404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Fond – Conflict de drepturi – spor de solicitare neuropsihică

Dosar nr. 207/88/2009

SENTINTA CIVILA NR. 452

Sedinta publica din data de 18 Martie 2009

Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr.207/2009 …, judecatori în cadrul Judecatoriei Macin, jud.Tulcea, au formulat cerere de chemare în judecata în contradictoriu cu pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Tulcea si Ministerul Economiei si Finantelor, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligati pârâtii de la punctele 1, 2 si 3 la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc si solicitare neuropsihica în procent de 50%, prevazut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculate la salariul de baza brut lunar, pentru perioada 1 ianuarie 2008 si pâna la momentul pronuntarii hotarârii în prezenta cauza, dar si pentru viitor, sume ce urmeaza sa fie actualizate în raport de indicele de inflatie, la momentul platii efective; pârâtul Ministerul Finantelor Publice sa fie obligat sa aloce sumele necesare efectuarii platilor prin includerea în buget a acestor sume, iar Serviciul Contabilitate din cadrul Curtii de Apel Constanta sa fie obligat sa opereze în carnetele de munca ale reclamantilor mentiunile privind sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica în acord cu hotarârea ce se va pronunta în prezenta cauza.

În motivare, reclamantii au aratat ca exercita functia de judecatori la Judecatoria Macin, jud.Tulcea, iar în calitatea lor de magistrati au beneficiat de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, în cuantum de 50% din indemnizatia bruta lunara de încadrare pâna în toamna anului 2000, când acordarea sporului a fost înlaturata prin OG 83/2000.

Au precizat ca, OG 83/2000, a abrogat mai multe legi organice si ordonante de urgenta (legea 92/1992 privind organizarea judecatoreasca, Legea nr.78/2000, privind prevederile, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, OUG nr.24/2000 si Legea nr.50/1996 privind salarizarea magistratilor), încalcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.

Prin raportare la dispozitiile Legii 24/2004 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, norma legala ordinara – Ordonanta nu poate modifica dispozitiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.

Au precizat ca, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere conditiile în care magistratii îsi desfasoara activitatea, caracterizate ca fiind de risc si suprasolicitare neuropsihica, existente în aceeasi forma si astazi. De altfel, dispozitiile art.155, 165, 236, 239 si 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevad obligativitatea acordarii sporurilor.

Au mai precizat ca prin recursul în interesul legii Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat la data de 10 martie 2008 prin Decizia nr.21, în sensul ca, judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr.83/2000 aprobata prin Legea nr.334/2001, deci si pe viitor.

Întrucât interpretarea data de ICCJ prin recursurile în interesul legii este obligatorie pentru toate instantele judecatoresti, solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata.

La data de 4.03.2009, M.F.P. prin DGFP Tulcea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.

S-a mentionat ca, conform dispozitiilor art.35 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finantelor Publice n u poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti alocând prin propria decizie sumele ce fac obiectul cererii de chemare în judecata.

Fata de exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de M.F.P. pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive, instanta retine urmatoarele:

Potrivit disp. art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu întocmeste proiectele legilor bugetare si proiectul bugetelor pe care le dispune la guvern pâna la data de 30 septembrie a fiecarui an.

În acelasi timp, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate institutiile publice din sistemul jurisdictional românesc sunt finantate de la bugetul de stat, aceeasi conditie si posibilitate de finantare fiind cuprinsa si în art.118 din Legea nr. 304/2004.

Pe cale de consecinta urmeaza a respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii.

Examinând cererea în raport de probele administrate în cauza, instanta constata în fapt urmatoarele:

Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti „pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii si personalul auxiliar de specialitate, beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.

Este adevarat ca prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însa procedându-se astfel, au fost încalcate atât normele constitutionale de principiu referitoare la delegarea legislativa cât si dispozitiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonante.

Astfel, potrivit art.108 salin.3 din Constitutie, ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si conditiile prevazute de aceasta.

Ori, prin art.1 pct.Q.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante doar în ceea ce priveste modificarea si completarea legii 50/1996, însa cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr.50/1996.

S-au încalcat astfel disp. art.56 – 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnica legislativa, potrivit cu care modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Asadar, desi prin legea de abilitare nu a fost prevazuta decât posibilitatea modificarii si completarii legii, prin ordonanta emisa în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispozitii ale acesteia.

În alta ordine de idei se retine ca potrivit art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica, solicitat de reclamanta, fiind un drept de creanta este un bun în sensul art.1 din Protocolul aditional nr.1 la CEDO.

Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamantii au fost lipsita de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauza de utilitate publica, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publica a lipsirii magistratilor si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.

Potrivit art.20 alin.2 din Constitutie, daca exista neconcordanta între pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale cu exceptia cazurilor în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Se retine astfel existenta unui conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1997 si art.1 din Protocolul Aditional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urma text legal.

Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a obliga pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Constanta si Tribunalul Tulcea în solidar, sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentând sporul de 50% prev.de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de baza brut lunar, pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 1.03.2009, sume ce urmeaza sa fie actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.

Urmeaza a fi obligat Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile banesti necesare efectuarii platii.

Curtea de Apel Constanta va fi obligata sa opereze în carnetele de munca ale reclamantilor mentiunile privind sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica acordat prin prezenta hotarâre.

În ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata drepturilor banesti reprezentând sporul de 50% prev.de art.47 din Legea nr.50/1996 pentru viitor, instanta urmeaza sa-l respinga ca nefondat, având în vedere ca prin decizia nr.21 I.C.C.J. a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga I.C.C.J.în interpretarea si aplicarea unitara a disp.art.47 din Legea 50/1996, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republic.si a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobata prin Legea nr.334/2001.

Etichete:

Conflict de drepturi

Dosar nr. 2761/88/2008

SENTINTA CIVILA NR.64

Şedinţa publică din 21 Ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2761/88/2008, …. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului …., administrator în cadrul …. din Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să-i permită exercitarea activităţii în cadrul …., respectiv atribuţii de organizare a activităţii hoteliere şi alimentaţie publică din cadrul …., precum şi celelalte activităţi care sunt stipulate în fişa postului.

În motivare, s-a arătat că de la angajarea sa pentru organizarea activităţii în cadrul …., în vederea reclasificării acestuia a fost obstrucţionat de administratorul …. şi nu ui s-a permis să verifice dacă documentele ce trebuie să fie întocmite zilnic sunt realizate corect la recepţie şi bucătărie – magazie, dacă personalul de la bucătărie îndeplineşte condiţiile legale privind instruirea sanitară şi vizele medicale, să verifice starea de curăţenie din camere.

A mai precizat că, de fiecare dată când trebuie să organizeze activitatea hotelieră în vederea cazării participanţilor la diverse activităţi culturale care se desfăşoară în municipiul Tulcea, i se interzice de către domnul …. să discute cu personalul responsabil, cerându-i de fiecare dată să părăsească hotelul.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp.art.261 pct.2 din Codul muncii.

În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei:adresele nr.124/2008, nr.866/2008, cererile înregistrate sub nr.767/2008, nr.124/2008, fişele de post nr.2 şi 3, cerere precizatoare, brevet de turism, certificat de absolvire, stat de funcţii, HG nr.238/2001.

A mai fost depus la dosarul cauzei contractul individual de muncă al reclamantului.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei în data de 7 ianuarie 2009, reclamantul a precizat că temeiul de drept al acţiunii sale îl reprezintă HG nr.238/2001.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului …., instanţa constată următoarele:

Potrivit contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a avut raporturi de muncă cu …..

Art.282 din Codul muncii prevede că „Pot fi părţi în conflictele de muncă:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;

c) sindicatele şi patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.”

Ori, având în vedere că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată împotriva lui …., ce are calitatea de administrator în cadrul …., iar contractul individual de muncă l-a încheiat cu …., în calitate de angajator, instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului …. şi a respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Etichete:

Conflict de drepturi

Dosar nr.2582/88/2007

SENTINTA CIVILA NR. 81

Sedinta publica din data de 23 ianuarie 2009

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr.2582/88/2007, …, reprezentat de Sindicatul Liber „…” a chemat în judecata S.C…. S.A.Tulcea, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate prevazute în CCM pe unitate aplicabile, în Codul muncii si în CCM Unic la Nivel National pe anii 2007 – 2010, astfel;

– Contravaloarea orelor suplimentare, efectuate în perioada 26.05.2006 – 20.07.2007, pentru zilele de sâmbata, duminica si sarbatorile legale si religioase, în cuantum de 75% din salariul de baza pentru perioada 26.05.2006 – 31.12.2006, conform art.120 alin.2 din Codul Muncii si în cuantum de 100% din salariu, conform art.41, alin.3 lit.c) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 – 2010, pentru perioada 01.01.2007 – 20.07.2007, indexate, majorate si reactualizate la data efectuarii platii;

– Sporul pentru exercitarea atributiilor aferente unei alte functii, în cuantum de 30% din salariul functiei de baza, conform art.32 alin.2, din Contractul Colectiv de munca pe unitate nr.282/17.02.2006, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii;

– Plata dubla a programului de munca efectuat în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale si religioase, conform art.137, alin.2, din Codul Muncii, indexata, majorata si reactualizarea la data efectuarii platii;

– Sporul de vechime – în cuantum de 25% din salariul de baza, conform anexei la Contractul Colectiv de Munca pe unitate nr.67/16.01.2004, pentru perioada noiembrie 2004 – septembrie 2005, inclusiv, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii;

– Sporul de fidelitate – în cuantum de 20% din salariul de baza, conform anexei la C.C.M. pe unitate nr.67/16.01.2004 si anexei la C.C.M. pe unitate nr.67/16.01.2004 si anexei la C.C.M. pe unitate nr.282/17.02.2006, începând cu luna noiembrie 2004 si pâna în prezent, reactualizat la data efectuarii platii.

În motivare, reclamantul a aratat ca, în Contractele Colective de munca pe unitate aplicabile pe care le-a mentionat, au fost prevazute o serie de drepturi salariale sub forma de sporuri în diferite procente la salariul de baza, care nu au fost acordate, iar alte drepturi, de asemenea neacordate, nu au fost prevazute în contractele mentionate, dar sunt prevazute în legislatia muncii în vigoare, respectiv Codul Muncii si Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 – 2010, la care s-a facut referire.

Pentru primele trei capete de cerere, reclamantul a precizat ca, începând cu data de 26.05.2006, s-a dispus si a efectuat serviciul de paza la sediul societatii, numai pe timpul noptii, în paralel cu functia sa de baza, activitate pe care a executat-o pâna la data de 20.07.2007.

A mentionat reclamantul ca, desi, în conformitate cu prevederile legale, trebuia sa beneficieze de o serie de drepturi salariale în plus la salariul de baza, pentru aceasta munca suplimentara, conducerea societatii nu a respectat aceste dispozitii ale legii si nici prevederile Contractelor Colective de munca pe unitate, si nu i s-a acordat nimic.

Mai mult, a precizat reclamantul ca, dealtfel chiar în fisa postului pe care a modificat-o si pe care a semnat-o la data de 15.09.2006, este prevazut ca una din obligatiile sale de serviciu este sa asigure serviciul de paza la sediul societatii, obligatie la care nu s-a opus în nici un fel si pe care a executat-o cum a putut mai bine.

În ceea ce priveste celelalte doua capete de cerere a aratat reclamantul ca sunt prevazute, în mod expres în anexele la Contractele Colective de munca pe unitate nr.67/16.01.2004 si nr.282/17.02.2006.

A mentionat reclamantul ca, sporul de vechime este prevazut a fi acordat în procent de 25% din salariul de baza, iar sporul de fidelitate este prevazut în procent de 20% din salariul de baza.

Reclamantul a învederat instantei ca motiveaza solicitarea acestor drepturi, respectiv sporul de vechime si sporul de fidelitate, prin faptul ca are o vechime în munca de peste 37 de ani, iar la S.C. … S.A. Tulcea are o vechime neîntrerupta de peste 34 de ani, asa cum reiese din carnetul sau de munca.

În dovedire, reclamantul prin Sindicatul Liber .. a depus la dosar copii xerox dupa urmatoarele înscrisuri: cererea nr…./27.06.2007, cererea nr…./6.08.2007, CCM la Nivel de Unitate nr… din 19.01.2007, CCM la Nivel de Unitate nr…./17.02.2006, extras din carnetul sau de munca, fisa postului nr…./15.09.2006, contract individual de munca nr…./19.06.2001.

În aparare, pârâta a depus la dosar copii xerox dupa urmatoarele înscrisuri: state de plata aferente perioadei iulie 2006 – iulie 2007, CCM la nivel de societate nr…./17.02.2006.

De asemenea, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a aratat, cu privire la capetele 1 si 3 ale cererii de chemare în judecata ca, activitatea salariala a petentului s-a derulat în limitele programului sau de munca, asa cum a fost acesta stabilit prin contractul individual de munca.

S-a mentionat ca, fiecare ora de pontaj a petentului (inclusiv orele suplimentare si zilele de sarbatoare legala), în perioada 26.05.2006-31.12.2006, a fost contorizata si platita acestuia conform grilei sale de salarizare, la data formularii prezentei întâmpinari nefiind înregistrat nici un drept salarial restant al pârâtei fata de petent.

Referitor la capatul 2 al cererii de chemare în judecata, pârâta a aratat ca petentul nu a exercitat niciodata, în acelasi timp, atributiile specifice a doua functii. Activitatea de paza pe care o reclama reprezenta una dintre sarcinile specifice functiei sale, aceasta fiind înscrisa în fisa postului sau (asa cum de altfel, recunoaste si petentul în cuprinsul cererii de chemare în judecata).

Cu privire la capetele 4 si 5 ale cererii de chemare în judecata, a aratat pârâta ca, în masura în care o expertiza va constata ca, într-adevar, sunt înregistrate restante fata de petent,în ceea ce priveste sporurile de vechime sau fidelitate, este de acord sa le achite integral.

La data de 8 febr.2008, reclamantul, prin Sindicatul Liber „…” a depus la dosar un punct de vedere prin care a aratat ca, sustinerea pârâtei cum ca orele suplimentare si zilele de sarbatoare au fost contorizate si platite în cadrul „grilei sale de salarizare” reprezinta o explicatie pe cât de nelegala pe atât de lipsita de sens.

În ceea ce priveste aspectul ca ar confirma prin semnatura sa de pe statul de plata ca i s-au achitat toate drepturile salariale cuvenite, sustine reclamantul ca, acest lucru reprezinta de asemenea un non sens, având în vedere simplul fapt ca însasi pârâta nu poate face dovada ca i le-a achitat.

S-a mentionat ca este indubitabil faptul ca a executat în cadrul societatii si o alta functie decât cea de baza, având în vedere în principal doua aspecte: conform fisei postului, Contractului Individual de Munca si pregatirii sale, dedusa din carnetul sau de munca, depuse la dosarul cauzei a îndeplinit functia de conducator auto (sofer).

S-a aratat ca în cerintele postului de sofer nu intra si efectuarea serviciului de paza la sediul societatii.

S-a precizat ca, în cadrul sarcinilor aferente functiei de sofer sunt precizate un numar de atributii si obligatii pe care … trebuie sa le respecte, obligatii ce tin într-adevar strict de meseria pe care, de altfel, a si fost angajat, însa, în josul paginii, este strecurata si o alta obligatie de serviciu, care nu are efectiv nici o legatura cu natura functiei sale de baza si anume „executa serviciul de paza la sediul societatii”.

În acest sens s-a aratat ca, este total nelegal si inadmisibil sa se sustina, asa cum afirma cu pretinsa seriozitate pârâta ca activitatea de paza era una din sarcinile specifice functiei reclamantului.

Reclamantul prin Sindicatul „…” a sustinut ca, a executat serviciul de paza, conform Jurnalelor de evidenta existente la poarta societatii, unde s-au precizat schimburile de tura între salariatii numiti, acesta prestând numai schimbul de noapte, între orele 23,00-07,00, iar sâmbata, duminica si sarbatorile legale si religioase între orele 19,00 si 07,00.

Pentru a mai dovedi o data în plus ca drepturile salariale, sporul de vechime si sporul de fidelitate cuprinse în contractele colective de munca pe unitate aplicabile, respectiv C.C.M. nr…./16.02.2004 si C.C.M. nr…./17.02.2006, sunt certe si neachitate, reclamantul a depus la dosarul cauzei copie de pe Hotarârea nr…./23.10.2007 a Consiliului de Administratie, unde art.1 se precizeaza: „Consiliul de Administratie stabileste ca sporurile restante, respective sporul de vechime si (sporul) de fidelitate, neacordate, dar precizate în anexa la contractul colectiv de munca al societatii, pentru anul 2004, 2005, 2006, sa fie achitate în numerar sau în natura…”

La aceeasi data reclamantul prin Sindicatul Liber … a depus la dosar copii xerox dupa Hot.nr…. din 23.10.2007, precizari, sent.civ.nnr…./21 dec.2005 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dos.nr…./2005, sent.civ.nr…./23 mai 2007, pronuntata de Judecatoria Tulcea în dos.nr…./327/2007, încheierea pronuntata în sedinta Camerei de Consiliu din 6 august 2007 de Judecatoria Tulcea, în dos.nr…./327/2007, decizia civila nr…./8 oct.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dos.nr…./327/2007.

La dosar, pârâta a mai depus adresa din data de 20.02.2008.

La termenul din data de 5.03.2008, reclamantul prin Sindicatul Liber … a formulat precizari prin care a aratat ca, obiectul prezentei cauze îl constituie solicitarea unor drepturi salariale neacordate de angajatorul S.C…. S.A. Tulcea atât la concedierea salariatilor cât si în perioada în care acestia au avut calitatea de salariati, caz în care obligatia instantei este doar aceea de a verifica în ce masura angajatorul s-a achitat de sarcinile ce îi reveneau conform legislatiei muncii în vigoare.

De asemenea, la acelasi termen Sindicatul Liber … a depus la dosar tabelul nominal cu membrii de sindicat, fosti si actuali salariati la S.C…. S.A. Tulcea, la data de 21.02.2008.

Reclamantul, reprezentat prin Sindicatul Liber … a depus la dosar copii xerox dupa fisa postului nr…. si statul de plata din data de 30.06.2006, procesele verbale de predare-primire pentru serviciul de paza la sediul S.C…. S.A.

De asemenea, reclamantul prin Sindicatul Liber … a depus la dosar precizari, prin care a precizat ca solicita, în completarea actiunii, obligarea pârâtei la recalcularea si plata în temeiul legii a sporului de vechime începând cu luna octombrie 2005 si pâna la zi si obligarea pârâtei la recalcularea si plata sporului de noapte pentru perioada 26.05.2006 si pâna la zi.

De asemenea, a precizat ca, solicita recalcularea si acordarea acestor drepturi salariale ce i se cuvin, în conformitate cu Contractele colective pe unitate aplicabile, deoarece a constatat din documentele mai sus mentionate ca în unele luni sporul de noapte nu s-a acordat (ex.ianuarie 2007, februarie 2007), iar în unele luni atât sporul de vechime cât si cel de noapte i s-au acordat în cuantum mai mic decât este prevazut de lege (iunie, iulie, august, octombrie, decembrie 2006, ianuarie, februarie 2007, etc.)..

În cauza a fost încuviintata efectuarea unei expertize contabile, al carui raport a fost depus la data de 7 mai 2008.

Fata de raportul de expertiza contabila efectuat în cauza, reclamantul prin Sindicatul Liber … a formulat obiectiuni, acestea fiind admise de instanta si la care expertul a formulat raspuns la data de 5 august 2008, la data de 5 nov.2008 si la data de 16 dec.2008.

În cauza, atât reclamantul cât si pârâta au formulat concluzii scrise.

Examinând actiunea raportat la probatoriul administrat în cauza, instanta urmeaza a retine urmatoarele:

Asa dupa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar (extras carnet de munca; fisa postului; contract individual de munca si state de plata) între parti exista raporturi de munca.

Cu privire la primul capat de cerere, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada 26.05.2006 – 20.07.2007, pentru zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale si religioase, în cuantum de 75% din salariul de baza pentru perioada 26.05.2006 – 31.12.2006, conform art.120 al.2 din Codul Muncii si în cuantum de 100% din salariu, conform art.41 al.3 lit.c din CCM Unic la nivel national pe anii 2007 – 2010, pentru perioada 01.01.2007 – 20.07.2007, indexate, majorate si reactualizate la data efectuarii platii, instanta va retine urmatoarele:

Asa dupa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat în cauza, pentru orele suplimentare lucrate de reclamant în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale si religioase, în perioada 26.05.2006 – 20.07.2007 reclamantul era îndreptatit la a beneficia de drepturi banesti nete în cuantum de 1085 lei, drepturi pe care acesta le-a si încasat dupa cum rezulta din statul de plata aflat la dosar la fila 157 si pentru care a si semnat de primire.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere prin care reclamantul a solicitat sporul pentru exercitarea atributiilor aferente unei alte functii, în cuantum de 30% din salariul functiei de baza, conform art.32 al.2 din CCM pe unitate nr…./17.02.2006, indexat, majorat si reactualizat la data platii, se vor retine urmatoarele:

Potrivit art.32 al.2 din CCM pe unitate nr…./17.02.2006, invocat prin actiune de reclamant sporul pentru exercitarea atributiunilor unei alte functii, prin cumul, se calculeaza ca procent de 30% din salariul functiei de baza al functiei înlocuite (cea invocata de reclamant fiind aceea de agent de paza) si nu la salariul functiei de baza (aceea de conducator auto), asa cum a solicitat reclamantul prin obiectiunile formulate la raportul de expertiza.

Potrivit raportului de expertiza întocmit în cauza, la sediul pârâtei nu exista documente legal întocmite în care sa se specifice functia înlocuita de reclamant.

Asa dupa cum rezulta din fisa postului aflata la dosar, reclamantul avea stabilita ca sarcina de serviciu efectuarea serviciului de paza la sediul societatii, acesta prestând în mod efectiv aceasta activitate, asa dupa cum rezulta din foile de prezenta si din registrele de serviciu ale agentilor de paza.

Din foile de prezenta se retine ca, timpul mediu efectiv lucrat de catre reclamant la societatea pârâta a fost de 8 ore pe zi, în principal; pentru zilele în care s-a înregistrat maxim 12 ore lucrate pe zi, pentru diferenta de 4 ore lucrate au fost acordate sporurile cuvenite (ore suplimentare, ore de noapte, ore lucrate sâmbata, duminica, sarbatori legale si religioase) sau a beneficiat de tura libera platita, asa dupa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar si din raportul de expertiza efectuat în cauza.

Daca serviciul de paza s-ar fi efectuat dupa ce ziua îsi îndeplinea serviciul functiei de baza (conducator auto), asa dupa cum sustine reclamantul, reflectarea acestor activitati în foile de prezenta ar fi trebuit sa fie zilnic de 8 ore (timp de munca în calitate de conducator auto), continuat cu 12 ore (timp de munca în calitate de agent de paza).

Ori, o astfel de evidenta nu se regaseste în nici un document tehnic – operativ si contabil aflat la dosarul cauzei, ori la sediul societatii pârâte, asa dupa cum se precizeaza si în raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza efectuat în cauza, practic neexistând nici un document care sa certifice prezenta reclamantului într-o astfel de schema de lucru, respectiv cu prestarea a doua functii în paralel, în cadrul aceluiasi program zilnic de munca.

De asemenea, atât din raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza, cât si din foile colective de prezenta aflate la dosar, rezulta cu certitudine ca, nu exista zile în care perioada lucrata de reclamant ca sofer sa coincida cu atributiuni de paznic, constatându-se ca acesta, a efectuat în timpul normal de lucru ori atributiuni de sofer, ori atributiuni de paznic.

Astfel, asa dupa cum rezulta din raportul de expertiza contabila si din documentele justificative aflate la dosar, foi parcurs auto, registru serviciu de paza, foi de pontaj, în perioadele în care timpul normal de lucru al reclamantului nu era ocupat cu sarcinile principale ale functiei de baza,aceea de conducator auto, pentru a realiza minimul de ore lucrate, cuvenite pentru plata salariului de încadrare, pârâta a inclus pe reclamant în schema de program a agentilor de paza, în baza atributiunilor secundare, stabilite în fisa postului.

În consecinta, instanta retine ca reclamantul nu a îndeplinit doua functii, care sa îi dea dreptul la acordarea sporului pentru exercitarea atributiunilor aferente unei alte functii, în cuantum de 30% din salariul functiei de baza prevazut de art.32 al.2 din CCM pe unitate nr…./17.02.2006, nefacându-se nici dovada încheierii unui act aditional între parti prin care sa fi convenit cu pârâta si la îndeplinirea unei alte functii, iar sarcinile efectuate de reclamant sa fie exercitate concomitent.

În ceea ce priveste capatul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata dubla a programului de munca efectuat în zilele de sâmbata, duminica, si sarbatori legale si religioase, în baza art.137 al.2 din Codul muncii, indexate, majorate si reactualizate la data efectuarii platii, instanta constata urmatoarele:

Asa cum rezulta din statul de plata aflat în dosar la fila 157, reclamantul era îndreptatit la plata acestor drepturi salariale, ele fiind în cuantum de 1.171 lei, asa dupa cum s-a stabilit si prin raportul de expertiza efectuat în cauza si pentru care acesta a si semnat de primire pe statul de plata mai sus precizat.

În legatura cu capatul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în cuantum de 25% din salariul de baza, conform anexei la CCM pe unitate nr.67/16.01.2004 pentru perioada noiembrie 2004 – septembrie 2005 inclusiv, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii, instanta va retine urmatoarele:

Potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza, reclamantul era îndreptatit la plata unui spor de vechime pentru perioada noiembrie 2004 – septembrie 2005, în suma neta de 562 lei, drepturi salariale pe care acesta le-a si încasat potrivit statului de plata aflat la fila 157 din dosar si pe care acesta a si semnat de primire.

Cu privire la capatul de cerere prin care reclamantul a solicitat sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de baza conform anexei la CCM pe unitate nr.67/16.01.2004 si anexei la CCM pe unitate nr.282/17.02.2006, începând cu luna noiembrie 2004 si pâna în luna decembrie 2007, indexat, majorat si reactualizat la data efectuarii platii, se constata urmatoarele:

Asa dupa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat în cauza, reclamantul avea dreptul la plata acestor drepturi salariale, acestea fiind în cuantum de 1.532 lei, suma pe care acesta a încasat-o efectiv semnând de primirea sa pe statul de plata aflata la dosar la fila 157.

În legatura cu capatul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea si plata sporului de noapte pentru perioada 26.05.2006 – iulie 2007, se vor retine urmatoarele:

Prin raportul de expertiza efectuat în cauza, s-a stabilit ca, reclamantului i se cuvin drepturi salariale cu titlu de spor pentru lucrul efectuat în timpul noptii în perioada mai 2006 – iulie 2007, în suma neta de 293 lei si pe care acesta a si încasat-o semnând de primire pe statul de plata aflat la fila 157 din dosar.

Instanta retine totodata ca, pentru toate drepturile salariale solicitate de reclamant prin actiune si încasate de acesta, drepturi al caror cuantum a fost redat mai sus, pentru fiecare capat de cerere, reclamantul a semnat pe statul de plata fara obiectiuni.

Instanta constata ca, drepturile salariale încasate de reclamant, asa cum s-au acestea precizat mai sus, raportate la capetele de cerere solicitate prin actiune si prin cererea precizatoare depusa de acesta la data de 6 febr.2008 (fila 77 din dosar) si asa cum au fost ele stabilite prin raportul de expertiza contabila si achitate prin statul de plata aflat la fila 157 din dosar pe care acesta a semnat de primire, au fost în cuantum total de 4643 lei.

Având în vedere ca reclamantul a solicitat indexarea tuturor drepturilor salariale solicitate prin actiune si prin cererea precizatoare, analizând raspunsul la obiectiuni depus de expert la data de 15 dec.2008 (fila 237 din dosar), instanta va retine ca, de fapt cuantumul tuturor drepturilor salariale cuvenite reclamantului: ore suplimentare lucrate în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale si religioase, drepturi salariale pentru programul de munca efectuat în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale si religioase, spor de vechime, spor de fidelitate, drepturi salariale pentru programul de lucru efectuat în timpul noptii, indexat în raport cu indicele preturilor de consum pâna în luna mai 2008 (data efectuarii raportului de expertiza contabila), este de 5.110 lei.

Ori, având în vedere ca reclamantul a încasat drepturile salariale solicitate prin actiune si cererea precizatoare, în cuantum de 4.643 lei, la data de 30.05.2008, în baza statului de plata semnat de acesta, se constata ca pârâta mai datoreaza reclamantului suma de 467 lei, reprezentând diferenta (constând în actualizarea cu inflatia a drepturilor banesti cuvenite) dintre drepturile banesti cuvenite (spor de vechime, spor de fidelitate, sport pentru munca de noapte, c/val. ore suplimentare) si drepturile banesti platite efectiv.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, retinând concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, cât si raspunsurile la obiectiunile formulate la acesta si fata de dispozitiile legale în materie, instanta urmeaza a admite în parte actiunea, obligând pârâta sa plateasca reclamantului suma de 467 lei, reprezentând diferenta (constând în actualizarea cu inflatia a drepturilor banesti cuvenite) dintre drepturile banesti cuvenite (spor de vechime, spor de fidelitate, spor pentru munca de noapte, c/val. ore suplimentare) si drepturile banesti platite efectiv.

Totodata, instanta va respinge capatul de cerere privind acordarea sporului pentru exercitarea unei alte functii, ca nefondat.

Etichete:

Civil, conflict de drepturi-muncă prestată peste norma didactică

Dosar nr. 2520/88/2008 R O M Â N I A TRIBUNALUL TULCEA SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV SENTINTA CIVILA Nr. 2 Şedinţa publică din data de 07 Ianuarie 2009 Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.2520/88/2008, reclamanta ……….. a chemat în judecată pârâtele: INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN TULCEA, CONSILIUL LOCAL SLAVA CERCHEZĂ şi ŞCOALA SLAVA CERCHEZA, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale corespunzătoare celor două ore suplimentare efectuate săptămânal, pe o perioadă de 3 ani anterior formulării prezentei cereri, sume reactualizate cu indicele de inflaţie. Reclamanta a învederat instanţei că, potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic: „Personalul didactic de predare şi instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului”. S-a arătat că art. 2 menţionează că, „prevederile prezentului statut se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar şi de conducere din întregul sistem de învăţământ de stat şi particular, personalului didactic care îndeplineşte funcţii de îndrumare şi de control, precum şi celorlalte categorii de personal didactic nominalizate în statut”, iar art.5 precizează la al.(1) că funcţiile didactice sunt: a)în învăţământul preşcolar: educator/educatoare, institutor/institutoare, b) în învăţământul primar: educator/educatoare, institutor/institutoare, d) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: educator/educatoare,învăţător itinerant, institutor, profesor, profesor itinerant, profesor de educaţie specială, profesor psihopedagog, profesor psiholog şcolar, profesor logoped, maistru instructor, învăţător – educator, profesor – educator. (2) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar, funcţiile didactice sunt: (a) în clasele de copii: educatoare/educator, institutor – educator, învăţător – educator, profesor – educator, profesor logoped, psihopedagog, …………. (f) în unităţile cu activităţi extraşcolare: educator/educatoare, învăţător, institutor, profesor, maistru instructor, antrenor”. Precizează reclamanta că, până în momentul de faţă, prevederile art.45 (1) se aplică, practic, doar profesorilor şi maiştrilor instructori, nu şi educatorilor/institutorilor/învăţătorilor, creându-le un evident prejudiciu şi o situaţie de inferioritate faţă de celelalte cadre didactice de predare din învăţământul preuniversitar. Consideră că din interpretarea textelor de mai sus reiese fără nici un dubiu că art.45 (1) se referă la toate cadrele didactice de predare, deci şi la învăţători/educatori/institutori. În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.45 alin.1 din Legea 128/1997, art.5 al. 1 şi art.283 al. 1 lit. a din Codul Muncii. În dovedire, reclamanta a depus la dosar: planurile – cadru de învăţământ pentru clasele I – II şi III – IV, sentinţa civilă nr. 1542/2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea, extras din Legea nr.128/1997. La data de 31 octombrie 2008 a depus la dosar întâmpinare pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Tulcea, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată. Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că, potrivit art.43 din Statutul personalului didactic Norma didactică de predare – învăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor prevăzute la art.42 alin.(1) lit.a) (activităţi didactice de predare – învăţare, de instruire practică şi de evaluare conform planurilor de învăţământ. S-a arătat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale invocate, norma didactică pentru educatoare, învăţători sau institutori nu se stabileşte la un număr de ore pe săptămână ca în cazul profesorilor ci la nivelul unui post. Prevederea îşi găseşte corespondent în art.42 alin.1 lit. a) din Legea nr.128/1997 care face trimitere la Planul cadru de învăţământ. Învăţătorul/institutorul desfăşoară activitate cu întreaga clasă, de pregătirea căreia răspunde pe parcursul unui ciclu (cls. I – IV) şi pentru care trebuie să asigure o pregătire unitară. Activităţile prevăzute în planul cadru de învăţământ sunt obligatorii pentru învăţător/institutor, reprezentând numărul minim de ore din pregătirea elevilor. S-a menţionat că, în conformitate cu prevederile art.45 (1) din Legea nr.128/1997, privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare şi de instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Precizează pârâtul că norma didactică a reclamantei este stabilită pe posturi şi este compusă dintr-un număr de ore care însă nu este determinat potrivit legii. Este imposibil a se realiza reducerea cu două pre a unei norme didactice despre care nu se cunoaşte câte ore cuprinde. Deoarece activitatea învăţătorilor/educatorilor/institutorilor implică efectuarea de ore diferite (citire, matematică…etc) rezultă că nu se poate vorbi de prestarea unor activităţi didactice de predare – învăţare la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licenţă sau absolvire. Astfel, norma didactică a învăţătorilor/educatorilor/institutorilor este stabilită de lege pe posturi compuse dintr-un număr nedeterminat de ore ce nu pot fi incluse în categoria celor prevăzute de Legea 128/1997. Într-o altă ordine de idei, din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă faptul că, legiuitorul atunci când a dorit să reglementeze ceva a făcut-o în mod explicit. În acest sens consideră pârâtul că dacă s-ar fi avut în vedere o astfel de posibilitate – a reducerii normei didactice de predare cu 2 ore pentru aceste categorii de personal didactic – aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres de lege. Cererea privind „plata drepturilor salariale corespunzătoare celor două ore efectuate săptămânal de educatori, învăţători, institutori peste norma didactică în ultimii trei ani anteriori înregistrării acţiunii”, este neîntemeiată deoarece nu există un drept recunoscut, prevăzut de lege, Legea nr. 128/1997 nefiind modificată în ceea ce priveşte încadrarea acestor cadre didactice. În apărare, pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN a depus la dosar copie după adresa nr. 2285/12.10.2006, iar Şcoala cu clasele I – VIII Slava Cercheză a depus la dosar adresa nr. 879/2008. Analizând cauza, raportat la probatoriul administrat, se vor reţine următoarele: Reclamanta este cadru didactic de predare, cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani şi gradul didactic I. Conform prevederilor art.45 alin.(1)/Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată şi completată, personalul didactic de predare şi de instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, iar potrivit art.43/Legea 128/1997, modificat prin art.1/OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 „norma didactică de predare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă, reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor didactice de predare – învăţare de instruire practică şi de evaluare conform planurilor de învăţământ şi activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică şi activităţii de educaţie complementare procesului de învăţământ şi se stabileşte: a) un post de educatoare/institutoare pentru fiecare grupă de preşcolari sau grupe combinate (…), la grădiniţele cu program prelungit şi la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture, b) un post de învăţător (institutor) pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde se pot constitui clase separate (…). Din interpretarea logică şi sistematică a prevederilor legale mai sus menţionate, rezultă fără echivoc faptul că, toate categoriile de personal didactic de predare, cu o vechime în învăţământ de peste 25 ani şi gradul didactic I beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, textele de lege în discuţie nefăcând nici o distincţie între diferitele categorii de personal didactic de predare îndreptăţit la acordarea beneficiului reglementat la art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Nu există nici o justificare pentru care textul art.45 alin.1 să fie aplicat numai cu privire la profesori, aşa cum susţine pârâtul, câtă vreme acest text se referă la „reducerea normei didactice” iar „norma didactică”, în cazul reclamanţilor (educatori, învăţători sau institutori), este definită în sensul că aceasta cuprinde numărul de ore corespunzătoare activităţilor didactice şi de pregătire aferente (incluse) postului de educator, învăţător sau institutor. În alţi termeni, legiuitorul defineşte norma didactică în cazul acestei categorii de cadre didactice de predare, ca fiind numărul de ore corespunzătoare activităţilor aferente unui post de educatoare, învăţător (institutor), neputând fi primită susţinerea pârâţilor că, în acest caz norma didactică nu poate fi redusă cu două ore. Aceeaşi interpretare se desprinde şi din sistematizarea actului normativ, respectiv din analiza locului pe care îl ocupă în cadrul actului normativ, textul legal în discuţie, art.45 alin.1, care prevede dreptul la reducerea normei didactice fără diminuarea salariului, fiind aşezat după textele de lege care definesc norma didactică şi referindu-se deci la toate aceste definiţii, fără a exclude aplicarea sa în situaţia în care norma didactică este egală cu numărul de ore, corespunzătoare activităţilor aferente posturilor de educatoare, învăţător, institutor. Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa urmează a admite acţiunea şi a obliga pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea, Şcoala Generală Slava Cercheză şi Consiliul Local Slava Cercheză să plătească reclamantei contravaloarea muncii prestate peste norma didactică, respectiv 2 ore săptămânal, corespunzător perioadei octombrie 2005 – octombrie 2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Etichete:

Conflict de drepturi. Conflict de interese. Caracterizarea acţiunii. Consecinţe. Competenţa materială a instanţei de judecată

Prin acţiunea adresată Tribunalului Suceava – Secţia civilă şi înregistrată la data de 8.08.2005, reclamantul Sindicatul „Democrat” din cadrul SC”U.R.B. RULMENŢI SUCEAVA” SA Suceava a chemat în judecată pârâta SC”U.R.B. RULMENŢI SUCEAVA” S.A. Suceava pentru a fi obligată, în cadrul negocierilor salariale la respectarea art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe ramură, constând în salariul minim pe ramură în situaţii excepţionale, pentru activităţi ce necesită o atestare a calificării, în sumă de 396 lei (RON), de la data de 1.03.2005, precum şi la plata de daune în sumă de 4.590 lei (RON)/zi întârziere, de la data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei de a face.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a întreprins diverse acţiuni cu privire la majorarea salariului încă din luna aprilie 2005, iar la data de 25.07.2005, consiliul de administraţie, conform procesului – verbal al şedinţei, a dat un răspuns negativ în ceea ce priveşte majorarea salariului pe baza grilei propuse, respectiv 396 lei (RON) pentru muncitorul calificat şi 330 lei (RON) pentru muncitorul necalificat.

Prin întâmpinare pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că pretenţiile formulate nu se încadrează în prevederile art. 67,68 din Legea nr. 168/1999.

În acest sens, pârâta a arătat că obligarea ei la respectarea art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe ramură echivalează de fapt cu obligarea unităţii la majorarea salariului minim pe unitate la nivelul de 396 lei (RON), iar majorările de salarii, potrivit ar. 1,3,7 din Legea nr. 130/1996, sunt atributul părţilor, instanţa neputând interveni în legea părţilor; că prezentele pretenţii se realizează prin negociere şi nu pot face obiectul unui conflict de drepturi.

Prin sentinţa nr. 795 din 17.10.2005 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, s-a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată, reţinându-se, în esenţă, că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict de interese şi nu a unui conflict de drepturi, conflictele de interese neintrând în competenţa generală de soluţionare a instanţelor de judecată.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe, reclamantul a declarat recurs.

În motivarea acestuia, reclamantul a invocat prevederile art. 5 din Legea nr. 168/1999, cât şi prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 – privind contractul colectiv de muncă.

Prin decizia nr. 106 din 14.02.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul-recurent Sindicatul „D” din cadrul S.C.”U.R.B.” SA Suceava împotriva sentinţei nr. 795 din 17.10.2005 a Tribunalului Suceava – Secţia civilă.

Astfel, este de observat că prin sentinţa recurată, faţă de obiectul cererii reclamantului, anume acela ca pârâta să fie obligată la respectarea art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe ramură, referitor la salariul minim al salariaţilor la nivel de unitate, s-a apreciat că în cauză nu ne aflăm în faţa unui conflict de drepturi de competenţă generală de soluţionare a instanţelor de judecată, ci în faţa unui conflict de interese în sensul prevederilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 168/1999.

În concret, corect s-a apreciat că, în speţă, reclamantul invocă faptul că pârâta, deşi nu a refuzat negocierile colective anuale, care în prezent nu au fost încheiate, nu a fost de acord cu baza de plecare a salariului, de 396 lei (RON) pentru muncitorul calificat şi de 330 lei (RON) pentru muncitorul necalificat, iar, pe cale de consecinţă, aceste pretenţii nu pot face decât obiectul negocierii între reprezentanţii şi cei ai pârâtei, fiind deci în faţa unui conflict de interese şi nu a unui conflict de drepturi.

În cauză, contrar susţinerilor reclamantului din recurs, se constată că nu sunt incidente prevederile art. 5 din Legea nr. 168/1999 şi nici ale art.8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, acestea putând fi eventual invocate într-un conflict de drepturi, dar numai după ce contractul colectiv de muncă anual la nivel de unitate se va fi încheiat.

Etichete:

Conflict de drepturi-muncă prestată peste norma didactică

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2520/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA Nr. 2
Şedinţa publică din data de 07 Ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.2520/88/2008, reclamanta ……….. a chemat în judecată pârâtele: INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN TULCEA, CONSILIUL LOCAL SLAVA CERCHEZĂ şi ŞCOALA SLAVA CERCHEZA, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale corespunzătoare celor două ore suplimentare efectuate săptămânal, pe o perioadă de 3 ani anterior formulării prezentei cereri, sume reactualizate cu indicele de inflaţie.

Reclamanta a învederat instanţei că, potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic:

„Personalul didactic de predare şi instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului”.

S-a arătat că art. 2 menţionează că, „prevederile prezentului statut se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar şi de conducere din întregul sistem de învăţământ de stat şi particular, personalului didactic care îndeplineşte funcţii de îndrumare şi de control, precum şi celorlalte categorii de personal didactic nominalizate în statut”, iar art.5 precizează la al.(1) că funcţiile didactice sunt: a)în învăţământul preşcolar: educator/educatoare, institutor/institutoare, b) în învăţământul primar: educator/educatoare, institutor/institutoare, d) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: educator/educatoare,învăţător itinerant, institutor, profesor, profesor itinerant, profesor de educaţie specială, profesor psihopedagog, profesor psiholog şcolar, profesor logoped, maistru instructor, învăţător – educator, profesor – educator.

(2) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar, funcţiile didactice sunt:

(a) în clasele de copii: educatoare/educator, institutor – educator, învăţător – educator, profesor – educator, profesor logoped, psihopedagog,

………….

(f) în unităţile cu activităţi extraşcolare: educator/educatoare, învăţător, institutor, profesor, maistru instructor, antrenor”.

Precizează reclamanta că, până în momentul de faţă, prevederile art.45 (1) se aplică, practic, doar profesorilor şi maiştrilor instructori, nu şi educatorilor/institutorilor/învăţătorilor, creându-le un evident prejudiciu şi o situaţie de inferioritate faţă de celelalte cadre didactice de predare din învăţământul preuniversitar.

Consideră că din interpretarea textelor de mai sus reiese fără nici un dubiu că art.45 (1) se referă la toate cadrele didactice de predare, deci şi la învăţători/educatori/institutori.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.45 alin.1 din Legea 128/1997, art.5 al. 1 şi art.283 al. 1 lit. a din Codul Muncii.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar: planurile – cadru de învăţământ pentru clasele I – II şi III – IV, sentinţa civilă nr. 1542/2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea, extras din Legea nr.128/1997.

La data de 31 octombrie 2008 a depus la dosar întâmpinare pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Tulcea, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că, potrivit art.43 din Statutul personalului didactic Norma didactică de predare – învăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor prevăzute la art.42 alin.(1) lit.a) (activităţi didactice de predare – învăţare, de instruire practică şi de evaluare conform planurilor de învăţământ.

S-a arătat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale invocate, norma didactică pentru educatoare, învăţători sau institutori nu se stabileşte la un număr de ore pe săptămână ca în cazul profesorilor ci la nivelul unui post. Prevederea îşi găseşte corespondent în art.42 alin.1 lit. a) din Legea nr.128/1997 care face trimitere la Planul cadru de învăţământ. Învăţătorul/institutorul desfăşoară activitate cu întreaga clasă, de pregătirea căreia răspunde pe parcursul unui ciclu (cls. I – IV) şi pentru care trebuie să asigure o pregătire unitară. Activităţile prevăzute în planul cadru de învăţământ sunt obligatorii pentru învăţător/institutor, reprezentând numărul minim de ore din pregătirea elevilor.

S-a menţionat că, în conformitate cu prevederile art.45 (1) din Legea nr.128/1997, privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare şi de instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.

Precizează pârâtul că norma didactică a reclamantei este stabilită pe posturi şi este compusă dintr-un număr de ore care însă nu este determinat potrivit legii. Este imposibil a se realiza reducerea cu două pre a unei norme didactice despre care nu se cunoaşte câte ore cuprinde.

Deoarece activitatea învăţătorilor/educatorilor/institutorilor implică efectuarea de ore diferite (citire, matematică…etc) rezultă că nu se poate vorbi de prestarea unor activităţi didactice de predare – învăţare la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licenţă sau absolvire.

Astfel, norma didactică a învăţătorilor/educatorilor/institutorilor este stabilită de lege pe posturi compuse dintr-un număr nedeterminat de ore ce nu pot fi incluse în categoria celor prevăzute de Legea 128/1997.

Într-o altă ordine de idei, din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă faptul că, legiuitorul atunci când a dorit să reglementeze ceva a făcut-o în mod explicit. În acest sens consideră pârâtul că dacă s-ar fi avut în vedere o astfel de posibilitate – a reducerii normei didactice de predare cu 2 ore pentru aceste categorii de personal didactic – aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres de lege.

Cererea privind „plata drepturilor salariale corespunzătoare celor două ore efectuate săptămânal de educatori, învăţători, institutori peste norma didactică în ultimii trei ani anteriori înregistrării acţiunii”, este neîntemeiată deoarece nu există un drept recunoscut, prevăzut de lege, Legea nr. 128/1997 nefiind modificată în ceea ce priveşte încadrarea acestor cadre didactice.

În apărare, pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN a depus la dosar copie după adresa nr. 2285/12.10.2006, iar Şcoala cu clasele I – VIII Slava Cercheză a depus la dosar adresa nr. 879/2008.

Analizând cauza, raportat la probatoriul administrat, se vor reţine următoarele:

Reclamanta este cadru didactic de predare, cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani şi gradul didactic I.

Conform prevederilor art.45 alin.(1)/Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată şi completată, personalul didactic de predare şi de instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, iar potrivit art.43/Legea 128/1997, modificat prin art.1/OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 „norma didactică de predare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă, reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor didactice de predare – învăţare de instruire practică şi de evaluare conform planurilor de învăţământ şi activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică şi activităţii de educaţie complementare procesului de învăţământ şi se stabileşte:

a) un post de educatoare/institutoare pentru fiecare grupă de preşcolari sau grupe combinate (…), la grădiniţele cu program prelungit şi la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture,

b) un post de învăţător (institutor) pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde se pot constitui clase separate (…).

Din interpretarea logică şi sistematică a prevederilor legale mai sus menţionate, rezultă fără echivoc faptul că, toate categoriile de personal didactic de predare, cu o vechime în învăţământ de peste 25 ani şi gradul didactic I beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, textele de lege în discuţie nefăcând nici o distincţie între diferitele categorii de personal didactic de predare îndreptăţit la acordarea beneficiului reglementat la art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Nu există nici o justificare pentru care textul art.45 alin.1 să fie aplicat numai cu privire la profesori, aşa cum susţine pârâtul, câtă vreme acest text se referă la „reducerea normei didactice” iar „norma didactică”, în cazul reclamanţilor (educatori, învăţători sau institutori), este definită în sensul că aceasta cuprinde numărul de ore corespunzătoare activităţilor didactice şi de pregătire aferente (incluse) postului de educator, învăţător sau institutor.

În alţi termeni, legiuitorul defineşte norma didactică în cazul acestei categorii de cadre didactice de predare, ca fiind numărul de ore corespunzătoare activităţilor aferente unui post de educatoare, învăţător (institutor), neputând fi primită susţinerea pârâţilor că, în acest caz norma didactică nu poate fi redusă cu două ore.

Aceeaşi interpretare se desprinde şi din sistematizarea actului normativ, respectiv din analiza locului pe care îl ocupă în cadrul actului normativ, textul legal în discuţie, art.45 alin.1, care prevede dreptul la reducerea normei didactice fără diminuarea salariului, fiind aşezat după textele de lege care definesc norma didactică şi referindu-se deci la toate aceste definiţii, fără a exclude aplicarea sa în situaţia în care norma didactică este egală cu numărul de ore, corespunzătoare activităţilor aferente posturilor de educatoare, învăţător, institutor.

Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa urmează a admite acţiunea şi a obliga pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea, Şcoala Generală Slava Cercheză şi Consiliul Local Slava Cercheză să plătească reclamantei contravaloarea muncii prestate peste norma didactică, respectiv 2 ore săptămânal, corespunzător perioadei octombrie 2005 – octombrie 2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Etichete: , ,

Conflict de drepturi – contestaţie în anulare

Tribunalul Tulcea
Dosar nr. 2986/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA Nr. 156
Şedinţa publică de la 04 Februarie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea înregistrată sub nr.5382/2006, CN , PN şi PF au chemat în judecată SC „P ” SRL Tulcea, solicitând obligarea pârâtei la refacerea integrală a vechimii în muncă, corespunzător perioadelor lucrate, pentru fiecare reclamant în parte, la plata sumei de 1.000 Ron, cu titlu de daune morale şi 1.000 Ron cu titlu de daune materiale cât şi la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, reclamanţii au solicitat retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii pârâte cât şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de Codul penal, corespunzător infracţiunilor de care aceasta se face vinovată.

În şedinţa din data de 18 octombrie 2006, instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă materială privind soluţionarea cauzei, urmând ca prin sentinţa civilă nr.2851/18.10.2006, să admită excepţia invocată, urmând a declina cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Tulcea.

La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr.486/88/2006,

Prin sentinţa civilă nr.120/19 ianuarie 2007, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului PN ca nefondată, a respins acţiunea formulată de reclamanţii CN şi PN ca nefondată, a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de PF, obligându-i totodată pe reclamanţii CN şi PN la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta SC „P ”SRL.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs contestatorii CN şi PN .

Prin decizia civilă nr.215/CM pronunţată în dosarul nr.486/88/2006 în şedinţa din data de 26 iunie 2007, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis dosarul la Tribunalul Tulcea spre rejudecare, pentru soluţionarea tuturor capetelor de cerere.

La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr.1781/88/2007.

Prin sentinţa civilă nr.2432 pronunţată în dosarul mai sus precizat la data de 20 decembrie 2007, tribunalul Tulcea a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, a anulat acţiunea reclamantului PF, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, a respins acţiunea formulată de reclamantul CN , cu toate capetele de cerere, ca nefondată.

De asemenea, instanţa a luat act de renunţarea reclamantului PN la judecata cauzei şi de renunţarea reclamantului CN la judecata cauzei împotriva I.T.M.Tulcea, obligând reclamanţii CN şi PN la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC „P ” SRL Tulcea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul CN iar Curtea de Apel Constanţa, prin decizia nr.278/CM din 15 aprilie 2008 a respins ca tardiv declarat recursul civil declarat de acesta, obligându-l pe CN la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către SC „P” SRL Tulcea.

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr.2986/88/2008, CN a solicitat rejudecarea dosarului nr.1781/88/2007 şi anularea sentinţei 2432 din 20 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea, aplicarea de măsuri complementare instanţelor care au judecat în dosarul nr.1781/88/2007 şi sistarea titlului judecătoresc dispus de executorul judecătoresc VI în dosarul mai sus precizat.

În şedinţa din data de 7 ianuarie 2009, întrebat fiind, contestatorul a precizat că temeiul acţiunii sale îl constituie art.317 Cod proc.civilă.

Analizând acţiunea, raportat la prevederile legale pe care contestatorul le-a precizat ca fiind temeiul juridic al acesteia şi faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa va reţine următoarele:

Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.317 Cod proc.civilă, potrivit cu care: „(1) Hotărârile IREVOCABILE pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Conform art.319 al.1 Cod proc.civilă : “Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă” .

Faţă de prevederile legale mai sus citate, instanţa constată că în mod greşit contestatorul s-a îndreptat cu contestaţie în anulare la această instanţă, împotriva sentinţei civile nr.2432/20.12.2007, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.278/CM/15.04.2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr.1781/88/2007.

În consecinţă, instanţa urmează a respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă şi în temeiul art.274 al.1 Cod proc.civilă, conform cu care : „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”, urmează a obliga contestatorul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către SC „P ”SRL Tulcea.

Etichete: , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro