404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

COMERCIAL – ACŢIUNE ÎN RADIEREA UNEI MENŢIUNI EFECTUATE DIN OFICIU ÎN REGISTRUL COMERŢULUI

Pe rol, judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanţii LM, SC E S SRL şi L L în contradictoriu cu pârâtul ORC DE PE LANGA TRIBUNALUL CALARASI, având ca obiect „constatare nulitate act”.

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că reclamanta S.C. E S S.R.L. a depus la dosarul cauzei note scrise.

Instanţa având în vedere actele şi lucrările dosarului, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de soluţionare, declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii comerciale de faţă:

Prin acţiunea introdusă la această instanţă la 15.05.2007 şi înregistrată sub nr.2062/2007 reclamanţii L M şi L L, domiciliaţi în Călăraşi, ___, judeţul Călăraşi, în nume personal şi în calitate de administratori şi asociaţi ai S.C. E S S.R.L. Călăraşi au chemat în judecată Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi reprezentat prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, __, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a înregistrării din oficiu efectuată la 19.03.2003 de către pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi cu privire la menţiunea că S.C. E S S.R.L. s-ar afla în procedura reorganizării şi falimentului prevăzută de Legea 64/1995.

În motivarea acţiunii reclamanţii arată că sunt asociaţi şi administratori ai S.C. E S S.R.L. înmatriculată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi sub nr.J/__/_ iar la data de 19.03.2003, sub nr.___, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi a înregistrat din oficiu, cu încălcarea prevederilor art.22 al.3 raportat la art.21 lit. f şi ale art.7 al.1 şi 2 din Legea 26/1990, menţiunea că societatea respectivă se află în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului conform Legii 64/1195 – procedură deschisă prin sentinţa civilă nr.226/2003 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul 5/F/2003 al acestei instanţe, deşi potrivit art.22 al.3 din lege nu pot fi menţionate din oficiu decât faptele şi actele prevăzute de art.21 lit d, e şi g din acest act normativ, iar deschiderea procedurii falimentului nu face parte din această categorie şi nici nu s-a dispus prin hotărârea judecătorească respectivă înregistrarea vreunei menţiuni în Registrul Comerţului.

Au mai arătat reclamanţii că cererea introductivă formulată în cadrul dosarului 5/F/2003, este lovită de nulitate absolută întrucât s-a menţionat în mod greşit că S.C. E S S.R.L. ar fi înmatriculată sub nr.J __/__/___ şi ar avea sediul în Călăraşi, ___, deoarece la numărul de înmatriculare respectiv figurează o cu totul altă societate (S.C. C LTD S.R.L. Călăraşi) iar potrivit unei hotărâri a Consiliului Local Călăraşi în municipiul Călăraşi nu există un bloc de locuinţe C3 astfel încât în aceste condiţii şi sentinţa civilă 226/2003 este lovită de nulitate absolută şi nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, cu atât mai puţin să fie menţionată în Registrul Comerţului, solicitând nulitatea absolută a înregistrării din oficiu a deschiderii procedurii falimentului dispusă prin sentinţa civilă menţionată şi restabilirea situaţiei anterioare.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând la dosar întâmpinări depuse de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în dosarele 2245/C/2006, 370/C/2006 ale Tribunalului Călăraşi, adresele nr.46/11.01.2006 şi 8968/2005 emise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, cererea introductivă nr.2511/2003 prin care Bankcoop S.A. Agenţia ___ a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi falimentului împotriva debitoarei S.C. E S S.R.L..

În drept reclamanţii au invocat prevederile art.2 din Decretul 167/1958, art.22 al.1,2,3 raportat la art.21 lit.f şi art.6 din Legea 26/1990.

Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale arătând că în conformitate cu Legea 26/1990 Oficiile Registrului Comerţului nu au şi nu pot avea un interes propriu întrucât au doar calitatea de organ de executare a hotărârilor judecătoreşti asigurând prin înregistrările făcute, opozabilitatea actelor şi faptelor a căror înregistrare a fost dispusă prin încheierile judecătorului delegat sau prin hotărâre judecătorească şi că acest lucru nu presupune participarea sa ca parte în proces ci rezultă ex lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată în fapt următoarele:

Prin acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze reclamanţii L M şi L L – în nume propriu dar şi în calitate de foşti reprezentanţi legali ai S.C. E S S.R.L. Călăraşi (societate radiată în prezent din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului Călăraşi ca urmare a închiderii procedurii falimentului – situaţie ce rezultă din referatul întocmit de grefierul de şedinţă) au solicitat să se constate nulitatea absolută a menţiunii efectuate de Oficiul Registrului Comerţului la data de 19.03.2003 – fără a exista o cerere prealabilă a comerciantului sau a altor persoane interesate – precum că împotriva S.C. E S S.R.L. Călăraşi s-ar fi deschis procedura reorganizării judiciare şi falimentului conform Legii 64/1995 prin sentinţa civilă 226/17.02.2003 a Tribunalului Călăraşi. S-a arătat de reclamanţi că potrivit prevederilor art.22 (3) din Legea 26/1990 (în formularea sa de la data respectivă) nu puteau fi înregistrate din oficiu decât 3 feluri de hotărâri judecătoreşti (privind divorţul comerciantului, privind punerea sa sub interdicţie sau de condamnare a acestuia) nu şi cea prin care se dispune deschiderea procedurii falimentului şi că procedând la înscrierea din oficiu a hotărârii judecătoreşti 226/2003 s-au încălcat dispoziţii legale imperative, sancţiunea operabilă fiind cea a nulităţii absolute a acestor menţiuni.

În raport de finalitatea urmărită de reclamanţi prin acţiunea lor, de dispoziţiile legale din Legea 26/1990 pe care pretind că le-a încălcat pârâtul şi în baza principiului rolului activ al judecătorului consacrat de art.129 C.p.c. instanţa va califica cererea reclamanţilor ca fiind o cerere de radiere a unei menţiuni din registrul comerţului formulată în baza art.25 din Legea 26/1990, înlăturând ca inaplicabile în raport de acest temei, dispoziţiile art.2 din Decretul 167/1958 indicate de către reclamanţi şi aceasta pentru că instanţa este îndreptăţită şi chiar obligată să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.

În raport de acest cadru procesual fixat de reclamanţi şi de temeiul de drept aplicabil acţiunii acestora, tribunalul constată că susţinerile reclamanţilor privind nulitatea absolută a sentinţei civile 226/2003 a Tribunalului Călăraşi de deschiderea a procedurii falimentului nu pot fi analizate în prezenta cauză, în condiţiile în care respectiva hotărâre este irevocabilă şi intrată sub puterea lucrului judecat, criticile respective putând fi invocate numai în căile de atac prevăzute de lege şi nu pe o cale incidentală.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul urmează a o respinge întrucât art.25 al.3 din Legea 26/1990 republicată prevede că asupra cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare tribunalul se pronunţă cu citarea Oficiului Registrului Comerţului şi a comerciantului, deci în conformitate cu această normă procedurală pârâtul Oficiul Registrului Comerţului are calitate procesuală pasivă în cauză.

În raport de aceeaşi reglementare tribunalul constată că reclamanţii au calitate procesuală activă întrucât aceştia atât ca persoane fizice dar şi în calitate de foşti asociaţi şi administratori ai comerciantului S.C. E S S.R.L. s-au considerat prejudiciaţi prin efectuarea în registrul comerţului din oficiu, a menţiunii că societatea comercială menţionată se află în procedura reglementată de Legea 64/1995 în condiţiile în care nu au formulat personal o astfel de cerere adresată Oficiului aşa cum prevede art.22 al (1), (4) din Legea 26/1990.

Analizând însă pe fond cererea reclamanţilor instanţa constată că nu este întemeiată deoarece pentru a putea fi exercitată acţiunea în radiere reglementată de art.25 din Legea 26/1990 este necesar să fie îndeplinite cumulativ, următoarele trei condiţii: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea sau modificarea actului care a stat la baza înregistrării iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.

O atare rezolvare este impusă şi de reglementările de la art.7(1) din Legea 26/1990 potrivit căreia „Instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când a rămas definitivă (în varianta legii valabilă în martie 2003) copii legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni a căror înregistrare este cerută de lege”.

Ca urmare, în ipoteza în care instanţele de judecată nu s-au conformat prevederilor legale menţionate partea prejudiciată printr-o înmatriculare sau menţiune din registrul comerţului are posibilitatea să formuleze acţiunea separată, în radiere, în condiţiile reglementate de art.25 (1) din Legea 26/1990.

În speţă nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei acţiuni în radiere întrucât nu s-au făcut dovezi de către reclamanţi că hotărârea judecătorească de deschidere a procedurii insolvenţei (sentinţa 226/2003 a Tribunalului Călăraşi) ar fi fost desfiinţată printr-o altă hotărâre pronunţată în vreo cale ordinară sau extraordinară de atac iar pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi în mod legal a dispus din oficiu efectuarea menţiunii deschiderii procedurii insolvenţei S.C. E S S.R.L. întrucât atât dispoziţiile speciale cuprinse în Legea 64/1995 (respectiv 581 din forma modificată a legii prin O.G.38/2002) cât şi dispoziţia dată de judecătorul sindic în dispozitivul sentinţei respective (de comunicare a hotărârii respective Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi tocmai în sensul efectuării menţiunilor chiar dacă nu este precizat expres acest lucru) îl obligau în acest sens.

În aceste condiţii, susţinerile reclamanţilor că menţiunea respectivă nu putea fi înscrisă din oficiu în lipsa unei cereri formulate de ei sau de o altă persoană interesată – se întemeiază pe o interpretare trunchiată şi incorectă a dispoziţiilor legale aplicabile, întrucât nu era necesară a astfel de cerere pentru a se înscrie menţiunea respectivă în Registru, simpla comunicare a hotărârii definitive de către instanţa judecătorească conducând la efectuarea din oficiu a menţiunii respective (de deschidere a procedurii insolvenţei).

Pentru aceste considerente tribunalul urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Urmează a respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii L M şi L L în nume personal şi ca reprezentanţi ai S.C. E S S.R.L. Călăraşi în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi reprezentat prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii L M şi L L în nume personal şi ca reprezentanţi ai S.C. E S S.R.L. Călăraşi în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi reprezentat prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Octombrie 2007

Etichete:

COMERCIAL – CLAUZA ATRIBUTIVĂ DE COMPETENŢĂ INSERATĂ ÎN CONTRACTUL PĂRŢILOR

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta SC C SRL împotriva sentinţei civile nr.371/10.02.2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.391/202/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat M. C. pentru recurenta reclamantă SC C SRL în baza delegaţiei pe care o depune la dosar la care se află ataşată chitanţa nr.30/11.03.2009 reprezentând onorariu avocat, lipsind aceasta şi intimata pârâtă SC E. T. SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este timbrat iar intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:

Apărătorul reclamantei depune la dosar chitanţa seria TS5, nr.4663970/11.03.2009 în valoare de 4 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.

Instanţa lasă dosarul la a doua strigare pentru ca avocatul reclamantei să ia la cunoştinţă de întâmpinarea depusă de intimata pârâtă la acest termen de judecată.

Fiind reluată cauza, la apelul nominal făcut în şedinţa publică, s-au prezentat aceleaşi părţi.

Avocat M. C. pentru recurenta reclamantă, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copia extrasului de cont nr.1433/16.02.2009 emis de BRD Groupe Societe Generale din care rezultă că pârâta a trimis o sumă de bani reclamantei, sumă care nu stinge litigiul ci doar reduce cuantumul lor.

Instanţa admite proba cu înscrisuri depuse la acest termen de apărătorul reclamantei şi ia act de depunerea acestora la dosar.

Avocat M. C. pentru reclamantă, având cuvântul, arată că numai are alte cereri de formulat şi probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pentru susţineri pe fond.

Instanţa ia act că numai sunt cereri de formulat şi probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fond.

Apărătorul reclamantei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

In susţinere arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă fără temei legal sau dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii în sensul dispoziţiilor art.304 pct.9 C.p.civ., atunci când a statuat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Galaţi. De asemenea mai arată că instanţa de fond s-a bazat că între cele două contracte există o clauză compromisorie, clauză care indică ca instanţă competentă Tribunalul Galaţi şi nicidecum Judecătoria Galaţi. Cele două contracte s-au încheiat în Călăraşi iar obiectul acestor contracte este reabilitarea reţelelor cu apă a judeţului Călăraşi prin urmare locul introducerii acţiunii este Judecătoria Călăraşi

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

INSTANŢA

Deliberând asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 29.01.2009 sub nr. 391/202/2009, creditoarea S.C. C SR.L., cu sediul în Călăraşi, ___, jud. Călăraşi a chemat în judecată pe debitoarea S.C. E.T.S.A., cu sediul în Galaţi, ___, jud. Galaţi, solicitând emiterea unei somaţii de plată prin care să fie obligată debitoarea, în termen de 15 zile, la plata sumei de 58.165,99 lei cu titlu de garanţie pentru bună executare, a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 15.10.2008 şi până la plata efectivă, precum si a cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt cererea, creditoarea a arătat că în baza a două contracte succesive ( nr. F24/17.03.2006 şi nr. S59/03.05.2007), având ca obiect reabilitarea reţelelor de alimentare cu apă a mun. Călăraşi, a executat în favoarea debitoarei o serie de lucrări.

Prin contractele încheiate, creditoarea a fost obligată la constituirea unei garanţii de bună executare al cărei cuantum a fost stabilită de părţi la 15% din valoarea celor două contracte. Precizează creditoarea că modalitatea de constituire a garanţiei a constat în reţineri succesive din valoarea situaţiilor de plată lunare, scăzându-se din suma datorată procentul de 15% ( pentru primul contract), şi respectiv 10% (pentru cel de-al doilea contract). Potrivit art.11 pct.2 din contract această garanţie urma a fi restituită creditoarei după semnarea de către pârâta debitoare, în calitate de antreprenor, a procesului verbal de recepţie finală.

Deşi părţile au semnat procesul verbal de recepţie finală la data de 15.10.2008, debitoarea a restituit creditoarei numai o parte din garanţie, sub forma unor operaţiuni de compensare, prin livrare de materiale, rămânând o diferenţă de plată de 58,165.99 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 119/2007, art.969 C.civ., art.43 si 46 C.com, art.1 alin 1 pct.1 şi art.10 al 1 pct.4 C.pr.civ.

Debitoarea prin întâmpinare a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi şi argumentând această excepţie, arată că părţile au convenit prin contractele încheiate o competentă teritorială alternativă, stabilind ca eventualele litigii apărute cu ocazia derulării relaţiilor contractuale să fie soluţionate sau prin arbitraj, de către Camera de Comerţ şi Industrie a României si mun. Galaţi, fie de către instanţele judecătoreşti din România-respectiv Tribunalul Galaţi iar pe fondul cauzei apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile OUG nr.119/2007 referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei.

În dovedire propune proba cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp. art.115-118 C.pr.civ., art.242 alin 2 C.pr.civ.

Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi prin sentinţa civilă nr.371/10.02.2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Călăraşi în judecarea somaţiei de plată formulate de creditoarea SC C SRL, cu sediul în Călăraşi, ___, jud. Călăraşi împotriva debitoarei SC E. T. SA, cu sediul în Galaţi, __, jud. Galaţi, excepţie invocată de debitoare şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi căruia i-a trimis dosarul la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, conform art. 10 pct. 4 C.proc.civ. în afară de instanţa domiciliului pârâtului mai este competentă, în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii şi că părţile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială, afară de cazurile de competenţă exclusivă – art. 19 C.proc.civ. şi că prin art.25.2 din contractul încheiat între părţi acestea au avut în vedere inserarea unei clauze atributive de competenţă teritorială indiferent de valoarea preţ ce formează obiectul litigiului întrucât trebuie avută în vedere o interpretare a dispoziţiilor contractului în sensul acordării priorităţii voinţei reale a părţilor şi a producerii unor efecte ale convenţiei în toate ipotezele previzibile.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

Sentinţa este lipsită de temei legal sau dată cu aplicarea greşită a legii întrucât nu există în contract clauză compromisorie în favoarea Judecătoriei Galaţi ci doar a Tribunalului Galaţi şi aceasta nu poate fi extinsă prin interpretare şi altei instanţe decât cele menţionate în contractul părţilor, astfel încât reclamanta nu poate fi privată de dreptul de a alege între instanţele competente alternativ prevăzute în art.10 alin.1 pct. 4 C.p.civ., alegere pe care a făcut-o investind instanţa de la locul naşterii obligaţiei respectiv Judecătoria Călăraşi.

La dosar s-a depus de către intimata pârâtă SC E.T. SA Galaţi întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată în raport de motivele de recurs invocate precum şi din oficiu, tribunalul constată că recursul declarat este fondat.

Astfel, clauza atributivă de competenţă inclusă în contractul părţilor nu poate fi interpretată decât în sensul restrictiv rezultat din acesta respectiv de a fi investită cu soluţionarea litigiului instanţa expres şi explicit prevăzută în această convenţie, respectiv Tribunalul Galaţi nu şi o altă instanţă neprevăzută expres ce ar avea aceeaşi rază de competenţă teritorială(instanţa sediului pârâtei)însă ar avea competentă materială de a soluţiona litigiul intervenit între părţi în raport de valoarea acestuia întrucât clauzei respective din contract îi sunt aplicabile dispoziţiile art.984 C. Civil şi nu cele ale art.977 C. Civil, cum eronat a apreciat instanţa de fond.

În condiţiile expuse clauza respectivă este inoperată dat fiind că valoarea obiectului litigiului este sub 100 000 lei situaţie în care competentă material să soluţioneze litigiul devine judecătoria şi nu tribunalul deci cum în convenţie n-a fost indicată ca fiind competentă exclusiv Judecătoria Galaţi(prin adăugarea explicită a acesteia sau folosirea formulării generice „instanţele judecătoreşti din municipiul Galaţi”) rezultă că reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegere pe care a făcut-o prin introducerea acţiunii la Judecătoria Călăraşi(conform art.1 pct 4 C.p.civ.) astfel încât soluţia admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă la instanţa de fond apare în aceste condiţii ca nelegală.

Pentru aceste considerente tribunalul urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C SRL împotriva sentinţei civile nr.371/2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi pe care o va casa în tot şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.312 C.p.civ. admite recursul declarat de reclamanta SC C SRL împotriva sentinţei civile nr.371/2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi pe care o casează în tot şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Martie 2009.

Etichete:

Fond – Comercial – Deschidere procedura insolventa – Contestatie la deschidere

Dosar nr. 2033/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 275

Şedinţa publică de la 20 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr. 2033/88/2008, reclamantul ……….. a solicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva pârâtei debitoare S.C. ……….. S.R.L. TULCEA.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă şi că aceasta nu i-a plătit drepturile băneşti de la angajare, drepturi în valoare de 14.400 lei.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar Sentinţa civilă nr. 394 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei Tulcea, contract individual de muncă.

La data de 3 septembrie 2008, pârâta S.C. ……….. S.R.L. TULCEA a formulat contestaţie la cererea reclamantului, solicitând respingerea cererii întrucât societatea nu se află în stare de faliment iar salariile au fost plătite mai mult chiar decât i s-ar fi cuvenit.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006, insolvenţa este definită ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, iar insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadenţă nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.

In cauză, reclamantul creditor solicită declanşarea procedurii falimentului societăţii debitoare, invocând neplata drepturilor salariale dar nu a făcut această dovadă a creanţei salariale solicitate iar Sentinţa civilă nr. 394/18 februarie 2008, a Tribunalului Tulcea depusă la dosar în sprijinul cererii formulate nu stabileşte obligaţia pârâtei debitoare de a-i plăti reclamantului vreo sumă de bani cu titlu de salariu neachitat, ci obligă pârâta doar să reconstituie vechimea în muncă aferentă perioadei 2 februarie 2006 – 31 decembrie 2006.

Pentru aceste motive, se va admite contestaţia formulată de debitoare şi se va respinge cererea reclamantului ca nefondată.

Etichete:

Comercial

Dosar nr.2872/88/2008

310/2008-JS ND

R O M A N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SENTINTA CIVILA NR.149

Sedinţa publică din 30 ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 2 decembrie 2008 şi înregistrată sub nr.2872/88/2008, iar la judecătorul sindic sub nr.310/2008, lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă (…) a solicitat în temeiul legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată privind pe debitoarea S.C.”(…).” SRL (…), jud.Tulcea.

In motivarea cererii lichidatorul a arătat că, prin încheierea nr. 1693/21.05.2008 pronunţată de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, a fost admisă cererea formulată de DGFP Tulcea şi a fost dispusă înscrierea în Registrul comerţului a menţiunii privind numirea în calitate de lichidator a Rovi-Now SPRL prin (…).

A mai arătat că, în calitate de lichidator a notificat debitorul la sediul social al acestuia pentru a depune actele constitutive ale societăţii şi documentele financiar-contabile, însă acesta nu s-a prezentat. De asemenea, au fost notificaţi creditorii bugetari : DGFP Tulcea, Primaria şi ITM Tulcea .

Având în vedere că, debitorul nu a depus bilantul contabil conform art.237 alin.(1) lit.b, din L.31/90 republicată, societatea fiind dizolvată de drept potrivit sentinţei civile nr.1417/5.09.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1097/88/2007, că, debitorul prin administrator statutar a dispus de bunurile societăţii ca si cum ar fi bunurile proprii şi nu justifică suma de 15.902,30 lei, solicită deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată faţă de debitoarea S.C.” (…).” SRL (…), jud.Tulcea.

In susţinerea cererii au fost depuse la dosar în copie următoarele acte: încheierea nr.1693/21.05.2008, copie notificări debitoare, creditori bugetari, copie bilanţuri contabile.

Examinând cererea în raport de probele administrate, judecătorul sindic reţine că, din relaţiile comunicate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, rezultă că, prin sentinţa civilă nr.1417/5.09.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1097/88/2007 s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare în temeiul disp.art. 237 alin.(1) lit.b din L.31/90 republicată, iar prin încheierea nr.1693/21.05.2008 pronunţată de judecătorul delegat de la Oficiul registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, a fost numit în calitate de lichidator (…) prin (…).

Având în vedere prevederile art.270 (1) din Legea nr.31/1990 în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei, condiţii în care se va aplica în cauză procedura insolvenţei în formă simplificată conform art.1 alin.2 lit.e din Legea nr.85/2006, procedură prin care debitoarea intră direct în procedura falimentului.

Aşa fiind, urmează a se admite cererea şi a se dispune deschiderea procedurii de insolvenţă în formă simplificată cu privire la debitoarea S.C.”(…).” SRL (…), jud.Tulcea.

Având în vedere ofertele depuse la dosar, precum şi faptul că, în speţă a fost desemnat conform Legii nr.31/90 republicată în calitate de lichidator (…) prin (…), care a desfăşurat activitatea ulterior numirii sale prin încheierea nr.1693/21.05.2008 emisă de ORC Tulcea, în cauză urmează a fi desemnat în calitate de lichidator Cabinet individual de Insolvenţă (…)( divizat din (…) Tulcea), care va exercita atribuţiile prev. de art.24 şi 25 din L.85/2006 şi pe cele care îi vor fi stabilite de Judecătorul sindic, precum şi orice alte atribuţii care îi revin, cu o remuneraţie fixă în cuantum de 2000 lei pentru activitatea premergătoare efectuării lichidării şi o remuneraţie în procent de 5% din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei din recuperarea de creanţe.

In temeiul art.47 alin.4 din lege, se va constata încetarea de drept a dreptului de administrare a debitoarei, urmând a se dispune interzicerea înstrăinărilor de părţi sociale sau de interes ori a acţiunilor deţinute de debitoare, de către administratorii acesteia, fără acordul judecătorului sindic, obligarea debitoarei să pună la dispoziţia lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta, precum şi toate informaţiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; obligarea tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al lichidatorului, obligarea asociaţilor şi administratorilor debitoarei de a depune la dosarul cauzei actele şi informaţiile prev. de art.28 alin.1.

Urmează a se fixa termen pentru depunerea de către lichidator a raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia insolvenţei debitoaei prev. De art.59 alin.1 din lege la data de 27 martie 2009.

Faţă de dispoziţiile art.33 alin.7 din Lg.85/2008 raportat la art.108 şi 109, urmează a dispune ca lichidatorul să notifice conform codului de procedură civilă, intrarea în faliment tuturor creditorilor, debitoarei şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, pentru efectuarea de menţiuni, notificare care va cuprinde şi următoarele termene: termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei la 10 martie 2009 ; termenul de verificare a creanţelor, întocmire afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe la 7 aprilie 2009; termenul de depunere a contestaţiilor la 27 aprilie 2009; termenul de întocmire şi depunere a tabelului definitiv consolidat la 8 mai 2009.

Etichete:

COMERCIAL:Contestaţii formulate de creditori la tabelul preliminar al creanţelor. Admisibilitate

Prin contestaţia la tabelul preliminar de creanţe întocmit de către administratorul judiciar A. C. F., înregistrată la data de 16.11.2010, debitorul SC A. N. P.& D. SRL a contestat modul de înscriere în tabelul preliminar al creanţelor a trei creditori: DGFP Buzău, DGFP Covasna şi SC E. R. SRL pentru următoarele motive:

În ceea ce priveşte creanţa DGFP Buzău, în cuantum de 1.031.781 lei, a solicitat înlăturarea sa ca tardiv depusă deoarece data cu care apare a fi fost înscrisă este de 20.10.2010, în timp ce termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, a fost 19.10.2010.

De asemenea a solicitat modificarea înscrierii în ce priveşte rangul cu care a fost înscrisă această creanţă întrucât doar parte din această creanţă este garantată şi anume suma de 164.751 lei potrivit procesului verbal de sechestru nr. 2915 din 15.07.2010. Garanţia astfel instituită nu se poate extinde decât la accesoriile calculate asupra sumelor înscrise în titlurile executorii menţionate în procesul verbal de sechestru, dar nu poate depăşi valoarea bunului luat în garanţie şi care este, potrivit anexei la acesta de 268.770 lei.

În ceea ce priveşte procesul verbal de sechestru nr. 9581 din 04.06.2009, se arată în continuare că sumele cuprinse în titlurile executorii menţionate în acesta au fost achitate, şi prin urmare efectele acestuia au încetat.

În ce priveşte creanţa DGFP Covasna, în cuantum de 52.204 lei reprezentând impozit pe salarii iulie şi august, se arată că a fost achitată în totalitate, după cum rezultă din OP nr. 360/15.10.2010, ataşat.

Mai mult decât atât, prin cererea nr. 16879/26.10.2010, înregistrată la Tribunalul Buzău în data de 29.10.2010, DGFP Covasna a recunoscut această plată şi a cerut să fie scoasă din tabelul preliminar al creanţelor.

În ce priveşte creanţa SC E. R. SRL, în cuantum de 428.801,55 lei, a solicitat modificarea înscrierii în tabel în sensul ca această sumă să fie înscrisă ca şi creanţă chirografară nescadentă, sub condiţie. Arată că la data deschiderii procedurii, pentru această sumă au fost înmânate creditoarei un număr de 11 BO având scadenţe cuprinse în intervalul 22.10.2010- 29.11.2010, iar la data formulării contestaţiei au fost deja încasate 7 bilete la ordin însumând 271.662,61 lei.

Se solicită admiterea contestaţiei şi modificarea în consecinţă a tabelului preliminar al creanţelor în privinţa celor 3 creditori.

În susţinerea contestaţiei au fost depuse înscrisuri: procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 2915 din 15.07.2010, biletul la ordin OTPV3AA 0297648, OTPV3AA 0297649, OTPV3AA 0297650, OTPV3AA 0281770, OTPV3AA 0281771, OTPV3AA 0281774, OTPV3AA 0297651, OTPV3AA 0297652, OTPV3AA 0297697, OTPV3AA 0297698, OTPV3AA 0297699, Ordin de plată nr. 360 din 15.10.2010.

Prin contestaţia înregistrată la data de 10.11.2010, OTP B. R. SA a contestat decizia administratorului judiciar de neînscriere a creanţei sale împotriva SC A. N. P. D. SRL, arătând că temeiul juridic în baza căruia a formulat cererea de înscriere la masa credală este art. 70 coroborat cu art. 64 alin. 4 din legea insolvenţei.

Creanţa solicită a fi înscrisă rezultă din titlurile executorii – contract de credit nr. C11002006000159/2006 şi contractul de cauţiune nr. 227/2008, încheiat pentru garantarea executării obligaţiilor debitoarei principale SC U. E. D. SRL derivat din contractul de credit nr. C11002006000159/2006 şi din actele adiţionale ale acestuia, încheiat între OTP B. R. SA şi SC U. E. D. SRL.

Se solicită admiterea contestaţiei, cu consecinţa înscrierii contestatoarei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei cu o creanţă garantată, certă, lichidă şi sub condiţie în cuantum total de 2.178.797, 98 Euro.

Prin contestaţia înregistrată la data de 04.11.2010, creditoarea SC S. E. P. SRL a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor a întregii sume datorate atât cu titlu de creanţă, cât şi accesorii.

Astfel, se arată că prin acţiunea introductivă suma solicită cu titlu de debit aferent facturilor fiscale depuse în probaţiune la dosarul cauzei era de 694.031,23 lei. Pentru termenul de judecată din data de 08.01.2010 a formulat şi depus la dosarul cauzei o precizare la acţiune, prin care a calculat penalităţile de întârziere până la data de 06.01.2010, în cuantum de 71.877, 25 lei.

Având în vedere prevederile art. 41 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a procedat la recalcularea penalităţilor contractuale, până la data deschiderii procedurii de insolvenţă, respectiv până la data de 14.09.2010.

Se arată că suma totală reprezentând daune interese moratorii este în cuantum de 188.928,54 lei.

Prin raportul lunar nr.3 din 29.11.2010, administratorul judiciar A. C. F. a formulat concluzii la contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor.

În ceea ce priveşte contestaţia debitoarei SC A. N. P. & D. SRL, a solicitat admiterea în parte:

– înscrierea DGFP Buzău în tabelul preliminar cu suma de 164.751 lei creanţa garantată şi 867.030 lei creanţă chirografară,

– respingerea cererii de înlăturare a creanţei DGFP Buzău ca tardiv formulată deoarece aceasta a fost formulată în termen legal,

– admiterea cererii de înlăturare a creanţei DGFP Covasna deoarece aceasta a fost achitată conform adresei nr. 16867/26.10.2010,

– înscrierea creditorului SC E. R. SRL cu suma de 157.138,94 lei, ca urmare a achitării sumei de 271.662.,61 lei.

În ceea ce priveşte contestaţia OTP B. R. SA a solicitat respingerea acesteia întrucât creanţa solicitată a fi înscrisă pe Tabelul Preliminar al Creanţelor nu întruneşte condiţiile necesare pentru a fi declarată valabilă, nefiind certă şi nici exigibilă. Creanţa contestatoarei izvorăşte dintr-un contract de fidejusiune pe care societatea debitoare l-a încheiat în vederea garantării executării unui contract de credit al cărui beneficiar este o altă societate comercială. Creditul principal contractat în baza căruia s-a întocmit contractul de fidejusiune este în prezent în desfăşurare nefiind denunţat de către OTP B. R. SA, iar debitorul principal al acestui contract de credit achită cu regularitate toate ratele lunare stabilite.

În ce priveşte contestaţia SC S. E. P. SRL a solicitat admiterea acesteia deoarece creditorul a formulat o cerere precizatoare anterior pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei în care arată că suma datorată de către debitoare este de 694.031,23 lei.

Prin întâmpinarea formulată, DGFP Buzău a solicitat respingerea contestaţiei formulate de debitor în ceea ce priveşte creanţa sa, motivat de faptul că: cererea de admitere a creanţelor asupra averii debitorului a fost înregistrată la Tribunalul Buzău în data de 19.10.2010, acesta fiind termenul limită stabilit prin sentinţa nr. 870 din 14.09.2010 privind deschiderea procedurii insolvenţei. În susţinerea cererii au fost depuse Titlul executoriu nr. 41381 din 18.10.2010, procesul verbal de sechestru nr. 2915 din 15.07.2010, avizul de înscriere în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare.

Precizează că prin declaraţia de creanţă s-a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 1.031.781 lei astfel: suma de 164.751 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 121 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar diferenţa de 867.038 lei cu rangul stabilit de art. 123 alin. 1 pct. 4 din lege.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 29.11.2010, SC E. R. SRL solicită admiterea şi înregistrarea creanţei sale în valoare de 428.801, 55 lei necontestată sub aspectul cuantumului, ca şi creanţă chirografară nescadentă şi sub condiţie.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de debitoarea A. N. P. & D. SRL , tribunalul constată că este întemeiată în parte.

Astfel, referitor la excepţia de tardivitate a depunerii cererii de creanţă de către creditoarea DGFP Buzău , tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată şi în consecinţă urmează a fi respinsă. În acest sens, instanţa reţine faptul că termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii a fost stabilit la data de 19.10.2010. Cererea de admitere a creanţelor asupra averii debitorului a fost înregistrată la Tribunalul Buzău în data de 19.10.2010 , acesta fiind termenul limită stabilit prin sentinţa nr. 870/14.09.2010 privind deschiderea procedurii insolvenţei, fapt ce rezultă din declaraţia de creanţă cu viza de primire din data de 19.10.2010.

În acest sens instanţa urmează să dispună înscrierea în tabelul creditorilor a creanţei DGFP Buzău cu suma de 164.751 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 121 alin1. pct.2 din Legea 85/2006, iar diferenţa de 867.038 lei cu rangul stabilit de art. 132 alin.1 pct.4 din lege.

În ceea ce priveşte susţinerile debitoarei SC A. – N. P. & D. SRL din contestaţie, referitor la creanţa DGFP Covasna , instanţa consideră că sunt întemeiate , deoarece creanţa în sumă de 52.204 lei reprezentând impozit pe salarii iulie şi august a fost achitată în totalitate, după cum rezultă din OP nr. 360/15.10.2010.

De asemenea, prin adresa nr. 16879/26.10.2010, înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 29.10.2010, DGFP Covasna a recunoscut această plată şi a cerut să fie scoasă din tabelul preliminar al creanţelor.

Faţă de această situaţie, urmează ca instanţa să dispună înlăturarea creanţei DGFP Covasna din tabelul creditorilor deoarece suma a fost achitată.

Referitor la creanţa SC E. R. SRL, tribunalul consideră că susţinerile debitoarei sunt întemeiate deoarece această creanţă în sumă de 428.801,55 lei urmează a fi modificată deoarece la data deschiderii procedurii pentru această sumă au fost înmânate creditoarei un număr de 18 bilete la ordin având scadenţe cuprinse în intervalul 22.10.2010- 29.11.2010, iar la data formulării contestaţiei fuseseră deja încasate 7 bilete la ordin însumând 271.662,61 lei.

În acest sens urmează a se efectua înscrierea în tabelul creditorilor a creditoarei SC E.R.SA cu suma de 157.138,94 lei creanţă chirografară nescadentă sub condiţie.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de OTP B. R. S.A, instanta constată că acesta este întemeiată .

Creanţa solicită a fi înscrisă rezultă din titlurile executorii – contract de credit nr. C11002006000159/2006 şi contractul de cauţiune nr. 227/2008, încheiat pentru garantarea executării obligaţiilor debitoarei principale SC United Euro Distributions SRL derivat din contractul de credit nr. C11002006000159/2006 şi din actele adiţionale ale acestuia, încheiat între OTP B. R. SA şi SC U. E. D. SRL.

Potrivit art. 64.alin. 4 din Legea nr. 85/2006 „Creantele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi îndreptăţite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta Lege”

Art. 70 din Legea nr. 85/2006 prevede ca „O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala pana va fi complet acoperita”.

Fata de cele retinute mai sus ,precum si fata de dispozitiile legale invocate instanta urmeaza sa admita contestatia formulata de OTP B. R. S.A si sa dispuna inscrierea acesteia in tabelul creantelor cu suma de 2.178.798,98 euro , reprezentand creanta garantata nescadenta sub conditie .

Referitor la contestatia creditoare SC S. E. P.SRL instanta considera ca este intemeiata .

SC S. E. P. SRL , prin contestatia formulata , inregistrata la data de 04.11.2010,a solicitat , inscrierea in tabelul preliminar al creantelor a intregii sume datorate atat cu titlul de creanta cat si accesorii .

Prin actiunea introductiva suma solicitata cu titlul de debit , aferent facturilor fiscale depuse in probatiune la dosarul cauzei era de 694.031,23 lei .Pentru termenul de judecata din 08.01.2010 , a formulat si depus la dosarul cauzei o precizare la actiune ,prin care a calculat penalitatile de intarziere pana la data de 06.01.2010 in cuantum de 71.877,25 lei .

Avand in vedere prevederile art.41.al 1si4 din Legea 85/2006 , privind procedura insolventei a procedat la recalcularea penalitatilor contractuale pana la data deschiderii procedurii de insolventa , respectiv , pana la data de 14.09.2010 .

Fata de cele retinute mai sus, prin sentinţa nr. 1270 din 29.11.2010, instanţa a dispus admiterea atât a contestatiei formulata de creditoare SC S. E. SRL în sensul însrierii acesteia în tabelul creditorilor cu suma de 882.959,77 lei reprezentand creanta chirografara constituita din 694.031,23 lei debit aferent facturilor fiscale si suma de 188.924,54 lei daune interese moratorii, cât şi a celorlalte contestaţii menţionate în considerentele prezentei hotărâri.

Etichete:

Comercial. Penalităţi datorate în executarea unui contract comercial de prestări servicii. Contract de cesiune cu titlu de garanţie privind creanţe previzionate. Calitate procesuală activă a cedentului

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 1364/200/2008 din 26.02.2008, reclamanta RAM Buzău a chemat în judecată pe pârâta A.P. P.T.7 nr.2 Buzău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 34.589,22 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza contractului nr. 07-02/septembrie 2002 a livrat pârâtei serviciile stabilite, emiţând facturile de utilităţi corespunzătoare şi cum acestea nu au fost achitate la termenele de scadenţă, s-au înregistrat la perioada 31.05.2004 – 30.04.2007 penalităţi de întârziere în sumă de 34.589,22 lei conform desfăşurătorului ataşat.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă invocând excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, în raport de contractul de cesiune de creanţe (cu titlu de garanţie) nr. 410 din 19.03.2008 pe care l-a încheiat cu cesionarul MKB RB S.A., conform notificării de cesiune nr. 86 din 27.03.2008 (filele 91-92, 93 dosar).

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, învederând că a contractat un credit de la MKB RB S.A., încheindu-se contractul nr. 410/2008 care este un contract de cesiune de creanţă ( cu titlu de vânzare a creanţelor prezente şi viitoare ): filele 97 – 98 dosar.

Prin sentinţa nr. 4807 din 23.09.2008 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, respingându-se acţiunea pin consecinţă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Pentru a hotărî astfel, invocând dispoziţiile art. 969 şi 970 din codul civil, instanţa fondului a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada în sensul că prevederile contractului de cesiune de creanţe (cu titlu de garanţie) nr. 410 din 19.03.2008 încheiat cu MKB RB S.A. au încetat, urmărind prin acţiunea pendinte judecăţii să stingă o creanţă fără acordul scris şi prealabil al cesionarului.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal, conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar in temeiul art.303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat în esenţă că prin notificarea nr. 87/2008 a încunoştiinţat pârâta asupra contractului de cesiune cu titlu de garanţie nr. 410/2008 încheiat cu MKB RB S.A., şi i-a pus în vedere acesteia în calitate de debitor cedat ca toate sumele datorate în derularea contractului nr. 07 – 02/2002, prezente şi viitoare să le achite în contul său pe care l-a deschis la această bancă, rezervându-şi astfel dreptul să-şi exercite în continuare toate drepturile şi obligaţiile ce-i revin din contractul comercial, inclusiv recuperarea restanţelor.

MKB RB S.A a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei – reclamante RAM Buzău, în temeiul art. 51 din Codul de procedură civilă, precizând că cesiunea de creanţă ce face obiectul contractului comercial nr. 07 – 02/septembrie 2002 se referă la garantarea unei linii de credit, în derularea căreia aceasta şi-a achitat punctual toate datoriile.

Prin decizia nr. 171 din 27.02.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a admis recursul ca întemeiat dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.

Hotărând astfel tribunalul a reţinut :

În vederea accesării unui credit în sumă de … lei de la MKB RB S.A., reclamanta a constituit garanţii mobiliare şi imobiliare în favoarea societăţii bancare, între care se regăseşte şi contractul de cesiune ( cu titlu de garanţie) nr. 410 din 19.03.2008.

În contextul expus, reclamanta a emis notificarea nr. 86 din 27.03.2008 prin care a încunoştiinţat-o pe pârâtă în calitate de debitor cedat asupra perfectării contractului de cesiune cu titlu de garanţie, punându-i totodată în vedere ca toate plăţile datorate în executarea contractului comercial nr. 07 -02/septembrie 2002 să le efectueze în contul Iban nr. R061CRDZ 029A 0202 6047 5001 deschis la MKB RB S.A.

Or, în condiţiile în care :

• potrivit prevederilor art. 1 din contractul de cesiune cu titlu de garanţie, acesta vizează creanţe previzionate (determinate în mod expres drept creanţe prezente şi viitoare rezultate din executarea contractului comercial de prestări servicii nr. 07 – 02 /septembrie 2002, în sumă totală de 363.356,74 lei),

• iar conform dispoziţiilor art. 5.1 lit.a) şi e) din acelaşi contract regiei îi revine dreptul de a proteja şi conserva creanţa cesionată,

Tribunalul a reţinut că reclamanta RAM Buzău are calitatea procesuală activă în prezenta cauză al cărei obiect îl constituie recuperarea unei creanţe în sumă de 34.589,22 lei reprezentând penalităţi de întârziere pretins datorate la perioada de 31.05.2004 – 30.04.2007.

Etichete:

COMERCIAL. Acţiune în pretenţii (acordarea de penalităţi de întârziere). Excepţia privind lipsa calităţii procesual pasivă a pârâtei: sucursala societăţii comerciale. Incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin.2 din Codul de procedură civilă

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. 849/277/2007 din 8.05.2007, reclamanta SC M.C. SRL Hărman, judeţul Braşov, a chemat în judecată pe pârâta SC „H” S.A.- Sucursala Siriu, judeţul Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 5.416,41 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că între părţile în proces s-a încheiat contractul nr. 6289 din 9.08.2005, prin care reclamanta s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină lucrarea „reabilitare şi extindere colector canalizare I”, iar pârâta să achite contravaloarea lucrărilor efectuate în termen de 5 zile de la acceptarea situaţiilor lunare de plată.

În baza situaţiei de lucrări – aferentă lunii martie 2006 „ acceptată de pârâtă” a emis factura fiscală nr. 00412114/6.04.2006 în valoare totală de 71.995, din care pârâta a achitat suma de 70.338,08 lei (cu ordine de plată şi prin compensare), iar diferenţa de 1.656,92 lei a achitat-o cu O.P. nr. 1622 din 12.12.2006 (după ce a acţionat-o în judecată pe calea somaţiei de plată).

Consideră că efectuarea plăţii datorate, cu întârziere, o îndreptăţeşte să solicite obligarea pârâtei la plata de penalităţi.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a respectat termenul contractual şi prevederile proiectului, precum şi cerere reconvenţională conform art. 119 Cod procedură civilă, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 lei, în aplicarea prevederilor art. 9.4 din contract (filele 36-37).

La termenul de judecată din 19.09.2008, reclamanta a depus la dosar o notă de precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21.082,82 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi actualizarea acestei sume în raport de rata inflaţiei până la plata integrală a debitului, conform art. 15.2 din contract, revenind astfel asupra primei note depuse la termenul anterior (filele 112-113 dosar).

Conform încheierii de şedinţă din 20.05.2008, cu prilejul dezbaterii cauzei, instanţa fondului a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante SC „H” S.A. – Sucursala Buzău, amânând pronunţarea asupra cauzei la 3.06.2008.

Prin sentinţa nr. 704 din 3.06.2008 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei reclamante, respingând atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională.

Admiţând excepţia lipsei calităţii procesual active a pârâtei-reclamante, instanţa a avut în vedere prevederile art. 41 alin.2 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care a respins cererea reconvenţională.

Respingând cererea principală, instanţa a avut în vedere expertiza contabilă I.N., administrată în cauză, din care rezultă că părţile nu au datorii reciproce.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art. 301 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în temeiul art. 33 Cod procedură civilă.

În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat nepunerea în discuţie dar şi greşita admitere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale a pârâtei în raport de prevederile art. 41 alin.2 Cod procedură civilă, deşi aceasta are organe proprii de conducere; nemotivarea sentinţei conform prevederilor legale în materie; reţinerea greşită a obiectului iniţial al acţiunii şi nemenţionarea notei de precizare a acţiunii în sensul majorării câtimii cererii de restituire a taxei de timbru greşit calculată; injusta apreciere de către instanţă asupra pretinselor datorii reciproce ale părţilor în proces, in raport de obiectivul raportului de expertiză administrat în cauză.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând motivat respingerea recursului declarat de reclamant.

Prin decizia nr. 935 din 28.11.2008 s-a admis recursul declarat de reclamantă, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

1) – Conform art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, „Hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

În cauza dedusă judecăţii, hotărârea atacată a fost motivată la modul general, reţinându-se pur şi simplu că pârâta nu are calitate procesuală şi că părţile nu au datorii reciproce, fără ca instanţa să expună motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în acest sens şi nici considerentele pentru care a înlăturat cererile formulate de părţi, cu precădere reclamanta.

2) – Instanţa fondului s-a aflat într-o gravă confuzie, de neînţeles, şi asupra obiectului iniţial al acţiunii, reţinând că pârâta ar fi fost chemată în judecată pentru neplata unui rest de preţ în sumă de 1.656,92 lei din factura fiscală nr. 00412114 din 6.04.2006.

Or, reclamanta a formulat clar obiectul cererii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 5.416,41 lei – penalităţi datorate pentru achitarea cu întârziere a preţului datorat, din care suma de 1.656,96 lei a fost plătită cu O.P. nr. 1622/12.12.2006, urmare acţionării sale în judecată pe calea somaţiei de plată.

Pe de altă parte, în considerentele sentinţei nu au fost invocate cele două note precizatoare la acţiune, una depusă la termenul din 29.08.2007 şi alta la termenul din 19.09.2007, prin care s-a majorat câtimea cererii la 21.082,82 lei.

3) – Deşi acţiunea a fost introdusă la data de 8.05.2007, după un an de zile pe parcursul căruia s-a efectuat cercetarea judecătorească, administrându-se inclusiv o expertiză contabilă, şi anume la data de 3.06.2008, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante, fără să o pună şi în discuţia reclamantei, în condiţiile în care aceasta a fost activă, depunând cereri şi acte aproape la fiecare termen de judecată.

Mai mult, respingând cererea reconvenţională ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâtei-reclamante, instanţa a pierdut din vedere faptul că sucursala-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cadrul cererii principale, întrucât are organe proprii de conducere, astfel cum se prevede imperativ la art. 41 alin.2 din codul de procedură civilă.

4) – Reţinând că părţile nu au datorii reciproce, în raport de expertiza contabilă administrată în cauză, instanţa s-a aflat de asemenea în eroare, avându-se în vedere că obiectul expertizei viza exclusiv „calcularea despăgubirilor datorate de reclamantă potrivit art. 9.4. din contractul încheiat între părţi”.

5) – Deşi reclamanta a stăruit în mod constant ca instanţa să se pronunţe asupra restituirii taxei judiciare de timbru greşit calculată la 8.266,30 lei în loc de 1.314,51 lei, conform cererii depuse la fila 162, instanţa fondului a omis să se pronunţe în acest sens.

Pe de altă parte, deşi prin cererea depusă la fila 206 dosar, la termenul de judecată din 19.02.2008, reclamanta a solicitat instanţei să pună în vedere pârâtei timbrarea legală a cererii reconvenţionale, în condiţiile în care o astfel de cerere fusese înregistrată şi depusă la dosar încă de la primul termen de judecată: 6.06.2007, instanţa mu a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 146/1997.

Etichete:

COMERCIAL:Contract de vânzare-cumpărare comercial. Incidenţa prevederilor art. 1307 din Codul civil. Sancţiunea actului adiţional la contractul de societate, privind înstrăinarea părţilor sociale între soţi

Contract de vânzare-cumpărare comercial. Incidenţa prevederilor art. 1307 din Codul civil. Sancţiunea actului adiţional la contractul de societate, privind înstrăinarea părţilor sociale între soţi

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1080/114/2007 din 02.02.2007, reclamanta Z.C. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului adiţional la contractul de societate- autentificat sub nr. 894 din 13.05.1997, în contradictor cu pârâta SC „G.C. „SRL Buzău, reprezentată de administratorul Gh.A. .

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că la data încheierii actului adiţional, defunctul Gh.Gh. –fratele său şi pârâta Gh-A. aveau calitatea de soţi, operaţiunea juridică intervenită între aceştia constând în cesionarea capitalului social al societăţii comerciale fiind interzisă de art. 1307 din Codul civil.

Prin sentinţa nr. 593 din 20.03.2007, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de societatea pârâtă, respingându-se acţiunea prin consecinţă.

Soluţia astfel pronunţată a fost menţinută prin decizia nr. 126 din 18.06.2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin decizia nr. 1367 din 08.04.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamantă, dispunându-se casarea deciziei nr. 593/2007 a Curţii de Apel Ploieşti şi a sentinţei nr. 593/2007 a Tribunalului Buzău şi trimiterea cauzei Tribunalului Buzău pentru soluţionarea pe fond a acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut :

Dispoziţiile art. 1307 din Codul civil interzic în general vânzarea între soţi, iar art. 1 din Codul comercial dispune în sensul că: ,, În comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil”.

Nerespectarea interdicţiei cu privire la vânzarea între soţi atrage nulitatea absolută a contractului, anularea putând fi cerută de oricare dintre soţi, de moştenitorii ocrotiţi sau de creditori, fără a fi obligaţi să dovedească fraudarea drepturilor.

Interdicţia de vânzare între soţi prevăzută în art. 1307 din Codul civil este deopotrivă aplicabilă şi contractului de vânzare-cumpărare comercială ( art. 1 din Codul comercial), ,,interdicţia vânzării comerciale între soţi fiind, de asemenea, menită să apere principiul revocabilităţii donaţiilor între soţi şi, totodată, să ocrotească pe moştenitorii şi creditorii soţului vânzător împotriva unor acte frauduloase ale soţilor.

Etichete:

COMERCIAL:Somaţie de plată introdusă sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 119/2007. Necompetenţă teritorială. Excepţie invocată din oficiu de către instanţa judecătoreasacă

Somaţie de plată introdusă sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 119/2007. Necompetenţă teritorială. Excepţie invocată din oficiu de către instanţa judecătoreasacă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 2823/200/2008 din 16.04.2008, creditorul SC „G.P.” SRL Buzău a chemat în judecată pe debitorul SC „H. E.” SRL Bucureşti, solicitând emiterea unei ordonanţe, sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 119/2007, care să conţină somaţia de plată pentru suma de 70.392,12 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, precum şi dobânda legală aferentă.

Prin sentinţa nr. 2777 din 14.05.2008, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu de instanţă, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti ( în a cărei circumscripţie îşi are sediul social debitorul).

Hotărând astfel, instanţa fondului a reţinut în esenţă, în raport de probatoriul administrat în cauză, că prin contractul încheiat între părţi nu s-a precizat locul încheierii actului şi nici nu se prevăd dispoziţii referitoare la locul plăţii sau locul unde a luat naştere obligaţia, astfel că pricinii îi sunt incidente prevederile art. 7 din Codul de procedura civilă, sub aspectul competenţei teritoriale.

Prin decizia nr. 592 din 27.06.2008, pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul declarat de creditor, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

În raport de natura normei încălcate, necompetenţa este absolută ( în cazul în care se încalcă o regulă de competenţă de natură imperativă) şi relativă ( în cazul în care se încalcă o regulă de competenţă de natură dispozitivă).

Din interpretarea prevederilor art. 159 pct. 3 şi ale art. 19 Cod procedură civilă rezultă că în principiu regulile de competenţă teritorială sunt de natură dispozitivă, încălcarea acestora atrăgând necompetenţa relativă a instanţei.

Necompetenţa relativă poate fi invocată numai de către partea în interesul căreia a fost creată, adică, la prima instanţă, de către pârât (art. 158 alin. ultim Cod procedură civilă).

Instanţa nu poate ridica excepţia de necompetenţă relativă, ea putând în exercitarea rolului activ să atragă doar atenţia părţii interesate asupra dreptului ce-l are de a invoca necompetenţa sa. Numai după ce partea interesată şi-a însuşit excepţia , instanţa, îşi va declina competenţa.

Excepţia necompetenţei relative trebuie ridicată prin întimpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare , în cazul în care întimpinarea nu este obligatorie ( art. 136 Cod procedură civilă).

Astfel expuse regulile necompetenţei relative, tribunalul a constatat că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie emiterea unei ordonanţe de plată sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/2007, cererea formulată în acest sens depunându-se la Judecătoria Buzău, competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, conform art. 5 alin. 1 din actul normativ invocat anterior.

Deşi legal citat, debitorul nu s-a înfăţişat în instanţă şi nici nu a formulat întimpinare, deşi îi revenea această obligaţie conform dispoziţiilor art. 7 alin. 4 din O.U.G. nr. 119/2007, astfel încât numai aceasta putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale şi nu instanţa din oficiu.

Potrivit art. 10 pct. 4 din Codul de procedură civilă, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cererile privitoare la obligaţii comerciale mai sunt competente instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.

În ceea ce priveşte dreptul de a alege, art. 12 din Codul de procedură civilă consacră regula în materia competenţei alternative, prevăzând că „ reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă de competente”.

În raport de normele legale invocate anterior , tribunalul a reţinut că în ce priveşte locul încheierii contractului de antrepriză, acesta a fost încheiat prin corespondenţă, astfel cum rezultă neechivoc din scrisoarea de intenţie emisă de debitor în data de 18.12.2007(act nou depus în recurs).

Din scrisoarea menţionată reiese că SC „G. C.” SRL Buzău a trimis SC „H. E.” SRL SRL Bucureşti oferta sa de „executări izolaţii şi montaj suporţi pentru ţevi PE 100”, aceasta făcându-i cunoscută „acceptarea ofertei” şi returnarea de îndată a contractului ce se află la semnat la managerul societăţii. Prin aceeaşi scrisoare s-a solicitat ca „ începând cu data de 18.12.2007 să se procedeze la montarea suporţilor …”.

Având în vedere modalitatea de încheiere a contractului, aceea prin corespondenţă, tribunalul a apreciat că locul încheierii contractului este localitatea în care se află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenţa, doctrina şi practica judiciară în materie fiind constantă sub acest aspect.

În contextul situaţiei în fapt şi în drept expuse, s-a apreciat că instanţa fondului a invocat din oficiu şi a admis în mod greşit excepţia necompetenţei teritoriale, chiar dacă procedura este specială, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 119/2007 nu se prevăd alte dispoziţii, în materie.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro