404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contract de vânzare-cumpărare comercial. Incidenţa prevederilor art. 1307 din Codul civil. Sancţiunea actului adiţional la contractul de societate, privind înstrăinarea părţilor sociale între soţi

TRIBUNALUL BUZĂU
Tip: Decizie
Nr./Dată: (27.10.2008)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1080/114/2007 din 02.02.2007, reclamanta Z.C. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului adiţional la contractul de societate- autentificat sub nr. 894 din 13.05.1997, în contradictor cu pârâta SC „G.C. „SRL Buzău, reprezentată de administratorul Gh.A. .

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că la data încheierii actului adiţional, defunctul Gh.Gh. –fratele său şi pârâta Gh-A. aveau calitatea de soţi, operaţiunea juridică intervenită între aceştia constând în cesionarea capitalului social al societăţii comerciale fiind interzisă de art. 1307 din Codul civil.

Prin sentinţa nr. 593 din 20.03.2007, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de societatea pârâtă, respingându-se acţiunea prin consecinţă.

Soluţia astfel pronunţată a fost menţinută prin decizia nr. 126 din 18.06.2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin decizia nr. 1367 din 08.04.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamantă, dispunându-se casarea deciziei nr. 593/2007 a Curţii de Apel Ploieşti şi a sentinţei nr. 593/2007 a Tribunalului Buzău şi trimiterea cauzei Tribunalului Buzău pentru soluţionarea pe fond a acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut :

Dispoziţiile art. 1307 din Codul civil interzic în general vânzarea între soţi, iar art. 1 din Codul comercial dispune în sensul că: ,, În comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil”.

Nerespectarea interdicţiei cu privire la vânzarea între soţi atrage nulitatea absolută a contractului, anularea putând fi cerută de oricare dintre soţi, de moştenitorii ocrotiţi sau de creditori, fără a fi obligaţi să dovedească fraudarea drepturilor.

Interdicţia de vânzare între soţi prevăzută în art. 1307 din Codul civil este deopotrivă aplicabilă şi contractului de vânzare-cumpărare comercială ( art. 1 din Codul comercial), ,,interdicţia vânzării comerciale între soţi fiind, de asemenea, menită să apere principiul revocabilităţii donaţiilor între soţi şi, totodată, să ocrotească pe moştenitorii şi creditorii soţului vânzător împotriva unor acte frauduloase ale soţilor.

Etichete: , ,

Obiectul contractului de societate

Obiectul contractului de societate nu se confundă cu obiectul societăţii. Obiectul contractului de societate comercială constă în prestaţiile la care s-au obligat părţile contractante, în timp ce obiectul societăţii constă în activităţile comerciale pe care societatea urmează să le realizeze. În privinţa obiectului de activitate al societăţii comerciale legea prevede că acesta trebuie să fie format din acte de comerţ (art. 1 din Legea nr. 31/1990). De asemenea, unele activităţi, deşi sunt acte de comerţ, nu pot constitui obiect al societăţii comerciale, potrivit unor norme speciale.1

În privinţa obiectului de activitate, părţile au libertatea de a conveni activităţile comerciale pe care societatea urmează să le desfăşoare, dar unele activităţi necesită un  aviz prealabil al organului de stat competent în domeniul respectiv.2

Obiectul contractul de societate comercială trebuie să fie determinat sau determinabil, să constea într-o prestaţie a celui ce se obligă, să fie real, posibil, licit, moral si să nu contravină regulilor de convieţuire socială.

Am putea afirma că formularea art. 56 din Legea 31/1990 „obiect de activitate ilicit sau contrar ordinii publice” trebuie interpretată în sens restrâns, înţelegându-se acele activităţi care, potrivit unor dispoziţii legale speciale, nu pot face parte din obiectul de activitate al unei societăţi comerciale (de exemplu, fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice în alt scop decât ca medicament, imprimarea de bancnote, acţiunile care constituie infracţiune etc.)

Obiectul este ilicit şi atunci când este inserată în contract aşa numita, „clauză leonină”, prin care se prevede fie că una din părţi participă la încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte eventualele pierderi ceea ce presupune că acesta din urmă va participa numai la profit.

Din art. 1513 alin. (1) Cod Civil rezultă că este nul contractul prin care se stipulează că un asociat va avea dreptul la totalitatea câştigurilor, în timp ce alineatul (2) al aceluiaşi text dispune că este nulă convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierderi.

Art. 1513 alin. (1) Cod Civil foloseşte sintagma „contractul este nul”, în timp ce alineatul (2) foloseşte formularea „convenţia este nulă”, care are sensul de clauză contractuala. Utilizarea celor doi termeni diferiţi nu este întâmplătoare deoarece Codul Civil, în principiu consacră o sinonimie între „contract” şi „convenţie”. Dar atunci când intenţia legiuitorului este de a le da sensuri diferite, cele două cuvinte sunt folosite în cadrul aceluiaşi articol.

În aceste condiţii, clauza leonină sub forma scutirii de a participa la pierderi provoacă numai nulitatea clauzei respective, nu şi a întregului contract de societate, întrucât, în acest caz societatea poate să funcţioneze în mod valabil.

Având în vedere că contractul de societate este un contract multilateral, raportul juridic al unui asociat cu societatea poate fi viciat prin stipularea scutirii de a participa la pierderi, în timp ce raporturile juridice ale celorlalţi asociaţi cu societatea rămân  valabile.

Dacă se introduce în contractul de societate o clauză prin care un asociat va încasa toate câştigurile, societatea în întregime are caracter fictiv, legea instituind o prezumţie irefragabilă de nulitate a contractului de societate.

Dacă obiectul contractului de societate comercială lipseşte, este ilicit ori imoral sau contravine regulilor de convieţuire socială, sancţiunea va fi nulitatea absolută a contractului.

În situaţia în care societatea s-a înfiinţat si se constată ulterior că obiectul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pe lângă nulitatea absoluta a contractului societatea respectivă se va dizolva, iar patrimoniul acesteia va fi lichidat.

  1. De exemplu, Legea nr. 103/1992 care consacră dreptul exclusiv al cultelor religioase de a produce obiecte de cult []
  2. Alături de societăţile bancare care necesită autorizaţia de constituire din partea B.N.R. mai putem aminti: societăţi care desfăşoară activităţi de asigurare şi broker de asigurare – necesită autorizaţia prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; societăţi de pază şi protecţie – necesită licenţă de funcţionare emisă de organele de poliţie; societăţi de pensii – autorizarea de constituire emisă de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. []

Etichete: , , ,

Statutul societatii comerciale

Necesitatea statutului, ca al doilea act constitutiv, este impusă de specificul societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată.[1] Statutul nu repetă prevederile contractului de societate, ci doar le dezvoltă.

Datorită complexităţii acestor societăţi este necesar ca, pornind de la clauzele contractului de societate, statutul să reglementeze ceea ce le este propriu, în special aspectele legate de organizarea şi funcţionarea societăţii (adunarea generală, condiţiile de adoptare a hotărârilor, administrarea societăţii, controlul asupra gestiunii societăţii).

Din dispoziţiile legale rezultă că asociaţii au posibilitatea să aleagă între a încheia  două acte constitutive distincte – contractul de societate şi statutul – şi încheierea unui singur înscris, care să le cuprindă pe amândouă.[2]

În jurisprudenţă[3] s-a decis că, între cele două acte constitutive, contractul de societate este principalul act constitutiv. Prin urmare, nu s-a recunoscut calitatea de asociat unei persoane care a semnat statutul, fără să semneze contractul de societate.

Statutul trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de valabilitate ca şi contractul de societate (art. 948 Cod civil).


[1] Stanciu Cărpenaru, Drept Comercial Român, ed. IV-a, editua All Beck, Bucureşti 2002

[2] Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. – Art. 5 alin. (3) Legea 31/1990 republicată

[3] C.S.J., s.com., dec.nr.33/1994 în „Dreptul” nr.2/1995

Etichete: , , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro