Contencios administrativ – Legea 9 din 1998
Dosar nr. 2568/88/2008
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 72
Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2009
Prin cererea înregistrată sub nr.2568/88/15 oct.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamantul …. a contestat decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea proprietăţilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, situaţia de avere imobiliară rurală întocmită de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, declaraţiunea din 4.10.1940 şi contractul de vânzare-cumpărare din 23.10.1936, precizează faptul că, autorul său …. a deţinut 10 ha. teren agricol, o casă cu dependinţe şi 6.000 mp. teren intravilan /curte).
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948, autorul său a primit 10 ha. teren arabil, o casă cu dependinţe la care se adaugă 1500 mp., respectiv 2.000 mp. teren intravilan (curte).
Comisia Jud.pentru aplicarea Legii nr.9/1998, urmare cererii reclamantului a emis hotărârea nr.1010/24.11.2005 care a stabilit că bunurile pentru care trebuie să fie acordate compensaţii sunt următoarele: 0,15 ha. teren arabil şi 1000 mp. teren intravilan, valoarea totală a compensaţiilor fiind de 121.970 lei.
Apreciază reclamantul că, în privinţa stabilirii bunurilor pentru care urmează să-i fie acordate compensaţii băneşti, precum şi în ceea ce priveşte valoarea acestor compensaţii, astfel cum au fort reţinute, susţine că hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este legală şi temeinică.
Ulterior, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a emis decizia nr.1624/18.09.2008 care a invalidat hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998, motivat de faptul că, autorul a deţinut în Bulgaria o singură curte de 6000 mp., urmând a se emite o nouă hotărâre pentru diferenţa de valoare dintre bunurile avute în Cadrilater şi cele primite în România.
Învederează reclamantul faptul că, motivarea pârâtei este ambiguă şi superficială, şi nu justifică invalidarea, nefiind fundamentată pe nici unul din cazurile prevăzute de dispoz.art.351 al.2 lit.a, b, c şi al.3 din HG nrf.1277/2007.
Susţine reclamantul că Hot.nr.1010/24.11.2005 a Comisiei jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este legală şi temeinică, atât sub aspectul bunurilor menţionate pentru care s-a recunoscut dreptul la compensaţii băneşti, cât şi din punct de vedere al cuantumului stabilit, reprezentând diferenţa dintre bunurile menţionate în situaţia de avere imobilă rurală, întocmită de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, declaraţiunea din 4.10.1940, contractul de vânzare-cumpărare din 23.10.1936, şi cele primite în compensare în România prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie: decizia nr.1624/18.09.2008, şi a întemeiat în drept cererea pe dispoz.Legii nr.9/1998 şi HG nr.1277/2007.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea deciziei atacate.
La solicitarea instanţei, pârâta a comunicat instanţei întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud. pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Tulcea, s-a admis cererea reclamantului şi s-a stabilit că valoarea totală a compensaţiilor ce i se cuvin pentru bunurile abandonate statului Bulgar şi dovedite cu înscrisuri este de 121.971 lei reprezentând, 1194 lei compensaţii pentru 0,15 ha. teren arabil şi 120.777 lei compensaţii pentru 1000 mp. teren intravilan.
Prin decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor s-a invalidat această hotărâre motivându-se că autorul a deţinut în Bulgaria o singură curte de 6000 mp., urmând a se emite o nouă hotărâre pentru diferenţa de valoare pentru bunurile avute în Cadrilater şi cele primite în România.
Potrivit prevederilor art.351 al.2 din HG nr.1277/2007 privind modificarea şi completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, procedura de validare constă în verificarea condiţiilor prevăzute de lege referitoare la: calitatea de beneficiar al Legii nr.9/1998, calitatea de moştenitor a solicitantului, existenţa documentelor întocmite şi verificate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, emise de Arhivele Naţionale şi Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situaţia bunurilor pentru care se solicită compensaţii.
Raportat la aceste prevederi legale, se reţine că decizia contestată nr.1624/18.09.2008 este nelegală pentru că, deşi în cauză erau întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de lege pentru acordarea compensaţiilor, s-a hotărât invalidarea hotărârii Comisiei judeţene în totalitate, fără să se motiveze ce a justificat acest lucru.
Prin situaţia bunurilor deţinute de autorul reclamantului în Bulgaria se confirmă că s-a deţinut în proprietate suprafaţa de 10 ha. teren arabil, un imobil locuinţă cu anexe, 4000 şi respectiv 2000 mp. teren ocupat cu viţă de vie.
În urma colonizării, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948, bunicul reclamantului a dobândit suprafaţa de 10 ha. teren arabil, o locuinţă, construcţii anexe şi 3500 mp. teren intravilan.
În consecinţă, rămân în discuţie 1000 mp. teren intravilan şi 0,15 ha. teren arabil pentru care se pune problema acordării de compensaţii băneşti în baza Legii nr.9/1998.
Hotărârea nr.1010/24.11.2005 emisă de Comisia Jud. pentru aplicarea Legii nr.9/1998, este temeinică şi legală, fiind corect adoptată, bunurile pentru care se propune acordarea de despăgubiri reprezentând diferenţa dintre bunurile menţionate în situaţia de avere imobilă rurală, declaraţiunea din 4.10.1940, contractul de vânzare-cumpărare din 1936 şi cele primite în compensare în România prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în anul 1948 cu Statul Român.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite contestaţia şi va anula decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca netemeinică şi nelegală.
Urmează a stabili că reclamantului i se cuvin compensaţii băneşti în valoare totală de 121.970 lei reprezentând 1194 lei compensaţii pentru 0,15 ha. teren arabil şi 120.777 lei compensaţii pentru 1000 mp. teren intravilan.
Etichete: Contencios administrativ - Legea 9 din 1998
Publicat de: 
Categorie: Contencios administrativ – Legea 9 din 1998
Dosar nr. 2251/88/2008
Sentinţa civilă nr. 46
Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2009
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.2251/88/2008, reclamantul …. a chemat în judecată Primăria Comunei Murighiol, judeţul Tulcea prin primar, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta ca, începând cu data de 1 ianuarie 2008, să-l treacă pe reclamant din încadrarea de referent clasa III grad profesional asistent la referent clasa III grad profesional principal şi la plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa de salarizare între cele două încadrări, de la 1 ianuarie 2008, conform preved. art.70 din Legea nr.188/1999 rep.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată sub nr.3896/28 noiembrie 2007 la Primăria comunei Murighiol, a solicitat aprobarea trecerii din cl.III grad profesional asistent la clasa III grad principal, în conformitate cu prev. Legii nr.188/1999 rep.
Întrucât nu a primit răspuns în termenul legal de 30 zile, reclamantul s-a adresat Primăriei comunei Murighiol cu cererea nr.290/1 februarie 2008.
La data de 6 februarie 2008, pârâta a comunicat petentului că urmează să aibă în vedere propunerile şefilor de compartimente cu privire la avansarea în trepte de salarizare după aprobarea bugetului pe anul 2008 a planului de ocupare a funcţiilor publice, organigrama şi ştatul de funcţii pentru aparatul de specialitate al primarului comunei Murighiol.
Reclamantul s-a adresat din nou pârâtei cu cererea nr.2262/6 iunie 2008, atenţionând-o că, de la data înregistrării primei cereri de avansare şi până în prezent au trecut 6 luni, iar solicitarea sa nu a fost rezolvată.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe disp. art.1, al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ şi a Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi a depus înscrisuri.
Pârâta Primăria comunei Murighiol, judeţul Tulcea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, precum şi o serie de înscrisuri.
Ambele părţi au formulat note şi concluzii scrise.
Analizând acţiunea reclamantului, în baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa apreciază că aceasta este nefondată.
Reclamantul …. este încadrat ca funcţionar public la compartimentul de asistenţă socială şi autoritate tutelară din cadrul Primăriei comunei Murighiol, judeţul Tulcea din data de 10 iulie 2003.
Conform dispoziţiilor emise de Primarul localităţii nr.422/27.04.2004, nr.115/11.02.2006 şi nr.17/31.01.2007, reclamantul a fost promovat în diferite trepte de salarizare, de la funcţia de referent debutant până la referent asistent, în conformitate cu disp.art.64 al.1 din Legea nr.188/1991 privind statutul funcţionarilor publici.
Din fişa postului aparţinând petentului, depusă la dosar (fila 35), se constată că, de la data încadrării sale, din 10 iulie 2003, nu au mai fost adăugate alte atribuţii sau responsabilităţi decât cele privind activitatea de asistenţă socială şi autoritate tutelară, stabilite la data angajării.
Prin prezenta acţiune, reclamantul solicită a fi obligată Primăria comunei Murighiol, prin primar, să îi stabilească încadrarea de referent clasa III grad profesional principal şi să-i plătească diferenţa de drepturi salariale corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2008, în baza disp. art.70 din Legea nr.188/1999 rep. privind statutul funcţionarilor publici.
Dispoziţiile legale pe care se întemeiază acţiunea, reglementează sistemul de promovare rapidă în funcţia publică a funcţionarilor publici care au absolvit programe organizate, în condiţiile legii, pentru obţinerea statutului de manager public, sau au promovat concursul prevăzut de disp. art.65 al.3 din lege.
Reclamantul nu se află în nici una dintre aceste situaţii aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, nu a absolvit vreun program organizat pentru obţinerea statutului de manager public şi nici nu a participat sau promovat vreun concurs organizat în vederea promovării rapide în funcţie.
De astfel, pentru a avea posibilitatea de a participa la acest concurs, petentul trebuia să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute la art.70 al.2 din lege, concursul fiind organizat anual, de către Agenţia naţională a funcţionarilor publici şi nu de către primărie, în limita numărului de funcţii publice rezervate promovării rapide.
Deşi, acţiunea reclamantului se întemeiază pe disp. art.70 din legea funcţionarilor publici, care reglementează sistemul de promovare rapidă în funcţie, prin notele scrise petentul face referire la examenul de promovare în grad profesional a funcţionarilor publici, reglementate de disp. art.65 al.1 din lege.
Conform acestuia, examenul de promovare în grad profesional se organizează de autoritatea sau instituţia publică cu avizul Agenţiei naţionale a funcţionarilor publici, în limita funcţiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în funcţiile bugetare alocate.
Din adresa nr.1425603/25.03.2008 (fila 39), rezultă însuşi că Agenţia naţională a funcţionarilor publici nu a avizat Planul de ocupare a funcţiilor publice pe anul 2008 întocmit de pârâtă, iar la data formulării cererilor reclamantului pentru trecerea în grad profesional superior, respectiv 28 noiembrie 2007 şi 1 februarie 2008, nu era aprobat bugetul consiliului local pe anul 2008.
De altfel, pentru a participa la examenul de promovare în grad profesional, petentul trebuia să îndeplinească şi în acest caz, mai multe condiţii, cumulativ, printre acestea fiind şi aceea de vechime de cel puţin 2 ani în treapta de salarizare din care avansează conform disp. art.65 al.2 din lege.
Ori, aşa cum rezultă din dispoziţia nr.17/31 ianuarie 2007, petentul a avansat în ultima treaptă de salarizare la data de 1 ianuarie 2007, astfel încât condiţia minimă de 2 ani vechime în această treaptă se împlinea la 1 ianuarie 2009, iar cererile de promovare au fost adresate primăriei la 28 noiembrie 2008 şi respectiv 6 iunie 2008.
În consecinţă, se reţine că petentul …. poate trece din încadrarea de referent clasa III grad profesional asistent la grad profesional principal numai dacă îndeplineşte condiţiile legale pentru participare şi în urma promovării examenului sau a concursului mai sus menţionate, organizate conform disp. legii funcţionarilor publici.
Faţă de aceste considerente, se vor respinge atât capătul de cerere privind obligarea pârâtului la trecerea reclamantului în grad profesional principal cât şi capătul de cerere privind plata drepturilor salariale corespunzător acestei încadrări, ca nefondate.
