404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Competenta materiala

Dosar nr.809/179/2008

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr.577/10.09.2008

Prin cererea adresata instantei Primarul orasului Babadag a chemat în judecata pe pârâta C.A., solicitând a fi obligata catre bugetul local al unitatii administrativ teritoriale – oras Babadag , la restituirea sumei de 504 lei reprezentând drepturi speciale acordate nelegal .

În motivarea cererii s-a învederat ca pârâta are calitatea de salariat al Primariei Orasului Babadag, fiind încadrat cu contract individual de munca , iar în virtutea calitatii sale a primit suma pretinsa prin cererea introductiva de instanta .

S-a sustinut ca prin raportul de control intermediar încheiat de controlorii financiari ai Camerei de Conturi Tulcea -Directia de Control Financiar Ulterior, întocmit la data de 30.06.2008, s-a constat ca drepturile acordate personalului contractual din cadrul Primariei orasului Babadag, în perioada anului 2007, în baza contractului colectiv de munca, încheiat la nivel de institutie, sunt plati nelegale, ce au prejudiciat bugetul unitatii administrativ-teritoriale a orasului Babadag .

S-a învederat ca s-a retinut prin raportul de control ca sumele de bani acordate cu titlu de drepturi speciale, reprezentând indemnizatie pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si fonduri pentru procurarea unei tinute decente, constituie plati nelegale si genereaza dobânzi pâna la data recuperarii integrale .

Fata de constatarile Directiei de Control Financiar s-a apreciat ca se impune obligarea salariatilor care au primit aceste sume, ce au fost apreciate ca plati nelegale, la restituirea lor integrala, precum si a dobânzilor aferente calculate pâna la data restituirii sumei încasate necuvenit .

În drept, cererea de chemare în judecata a fost întemeiata pe prevederile art.272 din Legea nr.53/2003, privind Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare si art.62 din Legea nr.215/2001, privind administratia publica locala .

În dovedirea cererii, s-a depus raportul de control intermediar încheiat de Camera de Conturi Tulcea -Directia de Control Financiar Ulterior .

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondata .

În motivarea întâmpinarii a aratat ca în art.31 alin.2 din acordul si contractul colectiv de munca încheiate între Primaria Babadag si Sindicatul „Omega” al Lucratorilor din Administratia Publica se prevede ca salariatilor si functionarilor publici li se acorda lunar, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, iar în art.31 alin.3 se arata ca acestia, beneficiaza de sume pentru achizitionarea tinutei (vestimentatiei) în valoare de 500 lei RON fiecare, pe semestru, conform cerintelor impuse de Codul de conduita al functionarului Public .

S-a sustinut ca aceste acte contractuale au fost aprobate prin Hotarârea nr.146/31.08.2007 a Consiliului Local Babadag, capatând astfel caracter normativ obligatoriu .

S-a mai sustinut ca temeiul acordarii acestor drepturi banesti se regaseste în art.22 alin.1 lit.a,b din H.G. nr.833/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor paritare si încheierea acordurilor colective.

La cererea instantei s-au depus urmatoarele înscrisuri : contractul colectiv de munca, acordul colectiv de munca, hotarârea de aprobare a contractului colectiv de munca, cât si a acordului colectiv de munca si hotarârea Consiliului Local prin care s-a dispus plata sumelor din bugetul local .

Calificând raportul juridic dedus judecatii, instanta retine ca prezentul raport dedus judecatii este un conflict de drepturi derivând din raporturile de munca, în speta pârâta fiind încadrat cu contract individual de munca în cadrul Primariei Orasului Babadag .

Pornind de la aceasta stare de fapt, în speta existând încheiat contract individual de munca, litigiul dedus judecatii se apreciaza ca se circumscrie reglementarilor Codului muncii si ale Legii nr.168/1999 .

Prin urmare, obiectul prezentei actiuni reprezentând un veritabil conflict de drepturi, se circumscrie jurisdictiei muncii, asa cum este reglementata de Codul muncii si de Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor colective de munca .

Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca Judecatoria Babadag este necompetenta în solutionarea prezentei actiuni, competenta apartinând, în conformitate cu disp. art.2 pct.1 lit.c din Cod pr.civila si art.72 din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, Tribunalului .

Ca atare, în temeiul dispozitiilor sus mentionate urmeaza a se declina competenta solutionarii cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea .

Etichete:

Fond – Contencios administrativ – contestaţie la executare- competenţă materială

Dosar nr. 2758/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 174

Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2758/88/2008 contestatoarea ……… a formulat contestaţie, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Tulcea – Serviciul Impozite şi Taxe Locale, împotriva titlului executoriu nr. 119983 din 15.10.2008, a somaţiei de plată nr. 111765 din 15.10.2008 şi a procesului – verbal nr. 111764 din 15.10.2008

În motivare, contestatoarea a făcut o expunere a situaţiei de fapt arătând că deşi şi-a îndeplinit întocmai şi la timp obligaţiile fiscale, înregistrările efectuate de intimată nu au fost corect făcute.

S-a ataşat contestaţiei o serie de înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 29.01.2009 instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea.

Asupra acestei excepţii, instanţa reţine următoarele :

La data de 15.10.2008 intimata Primăria Municipiului Tulcea – Serviciul Impozite şi Taxe Locale a emis titlul executoriu nr. 119983, somaţia nr. 111765 şi procesul-verbal privind calculul majorilor de întârziere nr. 111764 toate privind-o pe contestatoarea ……… şi pe defunctul soţ al acesteia.

Conform art. 169 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului Cod de către organele de executare precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii iar potrivit art. 169 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedura de urgenţă.

Cum în cauză titlul de creanţă a devenit titlu executoriu fiind emisă şi o somaţie către contestatoare şi cum competenţa materială de a soluţiona contestaţia la executare revine judecătoriei, urmează ca instanţa să admită excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Etichete:

Litigii contractuale dintre operator şi utilizator – Competenţă materială

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 779/4.04.2008- CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Litigii contractuale dintre operator şi utilizator – Competenţă materială

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamanta SC „…” SA Tulcea a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând contravaloarea facturilor din perioada ….şi la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a precizat că în baza dispoz. art.51 al.3 din Legea nr.51/2006, privind serviciile comunitare de utilităţi publice, competenţa de soluţionare a litigiilor de natura celui de faţă a fost dată instanţei de contencios administrativ.

Asupra excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea, se reţin următoarele:

Potrivit disp. art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, privind serviciile comunitare de utilităţi publice, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.13/2008, soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă. Cererea se introduce la instanţele de judecată în a cărei competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.

În speţă, obiectul cererii reclamantei, în calitatea sa de prestator de servicii de utilităţi publice, îl constituie neplata contravalorii serviciilor furnizate pârâtei Asociaţia de proprietari nr…, Tulcea, pentru perioada …..2008.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze o astfel de cerere faţă de dispoziţiile legale arătate este Judecătoria Tulcea atât din punct de vedere al competenţei materiale cât şi teritoriale.

Pentru aceste considerente, admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Tulcea. În tem. art.51 al.3 din Legea 51/2006, modificată prin OUG 13/2008 şi art.1 pct.1şi 158 al.3 Cod proc.civilă, se va declina competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Etichete:

Competenta materiala. Litigiu de natura comerciala.

Judecatoria Babadag a respins cererea de ordonanta presedentiala avand ca obiect evacuare, formulata de SC”Sendy Flor”SRL Tulcea ca inadmisibila, apreciind ca, in speta, reclamanta nu a dovedit existenta urgentei si a celorlalte conditii prev.de art. 581 Cod pr.civila.

Recursul declarat de reclamanta a fost admis.

Tribunalul Tulcea a invocat in recurs, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Babadag in solutionarea cererii.

Instanta de recurs a constatat ca se solicita evacuarea unor persoane fizice de catre o societate comerciala care sustine ca este impiedicata sa-si desfasoare activitatea.

Potrivit art. 4 Cod comercial, se socotesc fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul respectiv, iar potrivit art. 46 Cod comercial, daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi in ceea ce priveste acest act, legii comerciale.

Apreciindu-se ca natura litigiului este comerciala, competenta in prima instanta apartinand Tribunalului Tulcea, potrivit disp.art. 2 pct. 1 lit. a Cod pr.civila, recursul a fost admis, hotararea atacata a fost casata, trimitandu-se cauza Tribunalului Tulcea spre competenta solutionare.

(decizia civila nr. 327/14.05.2003

pronuntata de Tribunalul Tulcea)

Etichete:

Competenţa materială privind soluţionarea acţiunilor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public

Pentru judecarea oricăror acţiuni ce au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, art.91/1 din Legea nr.188/1999, stabileşte plenitudinea de competenţă a secţiei de contencios administrativ:

Sentinţa civilă nr.901/D/16.05.2007

Prin cererea înregistrată sub nr.643/110/2007 la Tribunalul Bacău, reclamantul B.V. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata sumelor băneşti reţinute pe nedrept din salarii, reprezentând cote de impozit în cuantum de 40% lunar pentru perioada 2002-2005.

În drept, a fost invocat art.10 din Legea nr.80/1995, art.86 din OG nr.73/1999, OG nr.7/2001 – Legea nr.571/2003, Legea nr.2006/2002.

Verificându-şi din oficiu competenţa materială de a soluţiona prezenta cauză înregistrată la completul de litigii de muncă – instanţa constată că în speţă – competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bacău – având în vedere prevederile Legii nr.188/1999 republicată.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.91/1 al Legii nr.188/1999 introdus prin Legea nr.251/23.06.2006 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres competenţa altor instanţe”.

Analizând întregul text al Legii nr.188/1999 republicat (aşa cum a fost modificat succesiv prin Legea nr.344/2004, OUG nr.92/2004 aprobată cu modificările prin Legea nr.76/2005 cu modificările ulterioare, Legea nr.511/2004 – cu modificările ulterioare, Legea nr.512/2004 cu modificările ulterioare, OUG nr.39/2005 aprobată prin Legea nr.228/2005, OUG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, Legea nr.251/2006 şi în sfârşit Legea nr.442/2006) a constatat că noţiunea de raport de serviciu a funcţionarului public corespunde cu cea de raport de muncă din dreptul muncii – raportul de serviciu acoperind o arie largă de la încheierea, modificarea, executarea şi până la încetarea raporturilor dintre angajat şi angajator.

Un aspect al raportului de serviciu este cel al remunerării muncii funcţionarului public, acordarea primelor şi a eventualelor sporuri şi adaosuri.

Pentru judecarea oricăror acţiuni ce au ca obiect raportul de serviciu în ansamblul său (deci şi pentru aspecte ce ţin de acordarea drepturilor salariale) art.91/1 al Legii nr.188/1999 republicată stabileşte fără echivoc competenţa de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ al tribunalului în primă instanţă – având plenitudine de competenţă.

Dacă ar fi fost altfel – s-ar fi prevăzut expres (conform textului legii) o altă instanţă – dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Dacă până la apariţia Legii nr.251/23.06.2006 era oare cum interpretabil – în sensul că doar litigiile legate de sancţionarea sau încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public era de competenţa instanţei de contencios administrativ – în prezent – textul nr.91/1 nu mai lasă loc la interpretări stabilind în favoarea instanţei de contencios administrativ o competenţă generală de soluţionare a cauzelor ce ţin de raportul de serviciu al funcţionarului public.

Având în vedere principiul conform căruia normele legale privind dispoziţiile procedurale de competenţă sunt de imediată aplicare – nu are relevanţă că raportul juridic în speţă s-ar fi născut înainte de apariţia Legii nr.251/2006.

Etichete:

COMPETENŢA MATERIALĂ ÎN CAZ DE SCHIMBARE A CALITĂŢII INCULPATULUI

Inculpatul F.D.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

În fapt s-a reţinut că la data de 7.X.2005 a condus autoturismul proprietate personală marca Audi 80 cu nr. de înmatriculare NT-03-VLN pe str. George Dăscălescu, în timp ce avea o îmbibaţie alcoolică de 2 g/l alcool pur în sânge.

La data când a săvârşit fapta inculpatul avea calitatea de comisar de poliţie, motiv pentru care a fost sesizată ca primă instanţă Curtea de Apel Bacău în baza art.281pct.1 lit.d C.p.p. şi art.27 alin.3 lit.c din Legea nr.218/2002.

Ulterior, săvârşirii faptei, respectiv la data de 15.X.2005 inculpatul a fost trecut în rezervă, schimbându-şi astfel calitatea.

În raport de această situaţie şi având în vedere faptul că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată nu are legătură cu atribuţiile de serviciu competenţa materială de soluţionare a cauzei revine conform art.25 şi 40 C.p.p. Judecătoriei Piatra Neamţ.

Faţă de cele ce preced s-a dispus în baza art.42 C.p.p. declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Sentinţa penală nr.6 din 7.II.2006.

Etichete:

Competenţa materială în ce priveşte valorificarea activelor bancare preluate de A.V.A.S.

Reclamanta SC V.A. HUSI a formulat contestatie la executare în contradictoriu cu A.V.A.S.

Instanta din oficiu, a constatat necompetenta materiala a instantei si a dispus declinarea solutionarii cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, întrucât art.44 si 45 din OUG 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului prevad ca: „litigiile în legatura cu creantele neperformante preluate la datoria publica, în care AVAS este parte, se solutioneaza cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzator cu disp.c.pr.civ.

Cererile de ori ce natura privind drepturile si obligatiile în legatura cu activele bancare preluate de AVAS , inclusiv cele formulate pentru angajarea raspunderii civile a persoanelor fizice si juridice, altele decât debitorii definiti la art.38, sunt de competenta Curtii de Apel în a carei raza teritoriala se afla sediul sau, dupa caz, domiciliul pârâtului si se judeca de urgenta si cu precadere.”

(sentinta civila 1044/29.09.2008)

Etichete:

Competenţa materială.

Prin sentinţa civilă 3911/2009 Judecătoria Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului. În considerentele hotărârii judecătoria Iaşi a reţinut că cererea reclamantei se circumscrie condiţiilor art.8 legea 554/2004 ceea ce atrage competenţa de soluţionarea a cauzei potrivit art.158 şi art. 159 în favoarea tribunalului deoarece prin acţiunea principală reprezentanţii reclamantei au solicitat în contradictoriu cu pârâta – autoritate a administraţiei publice locale – să procedeze la prelungirea termenului de valabilitate a două contracte de închiriere în legătură cu două spaţii comerciale, în condiţiile în care reprezentanţii acesteia din urmă au refuzat ca în termenul legal de 30 zile să răspundă în vreun fel solicitării reclamantei.
Tribunalul, verificându-şi din oficiu competenţa a înţeles sa invoce si excepţia necompetentei materiale. Instanţa apreciază că excepţia invocata este întemeiată urmând a fi admisa pentru următoarele motive :
Faţă de ordinea de soluţionare a excepţiilor, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, instanţa apreciază că excepţia invocata este întemeiată urmând a fi admisa pentru următoarele motive.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâtei la prelungirea contractelor de închiriere nr.8905/29.03.2004, respectiv nr.2606 din 22.01.2007 privind două spaţii comerciale. Prin urmare obiectul contractului menţionat este un spaţiu care se află în domeniul privat al municipiului Iaşi.
Potrivit art. 2lit c legea 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.
Prin urmare doar contractele ce au ca obiect bunuri aflate în domeniul public, fiind asimilate actelor administrative, pot fi cenzurate de calea contenciosului administrativ, potrivit art 8 din legea 554/2004 cele privind bunuri aflate în domeniul privat, fiind supuse jurisdicţiei de drept comun. Conform art.1 pct. a cod procedura civila judecătoriile judecă in prima instanţă toate procesele si cererile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. Prin urmare competenţa de soluţionarea a cauzei în primă instanţă revine judecătoriei valoarea bunurilor fiind mai mică de 100000 ron
Pe cale de consecinţă, faţă de obiectul cauzei instanţa constată că potrivit art.1 pct 1 c.p.c competenţa de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă Judecătoriei.

Etichete:

Competenţa materială privind soluţionarea acţiunilor având ca obiect constatarea nulitatea absolută parţială a Ordinului emis de Cabinetul Prefectului în temeiul Legii nr.18/1991.

Potrivit art.5(2) din Legea nr.554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru desfiintarea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Sentinta comerciala nr.216/CA din 16.10.2008.

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei, reclamantii B I si B E în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judetului Neamt au solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a Ordinului emis de Cabinetul Prefectului Judetului Neamt la data de 19.06.1995 cu nr.120, în sensul atribuirii catre reclamanti în proprietate si a suprafetei de 1460 mp existenta la data formularii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul art.35 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991.

În motivare reclamantii arata ca în urma cererii reclamantilor li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 790 mp preluata în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974.Pentru diferenta de 1460 mp cumparata de reclamanti la 17.02.1985 de la vânzatorii H. S., G.A. si H. V., cererea reclamantilor a fost respinsa. Potrivit reclamantilor Ordinul emis de Prefect este nelegal întrucât nu indica nici calea de atac si nici timpul de exercitare a acesteia. Prin actiune reclamantii solicita includerea în tabelul anexa al Ordinului 120/19.06.1995 si a diferentei de teren cumparata de reclamanti în anul 1985.

În apararile formulate, pârâtul Prefectul Judetului Neamt a depus întâmpinare invocând exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Neamt-sectia Comerciala si de Contencios Administrativ.

Examinând exceptia invocata instanta a retinut:

Reclamantii ataca un act administrativ emis de Prefect în aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991.

Potrivit art.5(2) din Legea nr.554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru desfiintarea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara.

Cum în cauza pentru desfiintarea actului administrativ emis de pârât se prevede, potrivit Legii nr.18/1991, o alta procedura judiciara, rezulta ca în actuala cauza este înlaturata competenta instantei de contencios administrativ, urmând în baza art.158 Cod procedura civila sa se dispuna declinarea competentei materiale în favoarea judecatoriei.

Etichete:

Competenţă materială având în vedere cuantumul pretenţiilor din cererea principală şi cererile accesorii.

În situatia în care reclamanta formuleaza un capat de cerere principal si unul sau mai multe capete de cerere accesorii, valoarea capatului principal de cerere este cea care determina competenta, iar nu suma valorii tuturor capetelor de cerere.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Sentinta comerciala nr.10/COM din 10.01.2008.

Prin cererile înregistrate initial în dosarele cu numerele 49/321/2006 si 1034/321/2007 pe rolul Judecatoriei Târgu Neamt, conexate prin Încheierea din 28.05.2007 pronuntata în dosarul nr.1034/321/2007, reclamanta SC M T SRL în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI AGAPIA reprezentant de Primar, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 102.500, 00 lei compusa din contravaloare învestitii(lucrari constructii si amenajari) în cuantum de 55.000 lei, 17.000 lei contravaloarea dotari si 30.000 lei daune morale.

În cauza, prin Sentinta civila nr.950 din 28.05.2007 Judecatoria Târgu Neamt a declinat competenta de materiala de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamt.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre Judecatoria Târgu Neamt a retinut cuantumul pretentiilor solicitate superior celui prevazut de art.2 pct.1 Cod procedura civila, sustinând ca este atrasa competenta Tribunalului.

Tribunalul a pus în discutie exceptia de necompetenta materiala.

Reclamanta a reiterat sustinerea referitoare la competenta materiala sustinând ca obiectul cererii de chemare în judecata are o valoare de 102.500, 00 lei.

Examinând competenta materiala, tribunalul a constatat:

Intr-adevar obiectul total al cererii are o valoare de 102.500,00 lei însa obiectul cererilor principale este inferior valoric pragului prevazut de art.2 pct.1 lit.a din Codul de procedura civila.

Astfel, în situatia în care reclamantul formuleaza un capat de cerere principal si unul sau mai multe capete de cerere accesorii, valoarea capatului principal este cea care determina competenta iar nu suma valorii tuturor capetelor de cerere.

In cauza pretentiile referitoare la sumele de 55.000 lei contravaloarea învestitii si 17.000 lei contravaloare dotari reprezinta cereri principale. Cuantumul total al pretentiilor decurgând din capetele de cerere principale este astfel de 72.000 lei.

Suma de 30.000 lei pretinsa cu titlu de daune morale reprezinta o cerere accesorie, cerere care depinde în totalitate de soarta cererilor principale si care potrivit art.17 Cod procedura civila este în caderea instantei competenta sa judece cererea principala(cererile principale).

Motivat de cuantumul pretentiilor din cererile principale inferior pragului prevazut de art.2 Cod procedura civila Tribunalul a sustinut competenta materiala a Judecatoriei, motiv pentru care s-a constatat ivirea conflictului negativ de competenta si s-a sesizat instanta superioara comuna pentru solutionarea acestuia.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro