19), după ce instanţa a calificat acţiunea ca fiind contestaţie la executare, a respins, ca tardivă, cererea. Hotărârea a devenit irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de către debitoare, conform deciziei civile a Tribunalului Vaslui (filele 32-36).

Reclamanta a formulat şi contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile, care a fost respinsă prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul (filele 37-40).

Debitoarea a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, acţiunea fiind soluţionată prin sentinţa civilă a Judecătoriei Vaslui (filele 41-44), în sensul respingerii, apreciindu-se că, deşi cererea a fost denumită constatare nulitate absolută act juridic, totuşi aceasta vizează nelegala învestire cu formulă executorie a contractului comercial, care poate fi analizată numai pe calea unei contestaţii la executare.

c) Actele de executare emise după actul de adjudecare:

La data de 01.02.2007, intimata S.C. „F” S.R.L. a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc Angheluţă Lucian, cu sediul în mun. Vaslui, cererea de executare silită (dosar ataşat), prin care a solicitat executarea împotriva debitoarei S.C. „V-PD” S.A., în baza actului de adjudecare, respectiv punerea în posesie cu imobilul pe care l-a adjudecat în urma licitaţiei publice.

În vederea executării silite, executorul judecătoresc a emis somaţia, care a fost contestată de către reclamantă prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, act în baza căruia i s-a pus în vedere debitoarei ca într-un termen, între 1 şi 5 zile, de la primirea somaţiei, să se conformeze dispoziţiilor art. 387 şi 578 din Codul de procedură civilă, menţionându-se că titlul executoriu îl reprezintă actul de adjudecare nr. 115, iar obiectul executării este punerea în posesie cu imobilul adjudecat.

Executorul judecătoresc a solicitat, conform art. 3732 alin. 1 din Codul de procedură civilă, concursul Poliţiei Municipiului Vaslui pentru îndeplinirea efectivă a executării silite care urma să aibă loc pe 28.02.2007, ora 10.30, în baza actului de adjudecare. La data de 28.02.2007, a fost întocmit procesul-verbal de către executorul judecătoresc, conform căruia s-a stabilit un nou termen, 02.03.2007, pentru ca debitoarea să-şi ridice bunurile predate custodelui. S-a procedat la sigilarea uşilor din interior şi a ferestrelor, cu acordul creditoarei. Bunurile mobile ale debitoarei au fost inventariate conform procesului-verbal din 28.03.2007 şi s-a făcut menţiunea că au rămas în custodia debitoarei S.C. „F” S.R.L..

2. Excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare:

După cum s-a reţinut mai sus, actele de executare contestate de către debitoarea S.C. „V-PD” S.A. , prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui , sunt cele emise în dosarul al Biroului Executorului Judecătoresc „Angheluţă Lucian”, precum şi a titlului executoriu, pe motive de nulitate absolută. Somaţia a fost comunicată debitoarei la data de 05.02.2007 (fila 6 din dosarul de executare, ataşat), iar procesul-verbal întocmit de către executor la data de 28.02.2007 i-a fost transmis reclamantei la 13.03.2007 (fila 11 din dosarul de executare).

Potrivit art. 401 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă, şi, cum ultimul act de executare era procesul-verbal din 28.02.2007, comunicat la 13.03.2007, instanţa apreciază că a fost formulată în termenul legal prezenta acţiune.

Pe calea contestaţiei la executare, astfel cum a fost completată şi precizată, s-a invocat şi nulitatea absolută a titlului executoriu şi a actelor de executare emise în dosarul al Biroului Executorului Judecătoresc Mihai Boboc, invocându-se faptul că respectivul contract nu este titlu executoriu, astfel încât instanţa apreciază că, fiind un motiv de nulitate absolută a unui act, aceasta poate fi invocată oricând, este imprescriptibilă faţă de dispoziţiile art. 2 ale Decretului.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

3. Excepţia autorităţii de lucru judecat:

Obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă anularea actelor de executare din dosarele (al B.E.J. Angheluţă Lucian) şi (Mihai Boboc), pe alte motive decât cele invocate în acţiunile promovate anterior şi care au fost soluţionate potrivit hotărârilor menţionate mai sus, la pct. 1 lit. b, precum şi a încheierii din 22.01.2002 a Judecătoriei Huşi, prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat între S.C. „F” S.R.L., în calitate de vânzător, şi contestatoarea S.C. „V-PD” S.A.

Debitoarea nu a solicitat niciodată până în acest dosar constatarea nulităţii absolute a învestirii cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 16 şi, ca atare, fiind vorba de acţiuni cu obiect diferit, dar şi întemeiate pe altă cauză juridică, instanţa nu va putea reţine că există autoritate de lucru judecat, şi va respinge excepţia, în baza art. 1201 din Codul civil, cu aplicarea art. 166 din Codul de procedură civilă.

4. Excepţia lipsei de interes:

În motivarea acestei excepţii, intimata a susţinut că acţiunea a mai făcut obiectul dosarelor …….., însă un astfel de motiv nu poate susţine excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, ci a autorităţii de lucru judecat, care a fost analizată cu prioritate şi respinsă, cu motivaţia redată la punctul 3.

Interesul înseamnă folosul practic urmărit de cel care formulează acţiunea şi acesta trebuie să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct. În raport de acest înţeles al interesului, condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii civile şi pentru a fi parte în proces, instanţa constată că petenta are interes în promovarea acţiunii prin care solicită anularea formelor de executare silită asupra imobilului său.

În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi această excepţie, invocată de către intimată.

5. „Excepţia inadmisibilităţii” acţiunii nu va fi analizată de instanţă ca o „excepţie” procesuală, în condiţiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece aceasta este doar un mijloc de apărare specific, care priveşte modalitatea de respingere a acţiunii, iar motivele invocate de către intimată vor fi analizate pe fond.

Faptul că imobilul care a făcut obiectul vânzării la licitaţie publică, adjudecat de către creditoare, a fost intabulat, nu are nicio relevanţă, orice persoană interesată putând solicita anularea titlului de proprietate în baza căruia s-a făcut intabularea.

6. „Excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale” nu reprezintă o excepţie, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci o cerere a pârâtei, întemeiată pe art. 1081 şi art. 723 din Codul de procedură civilă, care ar putea determina, în funcţie de soluţia pronunţată, aplicarea de amenzi civile şi obligarea la despăgubiri.

7. Pe fondul contestaţiei, în drept, faţă de situaţia de fapt descrisă la pct. 1, instanţa reţine că, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabileşte că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.

Din modalitatea de redactare a textului, rezultă cu claritate că hotărârea judecătorească şi titlul executoriu nu sunt noţiuni distincte, ci ultima o include şi pe prima, hotărârea judecătorească fiind tot un titlu executoriu (dacă este definitivă, învestită cu formulă executorie, constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă).

Categoria titlurilor executorii este mult mai largă decât cea a hotărârilor judecătoreşti, putând fi învestite cu formulă executorie acele înscrisuri care, potrivit legii, pentru a deveni executorii, trebuie să îndeplinească această cerinţă.

Legile speciale şi Codul de procedură civilă reglementează mai multe categorii de titluri executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti (după cum cerinţa învestirii cu formulă executorie exista la momentul la care a fost învestit contractul de vânzare-cumpărare), respectiv hotărâri arbitrale, cele străine, recunoscute în România, acte autentice notariale, titlurile de valoare, contractele de credit bancar, de garanţie reală, actele care atestă creanţe fiscale. Trebuie menţionat însă că, după introducerea art. 3741 în Codul de procedură civilă, prin art. I pct. 16 din Legea nr. 459/2006, înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie. Un astfel de înscris este şi actul de adjudecare, care reprezintă titlu executoriu, împotriva debitorului, conform art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu va fi reţinut motivul invocat în contestaţie, în sensul că titlul executoriu nu este învestit cu formulă executorie. Cât priveşte cerinţa încuviinţării executării silite, aceasta nu mai era cerută la momentul la care a început executarea silită B.E.J. Angheluţă Lucian (art. 3731 a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, care a intrat în vigoare la 13.01.2007).

În prezenta cauză, contractul de vânzare-cumpărare, comercial, încheiat între părţi, sub forma unui înscris sub semnătură privată, nu reprezintă un titlu executoriu, întrucât nicio lege nu îi consacră această putere. Iar legea, în sensul dispoziţiilor citate mai sus, art. 372 din Codul de procedură civilă, este potrivit art. 64 din Constituţia României, actul normativ adoptat de unica autoritate legiuitoare a ţării, parlamentul, sau ordonanţa de guvern, atunci când actul este emis de către guvern, în baza legii speciale de abilitare (art. 107 din Constituţia României). Instanţa nu va putea reţine aplicabilitatea art. 56 din Legea nr. 56/1998, menţionat în considerentele încheierii de învestire cu formulă executorie, deoarece această normă se referea la contractele de credit bancar, iar nu la contractele comerciale, în general.

În consecinţă, instanţa apreciază că sunt lovite de nulitate cele două încheieri, de învestire cu formulă executorie şi de încuviinţare a executării silite, conform art. 399 alin. 21 din Codul de procedură civilă, şi tot astfel, sunt nule toate actele de executare întocmite de cei doi executori judecătoreşti, inclusiv actul de adjudecare, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic. Acest principiu reprezintă aplicarea principiului legalităţii, în sensul că restabilirea legalităţii, încălcate la încheierea actului juridic, impune înlăturarea efectelor produse în temeiul unui astfel de act, pentru că, în caz contrar, sancţiunea ar fi inutilă.

În consecinţă, sub acest aspect, instanţa va admite contestaţia, va anula încheierea de şedinţă din 22.01.1002, pronunţată de Judecătoria Huşi, în dosarul, cu privire la învestirea cu formulă executorie a contractului din 10.05.2001, încheiat între S.C. „F” S.R.L şi S.C. „V-PD” S.A., toate formele de executare emise în dosarul, inclusiv actul de adjudecare, şi din dosarul.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile şi imobile care au făcut obiectul actului de adjudecare, instanţa constată că nu au făcut obiectul vânzării la licitaţie bunurile mobile ale debitoarei, iar din actele executorului judecătoresc Angheluţă Lucian nu rezultă că reclamanta nu ar avea posesia imobilului, astfel încât acest capăt de cerere va fi respins.

Etichete: CIVIL. CONTESTATIE LA EXECUTARE