404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contract de prestări servicii. Pază pentru un obiectiv de investiţii, aflat în construcţie

Dacă obligaţia de plată a prestaţiilor efectuate de gardienii publici, pentru paza obiectivului în construcţie, a fost asumată de antreprenorul general, iar aceste cheltuieli au fost acceptate de către beneficiarul lucrării – care a şi acoperit o parte din plăţi pe bază de devize – diferenţa neachitată, stabilită în favoarea prestatorului de servicii, urmează a fi suportată de beneficiar.

Împrejurarea că lucrarea a fost realizată în regim de subcontractare nu are relevanţă, iar subcontractorii nu vor putea fi obligaţi în solidar la suportarea cheltuielilor de asigurare a pazei.

Reclamanta Corpul Gardienilor Publici Gorj, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta S.C. MINS S.R.L.Constanţa şi a solicitat obligarea acesteia la 63.877.793 lei, reprezentând contravaloare servicii de pază prestate, precum şi penalităţi calculate conform contractului de prestări servicii nr. 1121/ 19.02.1999.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie faţă de S.C. EG S.A., S.C. EM S.A. şi a Primăriei Municipiului Târgu-Jiu, solicitând obligarea în solidar a chematelor în garanţie la sumele reţinute în sarcina sa prin acţiunea principală. Aceasta din urmă a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 17 COM/ 08.01.2002 a Tribunalului Constanţa, cererea de chemare în garanţie fiind disjunsă.

Sesizarea instanţei în temeiul art. 60 cod proc.civilă a fost justificată pe împrejurarea că prestarea serviciilor de pază s-a realizat pentru obiective care au avut ca antreprenori generali societăţile chemate în garanţie, iar ca beneficiar pe Primăria Târgu-Jiu.

Societăţile comerciale s-au apărat în sensul inexistenţei unei clauze în contractul de subanterpriză încheiat cu pârâta, referitoare la obligaţia de pază, iar Primăria Târgu-Jiu a susţinut că sumele pretinse au fost achitate direct pârâtei.

Din probele administrate, instanţa reţine următoarele:

Pârâta S.C. MINS S.R.L. Constanţa s-a aflat în raporturi de subantrepriză cu chematele în garanţie S.C. EG S.A. şi S.C. EM S.A., pentru execuţia lucrărilor de investiţii la obiectivul ,,Centrala termică de cvartal Jiul’’, având ca beneficiar Municipalitatea Târgu-Jiu.

Obligaţia de plată a prestaţiilor de pază efectuate de Corpul gardienilor Publici a fost asumată de beneficiarul investiţiilor, prin note de comandă şi prin executarea devizului general al fiecărui obiectiv, pentru toată perioada de realizare a lucrărilor.

Întrucât în cauză nu s-a probat achitarea integrală a contravalorii acestor prestaţii, Primăria urmează a fi obligată la plata sumei – debit şi penalităţi. Aceleaşi pretenţii nu vor putea fi, însă, îndreptate împotriva subantreprenorilor, care nu şi-au asumat obligaţii de această natură prin contractele încheiate cu pârâta, ca antreprenor de specialitate.

În aceste condiţii, acţiunea pârâtei va fi admisă în parte, cu înlăturarea susţinerilor legate de solidaritatea chematelor în garanţie pentru plata acestor pretenţii.

(sentinţa civilă nr. 7187 COM/ 23.10.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 537/2003 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Contract de prestări servicii. Proiectarea planului urbanistic.

Pârâta – executant al contractului de proiectare – nu poartă responsabilitatea neexecutării obligaţiilor contractuale asumate, în cazul în care îndeplinirea lor depinde de eliberarea, imediat după predarea primei părţi a documentaţiei, a avizului autorităţii locale, deci de o sarcină a beneficiarului lucrării.

Consiliul Local al oraşului Hârşova a solicitat, în contradictoriu cu S.C. P S.R.L. Constanţa, rezilierea contractului de proiectare datat 10.02.1997, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 60.000.000 lei cu titlu de plată parţială efectuată în contul execuţiei obiectului contractului şi la majorări de 192.000.000 lei.

S-a arătat că în luna februarie 1997 părţile au încheiat un contract având ca obiectiv proiectarea, de către societatea pârâtă – specializată în această activitate, a lucrării ,,Planul Urbanistic General’’.

Reclamantul a menţionat că lucrarea a fost executată parţial, fiind parcursă doar etapa I, ocazie cu care a fost achitată în avans suma de 60.000.000 lei. Diferenţa de 14.583.375 lei urma a fi achitată la prezentarea proiectului, către beneficiar.

Pârâta a invocat în apărare netemeinicia pretenţiilor reclamantei.

Înscrisurile prezentate în cauză au relevat următoarea situaţie de fapt:

Părţile au încheiat, la 10.02.1997, contractul menţionat, termenul de predare a lucrării fiind stabilit pentru data de 24.09.1997. Execuţia şi predarea urmau să se realizeze în trei etape, prima fiind materializată la 30.07.1997, dată la care s-a încheiat şi un proces-verbal între proiectant şi beneficiar.

Eliberarea cu întârziere a primei etape din documentaţie a fost determinată de apariţia Ordinului nr. 4101/1997 al MLPAT, prin care a devenit obligatorie finalizarea în termen de o lună de la emiterea lui, a etapei preliminare în elaborarea planului urbanistic general al oraşelor şi municipiilor.

La 30.10.1998, Consiliul Local şi Primăria Hârşova au avizat partea de lucrare predată şi au hotărât continuarea elaborării lucrării pe baza unui act adiţional la contract; acesta din urmă nu a mai fost, însă, încheiat, cu toate că pe baza lui reclamanta urma să deschidă finanţarea pentru celelalte etape contractuale.

Prin urmare, societatea pârâtă nu poartă responsabilitatea neexecutării obligaţiilor contractuale asumate, întrucât nu îi este imputabilă situaţia neeliberării, imediat după predarea primei părţi a documentaţiei, a avizului autorităţii locale, acest fapt producându-se la cca. 14 luni de la semnarea procesului-verbal de recepţie.

Nefiind probată culpa pârâtei, acţiunea privind rezilierea contractului va fi respinsă ca nefondată.

(sentinţa civilă nr. 1157 COM/ 01.03.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 744/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Notă: În raport de prevederile art. 1 din Ordinul MLPAT nr. 4101/ 1997, etapa preliminară a P.U.G. urma să fie finalizată în termen de ,,o lună de la emiterea prezentului ordin’’. Actul a fost emis la 24.06.1997, fiind publicat în Monitorul Oficial Partea I la 01.07.1997.

În aceste condiţii, actul normativ a apărut în cursul derulării contractului părţilor (încheiat în februarie 1997) şi nu putea conduce la ,,întârzierea’’ îndeplinirii obligaţiilor asumate de pârâtă; soluţia se menţine, însă, în condiţiile în care cerinţa Ordinului MLPAT a fost respectată de societatea pârâtă, care a predat prima parte a lucrării la 30.07.1997, deci cu respectarea termenului stabilit de textul menţionat.

Etichete:

Contract de prestări servicii. Invocarea nulităţii, pentru nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.

Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.

Reclamanta a invocat nulitatea contractului de prestări servicii încheiat cu societatea pârâtă, prin care aceasta din urmă – ca unitate prestatoare – avea obligaţia să asigure montarea unor contoare de energie termică, pe baza cererilor înregistrate la beneficiar, de către asociaţiile de proprietari/ locatari.

Excepţia a fost justificată pe faptul că în adresa emisă de Biroul Judeţean de Metrologie Legală – Constanţa, societatea pârâtă care a prestat serviciile menţionate nu se regăseşte pe lista agenţilor economici autorizaţi să efectueze această activitate. S-a apreciat, în aceste condiţii, că operează nulitatea absolută a convenţiei încheiate, pentru încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.

Acţiunea este nefondată.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că în speţă nu poate fi invocat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă.

Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.

Încheierea unui act juridic fără o autorizaţie specială, prevăzută de lege, nu echivalează cu încălcarea acestui principiu, care presupune că actul juridic s-a făcut contrar scopului pentru care a fost înfiinţată societatea pârâtă.

(sentinţa civilă nr. 977 COM/19.04.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 880/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Etichete:

CIVIL- CONTRACT DE PRESTARI SERVICII. ACORDUL DE VOINTA AL PARTILOR. DOVADA INDEPLINIRII OBLIGATIILOR CONTRACTUALE

Prin cererea înregistrată reclamanta CNCF CFR SA a chemat în judecată pe pârâta SC L & R C SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4312,72 lei, reprezentând contravaloare energie electrică şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat instanţei că între părţi s-a încheiat la data de 7.02.2005 contractul de furnizare a energiei electrice.

În conformitate cu art. 11 pct. a din contractul mai sus menţionat, consumatorul are obligaţia să achite integral şi la termen contravaloarea facturilor de energie electrică emise de către furnizor.

A mai precizat reclamanta că, deşi pârâta şi-a asumat această obligaţie prin contract, aceasta a înţeles să nu achite contravaloarea facturilor de energie electrică, în valoare de 1727009 lei ROL, în valoare de 31178495 şi în valoare de 10221719 lei.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 969 şi următoarele cod civil şi pe prevederile contractului încheiat între părţi.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar: copiile facturilor fiscale menţionate mai sus, contractul de furnizare a energiei electrice, dovada îndeplinirii procedurii de conciliere.

Pârâta a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă, întrucât facturile nu i-au fost comunicate de către reclamantă, nu au fost însuşite şi acceptate la plată de către ea, iar contractul de furnizare a energiei electrice nu a fost semnat de către reprezentantul legal al firmei. Până în luna ianuarie 2005, reclamanta, în calitate de subfurnizor le livra energie electrică. Datorită restanţelor pe care aceasta le-a acumulat faţă de furnizorul principal SC Electrica SA, aceasta a sistat furnizarea energiei electrice. În aceste condiţii, reclamanta nu le-a mai livrat energie electrică, fiind nevoiţi a-şi procura un generator electric.

Prin sentinţa civilă Judecătoria Buzău a admis acţiunea şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 4312,72 lei, contravaloare energie electrică şi la 111 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia a Tribunalului Buzău, s-a admis recursul s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare, conform considerentelor deciziei.

Cauza a fost înregistrată, iar prin sentinţa civilă Judecătoria Buzău a respins acţiunea formulată de către reclamantă ca neântemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia Tribunalul Buzău a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform considerentelor deciziei.

Cauza a fost înregistrată.

La termenul de judecată din 20.03.2008 instanţa a pus în vedere reclamantei să depună la dosar: contractul de furnizare energie electrică, însoţit de toate anexele la contract, avizul de racordare, dovada comunicării facturilor către beneficiar, dovezile citirii lunare a contoarelor, respectiv procesele verbale încheiate ca urmare a citirii, să indice dacă între ianuarie –aprilie 2005 au existat perioade în care reclamanta nu a beneficiat de energie electrică, să indice furnizorul de energie electrică; iar pârâtei să depună la dosar dovada achiziţionării generatorului pe care susţine că l-a folosit în perioada când nu beneficiat de energie electrică din partea reclamantei, dovada racordării la SC Electrica SA şi dovada că pentru anumite perioade a avut un alt furnizor de energie electrică, să precizeze şi să motiveze excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţii reclamante, invocata în recursul declarat împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Buzău.

La termenul de judecată din 10.04.2008, reclamanta a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanţă, iar pârâta a invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei, acţiunea fiind formulată de către acesta şi ca o consecinţă a acestui fapt s-a invocat şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii.

Prin încheierea din 30.04.2008, instanţa a respins ambele excepţii, motivat de faptul că prin Dispoziţia Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA, începând din 21.04.2005 s-a delegat competenţa de redactare şi semnare valabilă şi introducere la organele competente a acţiunii civile, comerciale şi alte acţiuni, până la orice valoare, pentru aceste motive fiind respinsă şi excepţia prematurităţii, întrucât şi convocarea la conciliere a fost semnată de reprezentantul legal al reclamantei.

S-au audiat martorii LG şi PE, propuşi de către reclamantă şi TVD şi NA, propuşi de pârâtă.

Din oficiu s-a dispus şi a fost efectuată expertiza tehnică – expert CH, care a avut ca obiectiv : care este posibilitatea tehnică, dacă există şi este posibil, ca montarea unui generator electric să influenţeze înregistrarea consumului de energie electrică de către aparatul de înregistrat, expertiză asupra căreia părţile nu au formulat obiecţiuni.

Reanalizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 7.02.2005 între părţi s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, în cuprinsul căruia părţile au stabilit ca obiect, la art. 1 furnizarea de energie electrică la locul de consum Distribuţie băuturi alcoolice şi răcoritoare şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, facturarea, plata şi servicii, precum şi condiţiile de consum a energiei electrice.

Nu poate fi primită apărarea pârâtei din acest dosar, ce nu a mai fost continuată în celelalte dosare, potrivit căreia acest contract nu a fost semnat de reprezentantul pârâtei, întrucât :

După cum se poate observa, ca reprezentant al pârâtei, în contract a fost înscrisă PL – administrator. Este adevărat că la momentul formulării acţiunii, reprezentanta pârâtei nu se mai numeşte P, iar specimenul de semnătură al acesteia este cel din Specimenul de semnătură, însă acest specimen este dat la data de 4.05.2005, dată ulterioară încheierii contractului, iar acest lucru s-a datorat faptului că reprezentanta pârâtei s-a căsătorit, conform declaraţiei martorei TR, după căsătorie dobândind numele de familie Z, martora fiind chiar sora administratorului pârâtei.

Dealtfel, dacă însăşi pârâta ar fi fost convinsă de această apărare ar fi solicitat înscrierea în fals, dar ea nu a solicitat acest lucru şi nici nu a mai insistat în această apărare ulterior, în celelalte rejudecări.

În baza acestui contract încheiat între părţi, reclamanta a livrat pârâtei, în lunile februarie 2005- 6924 kw/h, iar în luna martie 2005-2270 kw/h, emiţând şi înaintând pârâtei facturile fiscale.

Nu va fi reţinută de instanţă nici apărarea pârâtei, potrivit căreia facturile nu i-au fost comunicate şi nu au fost însuşite de ea, motivat de faptul că :

Astfel cum au susţinut martorii propuşi de reclamantă LG şi PE, facturile se întocmeau pe baza citirii contoarelor, de către reprezentanţii reclamantei, citirea era înaintată la Galaţi, după care factura era înmânată pârâtei cu borderou de către reprezentanţii reclamantei.

Pentru lunile în care reclamanta a solicitat contravaloarea energiei electrice, respectiv, februarie şi martie au fost întocmite borderourile facturilor de energie electrică emise de Divizia instalaţii consumatori agenţi economici,. În cuprinsul acestor borderouri se regăseşte, la poziţia 8, societatea pârâtă, un reprezentant al acesteia semnând de primirea facturilor.

Susţinerea martorei pârâtei, TVD, potrivit căreia facturile erau înaintate de reclamantă prin poştă, fără confirmare de primire, nu se coroborează cu nicio altă probă şi sunt contrazise de către borderourile depuse de către reclamantă la dosar, mai sus menţionate. Însuşi faptul, că această martoră declară că aparatul de înregistrat, respectiv contoarul, se afla la poarta societăţii, acolo unde reprezentantul reclamantei putea citi consumul, fără prezenţa vreunui salariat al pârâtei, precum şi faptul că până la declararea ca fiind false a acestor borderouri, ele se bucură prezumţia de veridicitate, demonstrează că pârâta a primit aceste facturi şi avea cunoştinţă de consumurile respective, pe care le putea contesta, în situaţia în care nu era de acord cu ele.

Dealtfel, însăşi pârâta se contrazice în susţineri. Pe de o parte susţine că nu a beneficiat de energie electrică, începând cu luna ianuarie 2005, dar pe de altă parte, dacă întâmpina aceste neajunsuri, care mai era considerentul pentru care în luna februarie încheie cu reclamanta contractul de furnizare a energiei electrice, în condiţiile în care putea, aşa cum a făcut ulterior, contract, să încheie contract de furnizare a energiei electrice cu Electrica Muntenia Nord SA.

S-a mai apărat pârâta că nu a beneficiat de energie electrică de la reclamantă, întrucât aceasta din urmă ea însăşi avea probleme de furnizare a energiei, respectiv faptul că Electrica Muntenia Nord i-ar fi sistat furnizarea energiei electrice şi la rândul ei reclamanta nu i-ar fi furnizat energie electrică.

Nici această susţinere nu este reală, întrucât aşa cum se poate observa din adresa, a SC Electrica Muntenia Nord SA , această din urmă unitate nu a sistat furnizarea energiei electrice reclamantei, în perioada februarie 2005-martie 2006 la locul de consum Reţeaua Seră Flori Zona Obor – aparţinând Cf CFR SA.

Pârâta a încercat să dovedească această susţinere, potrivit căreia reclamanta a avut sistată furnizarea energiei electrice, cu extrase din presă, însă aceste extrase nu pot fi luate în considerare, întrucât pe de o parte în extrasele respective nu se face referire la faptul că energia electrică a fost sistată reclamantei, ci doar că aceasta are datorii şi că urmează a-i fi sistată furnizarea de energie electrică şi pe de altă parte articolele respective se referă la perioade ce nu fac obiectul prezentei acţiuni, martie – mai 2006, în timp ce în prezenta speţă perioada este februarie – martie 2005.

A contestat pârâta valabilitatea contractului încheiat între părţi şi prin aceea că reclamanta, deşi contractul îl încheie în 7.02.2005, i-a înaintat şi o factură emisă anterior datei încheierii contractului, respectiv în 4.02.2005.

Această factură, nu putea fi emisă decât înainte de încheierea contractului, întrucât aşa cum se poate observa ea se referă la taxe ce privesc încheierea, racordarea, conectarea-deconectarea, în cuantum de 3, 10, 12 şi 14 euro, în total 1727009 lei, taxe ce au fost percepute pârâtei, în baza Dispoziţiei nr. 13 din 14.05.2002 a Directorului general al Companiei naţionale de Căi Ferate CFR Sa.

În data de 8.04.2005 reprezentanta pârâtei, PNL a solicitat reclamantei rezilierea contractului de energie electrică, cerere, dată la care reprezentantul reclamantei RV, se prezintă şi în prezenţa reprezentantei pârâtei PNL au procedat la debranşarea pârâtei de la sursa de energie electrică.

În cuprinsul acestui proces verbal încheiat de părţi, s-a înscris seria contor-, indexul şi că cutia de branşament CFR rămâne sigilată, cu sigiliu.

Acest index este înscris în factura fiscală.

Şi acest proces verbal este contestat de către pârâtă, aceasta din urmă încercând să acrediteze ideea că deşi procesul verbal este semnat de reprezentanta pârâtei şi ştampilat, el nu a fost cunoscut la societate.

Nu va fi reţinută nici această apărare, întrucât pârâta nu face nicio dovadă în acest sens, martora TVD, declarând că nu cunoaşte dacă a existat vreo discuţie între reprezentantul reclamantei şi cel al pârâtei cu privire la consumul deja înregistrat pe contorul montat de către reclamantă şi nici dacă vreun reprezentant al reclamantei a venit şi a încheiat un proces verbal.

În sfârşit, pârâta s-a mai apărat susţinând că a fot nevoită să achiziţioneze un generator electric, pe care l-a folosit , întrucât reclamanta nu i-a mai furnizat energie electrică, apărare ce va fi înlăturată şi aceasta, pentru următoarele motive:

Nici măcar pârâta nu a fost consecventă în susţinerea sa, pe de o parte la început a susţinut că a achiziţionat acest generator, pentru ca în momentul în care, în dosarul …., la termenul de judecată din 20.03.2008 i s-a pus în vedere pârâtei să facă dovada achiziţionării acestui generator, să precizeze că l-a împrumutat, fără a face dovada acestui fapt, încheiere din 10.04.2008.

Martorii propuşi de către pârâtă: TVD şi NA, au precizat că pârâta a folosit un generator electric, însă nici măcar declaraţiile acestora nu au fost coroborate, prima declarând că pârâta nu a mai beneficiat de energie electrică de la reclamantă, după achiziţionarea generatorului, cel de-al doilea declarând că nu are cunoştinţă cât şi când a fost folosit generatorul de către pârâtă.

Susţinerile pârâtei şi ale celor doi martori sunt contrazise de către procesul verbal de debranşare, când părţile au consemnat indexul, la momentul debranşării, ceea ce dovedeşte că pârâta a consumat energie electrică de la reclamantă, atâta timp cât aparatul a înregistrat consumul înscris la debranşare.

Martorul NA a fost singurul care a precizat că instalarea unui asemenea generator ar fi putut afecta înregistrarea consumului pe contuar, dacă acesta ar fi fost instalat înainte de contoar.

Cât priveşte instalarea generatorului, raportul de expertiză, expert CH, a subliniat faptul că în conformitate cu art. 30 al contractului de furnizare a energiei electrice cu anexe – Anexa nr.3, punctul g, orice intervenţie în instalaţiile electrice aflate în folosinţă se va face numai de către gestionarul instalaţiei, sau de către alt personal autorizat, cu avizul şi sub supravegherea personalului autorizat al sucursalei. Orice intervenţie asupra integrităţii blocului de măsură şi protecţie, ce aparţine furnizorului, trebuia făcută în prezenţa acestuia de către personalul autorizat.

Ceea ce instanţa a subliniat mai sus, respectiv faptul că pârâta nu a făcut un minim de dovadă a faptului că a deţinut un generator, este subliniat şi de către expert, acesta subliniind faptul că pârâta nu a putut pune la dispoziţia expertului cartea tehnică cu caracteristicile generatorului care a fost utilizat, iar la sediul pârâtei nu exista acest generator.

Chiar dacă pârâta ar fi dorit să utilizeze un generator electric, conform art.110 din HG 1007/2004, i se interzicea să intervină sub orice formă asupra grupurilor de măsurare a energiei electrice sau la celelalte instalaţii ale operatorului de reţea.Ea avea obligaţia, conform prevederilor contractuale să informeze reclamanta, pentru orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului.

Conform raportului de expertiză tehnică, expert CH, pentru ca generatorul să influenţeze înregistrarea consumului de energie electrică de către aparatul de înregistrat, era necesar să se întrerupă legătura cu Sistemul Energetic Naţional pentru a evita injectarea energiei în sistem şi pentru evitarea deteriorării generatorului, iar desigilarea Blocului de măsură şi protecţie, realizarea legăturii generatorului şi resigilarea trebuiau făcute în prezenţa furnizorului, întrucât numai o parte din curentul produs de generator s-ar fi înregistrat în contor, cealaltă ar fi fost injectată în sistemul energetic naţional.

În speţă, pârâta şi dacă ar fi folosit un generator, avea obligaţia respectării prevederilor legale şi contractuale, respectiv de a informa reclamanta de montarea acestui sistem şi cum pârâta nu poate face dovada generatorului folosit, caracteristicile acestuia, a locului montării, înainte sau după contuoar, a cantităţii de energie realizată, instanţa apreciază că această apărare a pârâtei a fost pro cauza.

În drept, potrivit art. 969 cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 970 cod civil, trebuie executate cu bună credinţă.

Faţă de cele reţinute mai sus instanţa, în baza art. 969-970 cod civil şi a prevederilor contractului, urmează a admite acţiunea ca fiind întemeiată şi a obliga pârâta, către reclamantă la plata sumei de 4312,72 lei, din care 4140,01 lei, reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi 172,70 lei, taxe încheiere contract, racordare, conectare-deconectare.

În baza art. 274 c.p.c., instanţa va obliga pârâta, către reclamantă la 418,5 lei- cheltuieli de judecată.

În baza art. 720/8 c.p.c., prezenta sentinţă este executorie.

Etichete:

Contract de prestări servicii. Executarea contractului. Dovezi.

Prin sentinţa civilă nr. 2246/E din 29 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins acţiunea promovată de reclamantul F. G. în contradictor cu pârâta S.C.”Lynx” SRL Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit un contract de prestări servicii, care este de natură comercială, şi că, potrivit acestuia, reclamantului îi revenea obligaţia de a elabora şi reactualiza, permanent, „Manualul de asigurare a calităţii”, precum şi „Procedurile funcţiilor de sistem AQ”, de a acorda consultanţa de specialitate în perioada de implementare, auditare şi evaluare şi de a participa ca instructor şi consultant la programul de instruire şi pregătire a personalului şi auditorilor.

În afara scrisorii de răspuns nr. 134 din 21 martie 2002 nu există nici o dovadă care să ateste când a executat reclamantul serviciile de consultanţa, dacă ele făceau sau nu parte din categoria celor contrafăcute, dacă beneficiarul a primit şi acceptat ca fiind corespunzătoare respectiva prestaţie şi dacă preţul pretins a fost stabilit în conformitate şi în limita convenită, în condiţiile în care nu se cunoaşte când a început programul şi pe ce perioadă a continuat el şi dacă s-a întocmit vreo programare pentru executarea prestaţiei menţionate în anexa nr. 1 pct. 5 la contract şi dacă ea a fost respectată.

Chiar dacă adresa nr.134 din 21 martie 2004 poartă sigiliul societăţii pârâte şi o semnătură indescifrabilă, ea nu poate constitui o recunoaştere a primirii prestaţiei contractate, atâta timp cât nu s-a dovedit că cel care a semnat-o are calitatea de a angaja în mod legal societatea beneficiară şi cât reprezentantul legal al acesteia contestă că cel care a semnat avea mandat de reprezentare.

Curtea, examinând cererea de recurs şi dosarul de fond, a constatat că recursul este fondat avându-se în vedere următoarele considerente:

La data de 15 septembrie 2001 între părţi s-a încheiat contractul de asistenţa tehnică nr. 907 având ca obiect prestarea activităţilor de asistenţă tehnică şi consultanţă în vederea certificării Sistemului de Asigurare a Calităţii 150-9901/95.

Din probele existente la dosarul de fond rezultă cu certitudine că reclamantul-recurent a efectuat prestaţiile cuvenite, pârâta-intimată menţionând expres calitatea de expert consultant al recurentului şi că urmează a supune procedurilor de certificare lucrarea, ceea ce înseamnă că această operaţiune de consultanţă şi instruire a personalului era încheiată.

În mod greşit s-a reţinut că adresa nr. 134 din 21 martie 2002 nu poate constitui o recunoaştere a primirii prestaţiei contractate pentru lipsa mandatului de reprezentare aceasta fiind o culpă a pârâtei – intimate, ceea ce este prohibit de principiile generale ale art.108 Cod procedură civilă.

Totodată se va observa ca cel care a semnat în numele firmei, era de fapt reprezentantul împuternicit al administratorului, ceea ce nu a fost observat de instanţa de fond.

Deşi în contract era precizat în mod expres că onorariul trebuia achitat lunar, părţile au convenit că acest onorariu să fie cumulat pe mai multe luni în funcţie de lichidităţile debitoarei.

Din adresa nr. 134 din 21 martie 2002 rezultă fără dubii că intimata face promisiunea că în luna aprilie 2002 „se va achita onorariul cumulat pe 6 luni prevăzut în contract”.

Nu poate fi pus la îndoială acest răspuns, deoarece forma sa solemnă şi certificată nu a fost pusă la îndoială de societate şi a fost semnată de o persoană abilitată de a semna acte oficiale, împuternicită de administratorul societăţii.

Prin decizia comercială nr. 128/22.03.2004 s-a admis recursul, modificând sentinţa nr. 2246/29.09.2003 a Tribunalului Iaşi în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantă.

Decizia comercială nr. 128/22.03.2004

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro