404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi.Invocarea prejudiciului de imagine ca urmare a cererii introductive.

Executarea silită este reglementată ca modalitate de valorificare a unui titlu constatator al unei creanţe, în măsura în care debitorul – ca titlular al obligaţiei – se opune la îndeplinirea ei benevolă.

Prin urmare, creditorul nu poate fi considerat de rea-credinţă în condiţiile în care procedează la urmărire silită în baza unui titlu executor, chiar în condiţiile Legii nr. 64/1995, iar debitorul nu poate invoca un prejudiciu de imagine prin faptul că împotriva sa a fost iniţiată procedura colectivă, dacă nu probează şi plata creanţei sale.

Debitoarea TSM S.R.L. Constanţa a formulat, în condiţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 64/ 1995 republicată, contestaţie faţă de cererea creditoarei S.C. T S.A., de aplicare a prevederilor prezentei legi, în vederea recuperării unei sume stabilite printr-un titlu executor.

S-a susţinut că societatea faţă de care s-a solicitat iniţierea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului nu se află în încetare de plăţi şi că reclamanta este de rea-credinţă, întrucât nu a uzat de căile executării silite, pentru recuperarea creanţei sale.

Debitoarea a pretins, totodată, obligarea reclamantei la plata de daune morale de 15.000.000 lei, impuse – în opinia sa – de atingerea adusă imaginii şi prestigiului comercial al societăţii, prin promovarea unei cereri de faliment.

Aspectele invocate, sub acest aspect, de către debitoare au fost respinse ca nefondate.

Executarea silită este reglementată ca modalitate de valorificare a unui titlu constatator al unei creanţe, doar în măsura în care debitorul – ca titlular al obligaţiei – se opune la îndeplinirea ei benevolă.

Prin urmare, creditorul nu poate fi considerat de rea-credinţă în condiţiile în care deţine un titlu executor şi are la îndemână orice mijloc procedural, reglementat prin norme generale ori cu caracter special, pentru a-l valorifica.

Pe de altă parte, legea reorganizării judiciare şi a falimentului nu instituie, ca o cerinţă prealabilă sesizării instanţei, obligaţia apelării la formalităţile urmăririi silite reglementate de dreptul comun.

Mai mult, promovarea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995 a fost asociată în doctrină cu o formă atipică de executare silită, prevăzută de norme speciale, având ca scop acoperirea datoriilor certe ale debitorului aflat în încetare de plăţi.

Prin urmare, debitoarea nu este îndreptăţită să pretindă creditoarei daune morale, în măsura în care prestigiul unui comerciant se raportează în principal la conduita sa în raporturile juridice şi la capacitatea de a-şi respecta obligaţiile asumate.

(sentinţa civilă nr. 1174 COM/ 4.03.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Irelevanţa unor creanţe proprii.

Starea de încetare de plăţi nu poate fi contestată pe aspectul unei bune derulări a afacerilor debitorului şi pe existenţa unor creanţe de recuperat, de la propriii debitori.

Dezechilibrul intervenit în mod definitiv între disponibilul bănesc şi creanţele exigibile ale debitorului, poate fi combătut doar prin probe care infirmă starea de insolvenţă, fără ca acestea să se refere la sumele pe care debitorul ar fi îndreptăţit să le primească de la terţi.

Reclamanta creditoare a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea sa S.C. BACIO ITALIANO S.R.L. Constanţa, în vederea recuperării unei creanţe în lei şi valută, rezultate din derularea unor raporturi comerciale de transport maritim containerizat.

Debitoarea a contestat, în condiţiile art. 31 al. 3 din Legea nr. 64/1995 republicată, starea de încetare de plăţi, susţinând că are în derulare două contracte cu parteneri externi, precum şi posibilitatea încasării unui cec de cca. 1 mld. lei.

Contestarea stării de încetare de plăţi presupune, în raţiunea textului menţionat, posibilitatea debitorului de a face faţă datoriilor sale cu lichidităţile de care dispune.

Prin urmare, creditoarei care a iniţiat procedura nu-i pot fi opuse propriile creanţe ale debitorului, pentru înlăturarea aspectelor de insolvenţă invocate într-o asemenea acţiune, după cum nu-i sunt opozabile raporturile contractuale ale debitorului său cu terţii.

Având în vedere aceste considerente, contestaţia urmează a fi respinsă, cu consecinţa deschiderii procedurii faţă de această societate.

(sentinţa civilă nr. 1956 COM/ 26.07.2000, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Daune interese pentru întârzierea plăţii. Invocarea prescripţiei extinctive, în cazul prescrierii debitului principal.

Dreptul creditoarei de a formula o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995, în vederea recuperării prejudiciului produs prin neplata la termen a contravalorii mărfii livrate, va fi apreciat ca prescris în condiţiile în care debitul principal nu mai poate fi valorificat, ca efect al intervenţiei prescripţiei extinctive.

Judecătorul sindic a reţinut ca întemeiate susţinerile debitoarei faţă de care s-a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, privind prescrierea dreptului la acţiune al reclamantei–creditoare (în speţă, dreptul de a cere executarea silită).

Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, conform art. 1 din Decretul nr 167/1958, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar cum dreptul creditoarei de a formula o acţiune pentru plata contravalorii mărfii livrate s-a prescris la 20.07.2000, va fi apreciat ca prescris şi dreptul de a pretinde recuperarea diferenţei de curs valutar – cu titlu de daune interese rezultate din acelaşi raport juridic.

(sentinţa civilă nr. 824 COM/ 2.04.2001, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Autoritate de lucru judecat.

Când în cursul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995 se statuează asupra netemeiniciei contestaţiei debitorului, sub aspectul stării de încetare de plăţi, o a doua contestaţie a celui supus acestei proceduri nu va putea fi reanalizată, într-o cerere conexă, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.

Chiar dacă în cea de-a doua cerere nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, puterea de lucru judecat se impune în considerarea faptului că judecătorul a stabilit, cu ocazia soluţionării primei contestaţii, existenţa stării de insolvenţă a comerciantului, pronunţând o hotărâre definitivă asupra acestei situaţii de fapt.

Starea de insolvenţă caracterizează o situaţie obiectivă în care se află debitoarea, nefiind de admis ca ea să se raporteze doar la una dintre creanţele societăţii supuse acestei proceduri.

Judecătorul sindic desemnat în dosarul nr. 2401 COM/1999 al Tribunalului Constanţa a respins, prin sentinţa civilă nr. 2118/ 23.12.1999, contestaţia formulată în condiţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 republicată de către debitorul S.C. RUSSEL S.A. Constanţa şi a dispus, în consecinţă, deschiderea procedurii reorganizării judiciare si a falimentului.

Pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată ulterior, sub nr. 2401COM/2000, cererea altui creditor privind iniţierea procedurii colective faţă de aceeaşi societate.

Fiind sesizate cu cele două cereri, judecătorul sindic a dispus conexarea lor, iar faţă de contestaţia formulată de debitor la cea de-a doua sesizare a instanţei, a invocat autoritatea de lucru judecat.

A fost avută în vedere împrejurarea că prima hotărâre pronunţată asupra contestaţiei a rămas irevocabilă, constatându-se cu putere de lucru judecat că debitoarea este în încetare de plăţi.

S-a reţinut că deşi în cea de-a doua cerere nu se regăseşte tripla identitate cerută de art. 1201 cod civil, în cauză este aplicabilă situaţia reţinută de doctrină conform căreia reclamantului din prima cerere i se poate opune această excepţie de către pârâtul din a două cerere, altul decât cel din primul proces, dacă are aceeaşi situaţie cu aceea a pârâtului iniţial, chiar dacă nu există raporturi de solidaritate sau de indivizibilitate.

Starea de insolvenţă caracterizează o situaţie obiectivă în care se află debitoarea, nefiind de admis ca ea să se raporteze doar la una dintre creanţele societăţii supuse acestei proceduri.

În consecinţă, cea de-a doua contestaţie a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

(sentinţa civilă nr. 2105 COM/ 06.09.2000, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Cerere de repunere în termen.

Nelegala citare şi necomunicarea cererii prin care s-a solicitat deschiderea procedurii colective nu sunt condiţii de admisibilitate a repunerii în termen, în raport de prevederile art. 103 cod proc.civilă. Aceste împrejurări urmau a fi invocate prin promovarea recursului împotriva încheierii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

S.C. CARAIMAN II S.R.L., societate supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 64/ 1995 republicată, a formulat cerere de repunere în termenul legal pentru contestarea stării de încetare de plăţi, motivând–o pe considerentul nelegalei comunicări a acţiunii creditoarei, la un alt sediu decât cel menţionat la registrul comerţului.

Cererea este nefondată.

Potrivit art. 103 cod proc. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Nelegala citare şi comunicare a cererii prin care s-a solicitat deschiderea procedurii colective nu sunt, însă, în accepţiunea textului menţionat, condiţii de admisibilitate a repunerii în termen.

Aceste împrejurări urmau a fi invocate în cursul soluţionării căii de atac a recursului împotriva încheierii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului; ori, în speţă, debitoarea a iniţiat acest demers, fără a formula considerentele recursului declarat, iar încheierea menţionată a rămas irevocabilă pe aceste considerente.

(sentinţa civilă nr. 2189 COM/ 12.09.2000, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Tardivitatea sesizării instanţei. Invocarea excepţiei prescripţiei extinctive.

Fiind o chestiune prealabilă, de ordine publică, prescrierea dreptului creditoarei de a cere executarea silită în procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 va putea fi invocată şi din oficiu şi va putea fi analizată – cu administrarea probelor necesare – chiar dacă potrivit art. 31 alin. 3 din lege, contestaţia debitorului este tardivă.

Nedepunerea contestaţiei în termenul reglementat de art. 31 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 republicată atrage sancţiunea decăderii debitorului din dreptul de a se mai opune acţiunii de deschidere a procedurii, în modalitatea prevăzută de lege.

În speţă, debitoarei i-a fost comunicată copia cererii creditoarei la sediul social menţionat la registrul comerţului, la data de 17.04.2002. Întrucât dovada de comunicare a indicat inexistenţa societăţii la acel sediu, s-a dispus recomunicarea acţiunii la sediul instanţei.

La 23.082002, apărătorul societăţii debitoare a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării, pentru următorul termen acordat, 07.10.2002.

Contestaţia formulată în temeiul art. 31 alin.3 din lege a fost prezentată la 21.10.2002.

În consecinţă, faţă de data de 07.10.2002, la care se prezumă că debitorul, prin apărător, a cunoscut cu certitudine conţinutul acţiunii creditoarei, depunerea contestaţiei apare ca tardivă.

Având în vedere însă că debitoarea a ridicat o chestiune prealabilă, de ordine publică, referitoare la prescrierea dreptului creditoarei de a cere executarea silită – ce ar putea fi invocată şi din oficiu, în temeiul art. 18 din Decretul nr. 167/1958 – va fi analizată această excepţie, din perspectiva probelor administrate.

Întrucât în cauză a operat întreruperea termenului de prescripţie, în condiţiile art. 99 din O.G. nr. 11/1996, prin efectuarea de către debitor a unui act voluntar de executare a obligaţiei bugetare, excepţia a fost înlăturată.

(sentinţa civilă nr. 7935 COM/ 18.11.2002 irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro